3ra-155/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-155/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Societatea cu
Răspundere Limitată ”Capital Imobiliar”, reprezentată de avocatul Roman
Stici,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Capital Imobiliar”
împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului
administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-155/24
NR. PIGD 2-21066779-01-3ra-13022024)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.2451 Cod
administrativ. Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate. Invocarea declarativă a
faptului că decizia instanței de apel se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: I. Barbacaru,
Instanța de apel : V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
2 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Societatea cu Răspundere Limitată ”Capital Imobiliar”, reprezentată
de avocatul Roman Stici
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 5 mai 2021, SRL „Capital Imobiliar” a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea
actelor administrative individuale defavorabile și încasarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea a indicat că, la 17 februarie 2021, de către Direcția
Generală Administrare Fiscală Control Fiscal Post Operațional a Serviciului
Fiscal de Stat în privința SRL „Capital Imobiliar” – a fost întocmit Actul de
control nr. 3-595397, prelungit pe formularele 3-595398, 3-595399, 3-
595400 și 3-602615.
La 3 martie 2021, SRL „Capital Imobiliar”, a înaintat către
DGAFCFPO a SFS - Dezacordul nr. 1, iar la 17 martie 2021 de către
DGAFCFPO a SFS a fost emisă Decizia nr. 664/793 asupra cazului de
încălcare a legislației comisă de SRL „Capital Imobiliar”, în temeiul căreia
a decis următoarele:
I. A încasa la buget sumele impozitelor și taxelor calculate în rezultatul
controlului: - 167 348 lei, impozit pe venit din activitatea de întreprinzător,
care urmează a fi transferat la codul IBAN
MD53TRGAAA11121003000000, destinația plății (P102); - 112 282 lei
(110510 lei + 1772 lei), taxa pe valoarea adăugată, care urmează a fi
transferată la codul IBAN MD98TRGAAA11411003000000, destinația
plății (P102).
II. A încasa la buget majorare de întârziere calculată în rezultatul
controlului, conform prevederilor art. 228 alin. (2) din Codul fiscal: 19 365
lei pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit din activitatea de
întreprinzător, care urmează a fi transferată la codul IBAN
MD53TRGAAA11121003000000, destinația plății (M102). 347 lei, pentru
neachitarea în termen a taxei pe valoarea adăugată, care urmează a fi
transferată la 2 codul IBAN MD98TRGAAA11411003000000, destinația
plății (M102).
III. A încasa la buget majorare de întârziere calculată în rezultatul
controlului, conform prevederilor art. 228 alin. (10) din Codul fiscal: 23 047
1
lei, pentru suma TVA, care urmează a fi transferată la codul IBAN
MD98TRGAAA11411003000000, destinația plății (M102);
IV. A aplica pentru încălcarea legislației și a încasa la cod IBAN:
MD35TRGAAA14332103000000, destinația plății (A102): 33 470 lei,
amendă pentru diminuarea impozitului pe venit din activitatea de
întreprinzător pentru perioada fiscală A/2019, conform prevederilor art. 261
alin. (4) din Codul fiscal (167348 lei x 20 %); 354 lei, amendă pentru
diminuarea taxei pe valoarea adăugată, pentru perioada fiscală L/06/2019,
conform prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul fiscal (1 712 lei x 20% );
1000 lei, amendă pentru nerespectarea modului de întocmire a Declarației cu
privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală A/2019, a Declarației
privind TVA pentru perioada fiscală L/06/2019, conform prevederilor art.
260 alin. (1) din Codul fiscal (2 cazuri x 500 lei, dar nu mai mult de 10000
lei).
La 25 martie 2021, DGAFCFPO a SFS a emis Hotărârea nr. 664/29 în
temeiul căreia s-a hotărât următoarele:
1) Se ridică sechestrul de pe bunurile materiale în valoare de 318 655,
70 lei aplicat în temeiul pct. 2subpct. 4) din ordinul IFPS nr. 379 din
15.03.2017;
2) Se aplică sechestru pe bunurile materiale în valoare de 318 655.70
lei în temeiul pct. 2 subpct.1) din Ordinul IFPS nr.379 din 15.03.2017.
3) Se numesc responsabili de ridicarea și aplicarea sechestrului
menționat în pct. 1 și 2 ai prezentei Hotărâri inspectorii principali ai Direcției
control fiscal post operațional nr. 11 din cadrul DGAFCFPO Eugenia Bujag,
Viorica Cașcaval.
4) Prezenta Hotărâre se aduce la cunoștință contribuabilului S.R.L.
„Capital Imobiliar”.
La 10 aprilie 2021, de către reprezentantul reclamantului SRL
„Capital Imobiliar” avocatul Roman Stici, a fost expediată în adresa
Serviciului Fiscal de Stat cerere prealabilă nr. 676 (recepționată la 12 aprilei
2021), iar la 13 aprilie 2021, reprezentantul reclamantului SRL „Capital
Imobiliar” - a recepționat citația, potrivit căreia reclamantul a fost invitat
pentru data de 22 aprilie 2021, ora 10:45, în cadrul SFS în vederea expunerii
explicațiilor aferente Cererii prealabile nr. 676 din 10.04.2021.
La 22 aprilie 2021, ora 10:45, administratorul și contabilul-șef a
reclamantului SRL „Capital Imobiliar”, însoțiți de reprezentantul acesteia -
avocatul Roman Stici, și au expus minuțios argumentele în vederea admiterii
cererii prealabile nr. 676 din 10.04.2021.
La 29 aprilie 2021, reprezentantul reclamantului SRL „Capital
Imobiliar” a recepționat în cutia poștală electronică Decizia nr. 140 din
22.04.2021, emisă de către SFS, prin care s-a decis a respinge contestația
depusă și a menținut Decizia nr. 664/793 din 17.03.2021 și Hotărârea nr.
664/29 din 25.03.2021, emise de către DGAFCFPO a SFS. Analizând
cuprinsul Actului de control nr. 3-595397, prelungit pe formularele 3-
2
3- 595399. 3-595400 și 3-602615 din 17.02.2021, a Deciziei nr.
664/793 din 17.03.2021 și a Hotărârii nr. 664/29 din 25.03.2021, emise de
către DGAFCFPO a SFS, precum și cuprinsul Deciziei nr. 140 din
22.04.2021, emisă de către SFS, consideră necesar a înainta prezenta cerere
de chemare în judecată deoarece nu este 3 de acord cu soluția de sancționare
a reclamantului, expusă în actele administrative contestate, iar motivele de
drept în susținerea acțiunii judiciare sunt relatate în continuare.
Consideră necesar a atrage atenția asupra lipsei unor argumentări
certe și exigibile expuse de către SFS în Decizia nr. 140 din 22.04.2021,
decizie care, după conținutul său, exprimă în mod repetat argumentele
DGAFCFPO a SFS din Decizia nr. 664/793 din 17.03.2021. SFS nu a
răspuns categoric la argumentele reclamantului referitor calificativului
„tranzacții fictive” cu care operează DGAFCFPO a SFS în Actul de control
nr. 3-595397, prelungit pe formularele 3-595398, 3-595399, 3- 595400 și 3-
602615 din 17.02.2021 și în Decizia nr. 664/793 din 17.03.2021.
Reclamantul a susținut că, în Decizia nr. 664/793 din 17.03.2021,
emisă de către DGAFCFPO a SFS, în particular la pct. 1, pagina 1 și 2, se
menționează următoarele: ”economice și reflectarea acestora în
contabilitate”, contribuabilul a majorat cheltuielile în sumă de 1403528 lei,
aferente procurărilor documentate de la S.R.L.”Agriva-Promagro” în
perioadele fiscale L/02/2019-L/03/2019 conform facturilor fiscale - seria
AAG nr. 1946792 din 28.02.2019 în sumă de 691340 lei și seria AAG
nr.1946313 din 13.03.2019 în sumă de 712188 lei.
La rândul său S.R.L.”Agriva-Promagro”, cod a înregistrat procurări
în perioada fiscală L/02/2019-L/05/2019 de la S.R.L.”Budza Romantica” și
S.R.L. ”Expoterm Grup” la care nu a fost confirmată veridicitatea faptelor
economice, tranzacțiile în cauză având caracter fictiv. În acest sens,
precizează că argumentarea „caracterului fictiv ” a unor tranzacții comerciale
a reclamantului SRL „Capital Imobiliar”, cu care de fapt nu este de acord
reclamanta, constituie îndreptățirea solitară în emiterea Actului de control nr.
3- 595397, prelungit pe formularele 3- 595398, 3-595399, 3-595400 și 3-
602615 din 17.02.2021 și a Deciziei nr. 664/793 din 17.03.2021, emise de
către DGAFCFPO a SFS.
Reclamantul consideră că la emiterea actelor anterior evidențiate,
DGAFCFPO a SFS s-a limitat prematur la calificativul ”tranzacții fictive” în
lipsa îndreptățirii și justificării corespunzătoare a calificativului atribuit
tranzacțiilor reclamantului SRL „Capital Imobiliar”.
În particular, manifestă dezacordul asupra atribuirii în privința
tranzacțiilor reclamantului SRL „Capital Imobiliar” aferente facturii fiscale
seria AAG1946792 din 28.02.2019, și facturii fiscale seria AG1946813 din
13.03.2019, în privința cărora DGAFCFPO a SFS face trimitere în decizia
nr. 664/793 din 17.03.2021, la prevederi legale, însă cu toate acestea,
DGAFCFPO a SFS a ignorat cele menționate de către reclamant în
Dezacordul nr. 1 din 03.0.3.2021, potrivit căruia Factura fiscală seria și nr.
3
AAG1946792 din 28.02.2019 și Factura Fiscală seria și nr. AAG1946813
din 13.03.2019, au fost emise pe lângă Facturile non livrare, inclusiv și în
temeiul tichetelor de cântar a mărfii procurate de către reclamant.
Astfel, reclamantul în Dezacordul nr. 1 din 03.03.2021 a menționat că
documentele primare aferente Facturii fiscale seria și nr. AAG1946792 din
28.02.2019 și Facturii fiscale seria și nr. AAG1946813 din 13.03.2019, erau
recepționate de către șoferii camioanelor care transportau marfa,
recepționarea având loc în timpul transmiterii actelor necesare efectuării
procedurilor de devamare la Serviciul Vamal sau nemijlocit ulterior
întocmirii acestora de către vânzătorul mărfii.
Reclamantul susține că nu a fost auzit de către DGAFCFPO a SFS
atunci când a menționat în Dezacordul nr. 1 din 03.03.2021, că în justificarea
inexistenței unor „tranzacții fictive” se pronunță următoarele : a) referitor
Facturii fiscale seria și nr. AAG1946792 din 28.02.2019, reclamantul a
menționat: că semințele de floarea soarelui, nu pot fi contabilizate conform
documentelor primare (facturilor non livrare și tichetelor de cântar), din
motiv că potrivit art. 2.1. a Capitolului II a Contractului de vânzare-
cumpărare nr. 26/2-F din 26.02.2019 (a se vedea anexa nr. 31 a Dezacordului
nr. 1 din 03.03.2021), reclamantul a achiziționat masa utilă conform indicilor
din Anexa nr. 1 a Contractului, care menționează că semințele de floarea
soarelui livrate de către vânzător, nu trebuie să conțină impurități și să
respecte parametri calitativi (alegație aplicabilă și Facturii fiscale seria si nr.
AAG 1946813 din 13.03.2019), și că documentarea și ulterior contabilizarea
intrărilor și a ieșirilor din cadrul întreprinderii S.R.L. „CAPITAL
IMOBILIAR” a fost efectuată conform Facturii fiscale seria și nr. AAG
1946792 din 28.02.2019 în cazul Debitului și conform Declarațiilor vamale
în cazul Creditului, fapt evident și din fișa contului 217.1; b) referitor Facturii
fiscale seria și nr. AAG1946813 din 13.03.2019, reclamantul a menționat că
obiectul (art. 2.1.)
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 26/2-F din 26.02.2021 a fost
modificat ulterior încheierii tranzacțiilor din luna februarie, iar celelalte
condiții contractuale au rămas intacte, iar în temeiul Contractului și a
avansurilor efectuate, fapt ce rezultă din Actul de verificare, vânzătorul a
livrat marfa – masa utilă, în valoare de 205 618 tone, pe când camioanele
care transportau marfa menționată, circulau până la destinație în temeiul
Facturilor non livrare sau în temeiul Tichetelor de cântar și că din motivul
caracterului superior a prețului de piață în raport cu prețul mărfii, indicat în
Contractul sus evidențiat, reclamantul s-a angajat să acorde servicii de
transport național și internațional la necesitate, astfel încât din totalul de nouă
camioane, potrivit Contractului seria și nr. RMP18FS0619 din 22.02.2019 -
patru camioane au exportat semințe de floarea soarelui agentului economic
din România S.C. „PRUTUL” S.A., potrivit Contractului nr. 93/170 din
05.03.2019 două camioane au debarcat marfa transportată la S.A.
4
„FLOAREA-SOARELU1” din mun. Bălți, iar trei camioane s-au descărcat
la depozitul reclamantului SRL „Capital Imobiliar”.
Reclamantul consideră că actele emise de către DGAFCFPO a SFS și
contestate de către reclamantul SRL „Capital Imobiliar” - sunt nemotivate,
or, organul fiscal a expus încălcările imputate reclamantului printr-o singură
frază (tranzacții fictive), fără a da o apreciere argumentată fiecărei tranzacții.
Mai mult decât atât, prin noțiunea de „sustragere de la îndeplinirea
obligațiilor fiscale”, se înțelege evidențierea, în actele contabile sau în alte
documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori
evidențierea altor operațiuni fictive, legiuitorul stabilind condiția vinovăției
sub forma intenției directe, calificată prin scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Prin urmare, definirea activității și al depistării acesteia nu poate fi
realizat decât prin analiza celor patru elemente esențiale care caracterizează
orice operațiune economică, respectiv, furnizorul sau prestatorul,
cumpărătorul sau beneficiarul, bunurile sau serviciile tranzacționate și prețul
sau contraprestația, iar pentru ca o operațiune economică să aibă caracter real
este necesar ca toate cele patru elemente să fie reale în mod simultan.
De asemenea, caracterul fictiv al oricăruia dintre cele patru elemente
esențiale este de natură a compromite caracterul real al întregii operațiuni,
întrucât situația faptică nu va mai corespunde cu modul în care aceasta este
consemnată în evidențele financiar-contabile și fiscale.
Totodată, menționează reclamantul că o operațiune consemnată într-
o factură va putea fi calificată ca fictivă dacă informațiile cu privire la
bunurile sau serviciile tranzacționate sunt nereale, fapt ce nu s-a adeverit în
rezultatul controlului fiscal din speța respectivă.
Reclamantul a indicat că, faptul deținerii în original a facturilor fiscale
pe valorile materiale procurate, care au fost reflectate în evidențele contabile
și declarațiile fiscale atât ale vânzătorilor cât și a cumpărătorului, achitarea
acestor valori materiale procurate, lipsa anulării a facturilor și/sau a
contractelor prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile
demonstrează caracterul ilegal a actelor emise de către DGAFCFPO a SFS
și contestate de către reclamantul SRL „Capital Imobiliar”.
Atât timp cât nu există o hotărâre judecătorească definitivă și
irevocabilă privind constatarea nulității tranzacțiilor, acestea se prezumă
legale, iar DGAFCFPO a SFS în speța respectivă, nu și-a îndeplinit sarcina
probațiunii.
Facturile fiscale seria și nr. AAG1946792 din 28.02.2019; seria și nr.
AAG1946813 din 13.03.2019 nu au fost declarate nule prin careva acte
definitive, fiind emise întru executarea unor contracte de vânzare-cumpărare
încheiate valabil dintre agenții economici.
Reclamantul consideră că, la emiterea actelor contestate de către
reclamantul SRL „Capital Imobiliar”, DGAFCFPO a SFS nu a ținut cont de
rezultatul controlului fiscal, evidențiat în Actul nr. 5-690197 din 29.05.2019,
5
emis de către DGAF Nord a SFS DCFPO nr. 3 a SFS și Decizia nr.
19/218/T/140 din 10.06.2019 a SFS cu privire la restituirea sumelor TVA
din buget reclamantului SRL „Capital Imobiliar”. Astfel, concluzia în
rezultatul controlului efectuat de către DGAFCFPO a SFS precum că
reclamantul SRL „Capital Imobiliar” a încălcat legislația fiscală prin
admiterea unor tranzacții fictive, contravine rezultatului controlului fiscal
din 2019, în urma căruia careva încălcări nu au fost reflectate.
Astfel, susține că, actele emise de către DGAFCFPO a SFS sunt
ilegale și urmează a fi anulate, deoarece controlul efectuat constituie un
control repetat celui care a avut loc în 2019, ceea ce este ilegal.
Atât concluziile DGAFCFPO a SFS din Decizia nr. 664/793 din
17.03.2021, cât și cele menționate de către SFS în Decizia nr. 140 din
22.04.2021, sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de
convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită prevederilor formulate, or,
analiza pe care DGAFCFPO a SFS o face în legătură cu motivele de fapt și
de drept, care iau format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie
să fie clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.
SRL „Capital Imobiliar” a solicitat anularea actului de control nr. 3-
595397, prelungit pe formularele 3-595398, 3-595399, 3-595400 și 3-
602615 din 17.02.2021, emis de către Direcția Generală Administrare
Fiscală Control Fiscal Post Operațional a Serviciului Fiscal de Stat; anularea
Deciziei nr. 664/793 din 17.03.2021, emisă de către Direcția Generală
Administrare Fiscală Control Fiscal Post Operațional a Serviciului Fiscal de
Stat; anularea în parte a Hotărârii nr. 664/29 din 25.03.2021, emisă de către
Direcția Generală Administrare Fiscală Control Fiscal Post Operațional a
Serviciului Fiscal de Stat, în partea aplicării sechestrului pe bunurile
materiale a SRL „Capital Imobiliar”, în valoare de 318 655,70 lei; anularea
Deciziei nr. 140 din 22.04.2021, emisă de către Serviciul Fiscal de Stat în
privința SRL „Capital Imobiliar”; încasarea din contul Serviciului Fiscal de
Stat în beneficiul SRL „Capital Imobiliar”, a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 1 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de SRL
„Capital Imobiliar” împotriva Serviciului Fiscal de Stat, cu privire la
anularea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată.
La 30 noiembrie 2022, avocatul Roman Stici în interesele SRL
„Capital Imobiliar” a declarat apel împotriva hotărârii din 1 noiembrie 2022
a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani solicitând admiterea cererii de apel,
casarea integrală a hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a acțiuni.
Prin decizia din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de avocatul Roman Stici în interesele SRL „Capital
Imobiliar” împotriva hotărârii din 1 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani.
6
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, în temeiul art.
129 alin. (11), 134 alin. (1) pct.12), 214 alin. (1)-(9), 216 alin. (1)-(13), 221,
223 din Codul fiscal, controlul efectuat de inspectorii fiscali la fața locului
în perioada, 3 februarie 2021 până la 17 februarie 2021, prin metoda
verificării tematice la SRL „Capital Imobiliar”, a fost efectuat în
conformitate cu normele legale, iar careva încălcări de procedură la
efectuarea acestuia nu s-au constatat.
Instanța de apel, a constatat că, este întemeiată constatarea instanței
de fond, precum că în cadrul controlului fiscal efectuat la S.R.L. „Agriva-
Promagro” (actul de control nr. 5-698234, prelungit pe blanchetele nr. 5-
698235 și nr. 3-584776 din 25.09.2020 și Decizia nr. 218/959 din 26
octombrie 2020 asupra cazului de încălcare a legislației) a fost stabilit că
documentele primare (facturi fiscale) eliberate din numele SRL „Budza-
Romantica” și SRL „Expoterm-Grup”, în perioada fiscala L/02/2019-
L/05/2019, indică semne privind caracterul fictiv al tranzacțiilor.
Astfel, instanța a notat că, veridicitatea faptelor economice înscrise
în documentele primare prin care au fost reflectate procurări de bunuri
materiale de la „Budza-Romantica” SRL și „Expoterm-Grup” SRL nu au fost
acceptate pentru efectuarea înscrisurilor de rigoare, deoarece veridicitatea
tranzacțiilor nu a fost confirmată.
În circumstanțele date instanța de apel a conchis că, autoritatea
intimată a corectat a constatat că SRL „Agriva- Promagro”, era în
incapacitate de a efectua livrări de mărfuri, iar tranzacțiile economice
conform documentelor primare (facturilor fiscale) eliberate din numele
S.R.L. „Agriva-Promagro” către SRL „Capital Imobiliar” în sumă de 1 403
527,86 lei, inclusiv TVA -112 282,23 lei (facturile fiscale - seria AAG nr.
1946792 din 28.02.2019 și seria AAG nr. 1946813 din 13.03.2019), în sens
material, nu au avut loc.
Instanța de apel a reținut că, operațiunea de control efectuată la SRL
„Capital Imobiliar”, a fost dictată de necesitatea verificării tranzacțiilor care
sunt înscrise în documentele eliberate de SRL „Agriva-Promagro” către SRL
„Capital Imobiliar”, pentru stabilirea veridicității datelor înserate în evidența
contabilă.
Temeiul legal pentru efectuarea controlului fiscal repetat la fața
locului în privința SRL „Capital Imobiliar”, a fost posibil inclusiv deoarece,
deciziile de restituire a TVA sunt emise de Serviciul Fiscal de Stat sub
rezervă, și anume că, la survenirea informațiilor ce atestă semne de încălcare
fiscală, sumele restituite vor fi recalculate.
Instanța a concluzionat că, controlul efectuat de inspectorii fiscali la
fața locului la data de la 03 februarie 2021 pînă la 17 februarie 2021, prin
metoda verificării tematice la SRL „Capital Imobiliar”, a fost efectuat în
conformitate cu normele legale, iar careva încălcări de procedură la
efectuarea acestuia nu s-au constatat.
7
La fel, hotărârea cu privire la ridicarea/aplicarea sechestrului nr.
664/29 din 25 martie 2021 fiind emisă, ca măsură de asigurare a stingerii
obligației fiscale calculate prin Decizia nr. 664/793 din 17.03.2021, instanța
a considerat că, nu există temei legal pentru anularea acesteia.
Instanța de apel a conchis că, Serviciul Fiscal de Stat la emiterea
actelor contestate și-a exercitat dreptul discreționar conform prevederilor art.
225 alin. (1) și (2) Cod Administrativ în limitele legale prevăzute de Codul
Fiscal și conform scopului acordat prin lege.
Referitor la cerința privind anularea Actului de control nr. 3-595397,
prelungit pe formularele 3-595398, 3-595399, 3-595400 și 3- 602615 din
17.02.2021, emis de către Direcția Generală Administrare Fiscală Control
Fiscal Post Operațional a Serviciului Fiscal de Stat, instanța a apreciat critic
poziția acesteia, precum că, acestea reprezintă acte administrative pasibile de
contestare distinct, or art. 10 Cod Administrativ, expres prevede că, (1) Actul
administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual
în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte
juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de
drept public.
Astfel, instanța a notat că, actele de control nu constituie obiect al
acțiunii în contencios administrativ, acestea nu reprezintă o manifestare
juridică unilaterală de voință cu caracter normativ sau individual fiind act
preparatoriu, ce a stat la baza emiterii Deciziilor. Verificarea legalității
respectivelor Acte de control nu ține de competența instanței de contencios
administrativ, dar de ține de competența organului de control, decizia căruia
urmează a fi contestată în instanța de contencios administrativ.
La 5 februarie 2024, Societatea cu Răspundere Limitată ”Capital
Imobiliar”, reprezentată de avocatul Roman Stici a depus recurs împotriva
deciziei din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat
casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu
pronunțarea unei decizii noi de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a susținut că, că nu este de acord cu decizia
contestată, deoarece instanța ierarhic inferioară, la adoptarea acesteia, nu a
constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și procedural.
Serviciul Fiscal de Stat nu a prezentat justificări solide în decizia
nr.140 din 22 aprilie 2021, reflectând doar argumentația din decizia
nr.664/793 din 17 martie 2021. Criticile referitoare la clasificarea
nejustificată a tranzacțiilor ca fiind „fictive” de către DGAFCFPO a SFS,
evidențiate în Actul de control și în Decizie nu au fost clar adresate nici de
către autoritățile fiscale, nici de instanța de judecată.
Argumentul privind etichetarea tranzacțiilor ca „fictive” nu a fost
corespunzător analizat, demonstrând o aplicare prematură și nejustificată a
acestui calificativ în absența unor dovezi convingătoare.
8
Atribuirea categorisirii de tranzacții fictive de către DGAFCFPO a
SFS s-a bazat pe premise neconcludente, fără a se lua în considerare în mod
corespunzător justificările și doveziile prezentate de S.R.L. „Capital
Imobiliar”. Această etichetare precipitată a ignorat complexitatea și
realitatea operațiunilor comerciale, precum și lipsa unei analize detaliate care
să susțină o astfel de concluzie.
Recurentul a susținut că, instanța de apel nu a luat în considerare
argumentele prezentate în Dezacordul nr. 1 din 3 martie 2021, unde s-a
clarificat că acuzațiile de „tranzacții fictive” nu sunt susținute de realitate,
deoarece, în ceea ce privește factura fiscală AAG1946792 și AAG 1946813,
înregistrarea semințelor de floarea soarelui nu s-a bazat exclusiv pe
documentele primare standard, ci a fost însoțită și de alte documentații, cum
ar fi tichete de cântar, care atestă recepția efectivă a mărfii. Aceasta
demonstrează conformitatea tranzacțiilor cu articolul 2.1 din contractul de
vânzare-cumpărare nr. 26/2-F, care stipulează că marfa livrată trebuie să
îndeplinească criterii calitative precise.
În opinia recurentului, prezentarea dovezilor originale ale facturilor
fiscale, împreună cu corecta lor evidențiere în registrele contabile și fiscale,
plățile efectuate pentru materialele achiziționate și absența anulării facturilor
sau contractelor prin decizii judecătorești definitive demonstrează ne
întemeierea acuzațiilor aduse de DGAFCFPO a SFS.
Recurentul a invocat că, efectuarea unui control fiscal repetat, fără a
identifica noi dovezi de încălcare, contravine explicit prevederilor articolului
214 alin. (8) din Codul fiscal, care limitează astfel de acțiuni la situații strict
definite. Lipsa de claritate și ambiguitatea deciziilor DGAFCFPO a SFS, fără
o evaluare adecvată și o justificare convingătoare, subminează principiul
securității juridice și dreptul la un proces echitabil, iar aceste omisiuni și
erorile de procedură necesită revizuirea și anularea deciziilor contestate.
Prin referința depusă la 11 martie 2024, Serviciul Fiscal de Stat a
pledat pentru inadmisibilitatea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
9
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1) că, recursul se declară
inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.245¹.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată avocatului recurentului la data de 18 ianuarie 2024, prin
intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică anexat la dosar (f.d.178, vol.2). Cererea de recurs a fost depusă
la data de 5 februarie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art.
245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
10
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată ”Capital Imobiliar”,
reprezentată de avocatul Roman Stici, conține obiecții de fapt și de drept
similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate
de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În
consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
11
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.a1)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată
”Capital Imobiliar”, reprezentată de avocatul Roman Stici.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
12