3r-207/24 — contestarea actului administrativ

La 11 august 2023 Biroul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat s-a adresat cu o acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Municipal Comrat privind anularea, ca fiind ilegale în fond, adoptate cu încălcarea legii punctelor 2.1-2.6, inclusiv, și 3.1 din pct. 3 a deciziei Consiliului municipal Comrat nr. 9/58 din 30.06.2023 cu privire la terenurile de pământ scoase la licitație.

Prin hotărârea din 04 aprilie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr- Lunga cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului Municipal Comrat cu privire la anularea ca fiind ilegale în fond, adoptate cu încălcarea legii a punctelor 2.1- 2.6, inclusiv, și 3.1 din pct. 3 a deciziei Consiliului municipal Comrat nr. 9/58 din 30.06.2023 cu privire la terenurile de pământ scoase la licitație, a fost respinsă ca neîntemeiată (f. d. 43).

La 18 aprilie 2024 Biroul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a depus cerere de apel nemotivat (f. d. 56-57).

Prin încheierea din 13 august 2024 a Curții de Apel Comrat, s-a declarat inadmisibil apelul depus de Biroul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul legal prevăzut la art. 232 alin. (2) Codul administrativ.

La data de 02 septembrie 2024, Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, a depus recurs împotriva încheierii din 13 august 2024 a Curții de Apel Comrat, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, anularea încheierii instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii.

Conform art. 232 din Codul administrativ, „Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel. Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

În corespundere cu art. 236 alin. (1) și alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1).”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Prin prisma art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Potrivit art. 96 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Conform art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ: ”Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de 2 notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

În conformitate cu articolul 109 din Codul administrativ: „Un înscris poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepție.”

Curtea Supremă de Justiție a notificat intimatului copia recursului.

Însă, până în prezent intimata nu și-a valorificat dreptul de a depune referință pe marginea cererii de recurs.

Cu referire la normele legale enunțate mai sus, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la 04 aprilie 2024 a fost pronunțată hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului Municipal Comrat cu privire la anularea ca fiind ilegale în fond, adoptate cu încălcarea legii a punctelor 2.1-2.6, inclusiv, și 3.1 din pct. 3 a deciziei Consiliului municipal Comrat nr. 9/58 din 30.06.2023 cu privire la terenurile de pământ scoase la licitație (f. d. 43).

La data de 18 aprilie 2024 Biroul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a depus cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii menționate (f. d. 56- 57).

Iar, prin încheierea din 13 august 2024 a Curții de Apel Comrat, s-a declarat inadmisibil apelul depus de Biroul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat împotriva hotărârii din 04 aprilie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-Lunga, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul legal prevăzut la art. 232 alin. (2) Codul administrativ.

La cazul din speță, hotărârea motivată din 04 aprilie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr-Lunga, a fost expediată părților la 24 iunie 2024 (f.d.70).

Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a recepționat actul judecătoresc motivat la data de 08 iulie 2024 (f.d. 72).

Astfel că, termenul de 30 de zile pentru depunerea motivării apelului la Curtea de Apel Comrat a început să curgă la 09 iulie 2024 și a expirat la data de 07 august 2024. 3

Cu toate acestea, Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat nu a respectat prevederile art. 232 alin. (2) din Codul administrativ și nu a depus la Curtea de Apel Comrat motivarea apelului.

În ceea ce vizează alegația recurentului că, motivarea apelului a fost depusă în termenul legal, ceea ce nu ar trebui să conducă la inadmisibilitatea apelului, instanța de recurs îl consideră neîntemeiat. Or, Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, a depus motivarea apelului la Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, în loc să o depună la Curtea de Apel Comrat, așa cum prevede dispoziția art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

Potrivit prevederilor art. 236 din Codul administrativ, instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului și poate declara apelul inadmisibil dacă motivarea apelului nu a fost depusă conform prevederilor legale. În acest caz, instanța de apel a constatat corect că motivarea apelului nu a fost depusă la instanța competentă, ceea ce justifică inadmisibilitatea apelului.

Depunerea actelor procesuale contrar regulilor de procedură creează incertitudine și poate duce la prejudicii procesuale pentru toate părțile implicate. Ignorarea procedurilor legale nu poate fi scuzabilă și justifică respingerea recursului.

La fel, prevederile art. 24 din Codul administrativ și art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă stipulează că participanții la procedura administrativă trebuie să acționeze cu bună-credință și diligență în apărarea drepturilor lor procesuale. Recurenta și reprezentantul acesteia nu a demonstrat diligența necesară, depunând motivarea apelului la o instanță greșită, ceea ce arată o lipsă de bună-credință și diligență în procesul judiciar.

În concluzie, Completul de judecată consideră că argumentele recursului nu justifică casarea încheierii instanței de a considera apelul inadmisibil.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs constată temeinicia încheierii instanței de apel, deoarece recurentul nu a prezentat motivarea apelului în modul stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, fapt pentru care survin consecințele prevederilor art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Tot aici, instanța de recurs accentuează că potrivit legislației în vigoare, sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de 4 activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într- un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În practica sa constantă, Curtea a reiterat că „dreptul la instanță”, la fel ca și dreptul de acces, nu are un caracter absolut. În această privință Curtea Europeană, în multe cauze similare, nu exclude ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev vs. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz Ochoa vs Spania), în care CEDO a reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

Din aceste considerente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat, cu menținerea încheierii contestate.

Ținând cont de cele expuse și în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, și menține încheierea din 13 august 2024 a Curții de Apel Comrat. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 5