3ra-347/24 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-347/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Consiliul Concurenței
și recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cartnord”,
reprezentată de avocatul Chisilița Corneliu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Cartnord” împotriva
Consiliului Concurenței cu privire la anularea actului administrativ și obligarea
Consiliului Concurenței la repararea prejudiciului material și prejudiciului
moral,
împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-347/24
NR. PIGD 2-21036049-01-3ra-17042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici
30 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat Consiliul
Concurenței și recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată
„Cartnord”, reprezentată de avocatul Chisilița Corneliu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 9 martie 2021 SRL „Cartnord” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Concurenței cu privire la anularea actului administrativ și
obligarea Consiliului Concurenței la repararea prejudiciului material și
prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin Hotărârea din 30
decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost admisă cererea
de chemare în judecată depusă de SRL „Cartnord” împotriva Consiliului
Concurenței privind anularea deciziei, fiind anulat actul administrativ
individual defavorabil - decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. DA-45 din
25 iunie 2018, astfel s-a dispus întoarcerea executării deciziei Plenului
Consiliului Concurenței nr. DA-45 din 25 iunie 2018.
Prin Decizia din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Consiliul Concurenței și s-a menținut hotărârea din 30
decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, în cauza de contencios
administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată „Cartnord” împotriva Consiliului Concurenței privind
anularea actului administrativ individual defavorabil.
Prin încheierea din 16 octombrie 2020 a Colegiului civil și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție, a fost respins recursul înaintat de
Consiliul Concurenței, fiind astfel menținute hotărârile nominalizate anterior.
Reclamantul a invocat că, beneficiind de dreptul la repararea prejudiciul
material și moral, SRL „Cartnord” a înaintat la 6 noiembrie 2020 în adresa
Consiliului Concurenței o cerere privind repararea prejudiciului material în
sumă de 140 000 de lei și prejudiciului moral în sumă de 1 000 000 de lei, cauzat
prin emiterea Deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. DA-45 din 25 iunie
2018.
La 1 decembrie 2020 Consiliul Concurenței a emis actul/refuzul nr. DJ -
04/599- 2204 de respingere a cererii de a repara prejudiciul material și moral.
1
Consiliul Concurenței și-a motivat această hotărâre pe prevederile art. 258
alin.(1) din Codul administrativ.
La 4 ianuarie 2021 avocatul Corneliu Chisilița, în interesele SRL
„Cartnord” a înaintat cerere prealabilă împotriva actului/refuzului nr. DJ -
04/599-2204 de respingere a cererii de reparare a prejudiciul material și moral.
La 18 ianuarie 2021 Consiliul Concurenței a refuzat în admiterea cererii
prealabile pe aceleași motive.
Reclamantul a mai susținut că, Consiliul Concurenței a făcut trimitere la
art. 258 alin. (1) Codul administrativ, însă acest articol specifică în a doua parte
a normei, doar asupra cererilor prealabile în contextul unei proceduri
administrative inițiate până la data intrării în vigoare a Codului administrativ,
pe când cererea prin care se solicită repararea prejudiciului material și moral,
vine să deschidă о nouă procedură administrativă distinctă de cea până la
intrarea în vigoare a Codului administrativ. Or, noțiunea de procedură
administrativă este reglementată de art. 6 alin. (1) - (2) al Codului administrativ.
Potrivit art. 9 din Codul administrativ, cererea din 06 noiembrie 2020 este
о cerere prin care se solicită de la autoritatea publică emiterea unui act
administrativ, adică deschiderea unei noi proceduri administrative, conform art.
10 din Codul administrativ.
Considera că este ilegal a se refuza satisfacerea cerințelor pe motivele că
nu a fost indicat Legea contenciosului administrativ nr. 793/2000, ori, atât
Codul administrativ cât și Legea contenciosului administrativ au drept condiție
la rezolvarea disputelor, procedura prealabilă. Astfel, repararea prejudiciului
material și moral oricum necesită să parcurgă о procedură prealabilă, invocând
în acest sens dispozițiile art. 32 din Legea concurenței și art. 167 Codul
administrativ.
Astfel, odată ce prin lege se acordă statut de act administrativ, contestă
reclamantul refuzul nr. DJ-04/599-2204 din 01 decembrie 2020 emis de
Consiliul Concurenței, care solicită să fie anulat și emisă Decizie de repararea
prejudiciului material și moral.
Conform art. 5, art. 19, art. 20, art. 64 din Codul administrativ, identifică
următoarele circumstanțe relevante speței: 1) Decizia unei autorități publice ca
fiind un act administrativ ilegal, aceasta fiind - Decizia nr. DA-45 din 25 iunie
2018; 2) Autoritatea publică emitentă — Consiliul Concurentei; 3) Persoana
împotriva căreia a fost îndreptată decizia - SRL „Cartnord”; 4) Prejudiciul
material cauzat prin emiterea actului administrativ ilegal.
Totodată, a menționat că, pentru punctul 1 se identifică dovada ilegalității
Deciziei Consiliului Concurenței nr. DA-45 din 25 iunie 2018, drept, hotărârea
Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 30 decembrie 2019, menținută prin
2
Decizia Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2020 și respectiv prin încheierea
Curții Supreme de Justiție din 16 octombrie 2020.
Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 30 decembrie
2019, Decizia nr. DA-45 din 25 iunie 2018 a Consiliului Concurenței a fost
anulată.
Reclamantul a invocat că, la pct. 41 instanța de judecată a constatat: „în
concluzie, instanța de judecată constatând că, nu au fost demonstrate în cadrul
unui proces judiciar contradictoriu, în mod clar acțiunile/inacțiunile pentru care
reclamantul a fost sancționat pecuniar, decizia de sancționare, nu este motivată
într-o manieră care să excludă orice îndoială sau arbitrariul; instanța conchide
asupra necesității anulării deciziei contestate ca fiind ilegală în fond.
Prin urmare, potrivit celor constatate de instanța de judecată, se
demonstrează cert existența unui act administrativ individual ilegal emis de о
autoritate publică.
Or, odată cu admiterea ilegalităților din partea autorităților publice, s-a
produs un prejudiciu considerabil față de SRL „Cartnord”, și anume că, în urma
emiterii deciziei DA-45 din 25 iunie 2018, SRL „Cartnord” a fost nevoită să-și
angajeze un avocat pentru a-și putea demonstra nevinovăția în fața Consiliului
Concurenței, precum și a demonstra acțiunile ilegale ale autorității publice.
Astfel, serviciile avocatului au fost achitate de către SRL „Cartnord” în
sumă de 140 000 de lei, cu anexarea în acest sens a dovezii corespunzătoare.
Totodată, a menționat că, odată cu emiterea unei astfel de decizii, a fost
afectată imaginea companiei SRL „Cartnord”, ceea ce creează condiția de a
solicita repararea prejudiciului moral creat unității economice.
În acest context, a invocat că, în urma celor specificate, reieșind din dauna
morală cauzată prin atingerile asupra reputației comerciale, a încrederii față de
clienții săi, precum și asupra faptului că SRL „Cartnord” a avut pierderi
materiale substanțial exprimate în prezentul text, consideră oportun să-i fie
reparat prejudiciul moral prin echivalentul bănesc în sumă de 1 000 000 de lei.
Solicită SRL „Cartnord” anularea actului/refuzului nr.DJ-04/599-2204
din 01 decembrie 2020, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea
prealabilă privind repararea prejudiciului material și moral, cauzat prin emiterea
deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. DA-45 din 25 iunie 2018 cu privire
la constatarea încălcării și aplicării amenzii întreprinderii SRL „Cartnord”;
obligarea Consiliului Concurenței la repararea prejudiciului material în sumă de
140 000 de lei (cheltuieli de asistență juridică), și prejudiciului moral în sumă
de 1 000 000 de lei, cauzate prin emiterea deciziei Plenului Consiliului
Concurenței nr. DA-45 din 25 iunie 2018.
3
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 23 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-
a admis parțial acțiunea în contencios administrativ înaintată de SRL
„Cartnord”. S-a obligat Consiliului Concurenței să achite SRL „Cartnord” suma
de 140 000 de lei, cheltuielile de asistență juridică suportate în procedura
contenciosului administrativ cu privire la anularea deciziei Plenului Consiliului
Concurenței nr. DA-45 din 25 iunie 2018 (hotărârea Judecătoriei Chișinău
sediul Râșcani din 30 decembrie 2019 – 3-237/19, decizia Curții de Apel
Chișinău din 17.06.2020 – 3a-337/20, încheierea Curții Supreme de Justiției din
16.10.2020 – 3ra-831/20).
În rest, acțiunea în partea pretenției cu privire la repararea prejudiciului
moral în sumă de 1 000 000 de lei, a fost respinsă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 6 iunie 2023, Consiliul Concurenței a contestat cu apel hotărârea din
23 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea
integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii prin care
acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
parțial apelul depus de Consiliul Concurenței. S-a modificat hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 23 mai 2023, în partea încasării
cheltuielilor de asistență juridică, suportate de reclamant la examinarea cauzei
în procedura contenciosului administrativ privind anularea deciziei Plenului
Consiliului Concurenței nr.DA-45 din 25 iunie 2018 (hotărârea Judecătoriei
Chișinău sediul Râșcani din 30 decembrie 2019, nr. 3-237/19; decizia Curții de
Apel Chișinău din 17 iunie 2020, nr. 3a-337/20; încheierea Curții Supreme de
Justiție din 16 octombrie 2020, nr. 3ra-831/20), prin micșorarea sumei încasate
cu titlu de cheltuielilor de asistență juridică din contul Consiliului Concurenței
în beneficiul SRL „Cartnord”, de la 140 000 de lei la suma de 20 000 de lei. În
rest, hotărârea din 23 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a
menținut.
În motivarea soluției, instanța de apel a considerat că prima instanță
corect a concluzionat asupra temeiniciei cererii reclamantului privind încasarea
din contul pârâtului a cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul
examinării cauzei anterioare, întrucât SRL „Cartnord” a obținut câștig de cauză
în litigiul nominalizat, astfel încadrându-se în prevederile art. 96 Cod de
procedură civilă.
4
Totodată, instanța de apel evidențiat că consideră că cuantumul sumei
cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 140 000 de lei, solicitată spre
compensare din contul pârâtului, nu este unul rezonabil, respectiv cererea nu
poate fi admisă integral, suma respectivă urmând a fi micșorată până la 20 000
de lei. Or, pornind de la practica CEDO, cheltuielile pentru asistența juridică
trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.
S-a concluzionat că, în pofida faptului că reprezentantul reclamantului
SRL „Cartnord”, avocatul Chisilița Corneliu, a prezentat Bonurile de plată care
atestă suportarea cheltuielilor de asistență juridică de către clientul său, acesta
nu a prezentat lista detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului
aferent acestora (cu tariful și orarul), respectiv instanța de judecată este în
imposibilitate de a concluziona că suma solicitată spre încasare din contul
pârâtului ca cheltuieli de asistență juridică, ar fi justificată și proporțională
acțiunilor întreprinse de avocat în procesele anterioare. Or, la etapa examinării
cauzei anterioare în ordine de apel, avocatul nu a recurs la acumularea a careva
probe suplimentare sau formularea unor noi argumente, în contextul în care,
prin hotărârea din 30 decembrie 2019 emisă în cadrul dosarului nr. 3-237/2019,
acțiunea SRL „Cartnord” a fost admisă (f.d. 24-30), cel puțin careva dovezi în
acest sens nu au fost prezentate de avocat. Iar, examinarea cauzei nominalizate
în ordine de recurs a avut loc în lipsa părților, recursul Consiliului Concurenței
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2020, fiind declarat
inadmisibil prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 16 octombrie 2020
(f.d. 38-43).
Cu referire la sumele achitate conform bonurilor de plată seria QL nr.
151736 din 3 noiembrie 2020 în sumă de 40 000 de lei pentru onorariu (f.d. 23)
și seria QL nr. 151734 din 19 octombrie 2020 în mărime de 60 000 de lei pentru
asistența juridică și restanța onorariului (f.d. 23a), instanța de apel a considerat
oportun de a reține că, într-adevăr, conform art. 56 alin. (9) din Statutul profesiei
de avocat, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și
la acoperirea tuturor cheltuielilor suportate în interesul clientului său, însă, după
cum s-a relatat supra, avocatul Chisilița Corneliu nu a prezentat instanței lista
detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent acestora
(cu tariful și orarul), din care considerente instanța de apel a considerat că suma
de 140 000 de lei, solicitată spre încasare din contul pârâtului nu poate fi admisă
integral, fiind una exagerată, în circumstanțele în care probatoriul cauzei nu
atestă că avocatul a recurs la careva metode de apărare mai complexe, cum ar
fi: conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul,
complexitatea și dificultatea cazului; cunoștințe tehnice speciale; cunoașterea
profundă a unor reglementări de profil; cunoașterea limbilor străine, a altor
procedee de comunicare cu clienți specifici.
5
La fel, avocatul nu a prezentat instanței careva probe despre existența
împrejurărilor în care acceptarea mandatului acordat de client, l-a împiedicat pe
avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane sau că participarea
în cadrul litigiului dat, a limitat capacitatea de a lucra în alte dosare.
Respectiv, reclamantul nu a dovedit rezonabilitatea sumei în mărime de
140 000 de lei cu titlu de asistență juridică suportate la examinare unei cauze de
contencios administrativ, din care considerente hotărârea primei instanțe
urmează a fi modificată prin micșorarea sumei solicitate până la suma de 20 000
lei, care în opinia instanței este una reală, necesară și rezonabilă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 4 martie 2024, prin intermediul poștei terestre, Consiliul Concurenței
a declarat recurs nemotivat, iar la 07 iunie 2024 cerere de recurs motivată,
împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
solicitat casarea deciziei și a hotărârii, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin
care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată sau admiterea recursului și
modificarea deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău în partea
încasării cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 20 000 de lei, prin
micșorarea sumei cheltuielilor de asistență juridică la un nivel real și rezonabil
ce urmează a fi încasată din contul Consiliului Concurenței în beneficiul SRL
„Cartnord”.
La 11 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice, SRL „Cartnord”,
reprezentată de avocatul Chisilița Corneliu, a declarat recurs împotriva deciziei
din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea
deciziei și menținerea hotărârii din 23 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Consiliul Concurenței, a susținut că deciziile
instanțelor inferioare sunt nelegale și neîntemeiate, fiind pronunțate cu aplicarea
greșită a normelor de drept material și cu omisiunea analizării unor dispoziții
legale relevante.
A reiterat că instanțele de judecată nu au constatat că Consiliul
Concurenței și-a exercitat atribuțiile sale în mod abuziv și nu a îndeplinit
obligațiile cu bună-credință.
Instanța de apel a modificat din oficiu temeiul și obiectul acțiunii
intimatului, aplicând neîntemeiat ca relevante prevederile art. 96 Cod de
procedură civilă în coroborare cu prevederile art. 195 din Codul administrativ.
Or, obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost încasarea din contul
6
Consiliului Concurenței a cheltuielilor de asistență juridică și a prejudiciului
moral, dar o acțiune de contestare și în obligare.
A susținut că decizia contestată este lipsită de claritate, nefiind indicat în
baza căror elemente probatorii instanța a concluzionat că suma de 20 000 de lei
cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, ar fi rezonabilă, justificată și
proporțională acțiunilor întreprinse de avocat în procesele anterioare.
De asemenea, a invocat în bonul de plată Seria QL nr. 151705 din 04
august 2018, indică la rubrica „Denumirea mărfii” - „Asistență juridică conform
contractului nr. 02-VII/18 din 02 iunie 2018, însă ca probă, contractul dat la
materialele dosarului nu a fost anexat la materialele cauzei.
Totodată, a menționat că contractul nr. 02-VII/18 din 02 iunie 2018
indicat în bonurile de plată, a fost încheiat înainte de ziua inspecției din 22 iunie
2018 și înainte de adoptarea deciziei contestate nr. DA-45 din 25 iunie 2018
prin care a fost constatată doar încălcarea normei procedurale stabilită de Legea
concurenței, de refuz de a se supune inspecției și nu o încălcare de fond a Legii
concurenței, un abuz de poziție dominantă sau acord anticoncurențial.
Consideră că această circumstanță pune la îndoială buna-credință a
intențiilor intimatului și a avocatului Chisilița Corneliu la înaintarea acțiunii,
ulterior adoptării de către instanță a hotărârii favorabile din 30 decembrie 2019,
pe fondul cauzei ce a avut ca obiect anularea deciziei Plenului Consiliului
Concurenței nr. DA-45 din 25 iunie 2018.
Opinează că, instanța de fond a apreciat ilegal ca fiind întemeiată
pretenția privind încasarea prejudiciului material sub forma de cheltuieli de
asistență juridică în sumă de 140000 lei - reale, necesare și rezonabile, în situația
în care nu este clar stabilit dacă contractul nr. 02-VII/18 din 02 iunie 2018, viza
doar asistența juridică pentru apărarea intereselor „Cartnord” SRL în fața
Consiliului Concurenței sau/și în fața altor autorități publice sau agenți
economici.
Or, la data de 2 iunie 2018 SRL „Cartnord” și avocatul Chisilița Corneliu
nu puteau să cunoască că Consiliul Concurenței va adopta actul administrativ
individual defavorabil din 25 iunie 2018.
De asemenea, Consiliul Concurenței, a invocat aceleași argumente și
circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în
instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul
prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea
sau aplicarea eronată de către instanța de apel a normelor legale aplicabile
speței.
În motivarea recursului, în esență, SRL „Cartnord”, reprezentată de
avocatul Chisilița Corneliu, a susținut că hotărârea Curții de Apel Chișinău este
7
nejustificată. Recurentul consideră că instanța de apel a emis o hotărâre total
nemotivată, cu interpretarea legilor contrar jurisprudenței, cu aprecierea
arbitrară și nerezonabilă a probelor anexate la dosar, fără a lua în considerație
argumentele SRL „Cartnord”.
Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice
care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic
inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor
normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea
eronată de către instanța de apel a normelor legale aplicabile speței.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Prin referința depusă la 02 iulie 2024, Consiliul Concurenței a solicitat
declararea recursului depus de SRL „Cartnord” ca fiind inadmisibil, și
admiterea recursului declarat de Consiliului Concurenței.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea
sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă
a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă
potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La
examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate
probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța
de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
8
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în
special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia integrală a fost notificată Consiliului Concurenței și
reprezentantului SRL „Cartnord”, avocatul Chisilița Corneliu, la 11 aprilie
2024, astfel că recursurile a fost declarate cu respectarea prevederilor art. 245
din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în cererile de
recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență
privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept
material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare
a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursurile depuse conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire
9
la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §
1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din
Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea
unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
10
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Consiliul Concurenței și recursul
declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cartnord”, reprezentată de
avocatul Chisilița Corneliu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
11