3ra-357/24 — anularea actulului administrativ individual
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ individual
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-357/24 — anularea actulului administrativ individual (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Consiliul raional
Edineț și Eparhia de Edineț și Briceni,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă Oficiul Teritorial Edineț al Cancelariei de Stat împotriva
Consiliul raional Edineț, terț Ion Samson, Petru Pleșcan și Eparhia de Edineț
și Briceni cu privire la anularea actului administrativ individual.
împotriva deciziei din 25 ianuarie 2024 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 3ra-357/24
NR. PIGD 2-22045795-01-3ra-22042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Instanța de fond: N. Bobu
Instanța de apel: S. Procopciuc, E. Gurmeza, D. Corolevschi
7 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Consiliul raional Edineț și Eparhia de Edineț și Briceni
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 1 aprilie 2022, Oficiul Teritorial Edineț al Cancelariei de Stat a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul raional Edineț, terț
Ion Samson și Petru Pleșcan cu privire la declararea nulă a deciziei nr. 1/25
din 8 februarie 2022 „cu privire la alocarea mijloacelor financiare pentru
construcția Catedralei Sf. Vasile cel Mare”.
În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 8 februarie 2022 a fost
adoptată de către consiliul raional Edineț, decizia nr. 1/25 din 8 februarie
2022 „Cu privire la alocarea mijloacelor financiare pentru construcția
Catedralei Sf. Vasile cel Mare”.
Astfel, ca urmare a exercitării controlului asupra actului indicat, au
fost constatate abateri de la prevederile art. art. 101 alin (2) din Legea nr.
436/2006 privind administrația publică locală, art. art. 5, 6 și 7 din Legea nr.
239/2008 privind transparența în procesul în procesul decizional, art. 15 alin.
(l) și (2) din Legea nr. 125/2007 privind libertatea de conștiință, de gândire
și religie.
Susține că, contrar prevederile art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr.
125/2007 privind libertatea de conștiință, de gândire și religie, care prevede
că, cultele religioase sânt autonome, separate de stat și statul nu intervine în
activitatea religioasă a cultelor, a fost introdusă la solicitarea consilierului
Consiliului Raional Edineț, dl Vitalie Cuței ca întrebare suplimentară „Cu
privire la alocarea mijloacelor financiare pentru construcția Catedralei Sf.
Vasile cel Mare” la ședința Consiliului raional Edineț la data de 8 februarie
2022, fiind votată cu votul a 22 de consilieri.
Totodată, la data de 17 februarie 2022 a fost înaintată de către Oficiu,
notificarea nr.l301/OT6/12 Consiliului raional Edineț, dar la data de 22
februarie 2022 a fost expediat răspunsul la notificare de către secretarul
consiliului raional dl Ion Samson contrar art. 46 din Legea nr. 436/2006
1
privind administrația publică locală și pct. 21 din HG 672/2017 pentru
aprobarea regulamentelor cu privire la Registrul de stat al actelor locale.
Ulterior, la 17 martie 2022 președintele raionului Edineț, dl Nicolai
Melnic a expediat suplimentar în adresa Oficiului un răspuns la notificarea
nr. 1301/OT6/12 prin care a invocat faptul, că notificarea respectivă va fi
examinată la ședința imediat următoare a Consiliului raional Edineț.
Invocă că, prin dispoziția nr.19 din 22 februarie 2022 „Cu privire la
convocarea ședinței ordinare a Consiliului raional Edineț”, emisă de
președintele raionului Edineț, dl Nicolai Melnic urma a fi inclusă în ordinea
de zi și notificarea nr. 1301/OT6/12 înaintată de către Oficiu.
La data de 30 martie 2022 de către agentul constatator dl Eugeniu
Mogorean a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 01
președintelui raionului Edineț dlui Nicolai Melnic în baza art. 3261 alin. (5)
din Codul Contravențional pe faptul neincluderii pe ordinea de zi la ședința
consiliului raional de către persoana responsabilă a notificării în cauză.
La fel, a specificat faptul că, alocarea din soldul mijloacelor bănești
ale Consiliului raional Edineț, constituit în urma executării bugetului pentru
anul precedent în sumă de 1000000,00 lei întru susținere și sprijin pentru
Eparhia de Edineț și Briceni Catedrala or. Edineț, str. Șoseaua Bucovinei
contravine art. 68 din Legea 436/2006 privind administrația publică locală,
astfel întrebarea dată nu a fost consultată public, ceea ce contravine cadrului
legal menționat în decizia nr. 1/25 din 8 februarie 2022.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 8 septembrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul
Central, s-a admis acțiunea la cererea de chemare în judecată înaintată de
Oficiul Teritorial Edineț al Cancelariei de Stat către Consiliul raional Edineț
cu privire la anularea actului administrativ individual. S-a anulat Decizia
Consiliului raional Edineț nr.1/25 din 8 februarie 2022 ”cu privire la alocarea
mijloacelor financiare pentru construcția Catedralei Sf. Vasile cel Mare”.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 4 octombrie 2022, Consiliul raional Edineț a depus cerere de apel
nemotivată împotriva hotărârii din 8 septembrie 2022 a Judecătoriei Edineț,
sediul Central, iar la 15 decembrie 2022 a depus cerere de apel motivată,
solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii din 8
septembrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cu emiterea unei noi
decizii prin care să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată, tardiv depusă.
2
Prin încheierea protocolară din 2 martie 2022 a Curții de Apel Bălți,
s-a atras în proces în calitate de terț, Eparhia de Edineț și Briceni.
La 19 aprilie 2023 și 21 aprilie 2023, Eparhia de Edineț și Briceni a
depus cerere de apel împotriva hotărârii din 8 septembrie 2022 a Judecătoriei
Edineț, sediul Central, solicitând repunerea în termenul de declarare a
apelului, admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii din 8 septembrie
2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cu trimiterea cauzei la rejudecare
în prima instanță.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 22 iunie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a admis
cererea de repunere în termen a apelului depus de Eparhia de Edineț și
Briceni prin intermediul Episcopului de Edineț șu Briceni Nicodim (Ioan
Vulpe) și s-a repus în termen apelul formulat de Eparhia de Edineț și Briceni
prin intermediul Episcopului de Edineț și Briceni Nicodim(Ioan Vulpe)
împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț, sediul Central, din 8 septembrie
2022.
Prin decizia din 25 ianuarie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
cererile de apel declarate de Consiliul raional Edineț și Eparhia de Edineț și
Briceni, împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț, sediul Central din 8
septembrie 2022, emisă în procedura contenciosului administrativ la cererea
de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Edineț al Cancelariei
de Stat către Consiliul raional Edineț cu privire la anularea actului
administrativ individual.
În motivarea soluției Curtea de Apel Bălți a reținut că, decizia
Consiliului raional Edineț invocată a fost adoptată în temeiul art. 23, 53, 60,
67 din Codul Administrativ al Republicii Moldova; art. 3, 4, 6(h), 18, 20, 21,
2(g), 27-30, 32, 33, 37 p.3, 38-47, 50 din Legea cu privire la actele
normative; art. 3 alin. 2 lit. g), 6, 7-12 din Legea privind transparența în
procesul decizional, art. 81 din Legea privind administrația publică locală,
art. 61 din Legea privind finanțele publice locale; art. 61 din Legea privind
finanțele publice și responsabilitățile bugetar fiscal, avizului comisiei
economie, buget, administrarea bunurilor, juridică, numiri și imunități.
A notat că, instanța de nivelul unu a învederat cu temeinicie faptul că
actul administrativ contestat în partea aplicării normelor materiale ce
stabilește și reglementează modul de organizare și funcționare a autorităților
administrației publice în unitățile administrativ-teritoriale a fost adoptat de
către Consiliul raional Edineț reieșind din competențele acordate prin lege,
în limitele împuternicirilor și scopului pentru care a fost investit în acest sens.
3
Instanța de apel a subliniat că, în partea procedurii de adoptare a
deciziei contestate, consiliul nu a ținut cont de prevederile art. 43 alin. (1) lit.
v) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006, potrivit cărora consiliul raional
realizează în teritoriul administrat următoarele competente de bază: dispune
consultarea publică, în conformitate cu legea, a proiectelor de decizii în
problemele de interes local care pot avea impact economic, de mediu și
social (asupra modului de viață și drepturilor omului, asupra culturii,
sănătății și protecției sociale, asupra colectivităților locale, serviciilor
publice), precum și în alte probleme care preocupă populația sau o parte din
populația unității administrativ-teritoriale.
A reiterat că, instanța de nivelul unu a reținut cu temeinicie faptul că,
Consiliul raional Edineț a adoptat decizia nr. 1/25 din 8 februarie 2022 „cu
privire la alocarea mijloacelor financiare pentru costrucția Catedralei sf.
Vasile cel Mare” în lipsa consultărilor publice cu cel puțin 15 zile lucrătoare
înainte de ziua aprobării actului.
A reținut prevederile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 436/2006 privind
administrația publică locală, indicând că, prima instanță justificat a apreciat
ca fiind întemeiat argumentul reclamantului Oficiului Teritorial Edineț al
Cancelariei de Stat, precum că decizia Consiliului raional Edineț nr. 1/25 din
08 februarie 2022 „Cu privire la alocarea mijloacelor financiare pentru
construcția Catedralei sf. Vasile cel Mare” urmează a fi anulată, reieșind din
faptul că întrebarea data nu a fost consultată public.
Mai mult, instanța de nivelul unu justificat a reținut că Consiliul
raional Edineț la adoptarea deciziei litigioase urma să țină cont de
prevederile art. 43 alin. (1) lit. v) și art. 101 alin.(2) din Legea nr. 436/2006
care instituie condiții pentru introducerea chestiunii pe ordinea de zi și
adoptarea deciziei pe marginea chestiunilor introduce în ordinea de zi a
ședințelor consiliilor raionale.
De asemenea, prima instanță a indicat cu certitudine cu privire la
omisiunea Consiliului raional Edineț de a supune dezbaterilor publice
chestiunea referitoare la alocarea mijloacelor financiare pentru construcția
catedralei sf. Vasile cel Mare, aceasta reprezentând o abatere directă de la
prevederile art. 101 alin. (2) a Legii cu privire la administrația publică locală
și a art. 7 din Legea privind transparența decizională.
A subliniat că, instanța de fond a reținut cu temeinicie și faptul lipsei
la materialele prezentei cauze a dosarului administrativ și a avizului comisiei
economie buget, administrarea bunurilor, juridică, numiri și imunități, în
temeiul căruia și-a întemeiat consiliul adoptarea deciziei litigioase sau a
4
vreunei note informative cât și procesul-verbal cu privire la efectuarea
consultărilor publice.
Instanța de apel a reținut soluția instanței de fond prin care s-a admis
acțiunea formulată de Oficiul teritorial Edineț al Cancelariei de Stat către
Consiliul raional Edineț cu privire la anularea Deciziei Consiliului raional
Edineț nr.1/25 din 08 februarie 2022 „cu privire la alocarea mijloacelor
financiare pentru construcția Catedralei Sf. Vasile cel Mare”.
Totodată a menționat că, argumentele apelanților Consiliul raional
Edineț și Eparhia de Edineț și Briceni privind tardivitatea acțiunii depuse cât
și îngrădirea dreptului de acces la justiție, că poziția Eparhiea de Edineț și
Briceni ca parte în proces n-a fost auzită, că concluziile instanței expuse în
hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei; privind interpretarea
eronată de către instanță a normelor de drept material, nu și-au găsit
confirmare și urmează a fi respinse.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 februarie 2024 Consiliul raional Edințe a depus cerere de recurs
nemotivat împotriva deciziei din 25 ianuarie 2024 a Curții de Apel Bălți, iar
la 1 aprilie 2024 a depus cerere de recurs motivată solicitând admiterea
recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe din 8 septembrie 2022
și decizia Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2024, cu emiterea unei noi
decizii prin care să se respingă acțiunea ca neîntemeiată și tardivă.
La 15 mai 2024, Eparhia de Edineț și Briceni a depus cerere de recurs
împotriva decizie din 25 ianuarie 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând
admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 25 ianuarie 2024 a
Curții de Apel Bălți și hotărârea din 8 septembrie 2022 a Judecătoriei Edineț,
sediul Central, cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului Consiliul raional Edințe a reiterat cele invocate
în cerere de apel, suplimentar a indicat că, nu au fost respectate prevederile
art. 65 și 67 CPC iar problema drepturilor subiective ale Episcopiei au fost
soluționate în lipsa Episcopiei și fără știrea acestuia.
În motivarea recursului Eparhia de Edineț și Briceni a indicat că, cu
începere din anul 2011 Eparhia de Edineț și Briceni desfășoară construcția
unei catedrale în or. Edineț. Eparhia mai are la întreținerea sa o școală de tip
internat (elevii sunt întreținuți, cazați și instruiți gratis din contul resurselor
Episcopiei). Resursele limitate ale Episcopiei sunt utilizate în vederea
susținerii acestor două mari proiecte social culturale.
5
Prin decizia Consiliului Raional Edineț nr. 1/25 din 8 februarie 2022,
autoritatea publică locală, a decis alocarea sumei de 1 mln lei, pentru
construcția Catedralei din or. Edineț pe str. Bucovinei.
Suma respectivă a fost transferată pe conturile Episcopiei de Edineț și
Briceni. În condițiile în care, transferul respectiv nu a fost condiționat de
careva condiții sau sarcini, mijloacele financiare respective au fost utilizate
la construcția obiectivului menționat la pct. 1 din prezenta cerere. Astfel,
Episcopia, a avut cel puțin o încredere/așteptare legitimă, în sensul autonom
al Convenției, de a putea reține și utiliza fondurile deja primite, fără careva
condiții și fără ca dreptul respectiv să fie puse în discuție în mod retroactiv.
În perioada 8 februarie 2022 - 20 martie 2023 Eparhia de Edineț și
Briceni, nu a cunoscut că legalitatea deciziei nr. 1/25 din 8 februarie 2022
este pusă în discuție de cineva.
Menționează că abia la data de 20 martie 2023 Eparhia de Edineț și
Briceni a aflat că decizia nr. 1 /25 din 8 februarie 2022 a fost contestată și că
prin hotărârea instanței de fond aceasta a fost anulată.
Astfel, după ce sursele financiare au fost transferate și utilizate în
construcție, la data de 20 martie 2023, Eparhia a aflat că la 1 aprilie 2022
Oficiul teritorial Edineț al Cancelariei de Stat a contestat în instanța de
contencios administrativ, decizia Consiliului raional Edineț nr. 1/25 din 8
februarie 2022 „cu privire la alocarea mijloacelor financiare pentru
construcția Catedralei Sf. Vasile cel Mare”.
Deși decizia Consiliului Raional Edineț nr. 1/25 din 8 februarie 2022
era favorabilă Episcopiei de Edineț și Briceni și viza direct un bun obținut
de aceasta, nici una din părțile la proces nu a informat Eparhia și nu a atras-
o în proces. În aceleași condiții, instanța de fond, contrar prevederilor
exprese ale art. 205 alin. (2) lit. a) CA, nu a atras Eparhia în proces și nu i-a
garantat posibilitatea de a-și realiza în mod efectiv drepturile specificate la
art. 205 alin. (5) CA.
Tot la 20 martie 2023, a aflat că prin hotărârea emisă la 8 septembrie
2022, în lipsa Episcopiei, Judecătoria Edineț, Sediul Central a admis acțiunea
în contencios administrativ înaintată de Oficiul Teritorial Edineț al
Cancelariei de Stat către Consiliul raional Edineț cu privire la anularea
actului administrativ individual. Pentru a emite acest act de dispoziție,
instanța de judecată a invocat un motiv formal și anume că APL, Consiliul
raional Edineț, ar fi adoptat decizia nr. 1/25 din 8 februarie 2022 „cu privire
la alocarea mijloacelor financiare pentru construcția Catedralei sf. Vasile cel
Mare” în lipsa consultărilor și dezbaterilor publice cu cel puțin 15 zile
6
lucrătoare înainte de ziua aprobării actului. Instanța de fond a apreciat că nu
ar fi fost demonstrat că la caz, principiul transparenței, ar fi fost respectat
prin plasarea proiectului de decizie pe panoul informativ a Consiliului
raional.
După recepționarea hotărârii motivate a instanței de fond, la data de
18 aprilie 2023 Eparhia de Edineț si Briceni a depus o cerere de apel
împotriva hotărârii judecătoriei Edineț, sediul Central din 8 septembrie 2022,
prin care a solicitat admiterea cererii de apel și casarea integrală a hotărârii
emise la 8 septembrie 2022 de Judecătoria Edineț, sediul Central cu
trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, în legătură cu
soluționarea prin respectiva hotărâre, a drepturilor Episcopiei de Edineț și
Briceni, fără antrenarea acesteia în proces.
Prin decizia emisă la 25 ianuarie 2024 Curtea de Apel Bălți a respins
ca nefondate cererile de apel declarate de Consiliul raional Edineț și Eparhia
de Edineț și Briceni, împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț, sediul Central
din 8 septembrie 2022, emisă în procedura contenciosului administrativ la
cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Edineț al
Cancelariei de Stat către Consiliul raional Edineț cu privire la anularea
actului administrativ individual.
Notează că, în urma lecturării deciziei instanței de apel, a constatat că
motivarea soluției instanței de apel reprezintă de fapt o simplă preluare în
oglindă, a argumentelor invocate de instanța de fond în urma examinării
cauzei în lipsa Episcopiei. Aferent obiecțiilor și temeiurilor pe care Eparhia
de Edineț și Briceni le-a invocat în cererea de apel, instanța de apel nu s-a
expus nici într-un mod, formulând doar o concluzie generală că acestea nu
și-au găsit justificare.
Cu referire la caracterul arbitrar al actelor de dispoziție și impactul lor
asupra drepturilor subiective ale Episcopiei, indică că, urmare a intrării în
vigoare a deciziei Consiliului Raional Edineț nr. 1/25 din 8 februarie 2022,
a obținut un bun în sensul dat acestei noțiuni de către jurisprudența CtEDO
pe marginea art. 1 prot. 1 la CEDO și era în drept să se aștepte că acest drept
îi va fi respectat inclusiv de autoritățile statului.
Reține că la caz nu există nici un indiciu că Episcopia ar fi cunoscut
sau ar fi contribuit în careva mod la apariția în speță a motivului de anulare
invocat de către Cancelaria de Stat și reținut de instanțe, aferent lipsei
dezbaterilor publice pe marginea chestiunii soluționate prin decizia nr. 1/25
din 8 februarie 2022. La fel, la caz nu există nici un indiciu că în perioada în
care au fost utilizate mijloacele financiare transferate în temeiul deciziei
7
1/25, Episcopia ar fi contribuit în careva mod, la menținerea sa în neștire
despre contestarea actului administrativ enunțat.
Indică că, motivul invocat de instanțele de judecată (fond și apel)
pentru justificarea anulării actului administrativ contestat este unul formal și
apreciază că erorile respective, sau corectarea lor nu poate fi pusă în seama
Episcopiei. Ori, în jurisprudența CtEDO este stabilit cu valoare de principiu
că greșelile care pot fi atribuite exclusiv autorităților statului nu ar trebui, sa
fie remediate în detrimentul persoanei.
Reiterează că mijloacele financiare transferate Episcopiei în temeiul
deciziei 1/25 au fost utilizate cu bună credință, la construcția Catedralei.
Actul administrativ în baza căruia Episcopia a primit sumele enunțate
și actul de transfer nu conțineau nicio mențiune a faptului că, aceste mijloace
ar putea fi utilizate doar după trecerea unei anumite perioade de timp, sau
după realizarea a cărorva proceduri.
Presupusele erori invocate de instanțe se refereau la un act
administrativ care devenise definitiv conform prevederilor CA și care fusese
și executat.
Suplimentar celor invocate la alineatele anterioare, menționează că,
aferent devenirii definitive a deciziei 1/25 menționează că art. 163 pct. b) din
CA stabilește expres că procedura de examinare a cererii prealabile nu se
efectuează dacă, decizia cu privire la cererea prealabilă înrăutățește situația
unei persoane față de situația din decizia inițială.
Mai observă că modul în care instanța de fond și instanța de apel au
tratat excepția de tardivitate invocată de Consiliu, doar reconfirmă faptul că
normele referitoare la cererea prealabilă, în această speță au fost pur și
simplu utilizate pentru a justifica exercitarea tardivă a dreptului la acțiune de
către o autoritate statală.
Apreciază că modul în care hotărârea și decizia recurată abordează
problema tardivității acțiunii formulate de OTCS este arbitrară.
La fel, reține că modul în care hotărârea și decizia recurată abordează
problema dreptului Episcopiei la respectarea bunurilor sale reprezintă o
practică arbitrară. Ori, nici instanța de fond și nici instanța de apel, nu au
verificat dacă ingerința în dreptul de proprietate obținut de Episcopie ca
urmare a executării deciziei Consiliului nr. 1/25 din 8 februarie 2022,
respectă un just echilibru între exigențele de interes general și cerințele de
protecție a dreptului Episcopiei la respectarea bunurilor sale, precum și dacă
măsura dispusă prin actele de dispoziție contestate este necesară într-o
8
societate democratică și dacă aceasta nu impune o sarcină disproporționată
și excesivă în seama Episcopiei.
Omisiunile instanței de apel de a înlătura neajunsurile hotărârii
instanței de fond, inclusiv omisiunea de a analiza și de a da un răspuns fără
echivoc, dacă soluția primei instanțe afectează sau nu dreptul la proprietate
al Episcopiei, demonstrează că intervenția Episcopiei, la etapa examinării
apelului nu a fost un remediu efectiv, în măsură să înlăture caracterul arbitrar
al hotărârii primei instanțe și erorile emise de aceasta. În astfel de condiții,
deoarece argumentele regăsite în decizia Curții de Apel constituie doar o
preluare a argumentelor invocate de instanța de fond, conchide că decizia
emisă la 25 ianuarie 2024 de Curtea de Apel Bălți de fapt perpetuează erorile
admise de instanța de fond și implicit urmează să fie apreciată și ea ca un act
judiciar de dispoziție care soluționează drepturile unei persoane care nu a
fost atrasă în proces.
De asemenea subliniază că prin admiterea recursului, se schimbă sau
se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție. Astfel, constată că
practica dezvoltată de CSJ, la tratarea aceleiași probleme de drept, dezvoltă
două soluții diferite. Prima soluție este axată pe ideea că astfel de erori pot fi
soluționate doar în instanța de fond, iar a doua soluție este că astfel de erori
pot fi soluționate în instanța de apel.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 26 aprilie 2024, Oficiul Teritorial Edineț al
Cancelariei de Stat a solicitat respingerea recursului depus de Consiliul
raional Edineț ca fiind unul nefundat și neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
9
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 27 martie 2024 recurenților a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la
materialele cauzei (f. d. 230 V-I).
Cererile de recurs a fost depuse la data de 1 aprilie 2024 și 15 mai
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră
că recursurile sunt depuse cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
10
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Consiliul raional Edineț și Eparhia de Edineț și Briceni,
conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare
în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Bălți, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și
indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un
text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a
prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un
argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului
recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
11
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Consiliul raional Edineț și Eparhia
de Edineț și Briceni.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
12