3r-128/24 — suspendarea si anularea actelor administrative

Dosarul nr. 3r-128/24 2-24029425-01-3r-02052024 Prima instanță - (Curtea de Apel Bălți) A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu D E C I Z I E 12 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența: Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc examinând recursul declarat de avocatul Lungu Cristina în numele și interesele lui Covali Vasile, în cauza intentată la acțiunea înaintată de Covali Vasile împotriva Consiliului raional Edineț, terț Paduca Ion, cu privire la suspendarea și anulare actelor administrative și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii din 29 martie 2024 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a declarat inadmisibilă acțiunea, c o n s t a t ă: La 06 martie 2024, Covali Vasile, reprezentat de avocatul Lungu Cristina, a depus la Judecătoria Edineț, sediul central cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Edineț, terț Paduca Ion, prin care a solicitat suspendarea executării și anularea ca ilegală a deciziei Consiliului raional Edineț nr. 2/19 din 09 februarie 2024 și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 11 martie 2024 a Judecătoriei Edineț, sediul central, s-a declinat competența de la examinarea acțiunii și s-a expediat cauza la Curtea de Apel Chișinău, pentru examinare după competență. Prin încheierea din 29 martie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a declarat inadmisibilă acțiunea înaintată de Covali Vasile împotriva Consiliului raional Edineț, terț Paduca Ion, cu privire la suspendarea și anulare actelor administrative și compensarea cheltuielilor de judecată. La 02 aprilie 2024, avocatul Lungu Cristina, în numele și interesele lui Covali Vasile, a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 29 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului, avocatul Lungu Cristina a invocat că încheierea este neîntemeiată și urmează a fi casată, cu remiterea cauzei curții de apel pentru examinare în fond, întrucât instanța a aplicat greșit temeiul de inadmisibilitate prevăzut la art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

1 Reprezentantul recurentului a susținut că reclamantul Vasile Covali, și-a demonstrat interesul legitim și personal prin indicarea în cererea de chemare în judecată a vătămării drepturilor sale conform art. 17 din Codul administrativ, ca urmare a deciziei Consiliului raional Edineț nr. 2/19 din 09 februarie 2024, care prevede preavizarea sa despre posibila încetare a raporturilor de serviciu în contextul reorganizării. În conformitate cu art. 191 alin. (5) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, deciziilor și încheierilor curții de apel. Conform art. 241 alin. (1) din Codul administrativ, încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.

Potrivit art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul. Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs constată că încheierea 29 martie 2024 a Curții de Apel Bălți, a fost notificată reprezentantului recurentului, avocatului Lungu Cristina, în mod electronic (f.d.57 verso), la 01 aprilie 2023, iar cererea de recurs împotriva încheierii menționate a fost depusă la 03 aprilie 2024, în termen.

Conform art. 243 alin.(2) din Codul administrativ, instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces. Completul Curții Supreme de Justiție a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților. În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Examinând recursul, în raport cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din considerentele ce succed.

Potrivit art. 3 din Codul administrativ, legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept. Conform art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezentă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.

În temeiul art. 12 din Codul administrativ, un act administrativ normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică în 2 baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații identice. Conform art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.

Potrivit art. 39 din Codul administrativ, orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente. Iar, conform art.17 din Codul administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă. Conform art. 189 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

Prevederile art. 207 alin.(1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, stipulează că, instanța verifică din oficiu dacă sânt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17. Reieșind din sensul normelor juridice enunțate supra, instanța de recurs precizează că, unul dintre elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din formele activității administrative.

Reclamantul care înaintează acțiune în contencios administrativ trebuie să urmărească și să justifice procesual pentru testul de admisibilitate revendicarea unui drept subiectiv propriu căruia îi se aduce atingere prin activitatea administrativă contestată sau prin refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul legal o cerere. Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios administrativ trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat. Pentru înaintarea acțiunii în contencios administrativ, reclamantul trebuie să invoce un drept al său, căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art.17 din Codul administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 din Codul administrativ. Prevederile art. 17 din Codul administrativ, se referă la orice drept subiectiv reglementat de normele dreptului material, deci anume dreptul substanțial reglementează situațiile juridice subiective ce caracterizează statutul juridic al persoanelor care participă la viața juridică. 3 Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural reglementează doar formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale judiciară o protecție a unui drept subiectiv în sensul art. 17 din Codul administrativ.

În contextul relatat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că prin prezenta acțiune, reclamantul Covali Vasile, reprezentat de avocatul Lungu Cristina, a solicitat suspendarea executării și anularea ca ilegală a deciziei Consiliului raional Edineț nr. 2/19 din 09 februarie 2024, cu privire la varianta nouă a Organigramei si Statelor de personal ale Aparatului președintelui și subdiviziunilor din subordinea Consiliului raional. Prin încheierea din 29 martie 2024, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea de Apel Bălți a declarat inadmisibilă acțiunea înaintată. Decizia de a declara acțiunea ca fiind inadmisibilă a fost fundamentată pe constatarea primei instanțe a lipsei unui interes personal și direct din partea reclamantului Covali Vasile în examinarea cauzei, care este un element esențial al dreptului la acțiune în orice procedură judiciară.

În acest context, Curtea de Apel Bălți a reținut că argumentele expuse de reclamant la înaintarea acțiunii, nu sunt susceptibile de a demonstra un interes personal al acestuia. Iar, în absența unei justificări clare a modului în care decizia Consiliului raional Edineț îl afectează pe reclamant, instanța nu poate considera că acesta are un interes legitim în contestarea sau revendicarea actului administrativ. De asemenea, Curtea a subliniat că reclamantul ar avea posibilitatea să solicite un control al legalității actelor administrative către Cancelaria de Stat. Modalitate dată oferă reclamantului o cale alternativă pentru a verifica dacă decizia Consiliului raional Edineț respectă prevederile legale și constituționale, fără a fi necesară implicarea instanței de contencios administrativ.

Această concluzie subliniază importanța justificării unui interes personal și direct înainte de a declanșa procedurile judiciare și evidențiază că există alternative pentru soluționarea disputelor legate de actele administrative, cum ar fi controlul legalității, care poate fi inițiat de către instituții specializate în domeniul administrației publice. Instanța de recurs apreciază soluția adoptată de către prima instanță ca fiind întemeiată. Or, deși reclamantul Covali Vasile a susținut că decizia Consiliului raional Edineț nr. 2/19 din 09 februarie 2024, care prevede preavizarea sa despre posibila încetare a raporturilor de serviciu, îi încalcă drepturile. Totuși, instanța de recurs a constatat că reclamantul nu a furnizat dovezi concrete și detalii clare care să arate modul specific în care această decizie îi cauzează o vătămare directă și actuală.

Reclamantul nu a demonstrat modul specific în care decizia Consiliului raional Edineț îl afectează personal. Este esențial ca reclamantul să justifice cum această decizie îi încalcă un drept subiectiv concret. În cazul de față, reclamantul a indicat doar o posibilă încetare a raporturilor de serviciu, fără a demonstra efectiv cum această preavizare îi cauzează o vătămare directă și actuală a unui drept specific.

Pentru a îndeplini criteriile de admisibilitate conform art. 17 din Codul administrativ, reclamantul ar trebui să prezinte documente care să arate clar cum decizia contestată îi încalcă un drept personal, cum ar fi un drept la muncă stabilit 4 printr-un contract de muncă specific; o explicație clară a legăturii directe între decizia administrativă și prejudiciul suferit, demonstrând că actul administrativ afectează nemijlocit drepturile reclamantului; probele care să arate impactul imediat și actual al deciziei asupra situației personale a reclamantului, nu doar posibile efecte viitoare sau ipotetice. În lipsa acestor elemente, instanța de recurs consideră că Covali Vasile nu a îndeplinit condițiile necesare pentru a demonstra un interes legitim și personal, ceea ce a condus la respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Astfel, Completul de judecată constată că prima instanță corect a ajuns la concluzia de a declara inadmisibilă acțiunea în temeiul art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, iar argumentele invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. Din aceste considerente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat, cu menținerea încheierii contestate. În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge recursul declarat de avocatul Lungu Cristina în numele și interesele lui Covali Vasile. Se menține încheierea din 29 martie 2024 a Curții de Apel Bălți, în cauza intentată la acțiunea înaintată de Covali Vasile împotriva Consiliului raional Edineț, terț Paduca Ion, cu privire la suspendarea și anulare actelor administrative și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc judecătorii Diana Stănilă Ion Malanciuc 5