3ra-730/23 — cu privire la anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile recursurilor depuse nu se încadrează în prevederile art.246 din Codul administrativ, în vigoare până la 01 septembrie 2023
3ra-730/23 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de către avocatul Vitalie
Ciuchitu în numele lui Veaceslav Bîscal și de către Galina Bîscal,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Veaceslav Bîscal și Galina Bîscal împotriva Primăriei orașului
Durlești și Consiliului orașului Durlești, persoane terțe Grigore Beșelea, Maria
Merla, Leonid Tanas și Alina Tanas cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-730/23
PIGD 2-19102197-01-3ra-05072023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023. Temeiurile recursurilor depuse nu se
încadrează în prevederile art.246 din Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023).
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Sîrbu
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru
02 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursurile declarate de către avocatul
Vitalie Ciuchitu în numele lui Veaceslav Bîscal și de către Galina Bîscal,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 10 septembrie 2018, Veaceslav Bîscal și Galina Bîscal au depus
cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei orașului Durlești și Consiliului
orașului Durlești, persoane terțe Grigore Beșelea, Maria Merla, Leonid Tanas și
Alina Tanas cu privire la anularea actului administrativ.
În motivarea acțiunii au indicat că prin decizia nr. 2.12.2 din 10 februarie
2012, Consiliul orașului Durlești a decis formarea bunului imobil cu suprafața de
0,07 ha în or. Durlești, str. xxxxx din terenul cu numărul cadastral xxxxx, cu
suprafața de 0,1451 ha, amplasat în or. Durlești, str. xxxxx. De asemenea, prin
decizia nr. 1/2 din 18 iulie 1995 s-a transmis terenul cu suprafața de 700 m2, din
str. xxxxx, or. Durlești, în folosință cetățeanului Veaceslav Bîscal.
Reclamanții au menționat că, ulterior la 29 martie 2012, Consiliul orașului
Durlești a emis decizia nr. 4.8.2, privind transmiterea în proprietate a lotului de
pământ cu suprafața de 700 m2, pentru construcția casei de locuit individuale lui
Leonid Tanas, care a servit ca bază pentru emiterea titlului de autentificare a
dreptului de deținător de teren în favoarea aceluiași cetățean. Deși, nu s-a ținut
cont de faptul că în acea perioadă de timp, terenul care era vizat în titlul respectiv
făcea parte dintr-un teren care aparținea cu drept de proprietate comună în cote
părți autorității publice locale al or. Durlești, căreia îi aparține 58,68% și
reclamantului - Veaceslav Bîscal, căruia îi revenea cota parte în mărime de
41,32%.
În acest sens au invocat prevederile art. 346 alin. (1) din Codul civil,
conform cărora fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote părți
ideale din bunul comun. Din dispozițiile date rezultă că dreptul lui Veaceslav
Bîscal de proprietate se extinde și asupra părții care este vizată în decizia
contestată. Prin urmare, prin decizia contestată a fost prejudiciat dreptul de
proprietate a lui Veaceslav Bîscal, care a fost desființat abia peste 3 ani prin
decizia Curții Supreme de Justiție din 11 februarie 2015, care printre altele a
dispus încetarea proprietății comune a Primăriei orașului Durlești, Galina Bîscal
și Veaceslav Bîscal în privința terenului situat în or. Durlești, str. xxxxx, cu
numărul cadastral xxxxx cu stabilirea unei linii de hotar partajând astfel în natură
proprietatea comună. Doar după emiterea deciziei menționate, autoritatea publică
locală era justificată să emită o decizie similară celei ce se solicită a fi anulată.
1
În condițiile enunțate, reclamanții au opinat că, la data emiterii deciziei
contestate, care în fond reprezintă un act de dispoziție, emiterea ei a avut loc cu
încălcarea normelor imperative de drept. Anume se referă la prevederile art. 315
alin. (1) și art. 351 din Codul civil. Ceea ce înseamnă că partea pârâtă, a încălcat
prevederile acestui articol prin faptul că și-a atribuit dreptul de proprietate
nejustificat, prejudiciind prin aceasta dreptul reclamanților.
În data de 16 iulie 2018 au depus către organul emitent cereri prealabile cu
privire la anularea deciziei 4.8.2, la care de fapt nu au primit nici un răspuns, motiv
pentru care în conformitate cu art. 16 alin. (l) din Legea contenciosului
administrativ, sunt în drept să înainteze cererea dată instanței de judecată.
Totodată, au susținut că nu dispun de decizia contestată, iar faptul emiterii
ei se confirmă prin constatările Curții Supreme de Justiție în hotărârea nr. 3ra-
81/15 din 11 februarie 2015.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a
fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Veaceslav Bîscal și Galina
Bîscal. S-a încasat în mod solidar de la Veaceslav Bîscal și Galina Bîscal în
beneficiul lui Leonid Tanas suma de 2 000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată
legate de acordarea asistenței juridice, iar în rest pretenția privind compensarea
cheltuitelor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Hotărârea instanței de fond a fost contestată în termen de către Veaceslav
Bîscal și Galina Bîscal.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
cererea de apel depusă de Veaceslav Bîscal și Galina Bîscal, s-a menținut
hotărârea din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În susținerea soluției, instanța de apel a reținut că la 13 iulie 1995, de către
Primăria comunei Durlești a fost emisă decizia cu nr.1/2, prin care s-a recunoscut
dreptul de proprietate privată asupra casei de locuit cu suprafața totală – 139, 2
m2 din str. xxxxx, pe numele lui Veaceslav Bîscal, totodată a fost transmis în
folosință permanentă lotul de pământ în mărime de 700 m2 precum și s-a întărit
în folosință provizoriu 700 m2.
Astfel, instanța de apel a menționat că folosința provizorie este una
temporară, care durează, sau este destinată să dureze un timp limitat, după care
urmează să fie înlocuit.
Prin urmare se atestă că Veaceslav Bîscal și Galina Bîscal au exercitat
dreptul de folosință provizorie asupra cotei-părți de 58,68 % din terenul din str.
xxxxx, or. Durlești, drept acordat prin decizia cu nr.1/2 din 13 iulie 1995, pe un
timp limitat, iar dreptul de proprietate a aparținut în exclusivitate Administrației
Publice Locale.
2
Totodată Curtea de Apel Chișinău a notat că odată cu recunoașterea, prin
decizia Curții Supreme de Justiție din 11 februarie 2015, a încetării proprietății
comune pe cote-părți a Primăriei orașului Durlești, Galina Bîscal și Veaceslav
Bîscal în privința terenului situat în or. Durlești, str. xxxxx, cu numărul cadastral
xxxxx, a fost confirmată folosința temporară a bunului imobil litigios de către
Veaceslav Bîscal și Galina Bîscal și deținerea cu drept de proprietate a acestuia
de către Administrația Publică Locală, or, acest fapt este constatat cert de către o
instanța de judecată care nu mai poate fi discutat.
Reieșind din cele circumstanțele stabilite vis-a-vis de cardul legal, Curtea
de Apel Chișinău a stabilit cu certitudine că, la emiterea deciziei nr. 4.8.2 din 29
martie 2012, autoritatea publică pârâtă a exercitat dreptul discreționar în
conformitate cu prevederile legale, iar careva temeiuri ce ar duce la nulitatea
acesteia nu au fost constatate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs avocatul Vitalie
Ciuchitu în numele lui Veaceslav Bîscal și Galina Bîscal, prin care au solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei instanție de apel și a hotărârii instanței de
fond cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii de chemare
în judecată.
În argumentarea cererilor de recurs atât Veaceslav Bîscal, cât și Galina
Bîscal au indicat că deciziile instanțelor ierarhic inferioare sunt neîntemeiate,
emise cu încălcarea legii.
Totodată au menționat că instanțele inferioare la examinarea cauzei nu au
ținut cont de prevederile art. 346 din Codul civil, conform cărora fiecare
coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote părți ideale din bunul comun.
Reieșind din aceasta, se constată că dreptul de proprietate a lui Veaceslav Bîscal
și Galinei Bîscal se extinde și asupra părții care este vizată în decizia contestată.
Însă, instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele litigiului supus
judecății, or, într-adevăr reclamanților/apelanților le revine o cotă parte în mărime
de 41, 32 % din bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx. Această proprietate
comună nu a fost supusă partajului în natură, respectiv reclamanților/apelanților
le-a fost garantată o cotă parte ideală din bun, iar acest drept a fost încălcat prin
emiterea actului administrativ și deciziile contestate a instanțelor de judecată.
Mai mult deși instanțele ierarhic inferioare au constatat existența dreptului
vătămat, au decis respingerea acțiunii, încălcare ce reprezintă temei de declarare
a recursului și casare a deciziei contestate. Deci, instanța de apel în mod eronat nu
a restabilit recurenții/apelanții în drepturile lor de proprietate, deși a constatat
lezarea acestui drept, nu a anulat actul administrativ, astfel încălcând dreptul
garantat la restabilirea persoanei în drepturile în care a fost lezată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
3
Art. XI. alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative, prevede următoarele:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 1
septembrie 2023. ”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 244 alin. (1), alin. (2) Cod administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede următoarele:
„ Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.
Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia,
dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023)
„recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă
Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.
Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de
apel”.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate
fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o
persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245
alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244
alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în
termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată public la 12 aprilie 2023. Conform extrasului din poșta electronică a
Curții de Apel Chișinău, dispozitivul deciziei a fost notificat avocatului Vitalie
Ciuchitu în data de 18 aprilie 2023, iar Galinei Bîscal, prin intermediul oficiului
poștal, în data de 26 mai 2023. ( f.d. 94,96 vol.III)
4
Avocatul Vitalie Ciuchitu în numele lui Veaceslav Bîscal a depus recurs
nemotivat în data de 14 mai 2023, iar motivarea recursului a prezentat-o în data
de 30 iunie 2023. Galina Bîscal a depus recurs la 30 iunie 2023.
În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că calea de atac în ordine de recurs a fost demarată de către avocatul
Vitalie Ciuchitu în numele lui Veaceslav Bîscal în interiorul termenului legal.
Cu referire la termenul de declarare a recursului depus de către Galina
Bîscal, completul de judecată menționează, că odată ce recurenta a depus recurs
împotriva deciziei instanței de apel în data de 30 iunie 2023, iar termenul de
procedură de 30 zile instituit de legiuitor pentru depunerea recursului pentru
Galina Bîscal, a început să curgă din ziua imediat următoare notificării
dispozitivului deciziei și anume 27 mai 2023, deci data limită de depunere a
recursului fiind ziua de 26 iunie 2023, ora 24.00.
În asemenea circumstanțe, se constată că termenul limită de depunere a
recursului pentru Galina Bîscal care s-a stabilit a fi 26 iunie 2023 a fost omis odată
ce a depus recursul la 30 iunie 2023.
La aspectul dat completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că de la momentul notificării dispozitivului deciziei Curții de Apel
Chișinău și anume 26 mai 2023, recurenta a dispus de timp suficient și rezonabil
pentru a face uz de dreptul său procedural și a depune recurs în interiorul
termenului instituit la art. 245, alin. (1) din Codul administrativ. Or, fiind
interesată în soarta soluționării prezentului litigiu, trebuiau să întreprindă toate
măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță prin depunerea în
termen a recursului, în caz contrar intervenind aplicarea instantanee, cu titlu de
sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil.
În atare circumstanțe, completul opinează că declararea recursului depus
de către Galina Bîscal ca fiind inadmisibil este compatibilă cu respectarea
prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a
termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor
juridice. Or, certitudinea legală impusă regulilor de procedură civilă, în calitate de
condiție indispensabilă a unui proces echitabil, vizează atât drepturile recurenților,
cât și ale intimaților, astfel încât instanța de judecată nefiind în drept de a substitui
voința legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură civilă în
vederea exonerării recurentei de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii
greșite de către acesta a efectelor legale.
Totodată, instanța de recurs menționează că deși avocatul Vitalie Ciuchitu,
depunând recursul nemotivat în data de 17 mai 2023 a indicat în calitate de
recurent și pe Galina Bîscal, nu poate fi considerat că aceasta a respectat termenul
de declarare a recursului, or, avocatul Vitalie Ciuchitu nu are împuterniciri de
reprezentare a Galinei Bîscal.
Cu referire la temeiurile recursului depus de către avocatul Vitalie
Ciuchitu în numele lui Veaceslav Bîscal instanța de recurs subliniază că recursul
5
în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate
de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.
Din analiza acestor prevederilor art. 246, alin. (2) din Codul administrativ
(în vigoare la data depunerii recursului), rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la
temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în fond.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea
de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile
nominalizate mai sus.
În consecutivitate, motivarea cererii de recurs depusă de avocatul Vitalie
Ciuchitu în numele lui Veaceslav Bîscal, în circumstanțele expuse, se referă la
formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului
și filtrului de admisibilitate.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în ordine de apel,
în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și
funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în
asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru
a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este
în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
6
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că
modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând
de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul
instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și
nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a
declara inadmisibile recursurile depuse de către avocatul Vitalie Ciuchitu în
numele lui Veaceslav Bîscal și de către Galina Bîscal.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246, alin. (1) din
Codul administrativ în vigoare la data depunerii recursurilor,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibile recursurile depuse de către avocatul Vitalie Ciuchitu în
numele lui Veaceslav Bîscal și de către Galina Bîscal.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
7