3ra-183/24 — anularea actelor administrative si restabilirea in functie

3ra-183/24 — anularea actelor administrative si restabilirea in functie (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Vieru Maria,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Vieru Maria împotriva Procuraturii Generale cu privire la

anularea actelor administrative și restabilirea în funcție

împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-183/24

NR. PIGD 2-22089274-01-3ra-21022024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate.

Au examinat anterior cauza, judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani: I. Barbacaru

Curtea de Apel Chișinău : Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici,

23 octombrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Vieru

Maria

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, solicitând:

anularea ordinului Procurorului general interimar nr. 355-p din 28.02.2022 „Cu

privire la preavizarea angajaților în legătură cu modificarea structurii interne a

Procuraturii”, în partea ce se referă la pct. 30 din Anexa nr. 1; anularea ordinului

Procurorului General interimar nr. 845-p din 03.05.2022 „Cu privire la

eliberarea din funcție”; anularea deciziei emisă în procedura prealabilă nr. 18-

139/22-6020 din 03.06.2022; restabilirea Mariei Vieru în funcția de procuror

în Secția tehnologii informaționale și combaterea crimelor cibernetice din

cadrul Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale.

organele Procuraturii în anul 2001, când a fost numită în funcția de inspector

în Secția generală a Procuraturii Generale, după care, la 27.12.2001 a fost

desemnată în calitate de specialist principal în Secția relații cu mijloacele de

informare în masă a Procuraturii Generale. În anul 2005 a fost desemnată în

calitate de procuror interimar în Serviciul de presă al Procuraturii Generale, iar

prin ordinul Procurorului General nr. 67-p din 25.01.2006, a fost reconfirmată

în calitate de procuror în cadrul Serviciului de presă al Procuraturii Generale.

Prin ordinul Procurorului General nr.391-Р/29.04.2008 a fost desemnată în

calitate de procuror șef al Serviciului de presă al Procuraturii Generale, funcție

pe care a deținut-o până la 01.08.2016. Prin ordinul Procurorului General nr.

1074-p din 01.08.2016, a fost transferată în funcția de procuror în Secția

tehnologii informaționale și combaterea crimelor cibernetice. Deși a fost

transferată într-o altă secție, până în septembrie 2019, precum și în intervalul

16.01.2020 – 05.10.2021 (Dispoziția Procurorului General nr.3/4 din

16.01.2020), deopotrivă cu activitățile atribuite noii secții, a continuat să

gestioneze și domeniul vizând asigurarea principiului transparenței în

activitatea Procuraturii Republicii Moldova și comunicarea cu mass-media,

întrucât subdiviziunea specializată de relații cu mass-media rămânea

neacoperită cu personal calificat, sectorul fiind nefuncțional.

informaționale și combaterea crimelor cibernetice nr. 1/4 din 20.01.2021 „Cu

privire la distribuirea obligațiilor de serviciu procurorilor Secției tehnologii

1

informaționale și combaterea crimelor cibernetice”, a fost desemnată

responsabilă de monitorizarea spațiului informațional în scopul identificării,

reacționării prompte la semna, eventualei intervenții instituționale și prevenirii

unor abateri de la lege, etc. La 24 ianuarie 2022 Procurorul general interimar a

înaintat Consiliului Superior al Procuraturii un demers, prin care a solicitat

Consiliului exprimarea acordului în vederea efectuării modificării structurii

Procuraturii. Potrivit propunerilor Procurorului general interimar, s-a inițiat

procedura de modificare a structurii Procuraturii, în sensul reducerii numărului

de funcții din Procuratura Generală și realocarea acestora în procuraturile

specializate. La demersul Procurorului General a fost anexat și Tabelul privind

structura internă, reședințele și statul de personal al sistemului Procuraturii,

„Secția tehnologii informaționale și combaterea crimelor cibernetice”, a fost

redenumită în „Secția combatere crime cibernetice”, iar unitățile de personal au

fost reduse până la 3 funcții de procuror.

Procuraturii nr. 1-26/2022 din 10.02.2022, cu majoritate de voturi, s-a exprimat

acordul pentru modificarea structurii Procuraturii Generale, procuraturilor

specializate și procuraturilor teritoriale, potrivit Anexei, parte integrantă a

hotărârii. Prin ordinul Procurorului General interimar nr. 354-p din 28.02.2022

„Privind modificarea Anexei nr. 1 la ordinul Procurorului General nr. 681-p din

15.06.2017”, s-a modificat structura internă și statul de personal al Procuraturii,

aprobat prin ordinul Procurorului General nr. 681-p din 15.06.2017 „Privind

structura internă, reședințele și statul de personal al sistemului Procuraturii”,

potrivit Anexei nr. 1, parte integrantă a ordinului. Potrivit Anexei nr. 1 la

ordinul Procurorului General interimar nr. 354-p din 28.02.2022 „Privind

modificarea Anexei nr. 1 la ordinul Procurorului General nr. 681-p din

15.06.2017”, „Secția tehnologii informaționale și combaterea crimelor

cibernetice”, a fost redenumită în „Secția combatere crime cibernetice”, iar

unitățile de personal au fost reduse până la 3 funcții de procuror. La aceeași

dată, Procurorul General interimar a emis ordinul nr. 355-p „Cu privire la

preavizarea angajaților în legătură cu modificarea structurii interne a

Procuraturii”, prin care, în conformitate cu prevederile art. 88 alin. (1) lit. b),

art. 184 alin. (1) lit. a) Codul Muncii și art. art. 11 alin. (1) lit. f), k) din Legea

cu privire la Procuratură, s-a dispus preavizarea privind încetarea raporturilor

de serviciu / contractului individual de muncă, următorii angajați ai

Procuraturii, după cum urmează potrivit listei din Anexa nr. 1, parte-integrantă

a ordinului. Ordinul respectiv i-a fost adus la cunoștință pe 02.03.2022.

din cadrul Aparatului Procuraturii Generale, unde a fost pusă în fața faptului de

a-și exprima acordul scris la unica propunere de a fi transferată în funcția de

procuror în Procuratura municipiului Chișinău, chiar dacă în cadrul Procuraturii

Generale erau mai multe funcții vacante. În legătură cu acest fapt, la 26.04.2022

a înaintat în adresa Procurorului general interimar o cerere, prin care a

comunicat despre faptul că își retrage acordul, consemnat prin recipisa din

2

04.03.2022, privind acceptarea transferării în funcția de procuror în Procuratura

municipiului Chișinău, solicitând să-i fie propusă suplinirea unei funcții

vacante similare de procuror în cadrul Procuraturii Generale, fapt pentru care

și-a exprimat acordul prealabil.

dp/145 din 28.04.2022, a fost notificată despre faptul că începând cu

03.05.2022, careva funcții vacante nesuplinite de procuror în cadrul

Procuraturii Generale nu sunt. Suplimentar i s-a propus funcția de procuror în

cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale, care nu poate fi considerată ca o retrogradare în funcție în contextul

Legii nr. 270/2018. Astfel i s-a adus la cunoștință că, în cazul în care va refuza

să fie transferată într-o altă funcție de procuror până la 29.04.2022, începând

cu 03.05.2022 punerea în aplicare a noii structuri interne și statul de personal

al sistemului Procuraturii, va fi eliberată din funcția de Procuror.

interimar o cerere, prin care a solicitat repetat și respectuos, acordul pentru a fi

transferată în oricare din funcțiile vacante de procuror în Procuratura Generală,

inclusiv din cele suplinite în prezent, de procurorii delegați din procuraturile

teritoriale și specializate. Fără a se expune asupra cererii din 29.04.2022, la data

de 03.05.2022 Procurorul general interimar a emis ordinul nr. 845-p „Cu privire

la eliberarea din funcție”. Potrivit ordinului respectiv, a fost eliberată din

funcția de procuror în Secția tehnologii informaționale și combaterea crimelor

cibernetice din cadrul Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii

Generale și din sistemul procuraturii, pe motivul refuzului de a fi transferată la

o altă procuratură, de la 29.04.2022. În drept, ordinul respectiv a fost întemeiat

pe dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. f), art. 56 lit. b), art. 58 alin. (1) lit. b) și alin.

(2), art. 62 alin. (5) din Legea cu privire la Procuratură, art. 119 Codul Muncii,

art. 6 alin. (4) din Legea privind declararea averii și intereselor personale.

poate fi contestat în cazul dezacordului, în termen de 30 de zile în instanța de

judecată, Judecătoria Chișinău sediul Râșcani. Potrivit art. 58 alin. (4) din

Legea cu privire la Procuratură, ordinul Procurorului General privind eliberarea

din funcție poate fi contestat în instanța de judecată în condițiile legii. Prin

decizia nr. 18-139/22-602 din 03.06.2022 emisă în procedură prealabilă de

Procuratura Generală, cererea prealabilă depusă de Maria Vieru a fost respinsă,

fiind reiterat caracterul legal al ordinului de eliberare din funcție a reclamantei.

Generală, este un act administrativ defavorabil reclamantei, așa cum prin

acesta, Maria Vieru a fost eliberată în mod ilegal din funcția de procuror în

Secția tehnologii informaționale și combaterea crimelor cibernetice din cadrul

Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale și din

sistemul procuraturii. Iar ordinul Procurorului general interimar nr. 355-p din

28.02.2022 „Cu privire la preavizarea angajaților în legătură cu modificarea

structurii interne a Procuraturii”, în partea ce se referă la pct. 30 din Anexa nr.

3

1, este o operațiune administrativă, în sensul art. 15 Codul administrativ, care

poate fi contestat concomitent cu actul administrativ individual defavorabil.

judecătoresc a unui drept în sensul art. 17 Cod administrativ, și anume, dreptul

la muncă. La caz, este întrunită și condiția revendicării unui drept legitim și în

conformitate cu art. 39 din Codul administrativ. Ordinul Procurorului general

interimar nr. 845-p din 03.05.2022 a fost contestat cu cerere prealabilă, care a

fost respinsă de Procuratura Generală, situație ce denotă că a fost respectată

procedura prealabilă. Astfel, Inițierea procedurii administrative de eliberare din

funcție a reclamantei, a fost generată de aprobarea modificărilor la structura

Procuraturii generale, procuraturilor specializate și procuraturilor specializate,

prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-26/2022 din

10.02.2022. Potrivit hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-26/2022

din 10.02.2022, cu majoritate de voturi, s-a exprimat acordul pentru

modificarea structurii Procuraturii Generale, procuraturilor specializate și

procuraturilor teritoriale. Se atestă că hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 1-26/2022 din 10.02.2022, a fost motivată prin faptul, că „atât

cadrul normativ relevant, cât și situația factologică generează contextul

imperativ aferent necesității operării modificărilor de amploare în structurile

Procuraturii, potrivit argumentelor expuse”. La fel, s-a indicat că, „soluția

propusă de către Procurorul general interimar este rezonabilă și întrunește

criteriile utilității și eficienței, bazându-se pe analiza echilibrului în activitatea

sistemului Procuraturii”.

Procurorilor pentru modificarea structurii Procuraturii, este unul viciat, iar

hotărârea este ilegală, or, procedura de modificare a structurii Procuraturii a

fost inițiată de o persoană, care în virtutea Legii, nu poate efectua astfel de

acțiuni. În acest sens, menționa că Legea cu privire la Procuratură trasează o

diferență clară între mandatul Procurorului General și mandatul Procurorului

General interimar, și între competențele deținute. Or, Procurorul General este

desemnat în baza rezultatelor unui concurs public, pe când, Procurorul general

interimar este desemnat doar în două situații : (z) vacanța funcției de Procuror

General și ii) suspendarea din funcție a Procurorului General.

General interimar, în raport cu posibilitatea acestuia de a interveni în

organizarea sistemului Procuraturii, este limitată și urmează a fi apreciată prin

prisma circumstanțelor particulare, care diferă pentru fiecare caz separat.

Întinderea acestor competențe este direct proporțională cu situația care a

generat desemnarea Procurorului General interimar și conține un specific

evident pentru cazul când titularul de mandat este suspendat din funcție în

legătură cu pornirea în privința sa a unei cauze penale.

care Procurorul General interimar are aceleași competențe ca și Procurorul

General, însă această constatare trebuie integrată în linia de analiză făcută de

4

instanța de contencios constituțional, care s-a referit doar la situația când

intervine vacanța funcției de Procuror General. După modificările din 24 august

2021 (Legea nr.102/2021), legiuitorul a introdus o situație nouă, în care poate

fi desemnat Procurorul General interimar și anume - în cazul suspendării de

drept a Procurorului General, situație juridică, care nu este echivalentă cu

vacanța funcției și aplicarea în practică trebuie tratată cu prudența de rigoare.

Respectiv, pentru situația nou introdusă urmează să se facă precizările

corespunzătoare în sensul că mandatul Procurorului General nu s-a încheiat

(suspendarea de drept din funcție nu reprezintă caz de încheie a mandatului),

acesta ar putea fi reluat în condițiile legii, iar modul în care se realizează

interimatul funcției nu poate să afecteze un mandat titular, care a fost obținut

în mod legitim și există așteptarea firească privind excluderea circumstanțelor

care să ducă în mod artificial și/sau arbitrar la încetarea lui.

unei întinderi mai reduse, fiind cert că acesta nu deține competența de a iniția

procedura de modificare a structurii Procuraturii. La caz, se constată că

procedura de reducere a statelor de personal, a fost inițiată de dl Dumitru Robu,

care deține calitatea de Procurorul general interimar, pe perioada suspendării

din funcție a titularului acestei funcții - Alexandr Stoianoglo, situație ce denotă

că Procurorul general interimar, Dumitru Robu nu era în drept să inițieze

procedura de modificare a structurii Procuraturii Generale, inclusiv, nu deținea

competența de a emite ordinul de preavizare a unor angajați în legătură cu

reducerea statelor de personal. Or, competența de a interveni în structura

organizațională a Procuraturii Generale, revine Procurorului General. O poziție

similară poate fi regăsită și în hotărârea Curții de Apel Chișinău nr. 3-51/20 (2-

19144646-02-3-19052020) din 22 iunie 2020, în conținutul căreia s-a statuat cu

valoare de principiu, că „demersul Procurorului General interimar, privind

eliberarea acordului scris pentru numirea în funcție de adjuncți ai Procurorului

General interimar, depășește sfera „atribuțiilor manageriale/administrative”,

avută în vedere de legislator la elaborarea normelor de drept enunțate. Or,

modificarea echipei de lucru, precum și efectuarea demersurilor

corespunzătoare, țin de atribuțiile titularului de drept al funcției de Procuror

General, care, fiind investit în funcție își formează, după necesitate, echipa de

lucru”. Cu aceste considerente, s-a impus concluzia că ordinul Procurorului

general interimar nr. 355-p din 28.02.2022 „Cu privire la preavizarea

angajaților în legătură cu modificarea structurii interne a Procuraturii”, în partea

ce se referă la pct. 30 din Anexa nr. 1, este nul.

nr. 354-p din 28.02.2022 „Privind modificarea Anexei nr. 1 la ordinul

Procurorului General nr. 681-p din 15.06.2017”, s-a modificat structura internă

și statul de personal al Procuraturii, aprobat prin ordinul Procurorului General

nr. 681-p din 15.06.2017 „Privind structura internă, reședințele și statul de

personal al sistemului Procuraturii”, potrivit Anexei nr. 1, parte integrantă a

ordinului. Potrivit Anexei nr. 1 la ordinul Procurorului General interimar nr.

5

354-p din 28.02.2022 „Privind modificarea Anexei nr. 1 la ordinul Procurorului

General nr. 681-p din 15.06.2017”, „Secția tehnologii informaționale și

combaterea crimelor cibernetice”, a fost redenumită în „Secția combatere crime

cibernetice”, iar unitățile de personal au fost reduse până la 3 funcții de

procuror. La aceeași dată, Procurorul General interimar a emis ordinul nr. 355-

p „Cu privire la preavizarea angajaților în legătură cu modificarea structurii

interne a Procuraturii”, prin care, în conformitate cu prevederile art. 88 alin. (1)

lit. b), art. 184 alin. (1) lit. a) Codul Muncii și art. art. 11 alin. (1) lit. f), k) din

Legea cu privire la Procuratură, s-a dispus preavizarea privind încetarea

raporturilor de serviciu/contractului individual de muncă, următorii angajați ai

Procuraturii, după cum urmează potrivit listei din Anexa nr. 1, parte-integrantă

a ordinului, iar la pct. 30 este indicat numele reclamantei Maria Vieru.

ordinul nr. 355-p din 28.02.2022, este o procedură de reducere a statelor de

personal, la realizarea căreia, angajatorul urma să respecte cu strictețe

dispozițiilor art. 88 Codul Muncii. În speță, Procurorul general interimar a emis

ordinul nr. 354-p din 28.02.2022 „Privind modificarea Anexei nr. 1 la ordinul

Procurorului General nr. 681-p din 15.06.2017”, prin care s-a modificat

structura internă și statul de personal al Procuraturii, aprobat prin ordinul

Procurorului General nr. 681-p din 15.06.2017 „Privind structura internă,

reședințele și statul de personal al sistemului Procuraturii”, potrivit Anexei nr.

1, parte integrantă a ordinului. Cu toate acestea, ordinul nr. 354-p din

28.02.2022 nu a fost motivat din punct de vedere „economic”, în preambulul

acestuia nefiind executate careva mențiuni despre aspectul economic ce a

generat reducerea statelor de personal.

355-p „Cu privire la preavizarea angajaților în legătură cu modificarea

structurii interne a Procuraturii”, însă acest ordin a fost emis de o persoană care

nu deținea competențe manageriale. Or, după cum s-a indicat supra, Procurorul

general interimar nu poate să intervină în structura organizațională și în statele

de personal ale Procuraturii Generale. Odată cu preavizarea în legătură cu

reducerea numărului sau a statelor de personal, va propune în scris salariatului

preavizat un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității respective (cu condiția

că astfel de loc de muncă (funcție) există la unitate, iar salariatul preavizat

întrunește cerințele necesare pentru suplinirea acestuia).

Vieru o altă funcție, însă, toate propunerile făcute reclamantei, nu confirmă

respectarea acestei dispoziții legale. Legiuitorul național a stabilit expres că în

cazul reducerii statelor de personal, angajatorul urmează să propună în scris

salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității respective,

adică în cadrul Procuraturii Generale.

fi transferată în funcția de procuror în cadrul Procuraturii mun. Chișinău,

funcție pe care nu a acceptat-o, deoarece, funcția propusă nu era din cadrul

6

Procuraturii Generale. Ulterior, i s-a propus transferul în funcția de procuror în

cadrul PCCOCS, însă, nici această funcție nu a acceptat-o, deoarece,

angajatorul era obligat să-i propună o funcție în cadrul Procuraturii Generale.

La solicitările de a fi numită în funcție de procuror în cadrul Procuraturii

Generale, reclamantei i s-a comunicat că nu există funcții vacante, însă, aceste

afirmații ale angajatorului sunt neîntemeiate, or, în cadrul răspunsurilor oferite,

nu a fost prezentată o listă a persoanelor care ocupau funcțiile de procuror din

cadrul Procuraturii Generale.

355-p, Procurorul general interimar urma să dispună încetarea delegării

procurorilor din procuraturile teritoriale, care activau în cadrul Procuraturii

Generale, or, aceștia nu erau angajați ai Procuraturii Generale, dar ocupau o

funcție în cadrul acesteia, pe perioada vacanței funcției. O atare operațiune nu

a fost întreprinsă de către angajator. La alegerea persoanelor cărora urma să li

se propună ocuparea unei funcții în cadrul Procuraturii Generale, după operarea

modificărilor la statele de personal, angajatorul era obligat să propună noile

funcții conform statelor de personal, procurorilor angajați în cadrul Procuraturii

Generale, cu respectarea strictă a dispozițiilor legale ce se referă la dreptul

preferențial.

delegați din procuraturile teritoriale sau procuraturile specializate. În această

situație, de vreme ce a fost inițiată procura de reducere a statelor de personal,

Procurorul general interimar urma inițial, să înceteze delegarea procurorilor

respective în cadrul Procuraturii Generale și să propună, în mod preferențial,

procurorilor din cadrul Procuraturii Generale, transferul în funcțiile ocupate de

procurorii delegați. Or, inițial i s-a propus transferul în funcția de procuror în

cadrul Procuraturii municipiului Chișinău, după care i s-a propus transferul în

funcția de procuror în cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, fără a-i fi propus transferul într-o funcție din

cadrul Procuraturii Generale, inclusiv într-o funcție de procuror din cadrul

Procuraturii Generale, deținută de un procuror delegat.

propus transferul în funcția de procuror în Secția combatere crime cibernetice,

deși, în cadrul acestei Secții există o funcție vacantă. Astfel, după aprobarea

noii structuri interne a Procuraturii Generale, în cadrul Secției combatere crime

cibernetice sunt 3 posturi de procuror, dintre care o funcție de procuror șef și

două funcții de procuror în cadrul secției. Actualmente în cadrul Secției

activează doi procurori, dintre care unul deține funcția de procuror-șef interimar

al Secției, iar unul calitatea de procuror. Deci, concluziona reclamanta că în

cadrul Secției în care a activat, există o funcție vacantă de procuror, însă nu i s-

a propus transferul în această funcție.

structura internă, reședințele și statul de personal al sistemului Procuraturii este

modificată și funcția deținută de Maria Vieru nu se regăsește în noua structură,

7

însă aceste afirmații au un caracter declarativ. Or, potrivit Tabelului privind

structura internă, reședințele și statul de personal al sistemului Procuraturii, în

cadrul Procuraturii Generale a fost constituită Secția combatere crime

cibernetice, care are aceleași competențe și atribuții funcționale deținute de

reclamantă până la modificarea statului de personal. Motivele din care nu i s-a

propus transferul în funcția de procuror în cadrul acestei secții, rămân a fi o

enigmă până la moment. La fel, nu este clar de ce s-a optat pentru ocuparea

unor funcții vacante în cadrul Procuraturii Generale de către procurori delegați,

or, conform informațiilor de care dispune reclamanta, la data inițierii procedurii

de reducere a statelor de personal, în cadrul Procuraturii Generale activau și au

rămas să activeze cel puțin 6 procurori delegați, printre care Ivan Grosu,

Nicolae Zanevici, Mariana Cherpec, Olesea Roșca, Ion Pripa și Alexandru

Corețchi.

condus Procurorul general interimar, atunci când a selectat procurorii cărora le-

a propus o funcție în cadrul Procuraturii Generale, conform noii structuri

interne a Procuraturii Generale și nu este clar dacă angajatorul a ținut cont de

dispozițiile Codului Muncii atunci când a selectat persoanele cărora le-a propus

să-și continue activitatea în cadrul Procuraturii Generale. După emiterea

ordinului de preavizare, reclamantei Maria Vieru nu i-a fost acordată o zi

lucrătoare pe săptămână pentru căutarea unui loc de muncă, reclamanta

exercitându-și atribuțiile funcționale până la 3 mai 2022, ora prânzului, când i-

a fost adus la cunoștință ordinul de concediere. Angajatorul nu a respectat nici

această dispoziție legală, așa cum, după emiterea ordinului de preavizare a

reclamantei, Procuratura Generală nu a prezentat Agenției pentru Ocuparea

Forței de Muncă informațiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate.

De asemenea, nu a fost solicitată opinia consultativă a organului sindical

privind concedierea Mariei Vieru.

Moldova nr. 41 din 24 februarie 2022, s-a declarat stare de urgență pe întreg

teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă de 60 de zile. Prin aceeași

hotărâre, s-a stabilit că pe perioada stării de urgență, Comisia pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova va emite dispoziții în vederea punerii în

executare a următoarelor măsuri : [...] 14) interzicerea demisiei lucrătorilor, cu

excepția cazurilor prevăzute de actele normative, pentru această perioadă. Prin

hotărârea Parlamentului nr. 105 din 21.04.2022, starea de urgență pe întreg

teritoriul Republicii Moldova, declarată prin Hotărârea Parlamentului nr.

41/2022, s-a prelungit cu 60 de zile începând cu data de 25.04.2022.

Dispozițiile normative enunțate, interzic demisia lucrătorilor, indiferent de

temei, cu excepția cazurilor prevăzute de actele normative, care permit demisia

în această perioadă. Concedierea din funcție s-a realizat în perioada stării de

urgență, instituită prin hotărârea Parlamentului R.M. nr. 41 din 24 februarie

2022 și prelungită prin hotărârea Parlamentului R.M. nr. 105 din 21 aprilie

8

imperative ale legii, care stabilesc prohibiția demisiei lucrărilor pe perioada

stării de urgență.

la angajarea personalului, inclusiv în cadrul Procuraturii Generale (Hotărârea

Guvernului nr. 475 din 29 decembrie 2021), care către data de 31.11.2021, avea

un număr total de 247 funcții vacante. Astfel, odată ce a fost instituit moratoriu

la angajări, Procuratura Generală nu putea dispune angajarea unor altor

persoane în cadrul Procuraturii Generale. Făcând trimitere la prevederile art. 11

alin. (1) lit. f), art. 56 lit. b), art. 58 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art. 62 alin. (5)

din Legea cu privire la Procuratură, art. 119 Codul Muncii, art. 6 alin. (4), art.

58 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea privind declararea averii și intereselor

personale, art. 11 alin. (1) lit. f), art. 56 lit. b) din Legea cu privire la

Procuratură, reclamanta a invocat că Ordinul de concediere a reclamantei

urmează a fi anulat, având în vedere faptul că, prin notificarea / răspunsul din

28.04.2022 i-a fost comunicat că în cazul în care va refuza de a fi transferată

într-o altă funcție de procuror până la 29.04.2022, începând cu 3 mai 2022, va

fi eliberată din funcția de procuror.

din 28.04.2022, a fost eliberată din funcția de procuror la 03.05.2022, de la

29.04.2022. Este cert că angajatorul a admis erori la emiterea ordinului de

concediere, stabilind în mod eronat că eliberarea din funcție operează de la

29.04.2022.

a exercitat atribuțiile funcționale până la pauza de prânz, situație ce denotă că

angajatorul în mod eronat a stabilit ultima zi de muncă, iar această eroare

constituie temei de anulare a actului administrativ individual defavorabil

contestat. În situația în care, reclamanta era eliberată din funcție pe motivul

reducerii statelor de personal, aceasta beneficia de anumite garanții sociale,

printre care dreptul de a beneficia de indemnizație de șomer, însă în legătură cu

faptul că temeiul de concediere a fost indicat în mod ilegal, Maria Vieru a fost

privată de dreptul și de posibilitatea de a beneficia de aceste garanții sociale.

măsura în care nu afectează de o manieră nejustificată drepturile fundamentale

ale persoanei, adică decizia discreționară trebuie să fie una cuvenită, concluzie

ce se desprinde, în special, din prevederile art. 137 alin. (1) din Codul

administrativ, potrivit căruia, autoritățile publice „trebuie” să acționeze cu

bună-credință în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care

le-a fost atribuit dreptul. Prin urmare, Procurorul General interimar era obligat

prin lege să își exercite discreția.

exercitat cu bună credință dreptul discreționar în soluționarea procedurii

administrative și emiterea actului administrativ contestat. Or, din actul

administrativ individual defavorabil contestat nu rezultă nici un motiv obiectiv

referitor la respingerea solicitării reclamantei privind numirea în funcție de

9

procuror în cadrul Procuraturii Generale, adică actul administrativ individual

defavorabil contestat, nu conține în sine o motivare completă, clară, cu trimiteri

la probe, această exigență urmând a fi realizată într-un mod suficient de

explicit, condiție însă ce nu se atestă la caz. Principiul motivării impune

necesitatea ca autoritatea care emite un act administrativ să arate, în mod

expres, elementele de fapt și de drept care determină adoptarea deciziei

respective. Motivarea reprezintă un element esențial pentru formarea

convingerii cu privire la legalitatea și oportunitatea actului administrativ,

constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul de

decizie. Amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar

cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele

fiecărui caz.

funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel,

să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să

realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite

reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la

adoptarea acestuia; desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și

să fie realizată de autorul său.

funcție a reclamantei, pe pretinsul motiv de refuz de a fi transferată într-o altă

funcție, trebuie să opereze doar atunci când a fost respectată procedura de

reducere a statelor de personal, de preavizare a salariatului și de propunere a

unei funcții echivalente celei deținută până la aprobarea noului stat de personal.

Aceste obligații nu au fost respectate de către Procuratura Generală, situație ce

denotă că ordinul de eliberare din funcție este neîntemeiat și nemotivat.

Controlul judecătoresc efectiv impune instanței de judecată și obligația să

verifice legalitatea actului administrativ individual și prin prisma respectării

principiului proporționalității.

într-o funcție vacantă de procuror în cadrul Procuraturii Generale și eliberarea

acesteia din funcție, contravine art. 21 alin. (3) și 29 din Codul administrativ.

Or, scopul legitim urmărit de către Procurorul general interimar prin eliberarea

din funcție a reclamantei, nu doar că nu este motivat, dar nici afirmat. Astfel,

dacă este sau nu potrivită cu scopul legitim măsura de respingere a solicitării

reclamantei de către pârât, nu poate fi apreciată din lipsă de elemente de fapt

ce urmau au fi acumulate conform art. 22, 85 alin. (3) și 87 din Codul

administrativ, dar și din lipsa scopului legitim, care nu numai că nu este enunțat,

dar nici motivat, circumstanță care denotă încălcarea prevederilor art. 31 și art.

118 alin. (1) - (3) din Codul administrativ.

nr. 355-p din 28.02.2022 „Cu privire la preavizarea angajaților în legătură cu

modificarea structurii interne a Procuraturii”, în partea ce se referă la pct. 30

din Anexa nr. 1; anularea ordinului Procurorului general interimar nr. 845-p din

10

03.05.2022 „Cu privire la eliberarea din funcție”; anularea deciziei emisă în

procedura prealabilă de Procuratura Generală cu nr. 18-139/22-6020 din

03.06.2022; restabilirea în funcția de procuror în Secția tehnologii

informaționale și combaterea crimelor cibernetice din cadrul Direcției urmărire

penală și criminalistică a Procuraturii Generale.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Vieru Maria

împotriva Procuraturii Generale cu privire la anularea actelor administrative

și restabilirea în funcție.

hotărârii instanței de fond, prin care a solicitat admiterea cererii de apel,

casarea hotărârii contestate, cu adoptarea unei decizii noi de admitere

integrală a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de Vieru Maria și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 10 aprilie 2023.

preavizării a fost respectată de către Procuratura Generală, fiind respectate

garanțiile conferite de Codul muncii în raport cu Maria Vieru, precum și

standardele internaționale în domeniul vizat. Or, acceptarea unei funcții și

apoi refuzul de acceptare, denotă incertitudine în acțiunile reclamantei, care

nu pot fi imputate angajatorului, iar o manifestare de voință de acceptare ar

trebui să fie irevocabilă. Totodată argumentul apelului precum că, prima

instanță a neglijat faptul că procedura de modificare a structurii interne a

Procuraturii Generale ar fi fost viciată, fiind inițiată de un subiect activ

necorespunzător, care nu deținea competențe de a demara o atare procedură,

este nefundat.

trimiterile apelantei la hotărârea Curții de Apel din 22 iunie 2022, emisă în

cadrul dosarului nr. 3-51/20. Or, chiar dacă apelanta pretinde că speța din

hotărârea nominalizată este similară cu cea din prezenta cauză, acest fapt nu

corespunde adevărului, întrucât în cauza nr. 3-51/20 obiect al controlului

judecătoresc a constituit actul emis de Procurorul General interimar privind

modificarea echipei de lucru a Procurorului General, adică a conducerii

Procuraturii, în timp ce în speța examinată, obiect al controlului judecătoresc

constituie dezacord cu ordinul Procurorului general interimar privind

preavizarea angajaților în legătură cu modificarea structurii interne a

Procuraturii. Or, după cum s-a relatat, modificarea structurii interne a

11

Procuraturii Generale a avut loc prin ordinul Procurorului General interimar

nr. 354-p din 28.02.2022, iar ordinul nr. 355-p din 28.02.2022, contestat în

prezenta speță, constituie un act administrativ emis de Procurorul General

interimar ca urmare procedurii demarate prin Ordinul nr. 354-p din

28.02.2022. Nu poate fi reținut argumentul apelului că, instanța de fond nu a

dat nici o apreciere și nici nu s-a expus pe marginea argumentului că

concedierea apelantei a avut loc în perioada stării de urgență, când nu se

admitea concedierea personalului.

concediere urmează a fi anulat, având în vedere faptul că prin

notificarea/răspunsul nr. 15/i-dp/145 din 28 aprilie 2022, i-a fost comunicat

că în cazul în care va refuza de a fi transferată într-o altă funcție de procuror

până la 29 aprilie 2022, începând cu 3 mai 2022, va fi eliberată din funcția

de procuror. Or, în ordinul nr. 354-p din 28 februarie 2022 s-a indicat expres

că, acesta intră în vigoare la data de 03 mai 2022, data din care se încetează

raporturile de serviciu cu angajații care au refuzat transferul într-o altă

funcție, iar data de 29 aprilie 2022, indicată în pct. 1 al ordinului nr. 845-p

din 03 mai 2022, la care face trimitere apelanta, se referă la data din care

angajații urmau a fi transferați în alte funcții disponibile, propuse de

angajator în legătură cu modificarea structurii interne a Procuraturii, dar nu

la data încetării raporturilor de serviciu cu reclamanta.

emiterea actului administrativ contestat nu a respectat prevederile art. 88

alin. (1) lit. h) din Codul muncii și nu a solicitat opinia consultativă a

organului sindical privind concedierea apelantei. Astfel, a respins ca

nefondat și argumentul apelantei că, odată cu emiterea ordinului nr. 354-p și

a ordinului nr. 355-p, Procurorul general interimar urma să dispună încetarea

delegării procurorilor din procuraturile teritoriale, care activau în cadrul

Procuraturii Generale, întrucât aceștia nu erau angajați ai Procuraturii

Generale, dar ocupau o funcție în cadrul acesteia pe perioada vacanței

funcției.

în susținerea poziției sale, nu pot fi reținute, deoarece se combat cu cele

invocate mai sus și se referă la circumstanțele care au fost constatate și

elucidate pe deplin de prima instanță, având la bază cumulul de probe, care

au fost administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural

și susținute de normele de drept material.

EXERCITAREA CĂII DE ATATC ÎN ORINE DE RECURS

din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei decizii noi, prin care să fie

admisă integral cererea de chemare în judecată.

12

în judecată și suplimentar a invocat că, decizia instanței de apel este arbitrară

care se bazează pe aprecierea nerezonabilă a probelor.

verificarea superficială a existenței ordinului de modificare a structurii

Procuraturii Generale și a ordinului de concediere al Mariei Vieru, fapt care

a dus la emiterea unor acte judecătorești ilegale și neîntemeiate. Totodată,

nu s-a verificat care anume funcții de fapt au fost reduse și cine din procurori

care activau până la reorganizare în cadrul Secției tehnologii informaționale

și combaterea crimelor cibernetice urma a fi eliberați din funcțiile respective,

eliberând din funcție arbitrar și neîntemeiat pe recurentă. Consideră că

instanțele judecătorești sunt obligate să asigure protecția efectivă a

drepturilor apărate pe cale judiciară și, astfel, să verifice ce s-a întâmplat de

fapt, dar nu ceea ce a fost reflectat în actele interne ale Procuraturii Generale

vizate în prezenta speță.

că aceasta a obținut rezultate finale ale evaluării procurorilor aprobate la

ședința colegiului de evaluare a performanțelor procurorilor din 23.06.2018

și din 11.06.2018 mai mari decât colegul ei Corneliu Lavciuc, menținut în

funcție în cadrul secției nou create „Secția combatere crime cibernetice”. Cu

toate că recurenta a fost ilegal eliberată din funcția de procuror, funcția

acesteia nu a fost redusă, dar în cazul concurenței de a fi lăsată la lucru,

aceasta avea dreptul preferențial față de colegi de a ocupa funcția de procuror

în cadrul Secției combatere crime cibernetice, însă, acesteia nici nu i s-a

propus o altă funcție vacantă de procuror din cadrul altei secții a Procuraturii

Generale.

în ordine de apel, partea pârâtă nu a înlăturat dubiile de ilegalitate, ce

planează asupra actului administrativ individual contestat. Respectiv

concluzionând asupra acțiunii formulate, urma să fie în mod obligatoriu

verificată starea de fapt și de drept în acest sens, or controlul judecătoresc

efectiv impune instanței de judecată și obligația să verifice sub toate

aspectele - legalitatea formală, cât și cea materială a actului administrativ

individual.

împotriva cererii de recurs declarate de Maria Vieru, prin care a solicitat

respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

13

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru

instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a

cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.

La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi

prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de

către instanța de judecată contrar prezentului cod.

(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele

și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și

se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil

în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată recurentului la data de 19 ianuarie 2024, prin intermediul poștei

electronice, fapt confirmat prin extrasul din poștă anexat la dosar (f.d.237,

vol.1). Cererea de recurs a fost depusă la data de 15 februarie 2024. Astfel,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este

depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

54.Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv

al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

14

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții

de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex

officio a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

Maria Vieru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară

a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că

aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

recursul depus de Maria Vieru, conține obiecții de fapt și de drept similare celor

expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea

de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există

aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care

este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 2451 din Codul administrativ.

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe

care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța

a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea

de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu

un control efectuat din oficiu.

15

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale

a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,

și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară ca inadmisibil recursul depus de Maria Vieru.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

16