3r-128/25 — Contestarea actului administrativ

La 3 mai 2024, Organizația Particulară de Pază „Leon Security” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică, solicitând anularea deciziei de refuz din 27 februarie 2024 pentru prelungirea actului permisiv autorizației pentru activitatea particulară de pază seria IGP nr. 0040 din 26 februarie 2019; obligarea Inspectoratului Național de Securitate Publică să prelungească actul permisiv autorizației pentru activitatea particulară de pază seria IGP nr. 0040 din 26 februarie 2019, precum și compensarea cheltuielilor de acordarea asistenței juridice.

Prin hotărârea din 18 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a respins acțiunea depusă de Organizația Particulară de Pază „Leon Security” împotriva Inspectoratului Național de Securitate Publică.

La 22 noiembrie 2024, Organizația Particulară de Pază „Leon Security”, prin intermediul avocatului Matei Veaceslav, a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 18 noiembrie 2024.

Prin încheierea din 31 martie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a declarat inadmisibil apelul declarat de Organizația Particulară de Pază „Leon Security”, prin intermediul avocatului Matei Veaceslav împotriva hotărârii din 18 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 24 aprilie 2025, prin intermediul poștei electronice, avocatul Matei Veaceslav, în numele și interesele Organizației Particulare de Pază „Leon Security”, a declarat recurs împotriva încheierii din 31 martie 2025, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În context, a menționat că hotărârea din 18 noiembrie 2024 nu a fost comunicată recurentului cu semnătura electronică prevăzută de lege, astfel cum impune art. 1101 alin. (1)-(3) din Codul administrativ. Confirmarea automată a transmiterii prin poșta electronică publică nu poate ține loc de notificare valabilă în lipsa semnăturii autorității emitente.

Deși apelul a fost depus la 22 noiembrie 2024, anterior recepționării hotărârii, instanța de apel nu a examinat admisibilitatea apelului în raport cu momentul notificării legale, limitându-se la o constatare formală de tardivitate, fără verificarea notificării efective.

Consideră că instanța de apel era obligată să acorde un termen pentru completarea apelului, în conformitate cu art. 166 CPC, și nu să-l respingă direct pentru pretinsa nemotivare.

A mai arătat că prin această abordare, i-a fost restrâns nejustificat accesul efectiv la calea de atac, cu încălcarea garanțiilor procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă și jurisprudența CEDO.

Conform art. 232 din Codul administrativ: „Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel. Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

În corespundere cu art. 236 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.” 2

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 33 din Codul administrativ: „Comunicarea interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul procedurii administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică etc.), acordîndu-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate și economie de costuri, în special mijloacelor electronice de comunicație.”

Art. 96 alin. (1) - (3) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Notificarea se face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziția autorității publice. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.”

Cu privire la fondul recursului, Completul de judecată constată că susținerile recurentului nu sunt de natură să conducă la casarea încheierii contestate.

Astfel, examinând conținutul încheierii recurate și actele dosarului, Completul de judecată reține că la 31 martie 2025 Curtea de Apel Centru a declarat inadmisibil apelul Organizației Particulare de Pază „Leon Security” împotriva hotărârii din 18 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, pe motiv că apelul a fost nemotivat și nu a fost completat în termenul legal.

Potrivit instanței de apel, termenul pentru depunerea motivării apelului curgea de la notificarea hotărârii motivate a primei instanțe. Aceasta a fost transmisă prin poșta electronică la adresa desemnată de recurentă și avocatul acesteia, la data de 17 februarie 2025. Până la expirarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, respectiv 19 martie 2025, apelul nu a fost motivat, iar recurenta nu a depus nicio solicitare de repunere în termen sau de completare.

Recurenta a susținut în recurs că notificarea efectuată nu ar fi fost valabilă, invocând că actul transmis nu conținea semnătura electronică a persoanei responsabile din cadrul instanței, iar simpla confirmare de expediere nu ar fi suficientă pentru declanșarea termenului de apel.

Completul de judecată consideră că instanța de apel a aplicat în mod corect prevederile art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, care prevede expres că apelul se declară inadmisibil în cazul în care motivarea nu a fost depusă în termenul legal. Nerespectarea termenului atrage sancțiunea procedurală a decăderii.

Susținerile recurentei privind lipsa semnăturii electronice pe actul notificat nu sunt însoțite de dovezi privind imposibilitatea obiectivă de a lua cunoștință de hotărâre. Din actele dosarului rezultă că notificarea a fost transmisă la adresa indicată de recurentă, la 17 februarie 2025 (f.d.202), cu atașarea hotărârii în format electronic. Recurenta nu a contestat acest fapt anterior și nu a prezentat vreo cerere de repunere în termen.

Simpla contestare a modalității de comunicare nu suplinește obligația procesuală a apelantei de a acționa cu diligență în exercitarea căii de atac. Deși apelul nemotivat a fost depus la 22 noiembrie 2024, pe baza dispozitivului, recurenta nu a depus ulterior motivarea apelului și nici nu a contestat, până la expirarea termenului legal, valabilitatea notificării hotărârii motivate. Iar, în lipsa unor demersuri procedurale clare privind nulitatea notificării sau solicitarea repunerii în termen, susținerea privind lipsa comunicării valabile nu poate fi acceptată. 4

Completul de judecată reamintește că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Brumărescu c. României, Van Harn c. Germania), aplicarea riguroasă a termenelor procesuale nu contravine art. 6 §1 CEDO, în lipsa unui formalism excesiv sau a unei imposibilități obiective de respectare a acestora. Părțile au obligația de a urmări cursul procesului și de a acționa cu diligență.

În aceste condiții, având în vedere că încheierea contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente, iar recurenta nu a demonstrat existența unor impedimente obiective care să justifice lipsa motivării apelului, Completul de judecată constată că recursul este nefondat.

Din aceste considerente, în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de avocatul Matei Veaceslav în interesele Organizației Particulare de Pază „Leon Security” și menține încheierea din 31 martie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 5