3ra-369/24 — obligarea autoritatii publice sa emita un act administrativ individual favorabil

3ra-369/24 — obligarea autoritatii publice sa emita un act administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

ÎNCHEIERE

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Foresta-Fort”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

,,Foresta-Fort” împotriva Primăriei or. Durlești, Consiliului local

Durlești privind obligarea autorități publice să emită un act

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2024 a Curții de Apel

Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-369/24

NR. PIGD 2-22022600-01-3ra-26042024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie un temei de casare a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. L. Holevițcaia,

Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan

8 mai 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de avocatul

Alexandru Bot în interesele SRL ,,Foresta-Fort”,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Primăriei or. Durlești, Consiliului local Durlești prin care a

solicitat obligarea Primăriei or. Durlești și Consiliului or. Durlești la atribuirea și

transmiterea în folosința reclamantei SRL „Foresta-Fort” a unui teren în mărime de

41,53 ari pentru auto parcare, decisă în baza Deciziei Consiliului or. Durlești nr.5/4-

10 din 29.05.1996, cu încheierea contractului de locațiune corespunzător; obligarea

Primăriei or. Durlești și Consiliului or. Durlești la plata în beneficiul SRL „Foresta-

Fort” a tuturor cheltuielilor de judecare a cauzei.

10 din 29.05.1996 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ firmei

„Foresta”, reclamantei i-au fost atribuite în locațiune 2 terenuri în mărime de 41,53

ari și 10,37 ari, pentru organizarea activității de parcare auto și, respectiv, cafenea-

bar.

atribuirii terenului de 10,37 ari, destinat activității de agrement (cafenea-bar), fiind

transmis în posesia reclamantei terenul cu nr. cadastral 0121119.070, amplasat în

mun. Chișinău, or. Durlesti, str.Ștefan-Vodă 2/A. În ceea ce privește terenul de

41,53 ari, acesta nu a fost transmis companiei reclamante, decizia Primăriei în

această parte fiind până în prezent neexecutată.

administrativ, la 15.12.2021 SRL „Foresta-Fort” a depus în adresa pârâților o

cerere prin care a solicitat atribuirea în locațiune a terenului de 41,53 ari, pentru

realizarea activității de parcare auto. Respectiva cerere a fost recepționată de

destinatari la data de 16.12.2021, fiind totalmente ignorată atât de Consiliul or.

Durlești, cât și de către Primăria or. Durlești.

SRL „Foresta-Fort” este privată atât de dreptul de a folosi un bun, cât și de

posibilitatea de a exercita o activitate comercială de parcare auto.

1

Fundamentale, reclamanta a reținut că prin noțiunea de bun se înțelege atât

„bunurile actuale” sau active, inclusiv creanțe, în privința cărora reclamantul poate

susține că are cel puțin o „așteptare legitimă” de a obține exercitarea efectivă a unui

drept de proprietate. Practica CEDO, în acest sens, se rezumă la o singură

concluzie: pentru ca un „bun” constând într-o „așteptare legitimă” să fie

recunoscut, reclamantul trebuie să dispună de un drept care să poată fi recunoscut

și care ar trebui să constituie cu adevărat un drept patrimonial substanțial suficient

stabilit în temeiul dreptului național. Or, conform art. 455 alin. (1) Codul civil,

bunurile sunt toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective,

precum și drepturile patrimoniale.

aplicabilitatea art. 209 alin. (3) Cod administrativ, care reglementează că, pentru

acțiunea în realizare, acțiunea în constatare și acțiunea de control normativ nu

există termen de înaintare a acțiunii în contencios administrativ.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de SRL ,,Foresta-Fort”

împotriva Primăriei or. Durlești, Consiliului local Durlești privind obligarea

autorități publice să emită un act administrativ individual favorabil.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 19 aprilie 2023, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

neîntemeiată cererea de apel declarată de SRL ,,Foresta-Fort”, cu menținerea

hotărârii din 19 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Durlești nr.5/4-10 din 29.05.1996 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de

pământ firmei „Foresta”, s-a dispus: a întări după firma „Foresta” un lot de pământ

în mărime de 41,53 ari pentru auto parcare și 10,37 ari pentru cafenea-bar; s-a

obligat d. Cotorobai, șeful firmei „Foresta” să încheie contractul de arendă a lotului

de pământ în mărime de 41,53 ari pentru auto parcare și 10,37 ari pentru cafenea-

bar până la 15 iunie 1996.

2

de constituire, aprobate la Adunarea generală a firmei SRL„Foresta”, conform

procesului-verbal nr.2 din 20.11.1997, în contractul de constituire și în Statut, s-a

schimbat denumirea firmei în „Foresta-Fort”.

”Foresta-Fort” SRL a solicitat Primăriei or. Durlești și Consiliului or. Durlești

transmiterea terenului cu suprafața de 41,53 ari pentru auto parcare, conform

deciziei nr.5/4-10 din 29.03.1996, emisă de Primăria și Consiliul local Durlești.

doar în sensul atribuirii în locațiune a terenului de 10,37 ari, destinat activității de

agrement (cafenea-bar), fiind transmis în posesia reclamantei terenul cu nr.

cadastral 0121119.070, amplasat în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Ștefan-Vodă

2/A. Respectiv reclamantul a cunoscut pe parcursul a 26 ani despre pretinsa

neexecutare a deciziei nr.5/4-10 din 29.03.1996, emisă de Primăria și Consiliul

local Durlești prin faptul că contractul de locațiune nu a fost încheiat.

indicat și nici nu a argumentat care a fost motivul că administratorul SRL „Foresta”

(la moment SRL „Foresta-Fort”), nu a întreprins acțiunile impuse prin pct. 2 al

deciziei menționate și respectiv nu a executat inclusiv și obligațiunea de a încheia

contractul de arendă în privința terenului cu suprafața de 41,53 ari pentru auto

parcare, cu autoritatea publică competentă, în termenul stabilit prin decizia

specificată supra, adică până la 15 iunie 1996, precum și nu a prezentat careva

probe din care ar rezulta că până la 15 iunie 1996 a solicitat în modul stabilit

autorității publice pârâte încheierea contractului de arendă în privința terenului cu

suprafața de 41,53 ari, iar ultima ar fi refuzat.

anume d. Cotorobai, șeful firmei „Foresta” s-a obligat să încheie contractul de

arendă a lotului de pământ în mărime de 41,53 ari pentru auto parcare până la 15

iunie 1996, instanța de apel a concluzionat că anume societatea reclamantă a

manifestat dezinteres față de acest teren. Iar pasivitatea reclamantei timp de 26 de

ani nu poate fi pusă pe seama Primăriei or. Durlești și Consiliului or. Durlești. Or,

în prezent, condițiile și procedura de transmitere în locațiune a terenurilor este

reglementată distinct, urmând a fi efectuată cu respectarea prevederilor art. 77 al

Legii privind administrația publică locală, nr. 436 din 28.12.2006, și anume prin

licitație publică, organizată în condițiile legii.

”Foresta-Fort” SRL în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar prima

instanță - reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate

3

aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și

întemeiată, în corespundere cu art. 130 CPC.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

declară recurs împotriva deciziei din 30 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și

emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă

integral.

ARGUMENTELE RECURSULUI

în cererea de apel. Suplimentar, reține că instanța de apel a repetat raționamentele

primei instanțe, fără a fi luate în considerație prevederile art. 139 alin. (3) Cod

administrativ, potrivit cărora un act administrativ individual rămâne valabil atâta

timp cât nu este retras, revocat sau anulat într-un alt mod ori nu s-a consumat prin

expirarea timpului sau într-un alt mod.

lit. d) Cod administrativ, care reglementează că recursul este admis dacă hotărârea

sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot

fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea

hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată

este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)

hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)

hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu

a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

4

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele

și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție

și se comunică părților.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată recurentului la 22 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice, fapt

ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.91).

depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea

contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau

că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel,

care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod

corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului

recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în

prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

5

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ.

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre neîntemeiată.

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste

critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale

atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea

aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios

administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în

concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes.

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea

hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],

2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea

CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages

Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor

proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea

hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

6

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Alexandru Bot în interesele

SRL ,,Foresta-Fort”.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7