3ra-383/24 — Contestarea actelor administrative

La 9 octombrie 2020, SRL ,,Lismedfarm” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Servicii Publice, terț Societatea cu Răspundere Limitată ,,Conrep” privind contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii, a indicat că în cadrul cauzei penale nr.20174201035, instrumentată de către Procuratura Chișinău Botanica, organul de urmărire penală a ridicat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1 relativ din 10.03.2017 și procesul verbal de recepție finală nr. 2 din 13.03.2017 cu referire la obiectul imobil situat în mun. Chișinău, șos. Muncești 165, nr. cadastral 0100117.185.05.

A menționat că, prin ordonanța din 09.03.2020, procurorul a dispus refuz în pornire urmăririi penale și clasarea urmăririi penale. Cu ordonanța din 09.03.2020 și materialele cauzei a luat cunoștință la 20.07.2020.

A notat că potrivit materialelor cauzei penale, organul de urmărire penală a ridicat o parte din documentele cadastrale cu referire la imobilul situat în m. Chișinău, șos. Muncești 165, nr. cadastral nr.0100117.185.05, printre care s-a regăsit: procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1 relativ din 10.03.2017; procesului verbal de recepție finală nr. 2 din 13.03.2017 (potrivit extrasului cadastral din 31.03.2017); nota de verificare al bunului imobil cu nr. cadastral din 27.03.2016; planul cadastral nr.0100/14/134545 din 15.09.2014 și alte documente permisive cu referire la imobil concret.

A explicat că, cercetând procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1 din 10.03.2017 și procesul verbal de recepție finală nr.2 din 13.03.2017 cu referire la imobilul situat în mun. Chișinău, șos. Muncești 165, nr. cadastral 0100117.185.05 a identificat abaterile de la legislația în domeniul construcțiilor, fapt care a dus la a acapararea unei părți din terenul situat în mun. Chișinău, șos. Muncești 167A, ce aparține cu drept de proprietate întreprinderii SRL „Lismedfarm”.

Verificând detaliile proceselor verbale menționate, consideră evident că de către investitor s-a admis încălcări normelor prestabilite prin Legea nr.267-XIII din 09.11.1994 privind apărarea împotriva incendiilor, HG nr.285 din 23.05.1996 cu 1 privire la aprobarea Regulamentului de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente, Ordinul Serviciului PC și SE nr.195 din 25.11.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea și realizarea supravegherii de stat a măsurilor contra incendiilor în Republica Moldova.

A notat că, având în vedere abaterile constatate din documentele anexate la procesul penal nr.20174201035, SRL „Lismedfarm” la 10.08.2020 a înaintat cerere prealabilă către Agenția Servicii Publice, privind declararea nulă a documentelor permisive cu referire la înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilul situat în mun. Chișinău, șos. Muncești 165, nr. cadastral 0100117.185.05 și radierea înscrisurilor. Însă, cererea înaintată a fost respinsă prin scrisoarea nr.01/L-522/20 din 25.08.20, recepționată la 05.09.2020.

A relevat că, refuzul Agenției Servicii Publice din 25.08.2020 este unul ilegal și pasibil a fi declarat nul cu impunerea acestui organ de a exercita funcțiile de control în domeniul cadastral. Or, altă procedură decât restituirea actelor permisive (căpătate întru-n mod ilegal și neadmis) și radierea dreptului de proprietate legislația națională nu prevede.

Reclamanta a evidențiat următoarele abateri, ignorate de către Agenția Servicii Publice și anume potrivit procesului - verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1 sunt menționate următoarele fapte: este data cu 10.03.2017, însă verificarea lucrărilor a fost efectuată începând cu data de 03.03.2017; sunt indicate persoane participante ce diferă de persoane implicate în perfectarea procesului verbal de recepție finală din 13.03.2017; ștampilele din numele participanților a comisiei sunt cu semnul de întrebare, iar angajatul Î.S. „Cadastru” nu a verificat valabilitatea acestora prin contrapunerea cu originalul documentului. Unele ștampile sunt marcate cu anul 2010, 2014 pe cînd termenul de valabilitate acestora este limitat prin testarea specialiștilor (nu mai mult decât 5 ani); la capitolul semnătură din numele executantului, este notat anul 2014, pe cînd comisia a desfășurat acțiunea în 2017; angajatul Î.S. „Cadastru” nu a verificat existența acestui document în dosarul cadastral păstrat la ÎS „Cadastru”.

A mai evidențiat că, potrivit extrasului din registrul bunurilor imobile, imobilul în cauză a fost dat în exploatare în baza unui proces-verbal de recepție finală fără număr, dată, cu data de 31.03.2017. Deja, la acest capitol, angajați Î.S. „Cadastru” urmau să verifice care din proces-verbal de recepție finală de nr.2 din 13.03.2017, anexat la materialei cauzei penale, sau proces-verbal de recepție finală fără număr, dată, cu data de 31.03.2017 evidențiat în extrasul din Registrul bunurilor imobile, este unul veridic și în baza căruia document s-a dat în exploatare imobilul în cauză.

A indicat că, în rezultatul unei cercetări diligente pot fi constatate abaterile admise în documentele cadastrale (primare, permisive), datorită cărora se 2 evidențiază încălcarea drepturilor proprietății publice (acapararea trotuarului) și a proprietății private (acapararea terenului ce aparține SRL „Lismedfarm”).

A reținut că o altă abatere admisă la înregistrarea bunului imobil situat în mun. Chișinău, șos. Muncești 165, nr. cadastral 0100117.185.05, ignorată la primirea documentelor permisive se evidențiază în următoarele documente: potrivit anexei nr. 2 la decizia Consiliului mun. Chișinău 5/59 din 19.02.1998, proprietatea SRL „CONREP” din șos. Muncești 165, mun. Chișinău constituia 0,119 ha. Potrivit deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.5/59 din 19.02.1998, întreprinderii SRL„CONREP” i sa acordat un lot de 0,119 ha (privatizarea) și 0,012 ha în arendă. Iar, potrivit titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren din 28.04.2001, în baza deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 5/59 din 19.02.1998, terenul nr. cadastral 0100117.185 deja este format cu s=0,168 ha. Deci, pînă aici nu este clară cronologia creșterii unui lot de la 0,112 la 0,168 ha., în baza căror documente permisive s-a efectuat majorarea suprafeței terenului nr. cadastral 0100117.185.

A mai remarcat că, introducerea faptelor denaturate și folosirea datelor unor specialiști ce nu au fost autorizați la momentul semnării proceselor verbale vizate, a acordat posibilitatea factorilor de decizia ale „Conrep” SRL de a efectua acțiuni ilegale cu referire la acapararea proprietății străine, prin care au fost încălcate drepturile SRL „Lismedfarm” (terenul vecin) și predarea în exploatare a imobilului cu încălcarea normelor ce reglementează finalizarea construcției, precum și manipularea cu documentele cadastrale, inclusiv continuarea documentației de proiectare și modificare înscrisurilor în Registrul bunurilor imobile.

În final, a conchis că la formarea documentelor vizate: nota de verificare a bunului imobil cu nr. cadastral 0100117.185 din 27.03.2016; procesul verbal de recepție finală nr.2 din 13.03.2017; procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1 relativ din 10.03.2017; procesul verbal de recepție finală din 31.03.2017 au fost admise abateri grave de la prevederile art.22-28 din Legea nr. 721 din 02-02-1996 privind calitatea în construcții, precum și pct.8, subpct. 1, 7, 8 pct.10 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Agenției pentru Supraveghere Tehnică, aprobat prin hotărîrea nr.1088 din 18.12.2017 cu privire la organizarea și funcționarea Agenției pentru Supraveghere Tehnică.

În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit cu certitudine că construcția identificată cu numărul cadastral 0100117.185.05 este înregistrată cu drept de proprietate în folosul SRL „Conrep” în temeiul Procesului-verbal de recepție finală din 31.03.2017. Terenul cu suprafața de 0,168 ha pe care este amplasată construcția vizată aparține SRL „Conrep” în temeiul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 7291 din 03.06.1998 și Acordului privind modificarea și completarea contractului nr. 4598 din 18.04.2001.

Procesul-verbal de recepție finală din 31.03.2017 a construcției identificate cu numărul cadastral 0100117.185.05 a fost înregistrat în registrul bunurilor imobile la data de 19.04.2017 în temeiul cererii nr. 0100/17/52274 din 19.04.2017.

La 10.08.2020, SRL „Lismedfarm” contestă înregistrarea dreptului de proprietate în folosul SRL „Conrep” în temeiul Procesului-verbal de recepție finală din 31.03.2017. Iar, la 25.08.2020 Agenția Servicii Publice respinge cererea privind radierea dreptului de proprietate al SRL „Conrep”.

Instanța de apel a stabilit că, actul administrativ emis de Agenția Servicii Publice și anume răspunsul nr. 01/L-522/20 din 25.08.2020 prin care s-a respins cererea privind radierea dreptului de proprietate al SRL „Conrep”, este întemeiat și legal, or, Legea expres prevede care sunt competențele registratorului la înregistrarea dreptului de proprietate, iar argumentele apelanților ce țin de ilegalitatea actelor contestate excede competența Agenției Servicii Publice, prevăzută de cadrul legal.

În acest sens, instanța de apel a reținut că potrivit art. 471 al Legii cadastrului bunurilor imobile, (1) Pentru prejudiciul cauzat ca urmare a înregistrării drepturilor în baza documentelor care confirmă drepturile și planurile cadastrale sau geometrice și care conțin erori comise de autoritățile ce au emis sau perfectat documentele prezentate pentru înregistrarea primară, răspunderea o poartă autoritățile care au emis sau perfectat documentele. 4

Instanța de apel a reținut că, ilegalitățile invocate de apelant la emiterea procesului- verbal de recepție finală f/n din 31.03.2017, procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1 relativ din 10.03.2017, a procesului-verbal de recepție finală nr. 2 din 13.03.2017, a notei de verificare a bunului imobil cu nr. cadastral din 27.03.2016 și a planului cadastral nr. 0100/14/134545 din 15.09.2014 al bunului situat în mun. Chișinău, șos. Muncești 165, nr. cadastral 0100117.185.05 nu-i pot fi imputate Agenției Servicii Publice, prin urmare apelantul urma să înainteze acțiunea în privința persoanelor care au emis aceste acte.

Reieșind din cele menționate supra, instanța de apel a constatat că Agenția Servicii Publice și-a exercitat dreptul discreționar în corespundere cu art. 16 Cod administrativ, iar refuzul corespunde principiului proporționalității prevăzut de art. 29 Cod administrativ.

În final, instanța de apel a concluzionat că argumentele expuse de către apelant sunt lipsite de substanță obiectivă, iar prima instanță, reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată, în corespundere cu normele legale.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.” 5

Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs motivat a fost depusă la 07 mai 2024. Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau 6 că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor 7 proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de SRL ,,Lismedfarm”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 8