3ra-223/24 — cu privire la anularea actului administrativ si încasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actului administrativ si încasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- Inadmisibilitatea recursului vădit neîntemeiat.
3ra-223/24 — cu privire la anularea actului administrativ si încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Judecătoria
Comrat,
în cauza de contenciosului administrativ, intentată la acțiunea depusă de
către Ivan Molla împotriva Judecătoriei Comrat privind anularea actului
administrativ și încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 14 decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat
(Dosarul nr. 3ra-223/24
PIGD 2-19033735-01-3ra-04032024)
Inadmisibilitatea recursului vădit neîntemeiat. Art.246, alin. (2), lit. h) din
Codul administrativ.
Judecătoria Cimișlia, sediul central, jud. V. Potlog
Curtea de Apel Comrat, jud. A. Mironov, Ș. Starciuc, D. Fujenco
16 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către Judecătoria
Comrat,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 18 februarie 2019 Ivan Molla a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Judecătoriei Comrat, prin care a solicitat anularea
ordinului 3-6/ nr. 61 din 24 decembrie 2018 cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare sub formă de avertisment, șefului secției în cadrul direcției
evidența documentare procesuală a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr–Lunga
și încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.
În motivarea cererii de chemare în judecată Ivan Molla a relatat, că până
la aprobare noilor state de personal, în secția evidență și documentare
procesuală în Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, era aprobată funcție de
inspector superior asupra executorii hotărârilor judecătorești pe 0,5 unități, iar
una din atribuțiile de serviciu era executarea hotărârilor judecătorești. Deși,
această funcție a fost redusă, atribuțiile de serviciu, inclusiv, executarea
hotărârilor judecătorești nu au fost introduse în atribuțiile funcțiilor din cadrul
secției evidență și documentare procesuală în cadrul Judecătoriei Comrat,
sediul Ceadîr-Lunga.
Ivan Molla a susținut, că începând cu 25 mai 2018, a fost numit în funcția
de șef al secției, în cadrul direcției evidență și documentare procesuală a
Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr–Lunga. În obligațiile de serviciu ale șefului
secției, nu intră executarea hotărârilor penale, dar de control asupra termenului
de executare a hotărârilor. Executarea obligației de control asupra termenului
de executare a hotărârilor este din start imposibil de realizat, deoarece în
atribuțiile de serviciul ale subalternilor nu intră obligația de executare a
hotărârilor judecătorești.
Reclamantul nu a negat neexecutarea la timp a unei hotărârii definitive
penală, însă, el nu poate fi sancționat pentru neîndeplinirea obligațiilor de
serviciu, or, astfel de obligații el nu are.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 05 august 2022 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central
s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Ivan Molla, s-a anulat
ordinul 3-6/nr. 61 din 24 decembrie 2018 cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare sub formă de avertisment șefului secției în cadrul direcției evidență
și documentare procesuală a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr–Lunga Ivan
1
Molla, s-a declarat inadmisibilă cerința lui Ivan Molla privind încasarea de la
Judecătoria Comrat, a prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei. (f.d.80, 88-
95, vol. III)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 15
august 2022, de către Judecătoria Comrat. (f.d. 82-83, 97-101, vol. III)
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Curtea de Apel Comrat prin decizia din 14 decembrie 2023 a respins
apelul declarat de către Judecătoria Comrat împotriva hotărârii Judecătoriei
Cimișlia, sediul central din data de 05 august 2022 emisă în cauza de contencios
administrativ, intentată la acțiunea depusă de Ivan Molla împotriva Judecătoriei
Comrat, privind anularea actului administrativ și încasarea prejudiciului moral.
(f.d.160,162-168, vol. III)
Instanța de apel în limitele cererii de apel a verificat legalitatea hotărârii
instanței de fond și anume în partea anulării ordinului 3-6/nr.61 din 24
decembrie 2018.
Astfel, Curtea de Apel Comrat, reținând prevederile art. 57, lit. f), art. 58
din Legea 158 din 04 iulie 2008, a concluzionat că pretenția lui Ivan Molla
privind anularea ordinului 3-6/nr. 61 din 24 decembrie 2018 cu privire la
aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment, este întemeiată.
În acest sens instanța de apel a menționat că din conținutul ordinului 3-
6/ nr. 61 din 24 decembrie 208 și procesului-verbal al ședinței comisiei
disciplinare nr. 3 din 18 decembrie 2018, lui Ivan Molla i s-a imputat
neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu și anume neexecutarea
în termen a deciziei Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2018.
Totodată, Curtea de Apel Comrat nu a stabilit ca lui Ivan Molla să-i fie
imputate careva abateri disciplinare sau încălcări repetate a atribuțiilor de
serviciu, or, sancțiunea disciplinară intervine doar în cazul stabilirii repetării
acțiunilor necorespunzătoare prevăzută de Legea nr. 158 din 04 iulie 2008.
Or, însăși Judecătoria Comrat în cererea de apel a menționat că „pentru
a putea fi calificată ca abatere disciplinară, neglijența nu trebuie să se manifeste
o singură dată, ci cel puțin de 2 ori, pentru că doar așa se va putea spune că este
repetată”.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Judecătoria Comrat,
prin care a solicitat anularea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei la
rejudecare. (f.d.191-192, vol.III)
În motivarea recursului Judecătoria Comrat a invocat dezacordul cu
soluția adoptată, reiterând opinia din referința depusă la cererea de chemare în
judecată și în cererea de apel.
2
Totodată, a menționat că sancțiunea sub formă de avertisment se aplică
pentru încălcările care nu implică o gravitate medie sau consecințe grave și care
nu au caracter continuu, iar hotărârea contestată vine în contradicție cu
prevederile Legii nr. 158 din 04 iulie 2008, nepermițând administrației
Judecătoarei Comrat să pedepsească disciplinar salariatul, care a admis abatere
disciplinară pentru a preveni repetarea acestora.
În data de 21 august 2024 Ivan Molla a depus referință asupra recursului
înaintat de către Judecătoria Comrat, solicitând declararea recursului
inadmisibil, având în vedere lipsa temeiurilor pentru depunerea recursului.
(f.d. 202-203, vol.III)
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 245 din Codul administrativ prevede următoarele:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.”
Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.”
Art. 246, alin. (2) din Codul administrativ, reglementează că:
„ Recursul se declară inadmisibil în special când:
a)decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
a1) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.2451;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1)
și (2) și art.234 alin.(1) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea
Supremă de Justiție;
3
g) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Curții de Apel Comrat a fost
pronunțată public la 14 decembrie 2023. Conform avizului de recepție, decizia
motivată a fost notificată autorității publice pârâte, la 20 februarie 2024. (f.d.
172, vol.III)
Recursul motivat a fost depus de către Judecătoria Comrat la 15 martie
(f.d.190, vol.III)
În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată
în interiorul termenului legal.
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă
că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel,
normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio
a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare
și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Din analiza recursului declarat de către Judecătoria Comrat rezultă, că
autoritatea publică recurentă nu a invocat temeiul legal în baza căruia își
întemeiază recursul, dar a făcut trimitere la prevederile art. 244, 245 din Codul
administrativ, fără a indica expres temeiul de admisibilitate a recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
4
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea
lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de
actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care,
din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Comrat și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Comrat, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea
pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că
motivele de casare, invocate în recursul depus de Judecătoria Comrat nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece argumentele invocate în recurs sunt irelevante, care nu au putere să
răstoarne soluția instanței de apel, care în temeiul art. 219 din Codul
administrativ a cercetat starea de fapt în baza tuturor probelor prezentate în
dosarul administrativ, precum și a celor prezentate în instanța de judecată.
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează
că, recursul depus de Judecătoria Comrat conține obiecții de fapt și de drept
similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel,
care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Comrat, fiind apreciate
în mod corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea
5
a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor
ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,
pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul Judecătoria
Comrat
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246, alin. (2), lit. h)
din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Judecătoria Comrat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
6