3ra-934/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declararii inadmisibilitatii
3ra-934/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Marina Bodiu,
reprezentată de avocatul Gheorghe Crețu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Marina Bodiu împotriva Consiliului municipal Chișinău,
Primarului general al municipiului Chișinău cu privire la anularea actului
administrativ individual și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-934/24
NR. PIGD 2-22169343-01-3ra-13122024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul recurentei, prin prisma
art. 2451 alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, cu decizia instanței ierarhic
inferioare, la caz, nu constituie un temei de casare a acesteia.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Chisilița,
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, A. Braga, V. Sîrbu,
21 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Marina Bodiu, reprezentată de avocatul Gheorghe Crețu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 noiembrie 2022, Marina Bodiu, inclusiv prin intermediul
avocatului Gheorghe Crețu, a depus acțiune în contencios administrativ
împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primarului General al
municipiului Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău, solicitând anularea
actelor administrative individuale defavorabile: răspunsul Direcției Generale
Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare nr. 21/338 din 14 iulie 2022,
răspunsul Primăriei municipiului Chișinău nr. 8179/22 din 11 octombrie
2022, ca fiind ilegale și neîntemeiate, emise contrar prevederilor legii,
competenței și procedurii stabilite, obligarea emiterii unui act administrativ
individual privind transmiterea terenului cu număr cadastral xxxxx (aferent
imobilelor din str. A. Șciusev, xxxxx, mun. Chișinău), ca rezultat al
privatizării, în proprietatea sa la prețul/valoarea normativ/ă, precum și
obligarea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, potrivit extrasului din
registrul bunurilor imobile deține cu drept de proprietate bunurile imobile
constituite din: construcție cu număr cadastral xxxxx cu suprafața de 475
mp; construcție cu număr cadastral xxxxx cu suprafața de 61,8 mp;
construcție cu număr cadastral xxxxx cu suprafața de 86,8 mp și construcția
cu număr cadastral xxxxx cu suprafața de 60,4 mp, care au destinație locativă
și sunt utilizate în acest scop. Aceste construcții se află pe terenul pentru
construcții cu număr cadastral xxxxx cu suprafața de 0,1408 ha, amplasat pe
str. A. Șciusev, xxxxx, mun. Chișinău și aparține municipiului Chișinău.
La 19 decembrie 2019, în contextul prevederilor Legii privind prețul
normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului și ale Regulamentului
cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente, reclamanta a solicitat
Consiliului municipal Chișinău și Primăriei municipiului Chișinău
privatizarea terenului aferent imobilelor amplasate la adresa str. A. Șciusev,
nr. xxxxx, mun. Chișinău. Totodată, anterior depunerii dosarului pentru
privatizare, a obținut de la Consiliul Național al Monumentelor Istorice fișă
de avizare în vederea solicitării emiterii certificatului de urbanism pentru
reconstrucția monumentului.
1
De asemenea, a mai menționat că trecuse o perioadă lungă de timp, la
07 februarie 2022 reclamanta a depus o plângere către Primarul General al
municipiului Chișinău, prin care a comunicat că îi sunt încălcate drepturile
constituționale și a solicitat intervenția, așa încât dosarul de privatizare a
imobilului să fie urgentat și examinat în termeni rezonabili.
Prin răspunsul Primăriei municipiului Chișinău numărul B-495/22 din
28 februarie 2022, reclamantei i s-a comunicat că, la acel moment este
perfectat proiectul de decizie ce se referă la transmiterea în proprietate
privată a terenului, care se află în procedură administrativă în stadiu de
coordonare cu serviciile abilitate ale Primăriei municipiului Chișinău.
Ulterior vor fi înaintate spre examinare Consiliului municipal Chișinău, iar
după aprobare vor fi perfectate și eliberate actele corespunzătoare întru
prezentare spre înregistrare la SCT Chișinău.
Reclamanta a indicat că la adresările verbale privind respectarea
termenului rezonabil de soluționare pozitivă pe cale administrativă, prin
răspunsul Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare nr.
21/338 din 14 iulie 2022, i s-a comunicat că solicitarea privind atribuirea în
proprietate privată a lotului de pământ cu număr cadastral xxxxx nu poate fi
satisfăcută.
La 12 august 2022 reclamanta a înaintat pe cale extrajudiciară
dezacord împotriva refuzului autorității publice, solicitând revizuirea
poziției. Potrivit răspunsului Primăriei municipiului Chișinău nr. 8179/22
din 11 octombrie 2022, a fost respinsă cererea prealabilă.
Reclamanta a considerat ilegale și neîntemeiate răspunsurile autorității
publice, or, aceasta a examinat superficial cererea sa, fără a da o apreciere
justă circumstanțelor de fapt și de drept invocate, contrar prevederilor
Titlului II din cartea a 2 din Codul Administrativ, ceea ce a determinat
adresarea în instanța de judecată cu acțiune în contestare și obligare.
Reclamanta a invocat prevederile art. 22 alin. (1) lit. f), art. 53 alin. (1)
din Legea nr. 121/2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății
publice, precum și a considerat aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului
nr. 1428 din 16 decembrie 2008, pentru aprobarea Regulamentului cu privire
la vânzarea-cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente.
Din informația din Registrul bunurilor imobile se identifică faptul că
terenul enunțat este în proprietatea privată a municipiul Chișinău, în baza
Deciziei Consiliului Municipal Chișinău nr. 28/51-1 din 2005, în domeniul
privat. Totodată, pe terenul a cărui privatizare este solicitată, sunt amplasate
doar construcțiile sale. Cu regularitate și anual achită plata pentru arenda
terenului aferent.
Cu referire la prevederile pct. 1-3, pct.15, pct.17 din Regulamentul cu
privire la vânzarea - cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008,
2
reclamanta a menționat că autoritatea publică locală are un termen de 30 de
zile fie pentru a satisface cererea, fie pentru a o respinge. Însă Primăria
municipiului Chișinău a oferit un răspuns doar după scurgerea unui termen
extrem de excesiv, care a depășit cu mult nu doar cel stabilit de legislație,
dar și cel rezonabil. Contrar art. 27 și art. 60 din Codul administrativ,
autoritatea publică locală a admis un arbitrariu ilegal atunci când a încălcat
în mod considerabil termenele legale de soluționare a cererii.
Citând prevederile art. 8 alin.(1), (2), art. 9 alin.(1) din Legea nr.
1530/1993 privind ocrotirea monumentelor, reclamanta a declarat că terenul
nominalizat nu face parte din domeniul public, ci aparține cu drept de
proprietate municipiului Chișinău din domeniul privat. Acesta este un teren
pentru construcție și nu reprezintă un parc, un drum public pentru ca să facă
parte din bunurile din domeniul public. Mai mult, art. 9 stabilește clar că
bunul proprietate privată, precum în cazul examinat poate fi înstrăinat prin
privatizare, în baza emiterii actelor administrative favorabile. Însă, la caz,
autoritatea publică emitentă a interpretat eronat și abuziv prevederile legale
nominalizate.
În vederea realizării dreptului la proprietate, reclamanta la 19
decembrie 2019 a depus în adresa Primăriei municipiului Chișinău o cerere,
prin care a solicitat cumpărarea terenului aferent cu suprafața de 0,1408 ha,
cod cadastral xxxxx, anexând documentele necesare conform cererii model
și prevăzute de lege. Iar la data depunerii cererii – 19 decembrie 2019, în
sensul art. 4 alin. (9) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind prețul
normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului (în vigoare la 19
decembrie 2019), vânzarea terenurilor aferente se efectuează la prețul
normativ al pământului.
La fel, legiuitorul a indicat că este contrar bunei-credințe ca o parte să
acționeze în contradicție cu declarațiile pe care le-a făcut anterior sau cu
comportamentul pe care l-a avut anterior în cazul în care cealaltă parte, în
detrimentul său, s-a bazat în mod rezonabil pe acele declarații sau acel
comportament. La caz, Primăria încalcă principiul bunei-credințe, or aceasta
acționează în contradicție cu comportamentul pe care l-a avut anterior, în
detrimentul reclamantei. Primăria acționează cu rea-credință, adică în
contradicție cu comportamentul anterior, or, aceasta întâi creează o speranță
legitimă că îi va vinde terenul la preț normativ, iar apoi declară că această
vânzare nu poate avea loc conform prevederilor art. 8 din Legea nr.
1530/1993 privind ocrotirea monumentelor. Acest fapt reprezintă o încălcare
flagrantă a normelor legale prevăzute în Codul civil și Codul administrativ.
Conform clasificării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului
conținutul dreptului la proprietate cuprinde - dreptul de a dobândi o
proprietate, de a se folosi și de a dispune liber în legătură cu proprietatea sa
și de a putea transmite dreptul său altuia. Conform jurisprudenței Curții
Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de „speranță legitimă” este
3
asimilată noțiunii de „bun”, acesteia fiindu-i acordată protecția oferită de art.
1 Protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și
Libertăților Fundamentale și este tratată drept una din componentele
dreptului de proprietate garantat atât de art. 1 al Convenției, cât și de
Constituția Republicii Moldova. Orice persoană are dreptul la proprietate
atât singură cât și în asociere cu alții. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar
de proprietatea sa (art. 17 din Declarația Universală a drepturilor omului,
Adoptată și proclamată la New York, de Adunarea generală a O.N.U. prin
Rezoluția 217 A (III) din 10 decembrie 1948, Publicată în ediția oficială:
„Tratate internaționale”, 1998, volumul 1, pag.11. Notă: Republica Moldova
a aderat prin Hot. Parl. nr.217-XII din 28.07.90).
Reclamanta a indicat că obligația autorității emitente de a motiva actul
administrativ constituie o garanție contra arbitrariului autorității publice și se
impune mai ales în cazul actelor, prin care se suprimă drepturi sau situații
juridice individuale. Prin „motive” se înțeleg atât prevederile juridice ce
determină autoritățile publice să ia măsuri, cât și rațiunile care justifică
emiterea actului în cauză. Astfel, aducerea la cunoștință a motivelor
înseamnă a explica decizia și, deci, a evita conflictele posibile dintre
autoritatea publică și persoanei care îi este adresat actul. Actele contestate
nu sunt motivate în fapt și în drept.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 09 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de Marina
Bodiu. S-a anulat decizia nr. 21/338 din 14 iulie 2022 emisă de Direcția
generală arhitectură, urbanism și relații funciare privind respingerea cererii
de atribuire în proprietate privată a terenului și decizia 8179 din 11 octombrie
2022 emisă la soluționarea cererii prealabile. S-a obligat Consiliul municipal
Chișinău să emită actul administrativ individual, prin care să dispună
transmiterea în proprietate privată a Marinei Bodiu, ca rezultat al privatizării,
a terenului cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,1408 ha, aferent
bunurilor imobile din str. Alexei Șciusev, xxxxx, mun. Chișinău, în condițiile
legale valabile la data depunerii cererii din 05 decembrie 2019. În temeiul
deciziei Consiliului municipal Chișinău de transmitere în proprietate privată
Marinei Bodiu, ca rezultat al privatizării, a terenului cu nr. cadastral xxxxx,
cu suprafața de 0,1408 ha, aferent bunurilor imobile din str. Alexei Șciusev,
xxxxx, mun. Chișinău, s-a obligat Primarul general al municipiului Chișinău
să încheie cu Marina Bodiu contractul de vânzare-cumpărare a terenului
menționat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 12 iunie 2023, Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al
municipiului Chișinău au depus apel nemotivat, iar la 11 decembrie 2023, a
declarat apelul motivat împotriva hotărârii din 09 iunie 2023 a Judecătoriei
4
Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a
hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al
municipiului Chișinău. S-a casat integral hotărârea din 09 iunie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o nouă decizie prin care s-a
respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată
de Marina Bodiu împotriva Consiliului municipal Chișinău și Primarului
General al municipiului Chișinău cu privire la anularea actului administrativ
individual de respingere a solicitării și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea actului
contestat, a considerat eronată concluzia instanței de fond privind admiterea
acțiunii înaintate de Marina Bodiu.
Redând prevederile art. 17, art. 20, art.39 alin.(1), (2), art. 189 alin.(1),
art.10 alin.(1), art.11 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, instanța de apel
a reținut că, actele administrative individuale – decizia nr. 21/338 din 14 iulie
2022 emisă de Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare și
decizia Primăriei mun. Chișinău nr. 8179 din 11 octombrie 2022, constituie
acte administrative defavorabile reclamantei, întrucât prin actele respectiv
reclamantei i-a fost refuzată acordarea avantajului solicitat.
Din analiza cerințelor reclamantei Marina Bodiu se atestă că acțiunea
dedusă judecății este una în obligare conform art. 206 din Codul
administrativ.
Instanța de apel a reținut că Marina Bodiu este subiect de sesizare a
instanței de contencios administrativ, a depus acțiunea în termen, iar acțiunea
depusă nu este exceptată de la controlul judiciar, prin urmare, motive de
inadmisibilitate a acțiunii în conformitate cu prevederile art. 207 alin. (2) din
Codul administrativ, la caz nu sunt, motive pentru care, acțiunea este
admisibilă și în consecință, a purces la examinarea pe fond a acesteia.
În context a citat prevederile art. 9 alin.(1), art. 53 alin. (5) lit. a), b),
c), d) din Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice
nr.121 din.04 mai 2007, art.14 alin.(2) lit. b) și e) din Legea privind
administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, art. 4 alin. (3)
din Legea privind descentralizarea administrativă, art. 9, art.42 din Codul
funciar, art. 9 alin.(1), (2) din Legea nr. 523 din 16 iulie 1999 cu privire la
proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale.
Instanța de apel a mai reținut la caz și prevederile art.1 din Primul
Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, art. 500 alin.(1), (2) din Codul civil.
5
După cum denotă actele cauzei terenul cu număr cadastral xxxxx situat
pe adresa mun. Chișinău, sect. Buiucani, str. Alexei Șciusev, xxxxx, cu
destinația pentru construcții, aparține mun. Chișinău.
Totodată, instanța de apel a stabilit că reclamanta Marina Bodiu este
proprietara bunurilor imobile/construcții cu numere cadastrale xxxxx,
xxxxx, xxxxx, xxxxx, amplasate pe adresa mun. Chișinău, str. Alexei
Șciusev, xxxxx (f.d.19-20).
Potrivit răspunsului Ministerului Culturii al Republicii Moldova nr.
04/2-09/244 din 14 februarie 2022, reclamantei i s-a comunicat că imobilul
din str. A. Șciusev nr. xxxxx, mun. Chișinău, deține statut de monument
istoric, fiind înscris cu nr. 407 în Registrul monumentelor istorice de
categorie locală din mun. Chișinău, aprobat prin Decizia nr. 10/9 din 04
decembrie 2014 al Consiliului mun. Chișinău (f.d.33).
Conform Registrului monumentelor istorice de categorie locală din
municipiul Chișinău, Monumentul arhitectural – Conac urban, amplasat pe
adresa mun. Chișinău, str. Alexei Șciusev, xxxxx, Codul monumentului –
ChCi9.9-12.8, anul 1875, este înregistrat sub nr. 407.
Instanța de apel a citat prevederile art. 2 alin. (4) lit. a),b),c), art.8
alin.(1),(2) din Legea privind ocrotirea monumentelor nr. 1530 din 22 iunie
1993, pct. 4 subpct. 1din Regulamentul cu privire la vînzarea-cumpărarea și
locațiunea/arenda terenurilor aferente adoptat prin Hotărârea Guvernului nr.
1428 din 16 decembrie 2008, art. 16 alin. (1) din Codul administrativ.
La caz, administrația publică locală deține titlul de proprietar al
terenului în speță, exercitând atribuțiile corelative a acestui drept, inclusiv
dreptul de a dispune de teren după necesitățile locale, în condițiile Legii.
În aceleași condiții, nu poate fi obligată Primăria municipiului
Chișinău să înstrăineze terenul parte componentă al monumentului, or, la
acest subiect, autoritatea publică dispune de dreptul discreționar de a nu
expune la vânzare terenul ce-i aparține cu titlu de proprietate. La caz nu
există temeiuri care obligă autoritatea publică locală în acest sens.
Mai mult ca atât, terenul respectiv fiind componentă al monumentului
arhitectural – Conac urban, nu poate fi înstrăinat în condițiile în care atare
interdicție este stabilită prin lege.
În acest sens, prima instanță în mod eronat a apreciat că terenul a cărui
privatizare se solicită, fiind destinat construcțiilor și deservirii acestora, nu
face parte din terenurile indicate la pct. 4 din Regulament, or, acesta se
regăsește la subpct 4) al pct. 4, fiind un teren, parte componentă al
monumentului de arhitectură.
În asemenea circumstanțe, având în vedere regimul juridic al
imobilului, de altfel și persoana proprietarului, Consiliul municipal Chișinău
care nu și-a dat acordul pentru vânzarea acestuia, instanța de apel a
6
considerat că nu se poate substitui instituțiilor publice abilitate să efectueze
vânzarea terenurilor.
În această ordine de idei, lipsește temeiul legal de obligare a
Consiliului municipal Chișinău să adopte actul administrativ favorabil
privind transmiterea cu titlu oneros în proprietatea reclamantei a terenului cu
număr cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,1408 ha, aferent bunurilor imobile
din str. Alexei Șciusev, xxxxx, mun. Chișinău.
Având în vedere netemeinicia pretenției de bază, subsecvent urmează
a fi respinse ca neîntemeiate și pretențiile privind obligarea Primăriei
municipiului Chișinău, Primarului municipiului Chișinău, Consiliului
Municipal Chișinău de a emite un act administrativ în vederea încheierii unui
contract de vânzare-cumpărare a terenului cu nr. cadastral xxxxx aferent
imobilelor din str. A. Șciusev xxxxx, mun. Chișinău, cu Bodiu Marina.
Prin urmare, este eronată soluția primei instanțe cu privire la obligarea
Consiliului municipal Chișinău să emită actul administrativ individual, prin
care să dispună transmiterea în proprietate privată a Marinei Bodiu, ca
rezultat al privatizării, terenul cu număr cadastral xxxxx, cu suprafața de
0,1408 ha, aferent bunurilor imobile din str. Alexei Șciusev, xxxxx, mun.
Chișinău.
În condițiile descrise, instanța de apel a conchis că refuzul autorității
publice cu privire la vânzarea terenului cu număr cadastral xxxxx este legal
și întemeiat, iar acțiunea reclamantei Marina Bodiu este una neîntemeiată,
bazată pe interpretarea eronată normelor de drept material, considerent
pentru care apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primarul
General al municipiului Chișinău, urmează a fi admis.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 04 noiembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.139),
Marina Bodiu, reprezentată de avocatul Gheorghe Crețu, a depus cerere de
recurs împotriva deciziei din 04 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, trimiterea
cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
În susținerea recursului, recurenta prin prisma prevederilor art. 2451
alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, art.130 alin.(1)-(5) din Codul de
procedură civilă, analizând decizia instanței de apel, a considerat că instanța
a admis încălcări esențiale la examinarea cauzei în apel, a interpretat abuziv
legea, a apreciat vădit nerezonabil probele administrate și a adoptat o decizie
arbitrară, precum și a limitat-o în posibilitatea de a administra probe, astfel
circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și
elucidate pe deplin. Instanța de apel a examinat cauza superficial, nu a intrat
în esența fondului cauzei pentru a formula o concluzie clară, certă și
convingătoare, astfel s-a creat impresia că aceasta nu a ascultat-o și nu a
auzit-o sau nu a dorit să fie auzită.
7
Totodată, a menționat că procedura examinării cererii de apel a fost
viciată, or, instanța de apel a încălcat dreptul la apărare, deoarece instanța nu
i-a acordat posibilitatea să participe la ședințele de judecată și să susțină
poziția procesuală. Pentru ședința de judecată din 04 septembrie 2024 a
depus o cerere de amânare la data de 03 septembrie 2024, prin care a informat
instanța de apel despre faptul, că este în imposibilitate de a se prezenta în
legătură cu starea sa de sănătate. În confirmare, anexează la recurs copia
extrasului din fișa medicală a avocatului Gheorghe Crețu din 04 septembrie
2024, privind adresarea sa la medic în legătură cu starea de sănătate. Prin
cererea de amânare, avocatul a solicitat instanței de apel un termen pentru
prezentarea probelor suplimentare, ori urma a fi prezentat procesul-verbal de
constatare nr. 010-35C/2024 din 03 septembrie 2024, întocmit de către
executorul judecătoresc Iacob Miron, prin care a fost constatarea
construcțiilor ce se află pe terenul, obiect al litigiului, și care este rolul
terenului menționat în coraport cu construcțiile edificate. Reprezentantul
pârâților a depus cerere de amînare pentru prima dată, iar instanța de apel în
mod neîntemeiat a respins cererea. La caz, instanța de apel a încălcat în mod
flagrant drepturile părților, și anume de a fi prezenți la examinarea cauzei și
a-și susține poziția procesuală și de a prezenta probe noi de care au cunoscut,
ceea ce a dus la soluționarea eronată a pricinii și pronunțarea unui act
judecătoresc eronat în lipsa unui proces judiciar contradictoriu deplin.
Încălcările admise de către instanța de apel reprezintă temei de casare a
deciziei contestate, or, nu i s-a acordat posibilitatea să pledeze în fața
instanței de apel.
Referitor la faptul că decizia instanței de apel este arbitrară, recurenta,
în esență, a reiterat circumstanțele de fapt și de drept conform acțiunii
înaintate.
De asemenea, a considerat că decizia instanței de apel nu este motivată
corespunzător. Instanța de apel a examinat superficial cauza, ce nu a permis
reprezentantului său de a expune poziția în cadrul ședinței de judecată.
Dreptul la un proces echitabil presupune că hotărîrea judecătorească trebuie
să fie motivată corespunzător și instanța este ținută să dea o apreciere tuturor
circumstanțelor invocate de participanții la proces. Însă instanța de apel a
examinat superficial cauza și nu a dat o apreciere tuturor circumstanțelor
invocate.
Circumstanțele nominalizate au fost neglijate și nici nu li s-a dat o
interpretare. Astfel s-a creat impresia că nu a fost ascultată și nu s-a dorit să
fie auzită, ceea ce contravine jurisprudenței CtEDO (cauza Garcia Ruij c.
Spaniei și Hiro Balani c. Spania), circumstanțe au fost constatate în multiple
hotărâri ale CtEDO de condamnare a R. Moldova. Conform practicii CtEDO,
instanțele de judecată potrivit regulilor unui proces echitabil au obligația
pozitivă să examineze efectiv toate problemele și circumstanțele invocate,
care sunt supuse aprecierii și să nu se limiteze doar la inserarea motivelor și
concluziilor date de către o parte a procesului. La fel, a considerat ca fiind
8
ilegală aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că autoritatea publică
a emis actele administrative în strictă conformitate cu prevederile legale.
Instanța de apel nu a examinat cererea de apel în întregime sau a examinat-o
arbitrar, deoarece nu a dat o apreciere tuturor circumstanțelor de fapt și de
drept invocate. Astfel, inclusiv din motivul emiterii deciziei în lipsa
cercetării stării de fapt și de drept, în lipsa unei motivări care să combată
argumentele sale, decizia instanței de apel urmează să fie casată integral. Prin
urmare, instanța inferioară a admis un șir de încălcări de ordin material și
procesual, care constituie temei de casare a deciziei, deoarece au dus la
soluționarea arbitrară a pricinii.
La 13 decembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat
intimaților copia recursului depus, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și
le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexate la materialele
dosarului (f.d.153-154).
Intimații nu au făcut uz de dreptul procesual și nu au depus referință
la recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 a fost modificat cadrul normativ
conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura
contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile
cu privire la temeiurile recursului.
Art. 244 din Codul administrativ:
„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.
(2) Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea
a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare din 01 septembrie 2023):
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ:
„(1) Recursul este admis dacă: d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)
lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere
la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la
rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau
nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
9
Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare din 01 septembrie 2023):
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 04
septembrie 2024, iar la 01 noiembrie 2024, prin intermediul poștei
electronice (f.d.137), instanța ierarhic inferioară a notificat decizia motivată.
Astfel, recursul depus la 04 noiembrie 2024 a fost depus cu respectarea
prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor art. 2451-246 din Codul administrativ, rezultă
că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată
a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
10
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de
art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În ceea ce vizează argumentul părții recurente privind examinarea
cauzei în apel în lipsă, instanța de recurs relevă că acesta nu constituie temei
de recurs. Mai mult, instanța de apel a respins cererea de amânare a
avocatului intimatei, din motiv că aceasta este a doua cerere de amânare
(f.d.122).
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
11
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Marina Bodiu, reprezentată de
avocatul Gheorghe Crețu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
12