ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 28.05.2025

3ra-497/24 — contestarea actelor administrative

HOTĂRÂRE
28.05.2025
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
contestarea actelor administrative
Temei legal
art. 246 al. 2 lit. h CA
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
3ra-497/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Evghenii

Jomir,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Evghenii Jomir împotriva Procuraturii

Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ

individual defavorabil,

împotriva deciziei din 7 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-497/24

NR. PIGD 2-22071502-01-3ra-05062024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare

a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. I. Barbacaru,

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, V. Negru, A. Braga,

28 mai 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Evghenii

Jomir,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

împotriva Procuraturii Republicii Moldova privind obligarea Procuraturii

Republicii Moldova să modifice ordinul nr. 672-p din 22.04.2022.

General interimar nr.672-p, în conformitate cu prevederile art.11 alin.(l) lit. f),

art.56 lit. b), art.58 alin.(l) lit. a) și alin.(2), art.61, art.62 alin.(2) din Legea nr.3 din

25.02.2016 cu privire la Procuratură, art.119 din Codul Muncii, reclamantul fost

eliberat din funcția de procuror în Procuratura mun. Chișinău, din motivul demisiei

din Procuratură în baza Raportului depus, de la 23.04.2022.

aparatului Procuraturii Generale a fost obligată să efectueze achitarea deplină a

drepturilor salariale reclamantului, inclusiv, indemnizația unică de concediere

egală cu 50% din produsul înmulțirii ultimului salariu lunar la 11 ani complet

lucrați în funcția de procuror. Cu ordinul privind eliberarea din funcție reclamantul

a luat cunoștință la 26.04.2022.

acord în partea calculării indemnizației unice, fapt care impune de a fi anulat pentru

a fi conformat prevederilor art.62 alin.(2) din Legea nr.3 din 25.02.2016, care

stipulează expres : ,,După încetarea raporturilor de serviciu, procurorul cu o

vechime în funcția de procuror de peste zece ani, în temeiul art. 57 alin. (1) lit. b)

și c) sau al art. 58 alin. (1) lit. a) și b), dacă circumstanțele care determină încetarea

raporturilor de muncă nu afectează prestigiul Procuraturii și reputația procurorilor,

beneficiază de o indemnizație unică de concediere egală cu 50% din produsul

înmulțirii ultimului salariu lunar la numărul de ani complet lucrați în funcția de

procuror. În cazul procurorului reîntors în funcție, la calculul indemnizației unice

de concediere se ia în considerare timpul de activitate în funcția de procuror de la

data încetării ultimei demisii”.

de eliberare din funcție i-au fost lezate drepturile sale salariale și anume prin faptul

că, indemnizația unică a fost calculată doar pentru 11 ani complet lucrați în funcția

1

de procuror, pe când în organele Procuraturii a activat din 01.08.1989, fiind angajat

prin ordinul Procurorului RSSM nr.354-1.

funcții în cadrul Procuraturii Republicii Moldova, fără careva întreruperi sau

demisii, prin urmare perioada de activitate în organele Procuraturii a constituit 32

de ani deplini activați în funcție de procuror și nu 11 după cum a fost indicat în

ordin și calculată indemnizația unică. Presupune reclamantul că, ca argument s-a

luat în calcul faptul că în anul 2011 la atingerea vârstei de 50 ani în baza art.72

alin.(3) din Legea nr. 294- XVI din 25.12.2008 cu privire la Procuratură i-a fost

achitată odată cu întrunirea condițiilor de pensionare o indemnizație. Indemnizația

unică a fost achitată la inițiativa Procuraturii, iar reclamantul continuând mai

departe să activeze în calitate de procuror. Totodată la achitarea indemnizației nu a

depus cerere de demisie, raporturile de muncă nefiind întrerupte, fapt care poate fi

confirmat prin înscrisurile din carnetul de muncă. Odată cu adoptarea Legii nr. 3

din 25.02.2016 cu privire la Procuratură a fost abrogată Legea nr. 294-XVI din

25.12.2008 cu privire la Procuratură.

urma să fie calculată strict conform prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea

nr.3/2016, care stipulează că în calculul indemnizației unice la concediere se ia în

calcul numărul de ani complet lucrați în funcție de procuror care constituie în cazul

reclamantul 32 ani. Astfel, a remarcat că în Legea nr.3/2016 nu sunt stipulate

anumite condiții care ar reduce din dreptul la indemnizație pentru anii complet

lucrați.

Generală să modifice ordinul de eliberare nr.672-p din 22.04.2022, prin substituirea

numărului de „11 ani complet lucrați” cu „32 de ani complet lucrați”.

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Evghenii Jomir împotriva

Procuraturii Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ

individual defavorabil.

instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 2 noiembrie 2022, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

2

declarat de Evghenii Jomir și s-a menținut hotărârea din 2 noiembrie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

își exprimă dezacordul cu actul administrativ individual defavorabil în partea pct.

4 din ordinul Procuraturii Republicii Moldova nr. 672-p „Cu privire la eliberarea

din funcție”.

nr. 3 din 25.02.2016, care explică că, (2) După încetarea raporturilor de serviciu,

procurorul cu o vechime în funcția de procuror de peste zece ani, în temeiul art.57

alin.(1) lit. b) și c) sau al art.58 alin.(1) lit. a) și b), dacă circumstanțele care

determină încetarea raporturilor de muncă nu afectează prestigiul Procuraturii și

reputația procurorilor, beneficiază de o indemnizație unică de concediere egală cu

50% din produsul înmulțirii ultimului salariu lunar la numărul de ani complet

lucrați în funcția de procuror. În cazul procurorului reîntors în funcție, la calculul

indemnizației unice de concediere se ia în considerare timpul de activitate în funcția

de procuror de la data încetării ultimei demisii.

Evghenii Jomir invocînd prevederile art. 72 alin.(3) din Legea cu privire la

Procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008, a solicitat să i se achite indemnizația unică

pentru 21 ani de activitate ca procuror care întrunește condițiile pensionării. Iar,

prin Ordinul Procurorului General nr.169-p din 25.02.2011, s-a dispus: A plăti

procurorilor care întrunesc condițiile pensionării, indemnizația unică egală cu

produsul înmulțirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucrați în

funcția de procuror, după cum urmează: Evghenii Jomir - adjunctul procurorului

sect. Rîșcani, mun. Chișinău - 21 ani.

General nr.169-p din 25.02.2011, era în vigoare Legea nr. 294 din 25.12.2008 cu

privire la Procuratură (abrogată la 01.08.2016), iar potrivit art. 72 alin.(3) din

această Lege prevede că, procurorului care demisionează sau care întrunește

condițiile pensionării i se plătește o indemnizație unică egală cu produsul înmulțirii

salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucrați în funcția de procuror.

Totodată, procurorului care a primit indemnizația unică în condițiile specificate în

prezentul alineat și fie continuă să activeze, fie este reangajat în funcția de procuror

i se va acorda indemnizație unică la încetarea raporturilor de serviciu, în mărimea

cuvenită, pentru anii compleți de activitate de după perioada pentru care a fost

achitată indemnizația unică anterioară.

3

pensionare și întrunirii condițiilor pentru a se pensiona nu a demisionat, primind

doar indemnizația unică, ci a prelungit să activeze în procuratură până la

22.04.2022. Prin urmare, instanța de apel a stabilit că, indemnizația unică,

prevăzută de Legea cu privire la Procuratură, pentru primii 21 ani de activitate în

funcția de procuror, a fost achitată reclamantului.

Procuraturii Republicii Moldova nr. 672-p „Cu privire la eliberarea din funcție”

este legal și întemeiat, deoarece vizează doar perioada pentru care urmează să-i fie

calculată apelantului indemnizația unica de concediere, corect excluzând perioada

de 21 ani, pentru care deja a fost achitată această indemnizație prin ordinul nr.169-

p din 25.02.2011.

că instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca dânsul a activat neîntrerupt în

organele procuraturii, adică 35 ani și 7 luni. Or, anume pornind de la acest termen

de activitate, i-a fost calculata perioada pentru care urma sa beneficieze de

indemnizația unica de concediere pentru anii restanți.

instanței de fond prin care pretențiile reclamantului au fost respinse, în sensul

menționat anterior, iar argumentele invocate de partea apelantă în acest sens sunt

nefondate, acestea fiind o reiterare a celor invocate în prima instanță.

februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termen și

admiterea recursului, cu casarea integrală a hotărârilor instanțelor ierarhic

inferioare și emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să

fie admisă integral.

în cererea de apel. Suplimentar, a relevat că soluțiile instanțelor ierarhic inferioare

sunt neîntemeiate și arbitrare, manifestate aplicare eronată a prevederilor art. 62

alin. (2) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură.

Procuratură a fost abrogată Legea cu privire la Procuratură nr.294 din 25.12.2008,

ultima ne având careva efecte juridice pentru viitor.

4

recursul declarat, solicitând declararea inadmisibilității acestuia.

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot

fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea

hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată

este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)

hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)

hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu

a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele

și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție

și se comunică părților.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată recurentului său la 1 aprilie 2024, prin intermediul poștei electronice, fapt

ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 108).

cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

5

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea

contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau

că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel,

care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod

corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului

recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în

prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ.

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre neîntemeiată.

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste

critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale

atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea

6

aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios

administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în

concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes.

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea

hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],

2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea

CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages

Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor

proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea

hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Codul administrativ,

Declară inadmisibil recursul depus de Evghenii Jomir.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2024-10-23
0,94
3ra-183/24 — anularea actelor administrative si restabilirea in functie
Î N C H E I E R E cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Vieru Maria, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vieru Maria împotriva Procuraturii Generale cu privire la anularea
CSJ 2024-12-20
0,94
3ra-797/23 — contestarea actulului administrativ
D E C I Z I E cu privire la admiterea recursului declarat de Consiliul Superior al Magistraturii și a recursului declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
CSJ 2025-03-05
0,94
3ra-426/23 — contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ
ÎNCHEIERE cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Spînu Igor, reprezentat de avocatul Caisîn Valentin, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Spînu Igor împotriva Consiliul Supe
CSJ 2024-10-02
0,93
3ra-934/23 — contestarea actului administrativ
Î N C H E I E R E cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Dimitrov Alexei, reprezentat de avocatul Terziman Alexandru, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Dimitrov Alexei împotriva I
CSJ 2024-12-11
0,93
3ra-173/24 — privind anularea hotărârii
Î N C H E I E R E cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Grigoriev Aurel, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Grigoriev Aurel împotriva Consiliului Superior al Procurorilor
Sursă