3ra-945/23 — contestarea actului administrativ,
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ,
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului,
3ra-945/23 — contestarea actului administrativ, (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Uniunea Avocaților
din Republica Moldova,
în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de
Eduard Digore împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova privind
contestarea actelor administrative,
împotriva deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău
Dosarul nr. 3ra-945/23
NR. PIGD 2-21144061-01-3ra-19092023
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 (în vigoare până la 1
septembrie 2023) Cod administrativ
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (T. Avasiloaie)
Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca)
28 mai 2025
Textul corespunde originalului
1
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Uniunea
Avocaților din Republica Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
ÎN FAPT
La data de 29 septembrie 2021 Eduard Digore s-a adresat în instanța de
judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva Uniunii Avocaților cu
privire la anularea deciziei Comisiei pentru etică și disciplină din 17 mai 2021, emisă
pe marginea procedurii disciplinare nr. M703/2021, în partea ce ține de intentarea
procedurii disciplinare față de avocatul Eduard Digore și stabilirea termenului pentru
examinarea și finalizarea procedurii administrative ce nu va depăși 90 de zile,
anularea deciziei nr. 3/12/2021 emisă de Comisia pentru etică și disciplină a Uniunii
Avocaților în cauza disciplinară intentată în privința avocatului Eduard Digore,
clasarea procedurii disciplinare nr. M703/2021 și compensarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 16 iunie 2021 a recepționat
scrisoarea nr. M703/2021 din 09 iunie 2021, semnată de președintele Comisiei pentru
etică și disciplină, prin care a fost informat despre faptul că „prin soluția CED din 17
mai 2021, sesizarea nr. M703/2021 din 04 martie 2021, a fost dispusă respingerea
plângerii lui Mauro Giovetti referitor la acțiunile reclamantului, licența nr.1261 din
07 iunie 2007, cu cerința atragerii la răspundere disciplinară conform Legii cu privire
la avocatură. Totodată, în cadrul examinării plângerii, Comisia pentru etică și
disciplina a depistat că, reclamantul, cu licența nr.1261 din 07 iunie 2007, își exercita
activitatea de avocat în cadrul formei de activitate - Casa de Avocatură „DIGORE”.
Menționează reclamantul că, din aceeași scrisoare se desprinde că, Comisia
pentru etică și disciplină a intentat procedura disciplinară față de avocatul Eduard
Digore pentru a efectua un control detaliat a celor invocate asupra pretinselor
încălcări ale avocatului; s-a stabilit termenul pentru examinarea și finalizarea
procedurii administrative - care nu va depăși 90 zile; s-a propus avocatului Eduard
Digore să depună până la 18 iunie 2021 explicațiile scrise asupra celor invocate.
2
A indicat reclamantul că, la scrisoarea expediată în adresa sa, nu a fost
anexată o copie a deciziei cu privire respingerea plângerii lui Mauro Giovetti și nici o
copie a deciziei privind intentarea procedurii disciplinare din 17 mai 2021.
A susținut că, la 18 iunie 2021 a depus explicațiile solicitate de Comisie, cu
temei de drept, de fapt și probe, prin care a solicitat efectuarea unui control al
legalității și temeiniciei pornirii acțiunii disciplinare împotriva avocatului Eduard
Digore pe faptul exercitării activității de avocat în cadrul formei de activitate – Casa
de avocatura „DIGORE”, reexaminarea soluției de intentare a procedurii disciplinare
împotriva avocatului Eduard Digore pe faptul exercitării activității de avocat în cadrul
formei de activitate - casa de avocatura „DIGORE” prin revizuirea sau anularea
acesteia; adoptarea unei hotărâri de încetare a procedurii disciplinare nr. M703/2021
la 17 mai 2021 când a fost emisă soluția CED privind respingerea plângerii lui
Eduard Digore; punerea la dispoziția avocatului Eduar Digore a tuturor materialelor
dosarului procedurii disciplinare nr.M703/2021 pentru a putea face copii și pregăti
apărarea; eliberarea copiei deciziei CED din 17 mai 2021 privind respingerea
plângerii lui Mauro Giovetti pe marginea procedurii disciplinare nr. M703/2021;
eliberarea copiei procesului-verbal al CED din 17 mai 2021; asigurarea accesului la
registrul general de dosare și la condica ședințelor și registrul de corespondență;
atragerea tuturor avocaților din Republica Moldova care folosesc sintagma de „Casa
de Avocatură”; interpelarea Consiliului UAM în conformitate cu art.39 din Lege
pentru a aproba și publica bunele practici profesionale pentru avocați în privința
temei de referință; interpelarea CCBEUNBR, Consiliul Barourilor din Franța pe
marginea originii termenilor de „Casa de Avocatură” sau „Maison des’Avocats”, a
semnificației acestora și practicilor folosirii de către avocați la nivel european;
oferirea unui termen de 10 zile calendaristice, calculat din momentul punerii la
dispoziție a materialelor solicitate la capătul 4-7 al referinței.
Astfel, la 28 iunie 2021 președintele Comisiei i-a expediat scrisoarea
nr.M703/2021, prin care a fost informat că, Comisia pentru etică și disciplină din
cadrul Uniunii Avocaților din Republica Moldova, conform articolului 48 alin.(17) al
Statutului profesiei de avocat, a examinat plângerea lui Mauro Giovetti și la 17 mai
2021 a decis, în virtutea art.44 alin.(2) și art.56 alin.(6) lit. c) al Legii cu privire la
Avocatura, lipsa încălcărilor în acțiunile avocatului vizat.
Drept urmare, la 19 iulie 2021 a depus referință suplimentară în adresa
Comisiei, în care se indică noi argumente, temeiuri și încălcări, constatate urmare a
studierii materialelor cauzei disciplinare.
În rezultat, la 26 august 2021 reclamantul a primit scrisoarea de însoțire nr.
M703/2021 din 16 august 2021 și în anexă decizia CED nr.3/12/21 din 19 iulie 2021,
prin care se constată în acțiunile sale comiterea abaterii disciplinare, prin aplicarea
sancțiunii disciplinare sub formă de avertizare.
A invocat reclamantul că, nu recunoaște valabilitatea procedurii disciplinare
intentate împotriva sa și nici a deciziilor adoptate, inclusiv a celei de intentare a
procedurii disciplinare, cea de constatare a abaterii disciplinare și de aplicare a
3
sancțiunii, considerându-se drept parte vătămată prin actul administrativ individual
defavorabil.
Astfel, a menționat reclamantul că, procedura disciplinară deschisă în baza
petiției lui Mauro Giovetti a primit numărul de înregistrare M703/2021. Din registrul
plângerilor, cererilor etc. parvenite la Comisia pentru etică și disciplină se desprinde
că, în perioada 04 martie 2021 - 22 iunie 2021, în privința lui Digore Eduard a existat
о singură petiție, și respectiv - procedură disciplinară.
Prin nota informativă din 14 mai 2021, întocmită de către avocatul Marian
Bucătaru, membru delegat al CED pe marginea acestei petiții, a fost înaintată
Comisiei propunerea de respingere ca neîntemeiată a petiției depuse împotriva lui
Digore Eduard. După cum rezultă din scrisorile Comisiei nr. M703/2021 din 9 iunie
2021 și din 28 iunie 2021, prin soluția sa din 17 mai 2021, pe marginea procedurii nr.
M703/2021 a decis că lipsesc careva încălcări în acțiunile lui Digore Eduard și a
respins plângerea petentului. În aceste condiții, sub aspect formal, procedura
disciplinară a fost încheiată оdată cu emiterea deciziei pe marginea plângerii
petentului. După încheierea procedurii disciplinare asupra petiției, Comisia nu mai
avea nicio putere să continue cu careva acțiuni disciplinare. Cu alte cuvinte, această
procedură a încetat din momentul emiterii deciziei Comisiei.
Prin urmare, susține reclamantul că, toate acțiunile Comisiei întreprinse după
emiterea deciziei, prin care s-a constatat lipsa abaterilor disciplinare, sunt lovite de
nulitate, producându-se în afara unei proceduri disciplinare și în afara Legii.
Totodată, consideră drept ilegal intentată de către Comisie procedura
disciplinară în baza autosesizării sale, or, CED nu avea dreptul să întreprindă о
asemenea inițiativă - inițierea unei proceduri disciplinare prin autosesizare, atâta timp
cât Legea cu privire la avocatură n-o înzestrează cu asemenea putere. Or, procedura
disciplinară trebuie să respecte rigorile impuse de Legea cu privire la avocatură și
Statutul Profesiei de avocat, în caz contrar, avocații nu vor mai fi protejați și nu ar
cunoaște modul în care să-și asigure apărarea, precizează reclamantul. Comisia, ea
prima și înaintea altora, trebuie să respecte principiile preeminenței dreptului și cel al
legalității consfințite de Convenția pentru drepturile Omului.
Subliniază reclamantul că, orice intentare a unei proceduri prin autosesizare,
este în afara Legii, iar trimiterile Comisiei la prevederile art.69 alin.(3) Cod
administrativ sunt irelevante și inaplicabile activității avocațiale în general și
procedurilor disciplinare în special, deoarece această activitate este disciplinată de
Legea cu privire la Avocatură (Lege specială) și Statutul profesiei de avocat.
Astfel, afirmă reclamantul că, Comisia urma și trebuia să limiteze cercetarea
doar asupra obiectului invocat de către petent în plângerea sa, iar aceasta să se
finalizeze cu emiterea unei decizii, așa cum, după cum susține chiar Comisia, о
decizie în acest sens pe această procedură a fost emisă - de respingere a plângerii,
ceea ce echivalează juridic cu încetarea procedurii disciplinare. Totodată, reclamantul
indică că Comisiei nu-i sunt conferite prin Lege careva puteri de a întreprinde acțiuni
de ordin disciplinar asupra unui alt obiect decât cel conținut în actul sesizării, petiției
sau plângerii.
4
În afara acestor încălcări, în opinia reclamantului, Comisia a acționat în mod
arbitrar și contrar prevederilor principiilor consfințite în Legea cu privire la
avocatură, a dispozițiilor legale, statutare și deontologice, prin încălcarea dreptului la
apărare și al preeminenței dreptului, deoarece a intentat procedura disciplinară în
privința reclamantului: fără efectuarea unei cercetări până la intentare; fără să îl
informeze asupra obiectului cercetării; fără întocmirea și înregistrarea la secretariatul
comisiei a unei note scrise în care să consemneze: faptele; elemente de constatare și
cercetare; argumente de fapt și de drept; probele administrate; și propunerea privind
soluționarea plângerii, petiției sau a sesizării; fără poziția avocatului cercetat.
Susține reclamantul că, procesul-verbal din 17 mai 2021 nu a fost semnat de
către președintele CED, fiind un act nul ab-initio. Mai mult, din analiza procesului-
verbal rezultă faptul că ședința Comisiei pentru etică și disciplină din 17 mai 2021 s-a
desfășurat prin intermediul platformei zoom, întrucât în procesul-verbal nu este
indicat locul desfășurării ședinței. Or, potrivit art. 46 din Regulamentul de organizare
și funcționare a Uniunii Avocaților din Republica Moldova, aprobat de către
Consiliului Uniunii Avocaților la 27.05.2016, Comisia pentru etică și disciplină își
desfășoară lucrările la sediul U.A.R.M. sau într-un alt loc corespunzător.
Complementar, cât ține de desfășurarea ședințelor Comisiei on-line, normele juridice
în vigoare la data adoptării deciziilor nu permiteau posibilitatea desfășurării lucrărilor
prin zoom.
În acest sens, reclamantul a invocat că, Comisia nu explica în deciziile sale
asupra motivului imposibilității de a se convoca în ședință și nu îl informau niciodată
că ședințele se vor desfășura online. Drept urmare a desfășurării ședințelor cu
încălcarea prevederilor legale, rămâne în afara legii și citarea avocatului în cadrul
ședințelor la sediul Uniunii.
Cu referire la decizia adoptată de Comisie la 17 mai 2021, reclamantul a
opinat că aceasta conține dispoziții care se contrazic între ele, iar pe de altă parte
acestea depășesc cadrul legal. Astfel, Comisia a decis: „A constata lipsa încălcărilor
în acțiunile avocatului Eduard Digore. A intenta procedura disciplinară față de avocat
pentru a efectua un control detaliat. A stabili termenul pentru examinarea și
finalizarea procedurii administrative - care nu va depăși 90 zile. A propune avocatului
să depună până 18 iunie 2021. A cita avocatul Eduard Digore la ședința care va avea
loc la 21 iunie 2021, mun. Chișinău, str. București, 46, oferindu-i dreptul de a da
explicații în fața Comisiei”.
Reclamantul a evidențiat contradicția absolută dintre primul punct și al
doilea al deciziei, care constată pe de о parte lipsa încălcărilor în acțiunile sale, iar pe
de altă parte intentează procedura disciplinară față de reclamant.
În aceste condiții, a menționat reclamantul, constatarea lipsei încălcărilor în
acțiunile sale, exclud posibilitatea intentării acțiunii disciplinare, iar Comisia, în data
examinării petiției - 17 mai 2021 pe marginea procedurii nr. M703/2021, a emis doar
una din deciziile permise de lege - cea privind de constatare a lipsei încălcărilor în
acțiunile avocatului. Dispoziția privind intentarea procedurii disciplinare este în afara
prevederilor legale.
5
O atenție aparte reclamantul dedică termenului de prescripție și termenului
de examinare a procedurii disciplinare nr. M703/2021.
În acest sens, reclamantul a reiterat prevederile art.58 alin.(1) din Legea cu
privire la avocatură, menționând că, având în vedere faptul că, Giovetti Mauro a
depus petiția în martie 2021, însă, acesta a deplâns în petiție anumite acțiuni care s-au
desfășurat în perioada anilor 2017, 2018. Termenul de prescripție pentru depunerea
petiției pentru fiecare acțiune în parte, expira respectiv în anii - 2018, 2019. Prin
urmare, a conchis că, petiția a fost depusă cu încălcarea termenului de prescripție, iar
decizia Comisiei este nulă pe motiv de încălcare a dispozițiilor imperative ale art.58
alin.(l) din Legea cu privire la avocatură.
Totodată, consideră reclamantul că, Comisia a încălcat și termenii
examinării cauzei disciplinare, deoarece, art.58 alin.(2) din Lege, prevede că
sancțiunea disciplinară se aplică cel mult peste 2 luni de la data constatării abaterii,
fără a se lua în calcul perioada pierderii temporare de către avocat a capacității de
muncă și aflării acestuia în concediu. Pe marginea procedurii nr.M703/2021, Comisia
constată că, plângerea lui Mauro Giovetti a fost depusă în data de 04 martie 2021. La
stabilirea termenului de finalizare a procedurii disciplinare, Comisia se sprijină pe
prevederile art.60 al Codului administrativ, care prevede că, termenul general în care
procedura administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile, iar în mod excepțional,
când se înregistrează cazuri de complexitate deosebită care necesită timp pentru
prelucrarea documentelor, autoritatea poate stabili un termen mai mare pentru
finalizarea procedurii, care nu va depăși 90 de zile.
A opinat reclamantul că, Comisia nu a respectat termenul prevăzut de Legea
cu privire la avocatură privind emiterea deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare,
or din data de 4 martie 2021 până în data de 19 iulie 2021, s-au scurs 4 luni și 15 zile.
Astfel, termenul emiterii deciziei trebuie considerată data emiterii deciziei motivate,
ceea ce face ca termenul examinării procedurii să fie relativ mai mare cu încă vre-o
lună de zile. Cu toate acestea, Comisia nu a explicat care au fost motivele menținerii
active a procedurii disciplinare nr. M703/2021 mai mult de 5 luni și jumătate. Prin
aceste acțiuni ale Comisiei i-au fost încălcate reclamantului drepturile procedurale la
examinare a petiției în termeni legali, cauzându-i astfel daune morale din cauza
stresului continuu la care a fost supus.
Referitor la fondul acuzației, menționează reclamantul că, Comisia pentru
etică și disciplină, în cadrul examinării plângerii ar fi depistat că reclamantul, în
calitate de avocat, și-ar exercita activitatea în cadrul „formei de activitate - Casa de
avocatură „DIGORE” fără a indica în decizia sa cine, când și unde a constatat
exercitarea activității de avocat în cadrul formei de activitate - Casa de Avocatură
„DIGORE”.
A indicat reclamantul că, Comisia a stabilit acest fapt, fără ca pe site să fie
indicat că, Casa de avocatură „DIGORE” este forma de organizare a activității sale de
avocat. În acest sens a explicat Comisiei că, această expresie - Casa de Avocatură, nu
trimite nicicum la forma de organizare a activității de avocat. Prin acest fapt se
înțelege că Comisia, în urma căutărilor pe site, n-a descoperit informații asupra
6
formei de organizare. Totuși, reclamantul a infirmat că, lipsa informației cu privire la
forma de organizare pe site constituie în sine о abatere disciplinară. Nicio normă din
Legea cu privire la avocatură, statutul profesiei sau Codul deontologic nu prevede că,
neincluderea unei asemenea informații pe site constituie abatere disciplinară.
Totodată, nicio persoană nu s-a plâns că pe site nu se conține о anumită informație,
înțelegând că aceasta este un deranj exclusiv al Comisiei pentru etică și disciplină.
Cât privește sintagma „Casa de Avocatură”, indică reclamantul că, aceasta
are о semnificație aparte și este de origine mai veche, iar până în prezent niciun
avocat, din cei cunoscuți, cel puțin la nivel european, nu a fost sancționat disciplinar
pentru utilizarea terminologiei de „Casa de avocatură”. Această formulă este utilizată
în special în România, Franța, dar și în Moldova. Aceasta nu indică la forma de
organizare a activității de avocat, ci asupra serviciilor avocățești, într-o anumită
locație concretă. Spre exemplu, în Franța, avocații folosesc termenul de „Maison des
avocats” sau „Maison de l‘Avocat”. Nici în Franța, precum nici în România sau
Moldova nu există formă de organizare ”Maison des avocats” sau în română – ”Casă
de Avocatură”. Sintagma a fost preluată din Franța de către confrații din România,
mai accentuat în perioada secolului XIX, atunci când mulți juriști români se școleau
și formau în Franța.
Astfel, a indicat Comisiei că, în Republica Moldova mai mulți avocați
folosesc termenul de Casă de Avocatură, dar se folosește și în presa și în întreaga
societate, motiv din care a solicitat Comisiei să atragă toți avocații саre folosesc acest
termen, astfel încât prin eventuala decizie să nu încalce drepturile lor.
A menționat reclamantul că, potrivit dicționarului explicativ român, unul din
sensurile cuvântului ”Casă” ar fi - Încăpere specială într-o clădire, având о anumită
destinație. (...) sau (Urmat de determinări) Nume dat unor instituții, așezăminte,
întreprinderi, firme comerciale etc. Casă de economii = instituție publică de credit
care se ocupă cu strângerea disponibilităților bănești temporare ale populației
acordând pentru acestea mai ales dobândă. Casă de ajutor reciproc = asociație
benevolă a unor angajați sau pensionari, creată pentru acordarea de împrumuturi și de
ajutoare membrilor ei din fondurile obținute prin depunerile lor lunare. Casă de filme
= institute producătoare de filme cinematografice. Casă de cultură = instituție
culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc. Casă de nașteri =
instituție medicosanitară, în care se acordă viitoarelor mame, la naștere, asistență
calificată. Casă de vegetație = construcție specială, cu acoperișul și cu pereții de
sticlă, folosită pentru experiențe de agrochimie, plantele fiind cultivate în vase de
vegetație”.
În acest fel, de-a lungul timpului anumite activități au preluat în față
cuvântul „Casă”, iar al doilea cuvânt se referea nemijlocit la tipul de activitate
desfășurată, de ex: „Casă de Modă”, „Casă a sindicatelor”, „Casă de veci”, „Casă de
amanet”, „Casă de filme”, „Casă de economii”, „Casă de avocatură” etc. Deci,
folosirea unor asemenea termeni nu poate fi înțeleasă drept fiind ilegală sau imorală,
mai ales în cadrul unei proceduri disciplinare, întrucât ar însemna să fie contrazisă о
tradiție și о veche cutumă.
7
A reiterat reclamantul că, Comisia în mod eronat a considerat că, utilizarea
frazei „Casa de avocatură” pe site constituie abatere disciplinară și încălcare a
normelor de publicitate. Acest fapt rezultă din interpretarea eronată a dreptului,
totodată menționând că, Comisia a admis un adevărat „derapaj juridic”, pe care și-a
fundamentat întreaga decizie. A considerat că eronat Comisia a aplicat acestei spețe
prevederile art. 65 din Statutul profesiei de avocat, dându-i însă о interpretare
stângace, nepotrivită, extrem de largă și eronată, iar constatarea precum că
reclamantul ar folosi sintagma „Casa de avocatură” ca și formă de organizare a
profesiei, constituie о invenție exclusivă a Comisiei.
În opinia sa, Comisia nu poate folosi fraze generale și acuzații vagi într-o
speță concretă, considerând că, Comisia va trebui să răspundă în instanță, care din
aceste acțiuni au fost comise de către reclamant și ce legătură au acestea cu
activitatea sa profesională.
Indică reclamantul că, nu poate fi sancționat un subiect (avocatul), dacă
obligația incumbă unui alt subiect, în acest caz forma de exercitare a profesiei. Or,
Comisia n-a constatat careva încălcări de publicitate pe site asupra mențiunilor
referitoare la serviciile prestate de către reclamant, iar cât privește includerea unor
date statistice pe site, această acțiune nu este interzisă de lege. Precizează că, Comisia
a făcut aluzie la faptul că, s-ar fi utilizat publicitate neautentică prin sintagmele Țări
(origine clienților). Deci, reclamantul a considerat eronat interpretat de Comisie,
deoarece site-ul nu conține date de identitate ale clienților.
Cât ține de modul de desfășurare a procedurii disciplinare nr.M703/2021 și
evidența activității Comisiei, evidențiază reclamantul că, aceasta s-a desfășurat cu
încălcarea prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare al UAM. Or,
Comisia nu s-a conformat prevederilor legale ce țin de modalitatea de menținere a
evidenței activității CEDO.
Prin urmare, remarcă reclamantul că, din materialele dosarului nu rezultă
când și cum au avut loc fiecare acțiune în parte, de către cine a fost întocmită decizia,
cum a avut loc cercetarea și când, cine a efectuat constatările, care sunt acestea, care
sunt prevederile legale care permit asemenea acțiuni. Comisia, nu a exercitat control
asupra celor menționate și nu s-a referit deloc în decizie asupra acestor argumente.
În final, a notat reclamantul că, în privința sa a mai existat о plângere care a
avut același obiect, însă acest argument, deși a fost invocat în fața Comisiei, nu a fost
expus în decizie. Iar, potrivit principiului ne bis în idem, Comisia nu avea dreptul să
examineze о cauză disciplinară cu același obiect în privința aceluiași avocat.
Cere reclamantul anularea deciziei Comisiei pentru etică și disciplină din 17
mai 2021, emisă pe marginea procedurii disciplinare nr.M703/2021, în partea ce ține
de intentarea procedurii disciplinare față de avocatul Eduard Digore și stabilirea
termenului pentru examinarea și finalizarea procedurii administrative ce nu va depăși
90 de zile, anularea deciziei nr.3/12/2021 emisă de Comisia pentru etică și disciplină
a Uniunii Avocaților în cauza disciplinară intentată în privința avocatului Eduard
Digore, clasarea procedurii disciplinare nr. M703/2021 și compensarea cheltuielilor
de judecată.
8
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a
admis parțial acțiunea depusă de Eduard Digore . S-a anulat decizia Comisiei pentru
etică și disciplină a Uniunii Avocaților nr. 3/12/2021 din 19 iulie 2021, s-a menționat
că, hotărârea anulată a Comisiei pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților nr.
3/12/2021 din 19 iulie 2021, nu produce efecte juridice, din momentul emiterii. În
rest, acțiunea a fost respinsă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 30 iunie 2022, în interiorul termenului de atac instituit de art.232
alin. (1) Cod administrativ, Uniunea Avocaților a depus apel nemotivat, iar la data de
15 februarie 2023 a fost depus apelul motivat, prin care apelantul a solicitat admiterea
acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii, prin care
acțiunea să fie respinsă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de Uniunea Avocaților împotriva hotărârii din 24 iunie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani.
Instanța de apel a indicat că instanța de fond a respins argumentele
reclamantului cu privire la ilegalitatea deciziei nr. M703/2021 din 17 mai 2021, în
partea intentării procedurii disciplinare și stabilirea termenului procedurii
administrative de 90 zile, acestea fiind neîntemeiate, având un caracter declarativ și
care derivă din interpretarea eronată și subiectivă a cadrului legal în vigoare. Cadrul
normativ confirmă caracterul legal și întemeiat al acțiunilor Comisiei de Etică și
Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova, de a se autosesiza referitor la
faptul că, avocatul Eduard Digore își exercita activitatea de avocat în cadrul formei
de activitate - Casa de avocatură „DIGORE”, inițiind din oficiu o procedură
administrativă în privința acestuia în sensul art. 69, alin. (1), (3) Cod administrativ,
întrucât această acțiune se bazează pe dreptul discreționar al autorității publice. Iar,
nota informativă din 17 mai 2021 constituie, la caz, prima acțiune procedurală
efectuată de Comisie pe marginea presupusei încălcări.
Curtea de Apel Chișinău a menționat că instanța de fond a desconsiderat
argumentele reclamantului care a apreciat drept ilegal procedura disciplinară intentată
de către Comisie în baza autosesizării sale, așa cum, instituția de inițiere a procedurii
administrative este reglementată de prevederile Codului administrativ, ca lege
procesuală (art. 69) și nu de legea materială – Legea cu privire la avocatură.
Totodată, s-a indicat că prima instanță a stabilit și faptul că, din punct de
vedere al aspectului material al intentării procedurii, CED a UARM a respectat
9
limitele competențelor stabilite prin lege, sau, această competență este prevăzută de
art. 44 alin. (2), lit.b și art.56 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, care
statuează că, Comisia poate dispune efectuarea unui control în cazul presupuselor
abateri disciplinare comise de avocat în timpul exercitării atribuțiilor profesionale,
dacă există temeiuri suficiente, la caz, în privința nerespectării formelor de organizare
a activității de avocat.
Curtea de Apel Chișinău a indicat că instanța de fond a respins și
argumentele reclamantului privind pretinsa depășire a termenului de efectuare a
procedurii disciplinare, or, deși termenul general de examinare a unei proceduri
administrative este de 30 de zile, Comisia pentru etică și disciplină prin decizia
nr.M703/2021 din 17 mai 2021, a stabilit termenul de examinare și finalizare a
procedurii administrative ce nu va depăși 90 de zile.
După cum denotă actele cauzei, procedura administrativă finalizată cu
decizia de aplicare a sancțiunii în privința avocatului Eduard Digore nu depășește
termenul de 90 de zile prevăzut de art. 60 alin. (5) din Codul administrativ, având în
vedere că, de la 17 mai 2021, când s-a intentat procedura disciplinară și până la
decizia de la 19 iulie 2021, prin care s-a explicat că sancțiunea disciplinară, s-au scurs
mai puțin de 90 de zile.
Aceste circumstanțe denotă că, Comisia pentru etică și disciplină a
argumentat pe deplin aplicarea excepției de la art. 60 alin. (5) Codul administrativ,
reieșind din faptul că în cadrul controlului urma să verifice dacă acțiunile în cauză ale
avocatului vizat reprezintă sau nu о încălcare a prevederilor art. 29, 32, 54 alin. (1)
lit. h), k), art. 64 din Legea cu privire la avocatură și art. 34, 37, 65 din Statutul
profesiei de avocat, având drept scop examinarea procedurii administrative într-o
manieră obiectivă, cu stabilirea tuturor circumstanțelor în drept și în fapt, cu
colectarea după caz a actelor juridice și înscrisurilor relevante, inclusiv, cu citarea și
audierea avocatului vizat.
Instanța de apel a statuat asupra legalității deciziei Comisiei pentru etică și
disciplină nr.M703/2021 din 17 mai 2021, în partea intentării procedurii disciplinare
și stabilirea termenului procedurii administrative de 90 zile și a respins pretenția
reclamantului cu privire la anularea deciziei nr.M703/2021 din 17 mai 2021.
Instanța de apel a reținut că, de altfel, Eduard Digore nu a contestat hotărârea
instanței de fond în partea respingerii acțiunii, or, apelul acestuia a fost declarat
inadmisibil, situație ce denotă că instanța de apel nu este în drept de a supune din
oficiu criticii hotărârea instanței de fond în această parte.
Cu referire la ilegalitatea deciziei s-a anulat decizia Comisiei pentru etică și
disciplină a Uniunii Avocaților nr. 3/12/2021 din 19 iulie 2021, instanțele ierarhic
inferioare au stabilit că utilizarea denumirii „Casa de Avocatură” nu constituie per se
o abatere disciplinară, cu atât mai mult, nu confirmă că utilizarea acestei denumiri
influențează într-o anumită măsură numărul clienților unui avocat, care ar utiliza
această denumire.
Mai mult, în decizia emisă, Comisia de etică și disciplină a invocat precum
că, avocatul Eduard Digore ar fi încălcat prevederile art.65 din Statutul profesiei de
10
avocat, care la alin.(12) reglementează că, nerespectarea obligațiilor prevăzute de
Lege și de prezentul Statut privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei de
avocat constituie o gravă abatere disciplinară. Cu toate acestea, se reține că, Comisia
a aplicat sancțiunea ”avertizare”, care este cea mai ușoară sancțiune disciplinară, cu
efecte preponderent de ordin moral, aplicabilă în cazul abaterilor de mică importanță.
Corespunzător, instanțele au dedus că, la caz, nu se atestă respectarea unui
raport echitabil între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia
și sancțiunea disciplinară aplicată.
Instanțele au concluzionat că la aplicarea sancțiunii sub formă de
”avertizare” pentru comiterea unei abateri disciplinare grave, Comisia pentru etică și
disciplină urma să motiveze, prin prisma principiului proporționalității, aplicarea unei
astfel de sancțiuni. Curtea nu a reținut că utilizarea denumirii „Casa de Avocatură
„DIGORE” este una comercială, așa concluzii fiind subiective și nepotrivite pentru
sancționarea unui avocat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 05 iulie 2023 Uniunea Avocaților din Republica Moldova a declarat
recurs împotriva deciziei din 06 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, iar la 08
octombrie 2023 a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea deciziei instanței
de apel și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat interpretarea eronată a legii și aprecierea
arbitrară a probelor.
A indicat că instanța de apel a menționat că, într-adevăr, noțiunea/forma de
organizare „Casa de Avocatură” nu este reglementată de lege ca o formă de exercitare
a profesiei de avocat, concluzie fortificată prin dispoziția normei art.27 alin.(1) din
Legea cu privire la avocatură, care statuează că, profesia de avocat se exercită, la
discreția fiecărui avocat, în una din următoarele forme: a) cabinet al avocatului; b)
birou asociat de avocați. Cu toate acestea, instanța de apel remarcă că utilizarea
denumirii „Casa de Avocatură” nu constituie per se o abatere disciplinară, cu atât mai
mult, nu confirmă că utilizarea acestei denumiri influențează într-o anumită măsură
numărul clienților unui avocat, care ar utiliza această denumire.
În continuare, recurentul a menționat că exercitarea formei de avocat trebuie
să se facă obligatoriu în context legal, în care organele de administrare a profesiei au
posibilitatea să verifice respectarea de către avocați a principiilor de exercitare a
profesiei, or, formele de executare a profesiei de avocat sunt prevăzute de legiuitor de
a fi una certă, individualizată prin denumire conform prevederilor Legii cu privire la
avocatură și a Statutului, transparentă pentru a informa publicul, să aibă o listă clară a
avocaților și avocaților stagiari, pentru a putea fi puse la evidența Uniunii Avocaților
în lista formelor de exercitare a profesiei de avocat.
Forma de organizare a profesiei de avocat - Casa de Avocatură nu este
reglementată de Legea cu privire la avocatură, ca formă de exercitare a profesiei de
11
avocat și nu trebuie exprimată în spațiul media și public, așa cum, acest exercițiu
duce în eroare participanții la raporturi de asistență juridică și publicul larg.
Recurentul a susținut că publicitatea neautentică difuzată de Casa de
Avocatură DIGORE” prin sintagmele „statistică și criterii de performanță, procentul
cazurilor complete, numărul consultanților dedicați, procentul cazurilor câștigate,
procentul clienților satisfăcuți, țări (originea clienților)”, din acest context este
evident că, scopul este unul comercial, îndreptat spre a atrage clientela, de a se
poziționa mai sus decât alți avocați și de a se promova pe sine ca avocat, doar că în
contextul unei forme de organizare existente. Mediatizarea și publicitatea unei forme
de exercitare a activității de avocat, care nu se regăsește în Legea cu privire la
avocatură, încalcă standardul concurenței oneste între avocați, așa cum, concurența
este un generator care determină avocații să fie mai profesionaliști și mai eficienți,
însă, această concurență trebuie să fie una loială, onestă și lipsită de agresivitate.
Acest standard ține să întărească principiul demnității și onestității avocaților,
competenței, precum și respectării confraților.
A afirmat că, Comisia a constatat ca urmare a acțiunilor avocatului vizat au
avut loc încălcări ale legii, a eticii și disciplinei avocatului, și anume: avocatul vizat a
comis o abatere disciplinară în exercitarea activității de avocat prin publicarea,
plasarea, difuzarea, distribuirea publicității unei forme de exercitare a activității de
avocat inexistente pe teritoriul Republicii Moldova, prin procedee incompatibile în
scopul dobândirii clientelei contrar restricțiilor de publicitate prevăzute la art. 64 din
Legea cu privire la avocatură și la art.65 din Statutul profesiei de avocat, avocatul
vizat a comis o abatere disciplinară prin încălcarea concurenței și utilizarea
procedeelor inadmisibile în publicitatea avocațială, prin publicarea informației
neveridice, neautentice și lipsită de onestitate și prudență.
În esență, recurentul a invocat argumentele indicate în cererea de apel.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Prin referința din 10 noiembrie 2023 intimatul Eduard Digore a solicitat de a
declara recursul depus de către Uniunea Avocaților ca inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI. alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative, prevede următoarele:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 1 septembrie 2023. ”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție):
12
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei
legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 191 alin. (5) lit. b) Cod administrativ:
„ Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor
și a încheierilor curților de apel”.
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023)
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din
cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului):
„recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă
Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă
se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel”.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil
în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în
mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după
expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost
depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde
cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a
înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, se constată că Curtea de Apel
Chișinău a pronunțat decizia contestată la 06 iunie 2023 și la 05 iulie 2023 Uniunea
Avocaților a depus recurs.
Decizia motivată a instanței de apel a fost notificată prin poșta electronică
recurentei Uniunii Avocaților, la data de 07 septembrie 2023 (f.d 177). Prin urmare,
motivarea recursului prezentată la 08 octombrie 2023 este în termen.
Din analiza prevederilor art.246 alin.(1) din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la
temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă
caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
13
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual
succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de
apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.
Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării
recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de
recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece
filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în
acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu
chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c.
Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Uniunea Avocaților.
14
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul
administrativ, în vigoare la data depunerii recursului.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul depus de Uniunea Avocaților.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
15