3ra-353/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- art. 246 al. 2 lit. h CA
3ra-353/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus Societatea cu
Răspundere Limitată ,,Baruh Adonai”,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
,,Baruh Adonai” împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la
contestarea actelor administrative,
împotriva deciziei din 6 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-353/24
NR. PIGD 2-21189686-01-3ra-19042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,
30 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de SRL
,,Baruh Adonai”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 decembrie 2021, SRL ,, Baruh Adonai” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la anularea răspunsurilor
Primăriei mun. Chișinău nr.S-21/2778AP din 25.11.2021 și nr.03-111/7370 din
13.12.2021, obligarea Primăriei mun. Chișinău să execute cerințele din petiție.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 18 noiembrie 2021 în conformitate cu
cerințele p. 23 din Regulamentului privind autorizarea funcționării și schimbării
destinației construcțiilor și amenajărilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 306 din 30 martie 2000, reclamantul a depus la pârât o
pețiție, prin care a solicitat acordul de schimbare a destinației unei părți din imobil,
la care a anexat actele solicitate: 1 - Studiu de examinare a modificării destinației,
emis de către proiectantul ASP; 2 - Aviz pentru schimbarea destinației imobilului,
emis de Ministerului Mediului al RM; 3 - Un document care atestă dreptul de
proprietate asupra imobilului; 4 - Buletinul de identitate a administratorului
solicitantului.
A notat că, la 25 noiembrie 2021 pârâtul a transmis un răspuns, prin care a
indicat că este necesar de a prezenta acordul notarial al coproprietarilor și acordarea
autorizației de reamenajare a clădirii datorită instalării unei uși în unitatea sanitară.
A susținut reclamantul că, aceste cerințe nu au nici o legătură cu obiectul cauzei și
nu sunt direct prevăzute de lege pentru modificarea destinației unui imobil sau a
unei părți a acestuia.
A explicat că, la 13.12.2021 pârâtul a emis răspunsul nr. 03-11 1/7370, prin
care a refuzat eliberarea avizului de reamenajare, continuând, însă, să solicite în
mod nejustificat obținerea consimțământului notarial din partea coproprietarilor
părții separate a construcțiilor. Totodată, pârâtul a făcut trimitere, într-o manieră
generală și abstractă, la diverse norme legislative, fără a stabili o legătură de
cauzalitate concretă între acestea și obiectul speței, intrând astfel într-o contradicție
evidentă atât în raport cu propriile argumente, cât și față de concluziile favorabile
reținute în Studiul de examinare a schimbării destinației și în Avizul pentru
schimbarea destinației imobilului, emise de Ministerul Mediului, referitoare la
schimbarea destinației părții separate a construcțiilor.
1
A relevat că, potrivit pct. 5 și pct. 19 din Regulamentul menționat, autorizația
de modificare a destinației unei construcții poate fi emisă și în privința unei părți
distincte a clădirii, prevederi ce consacră posibilitatea eliberării autorizației fără
impunerea unor condiții suplimentare neprevăzute de lege. În acest context,
solicitarea eronată a pârâtului privind prezentarea consimțământului notarial al
coproprietarilor altei părți separate a imobilului apare ca fiind lipsită de temei legal.
A mai reținut, că în temeiul pct. 20 din același Regulament, reclamantul
beneficiază de un drept direct și neîngrădit de a obține aprobarea schimbării
destinației unei părți din imobil, în vederea optimizării utilizării bunului și a
realizării veniturilor urmărite. Prin refuzul de a acorda autorizația, prin suspendarea
nejustificată a termenului de soluționare a cererii și prin impunerea nelegală a unei
condiții suplimentare, respectiv acordul notarial, pârâtul a încălcat în mod direct
drepturile reclamantului, făcând trimitere, într-o manieră abstractă și nesusținută
de o fundamentare juridică pertinentă, la dispoziții legale fără legătură concretă cu
situația dedusă judecății și formulând răspunsuri lipsite de rezonabilitate.
În final a conchis că, acțiunile constând în suspendarea nejustificată a
termenelor de soluționare a petiției și, în consecință, neemiterea în termenele legale
a actului de autorizare, desfășurate în condițiile impunerii unor cerințe excesive
pentru realizarea unor obligații neprevăzute de lege, precum și emiterea unor
răspunsuri lipsite de rezonabilitate și invocarea abstractă a normelor legale,
constituie un precedent de încălcare a drepturilor reclamantului, drepturi afectate
prin activitatea administrativă nelegală a pârâtului.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 17 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a
respins acțiunea înaintată de SRL ,,Baruh Adonai” împotriva Primăriei mun.
Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 30 mai 2023, SRL ,,Baruh Adonai” a declarat apel împotriva hotărârii
instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 17 mai 2023, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
cererea de chemare în judecată să fie admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 06 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca
neîntemeiat apelul declarat de SRL ,,Baruh Adonai” și s-a menținut hotărârea din
17 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
2
În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că potrivit extrasului din
Registrul bunurilor imobile, bunul imobil cu nr. cadastral 0100208.202.02 din str.
Tighina nr. 27/1, mun. Chisinău aparține cu drept de proprietate în mărime de 1/2
cotă parte lui Babici Boris și Babici Elena, iar 1/2 cotă parte reclamantei SRL
„Baruh Adonai”.
Reclamantul SRL „Baruh Adonai” prin cererea din 18.11.2021, solicită
autorității pârâte autorizație de schimbare a destinației construcției menționate, din
comerț depozit - în comerț, prestări servicii.
Instanța de apel a evidențiat că, autoritatea pârâtă a solicitat reclamantului
SRL „Baruh Adonai” să prezinte acordurile coproprietarilor bunului imobil,
autentificate notarial și a certificatului de urbanism pentru proiectare, luând în
considerație faptul că construcția cu nr. cadastral 0100208.202.02 din str. Tighina
nr. 27/1, mun. Chișinău, nu aparține în exclusivitate SRL „Baruh Adonai”, iar, în
studiul de fundamentare privind schimbarea destinației în încăperile depozitului se
prevăd lucrări de resistematizare prin edificarea unor pereți despărțitori pentru
amplasarea grupului sanitar și a unei alte încăperi, lucrări pentru care este necesar
certificatul de urbanism pentru proiectare.
Reiterând prevederile pct. 18, 22, 24, 32, 33 din Regulamentul privind
autorizarea funcționării și schimbării destinației construcțiilor și amenajărilor,
aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 306 din 30 martie 2000,
instanța de apel a stabilit cu certitudine că reieșind din răspunsul Primăriei mun.
Chișinău nr.S-21/2778AP din 25.11.2021, autoritatea pârâtă a acționat în
corespundere cu prevederile legislației în vigoare, iar răspunsul nr.S-21/2778AP
din 25.11.2021 este unul legal și întemeiat.
La caz, instanța de apel a concluzionat că din punct de vedere procedural,
Primăria mun. Chișinău a acționat în corespundere cu prevederile art. 81 Cod
administrativ în coroborare cu art. 61 din Legea privind reglementarea prin
autorizare a activității de întreprinzător nr.160 din 22.07.2011 și a suspendat
examinarea cererii reclamantului SRL „Baruh Adonai” din 18.11.2021, până la
prezentarea unor acte suplimentare și necesitatea obținerii unui alt act permisiv.
Prin urmare, instanța de apel a constatat fără echivoc că este corectă
concluzia primei instanțe cu privire la legalitatea actelor administrative contestate
- răspunsurile Primăriei mun. Chișinău nr.S-21/2778AP din 25.11.2021 și nr.03-
111/7370 din 13.12.2021.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 10 aprilie 2024, SRL ,,Baruh Adonai” declară recurs împotriva deciziei
din 6 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicită admiterea recursului, casarea
3
integrală a hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei hotărâri noi
prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, invocă în esență argumente similare celor formulate
în cererea de apel. Suplimentar, relevă că hotărârile instanțelor de fond sunt
apreciate ca fiind arbitrare și bazate în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a circumstanțelor cauzei.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)
hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu
a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului la 14 martie 2024, prin intermediul poștei electronice, fapt
ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.121).
Cererea de recurs a fost depusă la 9 aprilie 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului
4
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă
temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau
că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel,
care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
5
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de SRL ,,Baruh Adonai”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
6