2r-127/25 — incasarea sumei, dobanzii si compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea sumei, dobanzii si compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- termenul depunerii cererii de apel; restituirea apelului ca fiind tardiv
2r-127/25 — incasarea sumei, dobanzii si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Irina Asarlî, reprezentată
de avocatul Ștefan Niță,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Carolina Manoli împotriva Irinei Asarlî cu privire la încasarea sumei,
dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 04 februarie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 2r-127/25
NR. PIGD 2-23094345-01-2r-28032025)
Termenul de depunere apelului. Restituirea cererii de apel ca fiind tardivă.
Nejustificată omiterea termenului de apel. Culpa reprezentantului este
echivalentă culpei părții.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. A. Furdui,
Curtea de Apel Centru, jud. A. Malîi, R. Pascari, R. Pulbere,
11 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Irina
Asarlî, reprezentată de avocatul Ștefan Niță,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 30 iunie 2023, Carolina Manoli, reprezentată de avocatul Vitalie
Malai, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Asarlî,
solicitând încasarea sumei de 140 000 de euro cu titlu de datorie contractuală,
a sumei de 60 697,67 de euro cu titlu de dobândă legală calculată până la 17
iunie 2023, încasarea cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în
mărime de 25 000 de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4
000 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 07 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Carolina Manoli.
S-a încasat de la Irina Asarlî în beneficiul Carolinei Manoli cu titlu de datorie
rezultată din contractele de împrumut din 10 aprilie 2020 și 04 august 2020
în sumă totală de 140 000 de euro și cu titlu de dobândă de întârziere suma
de 60 697, 67 de euro, iar în total suma de 200 697,67 de euro, echivalent în
valută națională (MDL) conform cursului oficial al BNM la data executării
hotărârii și cu titlu de cheltuieli de judecată pentru taxa de stat suma de 25
000 de lei și pentru asistență juridică suma de 4 000 de lei, iar în total suma
de 29 000 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 11 iulie 2024, Irina Asarlî, reprezentată de avocatul Ștefan Niță, a
depus cerere de apel împotriva hotărârii din 07 iunie 2024 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termenul de apel, admiterea
apelului, casarea hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de
admitere parțială a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 06 august 2024 a Curții de Apel Chișinău nu s-a
dat curs cererii de apel depuse de avocatul Ștefan Niță, în interesele Irinei
Asarlî, împotriva hotărârii din 07 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru. S-a acordat reprezentantului apelantei un termen de 10 zile
calendaristice din momentul primirii copiei încheierii pentru prezentarea
originalului dovezii de plată a taxei de timbru în mărime de 200 de lei. S-a
explicat reprezentantului apelantei că rechizitele bancare pentru plata taxei
1
de timbru sunt disponibile pe site-ul Curții de Apel Chișinău. S-a explicat
reprezentantului apelantei că cererea de înlăturare a neajunsurilor menționate
urmează să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția evidență și
documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău în termenul stabilit, iar
în caz de neîndeplinire a indicațiilor din încheiere, cererea de apel va fi
restituită. S-a explicat reprezentantului apelantei că asupra restituirii cererii
de apel va decide un complet de trei judecători la expirarea termenului
acordat, fără citarea participanților la proces.
La 23 august 2024, Irina Asarlî, reprezentată de avocatul Ștefan Niță,
a prezentat dovada de plată a taxei de timbru.
Prin încheierea din 05 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
stabilit ședința de judecată în vederea examinării cererii de repunere în
termen a apelului declarat de avocatul Ștefan Niță, în interesele Irinei Asarlî,
împotriva hotărârii din 07 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Prin încheierea din 04 februarie 2025 a Curții de Apel Centru s-a
respins cererea înaintată de avocatul Ștefan Niță, în interesele Irinei Asarlî,
cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului. S-a restituit apelul
declarat de avocatul Ștefan Niță, în interesele Irinei Asarlî, împotriva
hotărârii din 07 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv
că a fost depus în afara termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze
repunerea în termen.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 11 martie 2025, prin intermediul poștei terestre (f.d.79), Irina
Asarlî, reprezentată de avocatul Ștefan Niță, a depus cerere de recurs
împotriva încheierii din 04 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând
admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel privind respingerea
cererii de repunere în termenul de apel, cu remiterea cauzei spre rejudecare
în instanța de apel.
În susținerea recursului, recurenta a invocat că interpretarea legii din
hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme
de Justiție. Prin admiterea recursului, se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție. La fel, a considerat că încheierea este arbitrară și se
bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Totodată, a exprimat dezacordul cu încheierea instanței de apel din 04
februarie 2025, considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare.
În contextul prevederilor art. 100 alin.(1) din Codul de procedură
civilă, instanța de apel a confirmat că copia dispozitivului hotărârii din 07
iunie 2024, a fost expediată în adresa avocatului, fiind recepționată la 24
iunie 2024, însă a respins ca neîntemeiată poziția părții apelante/pârâte
precum că nu a participat la pronunțarea dispozitivului hotărârii instanței de
fond, menționând că din materialele cauzei urmează contrariul.
2
Partea recurentă a declarat că aceste două afirmații se contrazic
reciproc, or, dacă reprezentantul apelantei ar fi participat la pronunțarea
dispozitivului hotărârii contestate cu apel, la dosar urma să existe dovada
înmânării contra semnătură a acesteia. Însă din materialele cauzei urmează
contrariul. De asemenea, expedierea dispozitivului hotărârii la adresa poștală
a reprezentantului apelantei este o dovadă în plus a celor invocate. Or, dacă
reprezentantul apelantei ar fi asistat la pronunțarea dispozitivului hotărârii,
nu ar mai fi fost necesară expedierea dispozitivului hotărârii reprezentantului
apelantei, care a fost recepționat la 24 iunie 2024. În realitate, după
finalizarea dezbaterilor judiciare, reprezentantul apelantei a anunțat grefierul
despre imposibilitatea de a aștepta pronunțarea hotărârii, deoarece era în
întârziere la o altă ședință de judecată, primind asigurări că hotărârea va fi
expediată prin poșta electronică, adresa căreia era indicată în dosar. Din
aceste considerente, în opinia părții recurente, nu corespunde realității
afirmația instanței de apel că nu poate admite ca motiv obiectiv de omitere a
termenului de atac situația invocată de reprezentantul apelantei precum că
nu a participat la pronunțarea dispozitivului hotărârii, acestea fiind pur
declarative și fiind în contradicție cu situația reală constatată de instanță,
demonstrată prin înscrisurile existente la dosar. Or, cum a subliniat, la dosar
nu există și nu putea exista dovada înmânării contra semnătură a
dispozitivului hotărârii contestate cu apel și situația reală este anume aceasta,
dar nu cea „constatată” de instanță.
De asemenea, a menționat că nu corespunde realității nici afirmația
instanței de apel că potrivit site-ului oficial al instanțelor judecătorești
dispozitivul hotărârii din 07 iunie 2024 a fost publicat în aceeași zi, astfel
devenind accesibil tuturor participanților la proces, or, acesta a fost publicat
la 10 iunie 2024. Însă acest fapt nu poate avea relevanță pentru motivarea
soluției contestate cu recurs, deoarece publicarea hotărârii pe site-ului oficial
al instanțelor judecătorești, conform art. 100 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, nu asigură confirmarea primirii ei, prin urmare nu este un mijloc de
comunicare a hotărârii prevăzut de lege. În consecință, a susținut că de la
data comunicării hotărârii instanței de fond și până la data expirării
termenului de apel, reprezentantul nu a avut la dispoziție 30 de zile
calendaristice, acordate de lege pentru depunerea apelului, de aceea
repunerea în termenul de apel este o solicitare justificată legal, menită să
asigure dreptul la un proces echitabil și nu afectează securitatea raporturilor
juridice, cum a concluzionat neîntemeiat instanța de apel.
Copia recursului declarat a fost expediată avocatului intimatei la 28
martie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.83).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 424 din Codul de procedură civilă:
„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.”
3
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Art. 426 din Codul de procedură civilă:
„(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.
(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza
recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.”
Art. 362 din Codul de procedură civilă:
„(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în
ordinea prevăzute de art.116.”
Art. 369 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus
în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de
apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie
un ansamblu de acte.”
Art. 111 din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care
nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească.
(3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment
în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de
procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în
considerare la calcularea termenului.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage
după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede
altfel.”
Art. 116 din Codul de procedură civilă:
„(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act
de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.
(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea
îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost
îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective
etc.).
4
(4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat
dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în
care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea
termenului de procedură.”
Art. 75 din Codul de procedură civilă:
„(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt
obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea
însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”
Art. 10 din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz
de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
(3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești,
ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în
dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în
decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în
obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în
restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri
prevăzute de lege.”
Art. 427 din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a)
să respingă recursul și să mențină încheierea.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, la 24 februarie 2025 a fost expediată
avocatului recurentei copia încheierii din 04 februarie 2025 a instanței de
apel (f.d.71). Astfel, recursul este depus în termen.
Studiind materialele cauzei civile, argumentele invocate în recurs în
raport cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea
încheierii contestate, din motivele ce succed.
Din materialele cauzei civile rezultă că, la 11 iulie 2024, Irina Asarlî,
prin intermediul avocatului Ștefan Niță, a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 07 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Totodată,
a solicitat repunerea în termenul de depunere a apelului, motivând că nu a
participat la pronunțarea dispozitivului hotărârii, care i-a fost expediat
reprezentantului prin poștă la 14 iunie 2024 și a fost recepționat la 15 iunie
2024 (f.d.45-46).
Prin încheierea din 04 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, în
temeiul art. 369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, s-a respins
cererea înaintată de avocatul Ștefan Niță, în interesele Irinei Asarlî, cu privire
la repunerea în termenul de declarare a apelului. S-a restituit apelul declarat
5
de avocatul Ștefan Niță, în interesele Irinei Asarlî, împotriva hotărârii din 07
iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că a fost depus
în afara termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze repunerea în
termen (f.d.67-70).
Din criticile aduse în recursul declarat, instanța de recurs identifică
dezacordul părții recurente cu actul judecătoresc emis, motivat, în esență,
prin faptul că recurenta/pârâta și avocatul nu au participat la pronunțarea
dispozitivului hotărârii primei instanțe, fiind expediată copia acestuia, prin
intermediul poștei avocatului și recepționată la 24 iunie 2024.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind
întemeiată soluția instanței de apel privind respingerea cererii de repunere în
termenul de apel și drept urmare restituirea cererii de apel ca fiind depusă în
afara termenului legal.
În context, instanța de recurs relevă că la 07 iunie 2024, Judecătoria
Chișinău, sediul Centru, a pronunțat dispozitivul hotărârii judecătorești.
Totodată, ședința de judecată din 07 iunie 2024 s-a desfășurat cu
prezența inclusiv a avocatului pârâtei, Ștefan Niță (f.d.39-40). Or, tot la data
de 07 iunie 2024 a fost pronunțat dispozitivul hotărârii primei instanțe.
Referitor la argumentul avocatului recurentei precum că nu a
participat la pronunțarea dispozitivului hotărârii, deoarece a fost în
imposibilitate să aștepte pronunțarea acestuia, despre ce a anunțat grefierul,
întrucât era în întârziere în altă ședință de judecată, primind asigurări că îi va
fi expediată copia hotărârii la adresa electronică indicată în dosar, instanța
de recurs menționează că această circumstanță nu justifică omiterea
termenului de contestare cu apel în termen de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii. Or, avocatul recurentei a participat la examinarea
cauzei în prima instanță la 07 iunie 2024, a dat explicații, recunoscând
acțiunea în partea datoriei de bază, s-a expus în pledoarii (f.d.39-40), aspect,
în esență, corect reținut de instanța de apel. De altfel, faptul că avocatul
recurentei nu a participat nemijlocit la pronunțarea dispozitivului hotărârii,
fiind în imposibilitate în sensul indicat, de asemenea, nu justifică omiterea
termenului de contestare cu apel în termen de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii și nu poate fi reținut ca motiv întemeiat în repunerea
în termenul de apel.
În ceea ce vizează alegația avocatului recurentei precum că
neparticiparea sa la pronunțarea dispozitivului hotărârii la 07 iunie 2024 se
confirmă prin aceea că nu i s-a înmânat copia acestuia la aceeași dată, însă i-
a fost expediată prin poștă, fiind recepționată la 24 iunie 2024, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție reține că acest aspect nu influențează
soluția instanței de apel, deoarece nu justifică repunerea în termenul de apel.
Mai mult, însuși avocatul recurentei a afirmat că a fost în imposibilitate să
6
aștepte pronunțarea dispozitivului hotărârii judecătorești, deoarece era în
întârziere la o altă ședință de judecată.
Drept urmare, termenul de apel în sensul art. 362 alin.(1) din Codul de
procedură civilă este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărârii și nu de la comunicarea acestuia, iar în atare circumstanțe, instanța
de apel corect a constatat omiterea nejustificată a termenului de 30 de zile de
declarare a apelului de către Irina Asarlî, care a început a curge la 08 iunie
2024 și a expirat la 08 iulie 2024 inclusiv, or, 07 iulie 2024-zi de odihnă,
având în vedere pronunțarea dispozitivului hotărârii judecătorești la 07 iunie
2024.
La caz, calcularea începutului curgerii termenului de declarare a
apelului în conformitate cu art. 362 alin. (1) coroborat cu art. 111 alin.(3) din
Codul de procedură civilă, se efectuează de la pronunțarea dispozitivului
hotărârii-07 iunie 2024 și nu de la comunicarea/recepționarea dispozitivului
hotărârii judecătorești-24 iunie 2024, astfel nefiind justificată omiterea
termenului de declarare a apelului.
În această ordine de idei, instanța de recurs relevă că recurenta a avut
posibilitatea de a se conforma prevederilor legale și a declara apelul în
interiorul termenului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărârii judecătorești prevăzut la art. 362 alin.(1) din Codul de procedură
civilă. Or, recurenta era în drept de a formula un apel inițial pentru a evita
sancțiunile procedurale, care ulterior în virtutea art. 365 alin. (11) din Codul
de procedură civilă, putea fi completat. Elementele cererii de apel prevăzute
la alin.(1) lit.d), e) și h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară
depusă după data întocmirii hotărîrii integrale.
Subsecvent, expedierea copiei dispozitivului hotărârii către avocatul
recurentei și recepționarea acesteia la 24 iunie 2024 nu justifică repunerea în
termenul de apel, în condițiile în care a avut posibilitatea de a formula cererea
de apel în termenul de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărârii și nu în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia. De altfel,
chiar și ulterior comunicării dispozitivului hotărârii, partea apelantă/
recurentă a avut posibilitatea de a se încadra în termenul legal de 30 zile
pentru a declara apel. Iar în sensul art. 75 alin.(4) din Codul de procedură
civilă, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele
împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura
în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este
echivalentă culpei părții.
În ceea ce vizează argumentul avocatului recurentei precum că
publicarea dispozitivului hotărârii judecătorești din 07 iunie 2024 s-a realizat
la 10 iunie 2024 și nu la data pronunțării, instanța de recurs menționează că
acest aspect nu influențează soluția instanței de apel, or, cum a afirmat însuși
avocatul recurentei, acesta este irelevant speței. Mai mult, avocatul
recurentei a participat în cadrul ședinței de judecată din 07 iunie 2024, aspect
7
care nu a fost negat de ultimul, doar că nu a asistat la pronunțarea
dispozitivului hotărârii judecătorești din 07 iunie 2024.
Instanța de recurs reiterează că recurenta a cunoscut despre litigiul în
cauză, precum și de hotărârea primei instanțe, iar alegațiile acesteia nu
determină casarea actului judecătoresc contestat cu repunerea în termenul de
declarare a apelului, în situația în care argumentele recurentei nu justifică
omiterea termenului de contestare a hotărârii primei instanțe.
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră relevant de a menționa obligația părților de a se folosi cu bună-
credință de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art.
61 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că părțile
antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credință în raport cu
drepturile procedurale conferite de legislator și trebuie să urmărească cu
bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența
CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor
interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se
vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001;
cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).
Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea
loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea
anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene în
interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în caz contrar survin
sancțiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici
este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea
valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare
a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.
Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv
dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din
Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă,
relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv
garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că, recurenta
și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul
prevăzut de legislația în vigoare.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție respinge recursul declarat cu menținerea încheierii contestate.
Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 427 lit. a), art.428
din Codul de procedură civilă,
8
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Irina Asarlî, reprezentată de avocatul Ștefan
Niță.
Menține încheierea din 04 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, în cauza
civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Carolina Manoli
împotriva Irinei Asarlî cu privire la încasarea sumei, dobânzii de întârziere
și compensarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
9