2ra-777/24 — Stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor

La 27 ianuarie 2023, Olga Spînu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ghenadie Pleșco, intervenienți accesorii DGASSPF Bălți și DGASPF Ialoveni, cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a invocat că, la 08 august 2013 a încheiat căsătoria cu pârâtul, Ghenadie Pleșco, fiind înregistrată la *****, r-nul *****. Iar, la *****, s-a născut fiul, *****.

Din cauza neînțelegerilor în familie, a certurilor, a hotărât să pună punct relației cu pârâtul, astfel s-au adresat împreună cu acesta de comun acord la OSC Ialoveni și au desfăcut căsătoria, fapt confirmat și prin copia certificatului de divorț anexat la materialele cauzei civile.

La momentul depunerii cererii de divorț, ambii au fost de acord ca reclamanta să aibă în continuare grijă de fiul lor comun, pârâtul având drepturi dar și obligații egale de a crește, educa și întreține fiul minor.

După divorț, o perioadă nu a avut probleme în privința custodiei copilului cu pârâtul, de asemenea ultimul contribuia la plata pensiei de întreținere pentru copil, deși nu lunar și nu regulat. Timp de 3 ani, pârâtul a achitat lunar plata pentru grădiniță (privată) în sumă de 250 Euro, iar reclamanta a avut grijă de procurarea alimentelor și a tot ce a fost necesar fiului lor. La fel, pârâtul a contribuit financiar, cu 500 de lei lunar sau cu 1000 de lei și cu îmbrăcăminte și jucării pentru copil.

Peste o perioadă de timp, pârâtul a început să-i comunice că o va acționa în instanța de judecată pentru a stabili locul de trai al copilului minor cu dânsul și stabilirea unui grafic de întrevedere a tatălui cu copilul minor.

Reclamanta a menționat că Ghenadie Pleșco își permitea să ia copilul pentru mai multe zile consecutiv din timpul programului școlar, iar ea, ca mamă, afla ulterior că fiul ei nu va frecventa școala o săptămână, pe motiv că pârâtul dorea să stea cu copilul la Bălți, unde își avea domiciliu. Prin urmare, corespondența lor se rezuma la mesaje, a strânge cec cu cec pentru a demonstra câți bani se cheltuie pentru copil, amenințări și șantaj emoțional din partea fostului soț. Reclamanta a subliniat că copilul lor la moment a ajuns să fie arma fostului soț, împotriva ei. 1

A susținut că, cu pârâtul n-a ajuns la o înțelegere, nu au întocmit între ei careva tranzacție de împăcare, iar la moment de la pârât nu are nici o declarație notarială, prin care ultimul să-și exprime acordul ca domiciliul fiului lor minor să fie stabilit cu mama și de aceea consideră că doar prin intermediul unei hotărâri a instanței de judecată se va stabili cu cine din părinți urmează să locuiască fiul lor minor.

În opinia reclamantei, domiciliul copilului urmează să fie stabilit cu ea, deoarece copilul minor ***** manifestă un atașament puternic față de dânsa, dar și pentru faptul că are grijă de el, se ocupă de educația și dezvoltarea acestuia și dispune de condiții de trai adecvate.

Reclamanta a indicat că, nu are pretenții față de pârât pentru perioada anterioară adresării în instanța de judecată în ceea ce privește restanța la plata pensiei de întreținere, însă consideră că urmează să fie încasată de la pârât pensia de întreținere pentru copilul minor în mărime de 3000 de lei lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată și până la atingerea majoratului de către copilul minor *****.

Reclamanta solicită stabilirea domiciliului copilului minor ***** cu mama, Olga Spînu și încasarea de la pârâtul Ghenadie Pleșco în beneficiul reclamantei, pensie de întreținere a copilului minor în sumă fixă de 3000 lei lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată și pînă la atingerea majoratului de către copil.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a notat că, la examinarea cauzei în fond, s-a stabilit că copilul minor a cărui domiciliu se solicită a fi determinat are o vârstă fragedă, care are nevoie de supraveghere, întreținere, dragoste și educație din partea părinților, iar reclamanta Olga Spînu are posibilitatea de a asigura o bună dezvoltare a copilului, or, de la momentul separării părinților, copilul minor *****a rămas la întreținerea mamei, care îl asigură cu toate cele necesare.

Prin adeverința eliberată de Primăria *****, r-nul ***** se confirmă că Olga Spînu are urmatoarea componență a familiei, feciorul *****, iar prin informația eliberată de primăria Molești, r-nul Ialoveni, copilul minor se află la întreținerea mamei Olga Spînu (f.d.15-16).

Instanța de apel a reținut că, potrivit avizului-concluzie eliberat de DASPF Bălți, s-a constatat, că în urma discuției cu pârâtul Ghenadie Pleșco, în scopul evaluării condițiilor de trai al acestuia, ultimul a comunicat, că la moment locuiește la fratele său și nu este posibil de evaluat condițiile de trai.

Potrivit avizului-concluzie eliberat de DASPF Ialoveni, acționând în interesul superior al copilului și reieșind din vârsta fragedă a copilului, DASPF Ialoveni consideră că domiciliul copilului minor, *****, urmează a fi stabilit cu mama, Olga Spînu, iar tata, Ghenadie Pleșco, rămâne cu drepturi și obligații egale față de copil, indiferent de faptul dacă va locui împreună sau separat de el.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia instanței de fond, prin care a admis cerința reclamantei Olga Spînu cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor cu mama, reieșind din vârsta fragedă a copilului minor *****, atașamentul față de fiecare dintre părinți, dar și posibilitățile părinților de a crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală.

Instanța de apel a stabilit că Ghenadie Pleșco a contestat hotărârea primei instanțe și în partea admiterii cerințelor reclamantei Olga Spînu privind încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor în mărime de 3000 de lei 3 lunar, începând cu data de 27 ianuarie 2023 până la atingerea majoratului copilului sau până la schimbarea situației părților.

Instanța de apel a reținut că, potrivit informației eliberate de Biroul Național de Statistică minimul de existență pentru copii în medie lunar în semestru I al anului 2023 constituie în medie 3162 lei pentru un copil în vârstă de 7-17 ani.

La acest aspect, instanța de apel a notat că, potrivit art. 2 al Legii nr.152 din 05 iulie 2012 cu privire la minimul de existență, minimul de existență este un indicator ce reprezintă mărimea valorică a volumului minim de consum al bunurilor materiale și a serviciilor pentru satisfacerea necesităților principale, menținerea sănătății și pentru susținerea viabilității omului, iar, conform art.3 al aceleiași Legi, mărimea minimului de existență include: mărimea valorică a coșului alimentar; cheltuielile pentru procurarea mărfurilor industriale și pentru achitarea serviciilor prestate populației și mărimea primelor și a contribuțiilor obligatorii.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apelantului cu privire la netemeinicia soluției primei instanțe cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în mărime de 3000 de lei lunar, or, stabilirea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minori într-o proporție fixă de 869,40 de lei lunar, potrivit calcului prezentat de către apelantul Ghenadie Pleșco, nu va corespunde cheltuielilor reale necesare pentru întreținerea și îngrijirea unui copil, obligația de întreținere a copilului nu poate fi supusă unor limitări, răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine părinților, care trebuie să se conducă în primul rând de interesul superior al copilului, pe de altă parte, neacordarea sprijinului material corespunzător ar leza substanțial drepturile copiilor minori, fapt inadmisibil în condițiile prevalării interesului suprem al copilului statuat în Convenția cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989.

Or, dezvoltarea, creșterea și educarea copiilor sunt obligațiunile stricte ale ambilor părinți, necătând la faptul dacă locuiesc împreună sau nu cu copilul, într-o societate democratică interesele copiilor sânt primordiale

Având în vedere că ambii părinți au obligația să întrețină material copilul minor, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a dispus încasarea din contul lui Ghenadie Pleșco în beneficiul Olgăi Spînu a pensiei de întreținere în mărime fixă în cuantum de 3000 de lei lunar în interesul copilului minor *****, de la data depunerii cererii de chemare în judecată și până la atingerea majoratului copilului.

Ce ține de încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a constatat că prima instanță a încasat întemeiat din contul lui Ghenadie Pleșco în beneficiul statului, suma de 1080 de lei cu titlu cheltuieli de plata taxei de stat, proporțional pretențiilor admise.

La 19 aprilie 2024, Ghenadie Pleșco a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 12 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 08 august 2023 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi decizii în baza probelor anexate la dosar (f.d.101).

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a examinat cauza și a emis decizia în lipsa lui, deoarece nu a fost prezent în ședințele de judecată. A mai indicat că instanța de apel nu a luat în considerare că, nu dispune de un program de întrevederi cu fiul său. De asemenea, nu s-a stabilit la ce adresă de domiciliu ale mamei este copilul minor, *****, în r-nul Ialoveni sau peste hotarele țării. Ce ține de pretenția cu privire la încasarea pensiei de întreținere, recurentul a menționat că suma de 3000 de lei, solicitată de reclamantă, nu este justificată prin probe pertinente și alte acte normative în vigoare.

La 17 iulie 2024, prin intermediul oficiului poștal, avocata Crisitina Iachimov, acționând în interesele lui Ghenadie Pleșco, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 12 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate, cu restituirea cauzei la rejudecare, unde să fie casată hotărîrea din 08 august 2024 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni în partea încasării pensiei alimentare pentru copilul minor în cuantum de 3000 de lei ( f.d. 205-211).

În motivarea recursului a indicat că, toate declarațiile făcute de către Olga Spânu nu au nici un suport probatoriu, iar în cererea de apel, care a fost depusă personal de Ghenadie Pleșco, au fost descrise cu lux de amănunte cauza desfacerii căsătoriei. 30.1. A menționat că, Ghenadie Pleșco nu a fost de acord cu solicitarea intimatei, Olga Spânu de a stabili domiciliu copilului minor cu dânsa, deoarece manifestă dorința ca copilul minor să aibă un domiciliu, cîte 15 zile la fiecare dintre părinți. Ceea ce ține de suma de 3000 de lei care a fost solicitată drept pensie de întreținere, recurentul o consideră exagerată. 30.2. Instanța de apel a examinat cauza cu încălcarea normelor procedurale, or, cauza a fost examinat în lipsa recurentului. Pentru ședința de judecată din 12 martie 2024, recurentul a depus cerere de amînare, motivînd că este în imposibilitate de a se prezenta și a amâna pentru o altă dată, fiindcă dorește să participe personal în ședință și să se expună pe marginea cererii de apel și pe anexele depuse. Însă, instanța de apel a respins cererea de amînare și a examinat cauza în lipsa recurentului, prin ce s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și la apărare.

La 09 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin 5 scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului (f.d. 219).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului intimații nu a făcut uz de dreptul lor procedural de a depune referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 6

Totodată, Completul de judecată reține că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată părților la 05 iunie 2024, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexat la materialele cauzei, însă date privind recepționarea acesteia lipsesc la dosar.

Astfel, cererea de recurs depusă de avocata Crisitina Iachimov, acționând în interesele lui Ghenadie Pleșco, la 19 iulie 2024, se consideră depusă în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, în apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. 7

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ce implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest 8 sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la argumentul recurentului precum că instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa, Completul de judecată îl consideră neîntemeiat, deoarece recurentul/apelantul a fost înștiințat despre ședința de judecată din 27 februarie 2025, ora 12:00, fiind amînată la cererea acestuia, pentru data de 12 martie 2024, ora 10:00 (f.d. 143,152-53, 155-156). La 12 martie 2024, ora 8:57, Ghenadie Pleșco a depus cerere de amânare a ședinței de judecată, care a fost respinsă prin încheierea protocolară din 12 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Or, art. 192 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede expres că cauzele privind încasarea pensiei de întreținere, apărarea drepturilor și intereselor minorului, …. se judecă de urgență și în mod prioritar.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia cererile de recurs depuse de Ghenadie Pleșco și avocata Crisitina Iachimov, acționând în interesele lui Ghenadie Pleșco, ca fiind inadmisibile.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile cererile de recurs depuse de Ghenadie Pleșco și avocata Crisitina Iachimov, acționând în interesele lui Ghenadie Pleșco, împotriva deciziei din 12 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Oxana Parfeni 9