2r-94/25 — incasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- neindeplinirea in termen a indicatiilor instantei de apel, restituirea apelului; nejustificata scutirea de la plata taxei de stat
2r-94/25 — incasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Stanislav Manughevici,
reprezentat de avocatul Ion Matușenco,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Stanislav Manughevici, succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici,
împotriva lui Ghenadie Moraru cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de
întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 16 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru și
încheierii din 05 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2r-94/25
NR. PIGD 2-24004004-01-2r-07032025)
Neîndeplinirea în termen a indicațiilor instanței de apel. Restituirea cererii de
apel. Nejustificată scutirea de la plata taxei de stat.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. V. Gîrleanu,
Curtea de Apel Centru, A. Malîi, R. Pascari, R. Pulbere,
14 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Stanislav Manughevici, reprezentat de avocatul Ion Matușenco,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 28 decembrie 2023, Vadim Manughevici, reprezentat de avocatul
Ion Matușenco, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui
Ghenadie Moraru, solicitând încasarea datoriei în mărime de 3 000 000 de
euro, dobânzii de întârziere în mărime de 1 563 419 de euro și a cheltuielilor
de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
Stanislav Manughevici, succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici,
împotriva lui Ghenadie Moraru cu privire la încasarea datoriei în mărime de
3 000 000 de euro, dobânzii de întârziere în mărime de 1 563 419 de euro și
cheltuielilor de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 15 iulie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.61), Stanislav
Manughevici, reprezentat de avocatul Ion Matușenco, a depus cerere de apel
împotriva hotărârii din 27 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei,
emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cerințelor.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 05 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău nu s-
a dat curs cererii de apel depuse de avocatul Ion Matușenco, în interesele lui
Stanislav Manughevici (succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici),
împotriva hotărârii din 27 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
S-a acordat avocatului Ion Matușenco, în interesele lui Stanislav
Manughevici (succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici), un termen
de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii în cauză
pentru depunerea unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea motivelor de
fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea copiilor cererii
suplimentare de apel într-un număr egal cu numărul participanților la proces,
prezentarea cererii de apel nemotivate cu semnătură olografă în original a
avocatului Ion Matușenco, în interesele lui Stanislav Manughevici
1
(succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici), prezentarea dovezilor de
achitare a taxei de stat în mărime de 476 899, 58 de lei și a taxei de timbru
în mărime de 200 de lei. S-a explicat avocatului despre disponibilitatea
rechizitelor bancare pentru achitarea taxei de stat și a taxei de timbru pe site-
ul Curții de Apel Chișinău. S-a explicat avocatului Ion Matușenco, în
interesele lui Stanislav Manughevici (succesorul în drepturile lui Vadim
Manughevici), că cererea de înlăturare a neajunsurilor menționate urmează
să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția evidență și documentare
procesuală a Curții de Apel Chișinău, în termenul stabilit, iar în caz de
neîndeplinire a indicațiilor din încheiere, cererea de apel va fi restituită.
Totodată, s-a explicat că asupra restituirii cererii de apel va decide un
complet de 3 judecători, la expirarea termenului acordat, fără citarea
participanților la proces.
La 29 noiembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.78),
Stanislav Manughevici, reprezentat de avocatul Ion Matușenco, a expediat
apelul motivat, dovezile de plată a taxei de stat în mărime de 2 500 de lei și
în mărime de 18 750 de lei și dovada de plată a taxei de timbru. Totodată, a
formulat o cerere cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat la
depunerea apelului.
Prin încheierea din 05 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins cererea înaintată de avocatul Ion Matușenco, în interesele lui
Stanislav Manughevici (succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici), cu
privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel.
S-a acordat avocatului Ion Matușenco, în interesele lui Stanislav
Manughevici (succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici), un termen
suplimentar de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii
în cauză pentru prezentarea originalului dovezii de achitare a taxei de stat în
mărime de 455 649,58 de lei. S-a explicat avocatului Ion Matușenco, în
interesele lui Stanislav Manughevici (succesorul în drepturile lui Vadim
Manughevici), că cererea de înlăturare a neajunsurilor menționate urmează
să fie prezentată și înregistrată nemijlocit în Direcția evidență și documentare
procesuală a Curții de Apel Chișinău, în termenul stabilit, iar în caz de
neîndeplinire a indicațiilor din încheiere, cererea de apel va fi restituită.
Totodată, s-a explicat că asupra restituirii cererii de apel va decide un
complet de 3 judecători, la expirarea termenului acordat, fără citarea
participanților la proces.
Prin încheierea din 16 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru s-a restituit
cererea de apel depusă de avocatul Ion Matușenco, în interesele lui Stanislav
Manughevici (succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici), împotriva
hotărârii din 27 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. S-a remis
avocatului Ion Matușenco, în interesele lui Stanislav Manughevici
(succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici), cererea de apel cu toate
documentele anexate. S-a obligat Serviciul Fiscal de Stat, prin intermediul
Trezoreriei de Stat, să-i restituie lui Stanislav Manughevici taxa de stat
2
achitată în mărime totală de 21 250 de lei la depunerea cererii de apel
înaintată de avocatul Ion Matușenco, în interesele lui Stanislav Manughevici
(succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici), împotriva hotărârii din 27
iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, conform notelor de plată
din 29 noiembrie 2024. Restituirea sumei de 21 250 de lei lui Stanislav
Manughevici se va efectua în termen de cel mult un an de la data emiterii
încheierii în cauză.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 06 februarie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.100),
Stanislav Manughevici, reprezentat de avocatul Ion Matușenco, a depus
cerere de recurs împotriva încheierii din 05 decembrie 2024 a Curții de Apel
Chișinău și încheierii din 16 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru și
solicitând admiterea acesteia, casarea încheierilor privind respingerea
cerinței de scutire de la plata taxei de stat și restituirea cererii de apel,
pronunțarea unei decizii de scutire parțială de la plata taxei de stat.
În susținerea recursului, recurentul a invocat limitarea accesului la
accesul la justiție. Abordarea instanței precum că nu a prezentat probe ce ar
sta la temeinicia scutirii parțiale de la taxa de stat este una contrară stărilor
de fapt, deoarece la cererea formulată a prezentat actele ce atestă veniturile
obținute. De altfel, nu are relevanță „patrimoniul disponibil al persoanei” cu
veniturile obținute și reale la data formulării cererii de scutire parțială de la
plata taxei de stat. În logica expusă de către instanța de apel, în opinia
recurentului, urmează să-și vândă proprietățile ca să achite taxa de stat.
Anume pentru aceste circumstanțe de fapt, refuzul instanței de apel de a
aplica rigorile art. 85 alin. (4) din Codul procedură civilă, constituie o violare
a articolului 6 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului, care,
în partea sa relevantă, prevede următoarele: „Orice persoană are dreptul la
judecarea ... cauzei sale, de către o instanță .... care va hotărî ... asupra
încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil …”. În astfel de
interpretări eronate a normelor materiale instanța i-a lezat dreptul la un
proces echitabil și dreptul la un tribunal efectiv.
De asemenea, a considerat că prin emiterea încheierilor din 05
decembrie 2024 și 16 ianuarie 2025, instanța de apel a admis violarea
articolului 13 din Convenție și articolul 6, deoarece nu a avut acces la
justiție. Instanța a derogat de la norma art. 14 din Convenție și articolul 6.
Astfel, prin respingerea solicitării de scutire parțială de la achitarea taxei de
stat și restituirea cererii de apel a admis derogarea de la art. 17 din Convenție,
prin ce a fost limitat la justiție prin „distrugerea intenționată a dreptului său
la un proces echitabil” de către autorități. În context au fost citate prevederile
art. 13, art.14 și art.17 din Convenție.
Recurentul din considerentele expuse a considerat neîntemeiate și
nemotivate încheierile instanței de apel din 05 decembrie 2024 privind
refuzul scutirii parțiale de la achitarea taxei de stat și din 16 ianuarie 2025
3
de restituire a cererii de apel, care necesită a fi casate cu emiterea unei decizii
în acest sens de scutire parțială de la plata taxei de stat.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Constituția RM, dacă există neconcordanțe
între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la
care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritare au
reglementările internaționale. Așa cum reiese din Hotărârea Curții
Constituționale, nr. 55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor
prevederi ale art. 4 din Constituția Republicii Moldova, CEDO constituie o
parte integrantă a sistemului legal intern și respectiv urmează a fi aplicată
direct ca oricare altă lege a RM, cu deosebirea că CEDO are prioritate față
de restul legilor interne care îi contravin.
Curtea de la Strasbourg a stabilit în jurisprudența sa că Articolul 6 §
1 din Convenție garantează oricărei persoane dreptul la judecarea oricărei
pretenții cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil de către o
instanță judecătorească sau tribunal. în acest fel, această prevedere cuprinde
„dreptul la o instanță”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui
proceduri civile în fața instanțelor judecătorești, reprezintă doar un aspect;
aceasta însă este un aspect care face posibilă beneficierea de celelalte
garanții consfințite în paragraful 1 al articolului 6 al Convenției. Caracterul
echitabil, public și prompt al procedurilor judiciare nu ar avea nici o valoare
dacă asemenea proceduri nu ar fi mai întâi inițiate. În procedurile civile, o
persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existența
posibilității de acces la instanțele de judecată (a se vedea, printre altele,
Golder v. the United Kingdom, hotărâre din 21 ianuarie 1975). În cauza
Malahov c. Moldovei (Hotărârea din 07 iunie 2007, nr. 32268/02), Curtea a
constatat încălcarea Articolul 6 § 1 CEDO, pe motiv că taxa de stat a
reprezentat o limitare disproporționată a dreptului reclamantului de acces la
o instanță.
CtEDO, în practica sa constantă, a menționat de multiple ori că,
accesul la justiție este pus grav în discuție, în cazul în care taxa de stat este
fixată într-un cuantum excesiv sau facilitățile acordate în acest sens poartă
un caracter discriminatoriu (Clionov c. Moldovei; Tudor-Comerț c.
Moldovei; Teltronic-CATV c. Poloniei).
Instanța de la Strasbourg a statuat că: „Suma cheltuielilor, apreciată
în lumina circumstanțelor unei cauze date, inclusiv solvabilitatea
reclamantului și faza procedurală în care i se impune restricția în cauză, sunt
factori de care trebuie ținut seama spre a se stabili dacă partea interesată a
beneficiat de dreptul său de acces la tribunal, sau dacă, din cauza sumei
cheltuielilor, accesul la un tribunal a fost restrâns într-o măsură încât dreptul
a fost atins chiar în substanța sa (Tolsoy-Miloslavsky c. Marii Britanii,
Hotărâre din 13 iulie 1995, § 63)”.
Curtea Supremă de Justiție, în Nota informativă cu privire la practica
soluționării cererilor de amânare, eșalonare sau scutirea de la plata taxei de
4
stat prin prisma CEDO, a concluzionat: „... potrivit rezultatelor analizei
practicii judiciare la capitolul dat, instanțele judecătorești autohtone, în
marea lor majoritate, nu aplică în mod cuvenit prevederile CEDO în procesul
soluționării cererilor privind amânarea, eșalonarea sau scutirea de la plata
taxei de stat. Este trecută cu vederea practica constantă a Curții Europene,
precum și cea a Curții Supreme de Justiție, potrivit cărora dreptul persoanei
privind accesul liber la justiție este pus grav în discuție în situația când taxa
de stat este fixată într-un cuantum excesiv. Instanța Supremă atrage atenția
în mod suplimentar că: „... dreptul persoanei privind accesul liber la justiție
este unul fundamental și el nu poate fi îngrădit prin soluționarea
necorespunzătoare a cererilor privind amânarea, eșalonarea sau scutirea de
la plata taxei de stat. Or, faptul dat poate duce la încălcarea dreptului la un
proces echitabil și, drept consecință poate servi temei pentru condamnarea
statului nostru la CEDO”.
17. În cauza Beian c. Romania (nr. 2), Hotărârea din 07 februarie 2008,
CtEDO a găsit încălcarea dreptului de acces la justiție al reclamanților,
menționând: „Curtea ia notă că în speță, taxa datorată s-ar ridica în jur de
339 euro. Această sumă este evident foarte ridicată ținând seama de situația
concretă a reclamanților, fiindcă reprezintă mai mul de dublu totalul
veniturilor lunare ale familiei lor. În plus, e cazul să se țină seama că
veniturile reclamanților pensionari erau inferioare salariului mediu net în
România la momentul faptelor, anume 119 euro. Ca urmare, Curtea
apreciază că suma taxei reprezintă o sarcină excesivă pentru reclamanți și că
este greu de imaginat cum ar fi putut ei să-și procure prin mijloacele proprii
suma impusă (§31)”.
Copia recursului declarat a fost expediată intimatului la 07 martie
2025 (f.d.109).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 424 din Codul de procedură civilă:
„(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Art. 426 din Codul de procedură civilă:
„(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.
(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza
recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.”
Art. 368 din Codul de procedură civilă
5
„(1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă
cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în
termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără
înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un
termen pentru lichidarea neajunsurilor.
(2) Dacă apelantul îndeplinește în termen indicațiile din încheierea judecătorească,
apelul se consideră depus la data prezentării inițiale.
(3) Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu
fondul.”
Art. 369 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a
îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate
cu art.368 alin.(1).”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie
un ansamblu de acte.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage
după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede
altfel.”
Art. 83 din Codul de procedură civilă:
„(1) Taxa de stat este o sumă de bani care se percepe, în temeiul legii, de către instanța
judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită
actele procedurale de judecare a cauzei civile sau cărora li se eliberează copii de pe
documente din dosar.
(2) În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție de caracterul și
valoarea acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege, în
proporții fixe, conform Legii taxei de stat nr.213/2023.
(3) Se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată, cererea
reconvențională, cererea de intervenție principală, cererea vizând cauzele cu procedură
specială, cererea de eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a
insolvabilității, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor
arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, cererea de eliberare a copiilor
(duplicatelor) de pe actele judecătorești, precum și alte cereri prevăzute la pct.1 din
anexa nr.1 la Legea taxei de stat nr.213/2023.”
Art. 85 din Codul de procedură civilă:
„(4) În funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana
fizică sau juridică este scutită de către judecător (de către instanța judecătorească) de
plata taxei de stat sau de plata unei părți a ei.”
Anexa nr. 2 la Legea taxei de stat nr. 213 din 31 iulie 2023: Scutirile
de taxa de stat și de taxa de timbru, pct.1:
„Notă: În cazurile prevăzute de lege, judecătorul sau instanța de judecată este în drept
să scutească, la cerere, integral sau parțial, persoanele fizice și juridice de taxa de stat,
6
precum și să eșaloneze sau să amâne achitarea de către acestea a taxei de stat, în funcție
de situația lor materială și de probele prezentate în acest sens.”
Art. 10 din Codul de procedură civilă:
„(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz
de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
(3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești,
ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în
funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în
decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în
obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în
restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri
prevăzute de lege.”
Art. 427 din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a)
să respingă recursul și să mențină încheierea.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că materialele cauzei denotă că prin
scrisoarea datată cu 23 ianuarie 2025 a fost expediată copia încheierii din 16
ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru, inclusiv avocatului Ion Matușenco, la
adresa electronică (f.d.97-98). În ceea ce vizează declararea recursului
împotriva încheierii din 05 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin
prisma art. 368 alin.(3) din Codul de procedură civilă, se contestă odată cu
fondul. Astfel, recursul este depus în termen.
Studiind materialele cauzei civile, argumentele invocate în recurs în
raport cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea
încheierilor contestate, din motivele ce succed.
Din materialele cauzei civile rezultă că, la 15 iulie 2024, prin
intermediul poștei electronice (f.d.61), Stanislav Manughevici, reprezentat
de avocatul Ion Matușenco, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 27
iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.62-63).
În contextul prevederilor art. 368 alin.(1) din Codul de procedură
civilă, prin încheierea din 05 noiembrie 2024, instanța de apel nu a dat curs
cererii de apel depuse, comunicând avocatului apelantului despre necesitatea
prezentării și înregistrării nemijlocit în Direcția evidență și documentare
procesuală a Curții de Apel Chișinău, în termen de 10 zile calendaristice de
la primirea copiei încheierii, a unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea
motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea
copiilor cererii suplimentare de apel într-un număr egal cu numărul
participanților la proces, prezentarea cererii de apel nemotivate cu semnătură
7
olografă în original a avocatului Ion Matușenco, în interesele lui Stanislav
Manughevici (succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici), prezentarea
dovezilor de achitare a taxei de stat în mărime de 476 899, 58 de lei și a taxei
de timbru în mărime de 200 de lei (f.d.74-76).
La 29 noiembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.78),
Stanislav Manughevici, reprezentat de avocatul Ion Matușenco, a expediat
apelul motivat, dovezile de plată a taxei de stat în mărime de 2 500 de lei și
în mărime de 18 750 de lei și dovada de plată a taxei de timbru. Totodată, a
formulat o cerere cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat la
depunerea apelului (f.d.78-87).
Prin încheierea din 05 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins cererea înaintată de avocatul Ion Matușenco, în interesele lui
Stanislav Manughevici (succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici), cu
privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel.
S-a acordat avocatului apelantului un termen suplimentar de 10 zile
calendaristice din momentul primirii copiei încheierii pentru prezentarea
originalului dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 455 649,58 de
lei (f.d.88-90).
Prin încheierea din 16 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru, în
temeiul art. 369 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă, s-a restituit
cererea de apel depusă de avocatul Ion Matușenco, în interesele lui Stanislav
Manughevici (succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici), împotriva
hotărârii din 27 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a remis
cererea de apel cu toate documentele anexate. S-a obligat Serviciul Fiscal de
Stat, prin intermediul Trezoreriei de Stat, să-i restituie lui Stanislav
Manughevici taxa de stat achitată în mărime totală de 21 250 de lei la
depunerea cererii de apel (f.d.93-96).
Din criticile aduse în recursul declarat, instanța de recurs identifică
dezacordul recurentului cu încheierile de respingere a scutirii de la plata taxei
de stat la depunerea apelului și de restituire a apelului, motivat, în esență,
prin faptul că refuzul instanței de apel de a aplica rigorile art. 85 alin. (4) din
Codul procedură civilă, constituie o violare a articolului 6 § 1 din CEDO. Iar
conform jurisprudenței CtEDO, accesul la justiție este pus grav în discuție,
în cazul în care taxa de stat este fixată într-un cuantum excesiv sau facilitățile
acordate în acest sens poartă un caracter discriminatoriu.
În context, instanța de recurs reiterează că instanța de apel la
soluționarea cererii apelantului/recurent privind scutirea de la plata taxei de
stat, care a achitat doar suma de 21 250 de lei cu titlu de taxă de stat la
depunerea apelului, a menționat faptul că apelantul a prezentat extrasul din
contabilitate, conform căruia venitul său lunar nu depășește suma de 9 000
de lei, însă, în esență, a considerat insuficientă proba dată în confirmarea
situației grele materiale. Or, instanța ierarhic inferioară a reținut că apelantul
nu a prezentat probe în confirmarea situației materiale dificile, precare, iar
8
argumentele contravin poziției din acțiune având în vedere cuantumul sumei
pretinse a fi împrumutate pârâtului/intimat, restituirea căruia se solicită.
De altfel, instanța de apel corect a punctat că în cadrul aprecierii
situației materiale urmează a fi luată în considerare: valoarea patrimoniului
disponibil al persoanei, valoarea acțiunii, obligațiile care ar rezulta din
anumite acte, pentru a concluziona din ansamblul probelor prezentate.
Cu referire la argumentul recurentului precum că după poziția
instanței de apel ar urma să vândă patrimoniul pentru a achita taxa de stat,
instanța de recurs menționează că la soluționarea cererilor de scutire de la
plata taxei de stat instanța examinează probele prezentate în confirmarea
situației financiare precare a solicitantului în raport cu normele de drept,
precum și constatările CtEDO.
La caz, recurentul/apelant deși a pretins imposibilitatea achitării taxei
de stat în cuantumul integral prevăzut de lege, pentru care instanța de apel i-
a acordat termen să-l achite, însă în confirmarea situației materiale precare a
prezentat doar adeverințele cu privire la salariu eliberate de societățile în care
activează conform cărora venitul lunar nu ar depăși 9 000 de lei (f.d.87-87
verso). Apelantul/recurent nu a prezentat alte acte justificate în confirmarea
imposibilității de achitare integrală a cuantumului taxei de stat la depunerea
apelului, cum ar fi dovada lipsei mijloacelor bănești în conturilor bancare
sau chiar lipsa conturilor bancare, lipsa în proprietate a bunurilor imobile sau
mijloace de transport, informații de la organele fiscale privind lipsa altor
venituri, etc.
De altfel, nu poate fi pretinsă îngrădirea accesului la justiție, lezarea
dreptului la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, discriminarea,
distrugerea intenționată a dreptului la un proces echitabil prin prisma art. 6 §
1, art.13, art.14 și art.17 din CEDO și a jurisprudenței CtEDO, în condițiile
în care recurentul nu prezintă probe plauzibile, înscrisuri, care ar putea fi
analizate de instanța de judecată la soluționarea cererii cu privire la scutirea
de la plata taxei de stat.
Pornind de la principiul respectării dreptului de acces liber la justiție,
conform jurisprudenței CtEDO, în cadrul soluționării cererilor privind
acordarea facilităților la plata taxei de stat, instanțele judecătorești urmează
să examineze cu minuțiozitate fiecare caz concret pentru a nu admite
îngrădirea dreptului persoanei la „un tribunal”, conducându-se la
soluționarea acestor cereri atât de normele dreptului național, cât și de
prevederile Convenției și jurisprudenței CtEDO. Totodată, dreptul de acces
la un tribunal urmează a fi înțeles ca un drept de acces concret și efectiv, ceea
ce determină instanța de judecată de a supune adresarea oricărei persoane în
justiție cu o restricție pecuniară clară și concretă, evidențiind-o în conținutul
încheierii de contestare a neajunsurilor la adresarea cu un instrument de atac,
urmărind scopul de respectare a echilibrului între necesitatea asigurării bunei
administrări în justiție și proporționalitatea unei astfel de restricții.
9
Drept urmare, decade alegația recurentului precum că refuzul
instanței de apel de a aplica rigorile art. 85 alin. (4) din Codul procedură
civilă constituie o violare a articolului 6 § 1 din CEDO, în condițiile în care
anume recurentul nu a probat situația sa materială în vederea justificării
solicitării cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat în apel. Or,
simpla invocare a prevederilor legale naționale, a prevederilor CEDO și a
jurisprudenței CtEDO, chiar și în condițiile că ultimele prevalează, în lipsa
unor probe plauzibile ce justifică situația materială precară a apelantului, ce
face imposibilă achitarea taxei de stat integral la depunerea cererii de apel,
nu poate determina admiterea solicitării de scutire parțială.
De altfel, cu referire la alegația recurentului precum că în sensul
jurisprudenței CtEDO, accesul la justiție este pus grav în discuție, în cazul în
care taxa de stat este într-un cuantum excesiv sau facilitățile acordate în acest
sens poartă un caracter discriminatoriu, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție notează că instanța de judecată are obligația de a analiza
situația materială a solicitantului prin prisma probelor prezentate în raport cu
normele pertinente, ca, în consecință, să se pronunțe asupra temeiniciei/
netemeiniciei solicitării de scutire parțială de la plata taxei de stat în sensul
formulat. Or, normele legale prevăd expres că persoana fizică este scutită de
la plata taxei de stat în funcție de situația materială și de probele prezentate
în acest sens.
Mai mult, conform jurisprudenței CtEDO indicate de recurent, la
analiza unor astfel de cereri se ține cont de situația concretă a solicitantului,
probele prezentate în sensul confirmării situației materiale, iar în cauza
CtEDO Beian c. României (2), invocată în mod special de recurent, vizează
situația materială în dependență de veniturile reclamanților pensionari.
Respectiv, nu poate fi tarată ca o situația similară cu cea din speță.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră relevant
de a menționa obligația părților de a se folosi cu bună-credință de drepturile
procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul
de procedură civilă.
Drept urmare, alegațiile recurentului nu pot determina casarea actelor
judecătorești contestate, în situația în care circumstanțele conturate supra
denotă nevalorificarea de către recurent a drepturilor procedurale în termenul
acordat de instanța de apel.
În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție apreciază ca fiind întemeiată constatarea instanței de apel precum că,
apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile din încheierea emisă în
conformitate cu art. 368 alin.(1) din Codul de procedură civilă, ceea ce a
determinat restituirea cererii de apel. Respectiv alegațiile recurentului nu
justifică casarea încheierilor contestate, în condițiile în care instanța de apel
la adoptarea judecătorești a ținut cont de materialele cauzei și prevederile
legale pertinente.
10
Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv
dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din
Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă,
relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv
garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că,
recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale
în termenul acordat de instanță.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție respinge recursul declarat cu menținerea încheierilor contestate.
Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 427 lit. a), art.428
din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Stanislav Manughevici, reprezentat de
avocatul Ion Matușenco.
Menține încheierea din 16 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru și
încheierea din 05 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă
intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav Manughevici,
succesorul în drepturile lui Vadim Manughevici, împotriva lui Ghenadie
Moraru cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea
cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
11