3ra-89/24 — anularea actului administrativ, reparearea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ, reparearea prejudiciului
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-89/24 — anularea actului administrativ, reparearea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Nicolae Daniliuc,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Nicolae Daniliuc împotriva Comisiei pentru etică și
disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la anularea
deciziei, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-89/24
NR. PIGD 2-21044639-01-3ra-23012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
29 ianuarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Nicolae
Daniliuc
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 martie 2021, Nicolae Daniliuc a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Comisiei pentru etică și disciplină a Uniunii
Avocaților din Republica Moldova cu privire la anularea deciziei Comisiei
pentru etică și disciplină din 02 martie 2020, repararea prejudiciului moral
în sumă de 500000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin decizia Comisiei
pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 2
martie 2020, în privința sa, avocatul Nicolae Daniliuc, a fost aplicată
sancțiunea disciplinară sub formă de amendă în mărime de 3 000 lei, ca
urmare a constatării în acțiunile sale a comiterii abaterilor disciplinare, fără
a se indica care anume abateri disciplinare și de care norma de drept sunt
prevăzute.
La 24 decembrie 2020, s-a adresat cu о cerere prealabilă către Uniunea
Avocaților, în care a solicitat anularea deciziei din 2 martie 2020 și repararea
prejudiciului moral.
Iar, la 19 ianuarie 2021 a primit о scrisoare prin care a fost informat
că termenul de examinare a cererii prealabile a fost prelungit până la 90 zile.
A expirat și termenul de 90 zile, însă așa și nu a primit răspuns la cererea
prealabilă din 24 decembrie 2020.
Reclamantul afirmă că nu a solicitat niciodată să devină membru al
Uniunii Avocaților și consideră că asocierea într-o astfel de organizație este
un drept, nu o obligație. De asemenea, susține că nu a încălcat Constituția,
Legea cu privire la avocatură, Statutul profesiei sau Codul deontologic.
Potrivit reclamantului, decizia a fost adoptată în urma unei plângeri
depuse de Ciobanu Andrian, judecător la Curtea de Apel Bălți, care a susținut
că ar fi fost insultat. Reclamantul neagă acuzațiile și afirmă că nu îl cunoaște
pe Ciobanu Andrian.
În plus, reclamantul invocă că decizia este nelegală, fiind emisă peste
termenul de două luni prevăzut de art. 61 din Statutul avocatului. El
1
subliniază că toate demersurile oficiale au fost făcute în numele clienților săi,
în baza contractelor de asistență juridică, și consideră că doar clienții pot
evalua calitatea serviciilor oferite.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea lui Nicolae Daniliuc împotriva
Comisiei pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților din Republica
Moldova cu privire la anularea deciziei Comisiei pentru etică și disciplină
din 02 martie 2020, repararea prejudiciului moral în sumă de 500000 lei și
încasarea cheltuielilor de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 15 iulie 2022, Nicolae Daniliuc a declarat apel împotriva hotărârii,
solicitând casarea ei, cu emiterea unei decizii noi prin care acțiunea înaintată
să fie admisă integral ca fiind întemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins cererea de apel înaintată de Nicolae Daniliuc și s-a menținut
hotărârea din 24 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Instanța de apel a motivat că hotărârea instanței de fond este legală și
temeinică, fiind pronunțată cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil,
așa cum sunt prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului. Aceasta a fost motivată atât în fapt, cât și în drept, iar toate
argumentele apelantului au fost analizate minuțios și respinse ca lipsite de
substanță obiectivă, reprezentând doar o reiterare a celor formulate în prima
instanță.
Instanța a constatat că decizia Comisiei pentru etică și disciplină din 2
martie 2020 a fost emisă în conformitate cu Legea privind avocatura nr.
1260-XV din 19 iulie 2002 și cu respectarea prevederilor Codului
administrativ, inclusiv a principiilor proporționalității (art. 29) și motivării
actului administrativ (art. 31 și art. 118).
În privința invocării de către apelant a neapartenenței la Uniunea
Avocaților, instanța a concluzionat că această afirmație nu are relevanță
juridică. Conform art. 1 alin. (1) și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 1260-XV,
profesia de avocat presupune respectarea normelor Uniunii Avocaților,
indiferent dacă o cerere formală de aderare a fost depusă sau nu.
2
Obligativitatea respectării normelor decurge din exercitarea profesiei de
avocat.
Sancțiunea disciplinară aplicată de Comisia pentru etică și disciplină,
în valoare de 3 000 lei, a fost justificată prin gravitatea abaterilor disciplinare.
Instanța a reținut că apelantul, în timpul exercitării profesiei, a utilizat un
limbaj vulgar și injurios la adresa sistemului judecătoresc și a unui petiționar,
încălcând prevederile Codului deontologic al avocatului și normele statutare
ale profesiei.
Instanța a subliniat că decizia contestată este corespunzător motivată,
incluzând toate temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza aplicării
sancțiunii. Procedura administrativă a fost desfășurată cu respectarea
principiilor comprehensibilității, transparenței și dreptului la apărare.
Referitor la libertatea de exprimare, instanța a invocat jurisprudența
CtEDO, conform căreia avocații, în virtutea statutului lor profesional, sunt
supuși unor limite stricte în ceea ce privește conduita și exprimarea. Critica
adusă sistemului judecătoresc de către apelant a depășit limitele acceptabile,
punând în pericol reputația profesiei și afectând încrederea publicului în
justiție.
Prin urmare, instanța de apel a considerat sancțiunea aplicată
proporțională cu abaterea comisă, confirmând legalitatea și temeinicia
deciziei Comisiei pentru etică și disciplină, precum și hotărârea instanței de
fond.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 17 ianuarie 2024, Nicolae Daniliuc a declarat recurs împotriva
deciziei din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat
casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu
emiterea undei decizii noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel a ignorat
argumentele sale, respingând apelul fără a se pronunța cu privire la fondul
obiecțiilor formulate. Acesta afirmă că decizia instanței de apel este arbitrară
și că interpretarea cadrului legal este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție.
Recurentul susține că decizia Comisiei din 2 martie 2020 este nelegală,
deoarece aceasta a fost emisă de către Uniunea Avocaților, organizație cu
3
care el pretinde că nu are nicio legătură. El invocă faptul că nu este membru
al Uniunii Avocaților și, prin urmare, decizia nu ar trebui să-i fie aplicabilă.
Argumentează că nici Legea privind avocatura nr. 1260-XV din
19.07.2002, nici alte norme naționale sau internaționale nu îl obligă să fie
membru al Uniunii Avocaților pentru a-și exercita profesia. Invocă articole
din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional privind
drepturile civile și politice și Convenția Europeană a Drepturilor Omului
pentru a susține dreptul său de a nu face parte din această organizație.
Potrivit recurentului, obligativitatea de a fi membru al Uniunii
Avocaților contravine dreptului său la libertatea de asociere garantat de art.
11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 20 din Declarația
Universală a Drepturilor Omului. Acesta consideră că libertatea sa de a alege
apartenența la organizații profesionale este încălcată.
Recurentul susține că sancțiunea disciplinară aplicată de Comisie i-a
lezat reputația profesională, onoarea și demnitatea, motiv pentru care solicită
repararea prejudiciului moral.
POZIȚIA INTIMATULUI
Referințe la recursul declarat nu au fost depuse.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
4
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată constată că decizia motivată a instanței de apel
a fost comunicată lui Nicolae Daniliuc, prin notificare electronică la 15
ianuarie 2024 (f.d.175), iar cererea de recurs a fost depusă în termen legal,
la 17 ianuarie 2024.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
5
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
6
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Nicolae Daniliuc.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7