3ra-265/24 — anularea raspunsului si obligarea funzarii informatiei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea raspunsului si obligarea funzarii informatiei
- Temei legal
- accesul la informatiile
3ra-265/24 — anularea raspunsului si obligarea funzarii informatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de avocatul Vasile Ciuperca
în interesele AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Cristina Durnea
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare
în judecată depusă de Asociația Obștească ”Juristii pentru Drepturile
Omului” și Cristina Durnea împotriva Procuraturii pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale cu privire la anularea
răspunsului și obligarea furnizării informației solicitate
împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-265/24
NR. PIGD 2-21142048-01-3ra-18032024)
Accesul la informațiile oficiale ce țin de activitatea operativă și de urmărire penală a
organelor de resort poate fi îngrădit, dar numai în cazurile în care divulgarea acestor
informații ar putea prejudicia urmărirea penală, interveni în desfășurarea unui proces de
judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă și imparțială a cazului său, ori ar
pune în pericol viața sau securitatea fizică a oricărei persoane
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani: I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău: V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
3 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de avocatul Vasile
Ciuperca în interesele AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și
Cristina Durnea,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 septembrie 2021, avocatul Vasile Ciuperca în interesele AO
„Juriștii pentru Drepturile Omului” și Cristina Durnea, a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Procuraturii pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale cu privire la anularea răspunsului Procuraturii
pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale nr. 4d/21-
10036 din 25 august 2021 și obligarea Procuraturii pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale să furnizeze informația solicitată
de Cristina Durnea și AO ”Juriștii pentru Drepturile Omului” prin cererea nr.
134/2021 din 13 august 2021 și anume: Copia Ordonanței procurorului din
Procuratura Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale din 28
mai 2021 privind renunțarea integrală la învinuirea lui Veaceslav Platon în
cauza penală.
În motivarea a invocat că, la data de 13 august 2021, Cristina Durnea
și AO ”Juriștii pentru Drepturile Omului”, conducându-se de prevederile
legislației în materie de acces la informație, prin cererea nr. 134/2021, au
solicitat Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze
Speciale, să ofere următoarele informații de interes public: Eliberarea copiei
de pe Ordonanța procurorului din Procuratura Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale din 28 mai 2021 privind renunțarea integrală
la învinuirea lui Veaceslav Platon în cauza penală privind comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod
Penal.
Menționează că, la data de 1 septembrie 2021, reclamanții au primit
răspuns la cererea înaintată, prin care a fost refuzat în eliberarea informațiilor
solicitate, autoritatea pârâtă invocând că, ținând cont de limitele normelor
procedurale, conform prevederilor de la art. 212 alin. (1) CPP, materialele
urmăririi penale nu pot fi date publicității decât cu autorizația persoanei care
efectuează urmărirea penală și numai în măsura în care ea consideră că
1
aceasta este posibil, cu respectarea prezumției de nevinovăție, pentru a nu fi
afectate interesele altor persoane și ale desfășurării urmăririi penale.
Totodată, s-a menționat că, art. 293 alin. (1) CPP, prevede expres
persoanele cărora organul de urmărire penală le poate aduce la cunoștință
materialele urmăririi penale. Prin urmare, având în vedere că, reclamanții nu
sânt parte în proces și nici nu reprezintă interesele uneia dintre pârți,
asemenea informații cu privire la materialele de urmărire penală nu pot fi
date publicității, inclusiv și pentru a nu fi afectată urmărirea penală.
De asemenea, reieșind din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 cu privire
la protecția datelor cu caracter personal, la art. 8 alin. (1) este prevăzut expres
că, prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la condamnări penale,
măsuri procesuale de constrângere sau sancțiuni contravenționale poate fi
efectuată numai de către sau sub controlul autorității publice, în limitele
competențelor acordate și în condițiile stabilite prin legile ce reglementează
aceste domenii.
Prevederi analogice sunt prevăzute și de Legea nr. 982 din 11 mai
2000 privind accesul la informație, unde la art.7 s-a statuat că, informațiile
oficiale cu accesibilitate limitată, alin.(2) accesul la informațiile oficiale nu
poate fi îngrădit, cu excepția, lit. d) informațiilor ce țin de activitatea
operativă și de urmărire penală a organelor de resort, dar numai în cazurile
în care divulgarea acestor informații ar putea prejudicia urmărirea penală,
interveni în desfășurarea unui proces de judecată, lipsi persoana de dreptul
la o judecare corectă și imparțială a cazului său, or, ar pune în pericol viața
sau securitatea fizică a oricărei persoane - aspecte reglementate de
legislație”.
Menționează că, prin răspunsul autorității pârâte, s-a refuzat, în lipsa
unor motive întemeiate, furnizarea informației de interes public/oficiale,
solicitate de reclamanți conform cererii de acces la informație nr. 134/2021
din 13 august 2021.
Consideră că, autoritatea pârâtă, în mod neîntemeiat și ilegal a atribuit
informația conținută în Ordonanța privind renunțarea integrală la învinuirea
lui Veaceslav Platon în cauza penală privind comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod Penal (informație
care este de interes public sporit și actual), la categoria informațiilor cu
accesibilitate limitată.
Respectiv, prin refuzul autorității pârâte de a furniza informația
solicitată de reclamanți prin cererea nr.134/2021 din 13 august 2021, a fost
încălcat dreptul constituțional al Cristinei Durnea și AO ”Juriștii pentru
2
Drepturile Omului” privind accesul la informațiile oficiale/de interes public
solicitate.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 26 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul
Râșcani, acțiunea de contencios administrativ înaintată de către avocatul
Vasili Ciuperca în interesele AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și
Cristina Durnea împotriva Procuraturii pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale, cu private la anularea răspunsului și obligarea
furnizării informației solicitate, s-a respins ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 4 noiembrie 2022, avocatul Vasili Ciuperca în interesele AO
„Juriștii pentru Drepturile Omului” și Cristina Durnea a depus cerere de apel
nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 26
octombrie 2022.
La 24 ianuarie 2023, avocatul Vasili Ciuperca în interesele AO
„Juriștii pentru Drepturile Omului” și Cristina Durnea au depus cerere de
apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din
26 octombrie 2022, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii cu
emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de AO ”Juristii pentru Drepturile Omului” și de
Cristina Durnea împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
din 26 octombrie 2022.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 11 martie 2024, avocatul Vasili Ciuperca în interesele AO „Juriștii
pentru Drepturile Omului” și Cristina Durnea a depus cerere de recurs
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2023, prin care
a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din
25 octombrie 2023 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 26
octombrie 2022, cu emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în
judecată să fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
3
În susținerea recursului a indicat că consideră decizia Curții de Apel
Chișinău din 25 octombrie 2023, ca fiind ilegală și neîntemeiată, menționând
că, instanța de apel a încălcat prevederile art. 2451 alin. (1) lit. a) și d) Cod
administrativ și anume, interpretarea legii din decizia contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, precum și decizia
adoptată este una arbitrară.
Notează că, în speță, prin cererea nr. 134/2021 din 13 august 2021, AO
„Juriștii pentru Drepturile Omului” și Cristina Durnea au solicitat
Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,
să furnizeze următoarele informații oficiale/de interes public și anume:
Copia de pe Ordonanța procurorului din Procuratura Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale din 28 mai 2021, privind
renunțarea integrală la învinuirea lui Veaceslav Platon în cauza penală
privind comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 243 alin.
(3) lit. b) Cod Penal. La data de 1 septembrie 2021, recurenții au primit
răspuns la cererea înaintată, prin care a fost refuzat în eliberarea informațiilor
solicitate, fiind invocate prevederile art. 212 alin. (1) și art. 293 alin. (1) din
Codul de procedură penală, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011
cu privire la protecția datelor cu caracter personal, art. 7 alin. (2) lit. d) din
Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație.
Subliniază că, aceleași argumente, au fost preluate atât de instanța de
fond, cât și de instanța de apel, la adoptarea soluțiilor prin care a fost respinsă
acțiunea AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Cristina Durnea privind
apărarea dreptului de acces la informație.
Menționează că, din analiza motivelor conținute în răspunsul
autorității intimate din 1 septembrie 2021, prin care s-a refuzat în furnizarea
informației oficiale/de interes public solicitată de recurenți, precum și
motivele reținute în actele judecătorești adoptate de instanțele ierarhic
inferioare, evidențiază două aspecte/motive care au stat la baza refuzului de
furnizare a informației/respingerii a acțiunii și anume, informația solicitată,
constituie date cu caracter personal, a căror dezvăluire ar constitui o
imixtiune/violare a vieții private, intime și de familie a persoanei vizate și
informația solicitată, ține de activitatea operativă și de urmărire penală a
organelor de resort.
În ce privește motivele care au stat la baza respingerii ca fiind
neîntemeiată acțiunea înaintată de recurenți, indică că în conformitate cu
prevederile art. 7 alin. (1) din Legea privind accesul la informație, este
prevăzut imperativ că exercitarea dreptului de acces la informație poate fi
4
supusă doar restricțiilor reglementate prin lege organică și care corespund
necesităților: a) respectării drepturilor și reputației altei persoane; b)
protecției securității naționale, ordinii publice, ocrotirii sănătății sau
protecției moralei societăți.
În ce privește pretinsele informații cu caracter personal, notează că în
speță nu este clar cum instanța de apel a ajuns la concluzia că eliberarea
copiei de pe Ordonanța din 28 mai 2021, privind renunțarea integrală la
învinuirea lui Veaceslav Platon în cauza penală privind comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod
Penal, conține date cu caracter personal, a căror divulgare ar constitui o
imixtiune în viață privată, intimă și de familie a persoanei vizate, aceasta în
condițiile în care ordonanță în cauză nu este anexată la dosar și respectiv,
judecătorii nu cunosc conținutul acestui act procesual. Astfel, rezultă cu
certitudine că concluzia judecătorilor instanței de apel, precum că informația
solicitată de AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Cristina Dumea
conține date cu caracter personal, a căror divulgare ar constitui o imixtiune
în viața privată, intimă și de familie a persoanei este una arbitrară, care nu se
bazează pe probele/înscrisurile cercetate nemijlocit de instanța
judecătorească, conform regulilor unui proces civil și de contencios
administrativ.
În ce privește pretinsele informații ce țin de activitatea operativă și de
urmărire penală a organelor de resort, menționează că în speță nu sunt
aplicabile restricțiile reglementate în prevederile art. 7 alin (2) lit. d) din
Legea privind accesul la informație. La acest capitol notează că, eliberarea
copiei de pe Ordonanța din 28 mai 2021, privind renunțarea integrală la
învinuirea lui Veaceslav Platon în cauza penală privind comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod
Penal nu poate prejudicia urmărirea penală, deoarece urmărirea penală în
această cauză a fost finisată; nu poate interveni în desfășurarea procesului de
judecată, deoarece procesul de judecată în această cauză s-a
finisat/consumat, odată cu adoptarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani din 14 iunie 2021, prin care Veaceslav Platon a fost achitat; nu
poate lipsi persoana vizată de dreptul la o judecare corectă și imparțială a
cazului său, deoarece procesul de judecată în această cauză s-a finisat odată
cu adoptarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 iunie
2021, prin care Veaceslav Platon a fost achitat; nu poate pune în pericol viața
sau securitatea fizică a oricărei persoane (aspecte care trebuie să fie
reglementate de legislație), deoarece în speță nu pot fi reținute asemenea
aspecte.
5
Drept urmare, constată că instanța de apel, la adoptarea deciziei
contestate, doar formal a făcut trimitere la restricțiile prevăzute în Legea
privind accesul la informație, fără a efectua o analiză exactă în ce măsură
restricțiile invocate, sunt aplicabile în speță (pretinsele date cu caracter
personal și date ale urmăririi penale).
Drept urmare, rezultă incontestabil că chir dacă Ordonanța din 28 mai
2021, privind renunțarea integrală la învinuirea lui Veaceslav Platon în cauza
penală privind comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art.
243 alin. (3) lit. b) Cod Penal - conține date cu caracter personal și/sau date
ale urmăririi penale, autoritatea intimată era obligată să prezinte recurenților
părțile documentului solicitat, accesul la care nu conține restricții conform
legislației, obligație legală care nu a fost respectată de autoritatea intimată,
precum și desconsiderată de instanța de apel.
Cât privește caracterul oficial și de interes public, al informației
solicitate de recurenți prin cererea nr. 134/2021 din 13 august 2021,
menționează că, ordonanța de renunțare la învinuire, discutată în speță, este
actul oficial prin care instituția procuraturii, în calitate de instituție publică
autonomă din cadrul autorității judecătorești a renunțat în mod oficial la
învinuirea înaintată lui Veaceslav Platon în cadrul dosarului penal, numit
generic „Furtul miliardului”. Respectiv, ordonanța de renunțare la învinuire
este un document oficial, ce conține informații oficiale, care a fost înaintat
în instanța judecătorească de către reprezentanții instituției procuraturii și
care a produs efecte juridice, în sensul achitării lui Veaceslav Platon conform
învinuirii înaintate. Prin urmare, rezultă indubitabil că Ordonanța
procurorului din Procuratura Combaterea Criminalității Organizate și Cauze
Speciale din 28 mai 2021, privind renunțarea integrală la învinuirea lui
Veaceslav Platon în cauza penală privind comiterea infracțiunilor prevăzute
de art. 190 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod Penal este un document
oficial ce conține informații oficiale, inclusiv în sensul prevăzut la art. 6 din
Legea privind accesul la informație.
Cât privește interesul public asupra informației solicitate de recurenți
prin cererea nr. 134/2021 din 13 august 2021, comunică că, renunțarea la
învinuirea lui Veaceslav Platon, în comiterea infracțiunilor prevăzute la art.
190 alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod Penal, în cadrul dosarului penal
numit generic „Furtul miliardului”, a creat o serie de controverse în public,
precum și o mulțime de dezbateri/dispute publice între politicieni, juriști,
analiști politici, jurnaliști, reprezentanți ai societății civile, etc., pe acest
subiect. Respectiv, ordonanța de renunțare la învinuire din speță, conține
informații de interes public sporit și anume, motivele care au stat la baza
6
adoptării de către instituția procuraturii a deciziei privind renunțarea la
învinuirea Veaceslav Platon, în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 190
alin. (5) și art. 243 alin. (3) lit. b) Cod Penal, în cadrul dosarului penal de
rezonanță, numit „Furtul miliardului” și aceasta, în condițiile în care anterior
în cadrul acestui dosar, Veaceslav Platon a fost condamnat la 18 și la 12 ani
de închisoare cu executare, pe două capete de acuzare.
În concluzie menționează că, informațiile solicitate de recurenți sunt
de interes public, iar îngrădirea accesului la această informație nu este
justificată, or poate descuraja persoanele interesate, la a mai urmări
domeniile respective. Ca consecință diminuându-se inclusiv capacitatea
asociației recurente (în mod special) să-și îndeplinească rolul vital de „câini
de pază”, de a furniza informație corectă și fiabilă.
Mai indică că, Asociația recurentă, este o organizație de interes public,
care are ca menire promovarea respectării și apărarea drepturilor omului. În
speță, scopul cererii de acces la informație este, obținerea informațiilor
pentru implementarea unui proiect în domeniul ocrotirii drepturilor omului,
privind responsabilizarea instituțiilor publice, care obstrucționează în mod
nejustificat accesul la informație, la respectarea drepturilor solicitanților de
acces la informațiile solicitate, precum și crearea unor practici pozitive la
nivel național privind respectarea dreptului de acces la informație.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 21 martie 2024, reprezentatul Procuraturii
pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale – Ina Malai,
a solicita declararea inadmisibilă a cererii de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 2451 din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
7
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 193 alin. (3) și (31) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.
În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate
decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet
din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”
Art. 194 alin. (1) din Codul administrativ:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate
se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a
dreptului material.”
Art. 247 din Codul administrativ:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat
art.2451 alin.(1) lit.b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea
participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ:
„În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: admite recursul, casează integral decizia instanței de apel și trimite
cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.”
Art. 7 alin. (2) lit. d) din Legea Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind
accesul la informație (în vigoare la moment):
” În conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol, accesul la informațiile oficiale nu
poate fi îngrădit, cu excepția:
d) informațiilor ce țin de activitatea operativă și de urmărire penală a organelor de resort,
dar numai în cazurile în care divulgarea acestor informații ar putea prejudicia urmărirea penală,
interveni în desfășurarea unui proces de judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă
și imparțială a cazului său, ori ar pune în pericol viața sau securitatea fizică a oricărei persoane -
aspecte reglementate de legislație;”
MOTIVAREA INSTANȚEI
8
Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței
de apel a fost notificată recurenților la 12 ianuarie 2024, fapt confirmat prin
extrasul din poșta electronică anexată la materialele cauzei (f. d. 50, V-II).
Cererea de recurs a fost depusă la 11 martie 2024. Astfel, că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Materialele cauzei atestă că, avocatul Vasile Ciuperca în interesele AO
„Juriștii pentru Drepturile Omului” și Cristina Durnea, a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Procuraturii pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale cu privire la anularea răspunsului Procuraturii
pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale nr. 4d/21-
10036 din 25 august 2021 și obligarea Procuraturii pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale să furnizeze informația solicitată
de Cristina Durnea și Asociația obștească ”Juriștii pentru Drepturile Omului”
prin cererea nr. 134/2021 din 13 august 2021 și anume: Copia Ordonanței
procurorului din Procuratura Combaterea Criminalității Organizate și Cauze
Speciale din 28 mai 2021 privind renunțarea integrală la învinuirea lui
Veaceslav Platon în cauza penală.
Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 26 octombrie 2022
a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ înaintată
de către avocatul Vasili Ciuperca în interesele AO „Juriștii pentru Drepturile
Omului” și Cristina Durnea împotriva Procuraturii pentru Combaterea
Criminalității Organizate și Cauze Speciale, cu privire la anularea
răspunsului și obligarea furnizării informației solicitate.
Prin decizia din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Asociația Obștească ”Juristii pentru Drepturile
Omului” și de Cristina Durnea împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani, din 26 octombrie 2022.
În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că, instanța de fond
a elucidat și constatat pe deplin circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat
obiectiv, probele prezente la materialele cauzei, stabilind corect
circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează
raportul litigios. A remarcat că, accesul la informațiile oficiale, constituie un
drept fundamental al persoanei de a fi informat, o modalitate de control
asupra activității autorităților/ instituțiilor publice, de stimulare a formării
opiniilor și participării active a populației la procesul de luare a deciziilor în
spirit democratic.
9
Instanța de apel a considerat ca fiind justă aprecierea instanței de fond,
potrivit căreia, informația solicitată de către AO ”Juriștii pentru Drepturile
Omului” și Cristina Durnea nu reprezintă o informație oficială publică în
sensul Legii privind accesul liber la informație, ci date cu caracter personal,
în accepțiunea Legii nr. 133 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu
caracter personal, care definește sintagma menționată ca informație
referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (subiect al
datelor cu caracter personal), acțiunea ne fiind înaintată prin prisma Legii
privind protecția datelor cu caracter personal incidentă speței, ci pe
dispozițiile Legii privind accesul liber la informație, iar în virtutea
raționamentelor Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamanților
/apelanți nu li s-a încălcat dreptul de acces liber la informație.
A notat că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea privind accesul la
informație, accesul la informația cu caracter personal se realizează în
conformitate cu prevederile legislației privind protecția datelor cu caracter
personal și în acest context notează că, limitarea accesului la informație
constituie o derogare excepțională de la principiul liberului acces la
informațiile de interes public.
Curtea de apel Chișinău a precizat că, informația se consideră
exceptată de la liberul acces dacă aceasta: a) constituie secret de stat; b)
constituie secret comercial; c) constituie date cu caracter personal; d) ține de
activitatea operativă și de urmărire penală a organelor de resort; e) reflectă
rezultatele finale sau intermediare ale unor investigații științifice și tehnice,
și divulgarea ei poate priva autorii investigațiilor de prioritatea de publicare
sau poate influența negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege.
Corespunzător a constatat că, informația solicitată de către
reclamanții/apelanți cuprinsă în Ordonanța procurorului din Procuratura
Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale din 28 mai 2021
privind renunțarea integrală la învinuirea lui Veaceslav Platon în cauza
penală privind comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art.
243 alin. (3) lit. b) Cod Penal, constituie date cu caracter personal și ține de
activitatea operativă și de urmărire penală a organelor de resort.
A subliniat că, informația solicitată prin cererea nr.134/2021 din 13
august 2021 constituie informație cu caracter personal și face parte din
categoria informației oficiale cu accesibilitate limitată, care conține date
referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror
dezvăluire ar constitui o violare a vieții private, intime și familiale a acesteia.
10
A punctat că, consfințirea dreptului persoanei de a beneficia de
protecția datelor cu caracter personal se regăsește în reglementările statuate
expres în Legea nr.133 din 08.07.2011 privind protecția datelor cu caracter
personal, precum și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată a reiterat că, informațiile care țin de activitatea operativă și
de urmărire penală a organelor de resort, este exceptată de la liberul acces în
cazurile în care divulgarea acestora ar putea prejudicia urmărirea penală;
interveni în desfășurarea unui proces de judecată; lipsi persoana de dreptul
la o judecare corectă și imparțială a cazului său, ori ar pune în pericol viața
sau securitatea fizică a oricărei persoane - aspecte reglementate de legislație.
Subsecvent, reținând prevederile art. 212 alin. (1) și 293 alin. (1) CPP,
a menționat instanța de apel că, reclamanții/apelanți nu fac parte din
categoria persoanelor expres indicate în conținutul normelor de drept pre-
citate, Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze
Speciale nu era în drept să furnizeze informația solicitată de către AO”Juriștii
pentru Drepturile Omului” și de Cristina Durnea, răspunsul Procuraturii
pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale nr. 4d/21-
10036 din 25 august 2021, prin care petiționarilor li s-a refuzat în furnizarea
informației solicitate fiind emis cu respectarea prevederilor legale, iar careva
temeiuri pentru anularea acestuia și obligarea intimatei de a furniza
informația solicitată, instanța de apel nu a stabilit, argumentele invocate în
acest sens de către apelanți fiind apreciate critic.
Prin urmare, a notat că, la emiterea soluției pe marginea cauzei,
instanța ierarhic inferioară a stabilit toate circumstanțele și raporturile
juridice care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, prin aprecierea
corectă a probelor din dosar prezentate de participanții la proces, fiind
aplicată corect legea materială și legea procedurală, astfel constatându-se
legalitatea hotărârii primei instanțe în întregul ei.
Analizând motivele soluției supuse criticii în recursul declarat de
avocatul Vasile Ciuperca în interesele AO „Juriștii pentru Drepturile
Omului” și Cristina Durnea, Completul de judecată ajunge la concluzia că
decizia instanței de apel nu poate fi menținută din cauza deficiențelor în
motivare.
Or, instanța de apel nu a furnizat o motivare adecvată și clară cu privire
la restricțiile prevăzute de Legea privind accesul la informație, fără a furniza
o analiză exactă în ce măsură restricțiile invocate sunt aplicabile în speță,
pretinsele date cu caracter personal și informațiile care țin de activitatea
operativă și de urmărire penală a organelor de resort.
11
La caz se constată că, urmărirea penală în această cauză a fost finisată,
procesul de judecată în această cauză s-a finisat/consumat, odată cu
adoptarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 iunie 2021,
prin care Veaceslav Platon a fost achitat.
Instanța de apel a făcut trimitere la prevederile art. 293 alin. (1) Cod
de procedură penală, argumentând temeinicia refuzului. Însă această normă
este absolut irelevantă pentru prezenta cauză, fiindcă ea reglementează
cercul subiecților care au acces la toate materialele urmăririi penale la
finalizarea acesteia. Însă reclamanții în prezenta cauză nu au solicitat acces
la toate materialele urmăririi penale, ci doar să le fie prezentată o singură
ordonanță în privința căreia invoca justificat un interes public deosebit pentru
a fi adusă la cunoștință.
La fel, instanța de apel și-a justificat soluția adoptată prin prisma
prevederilor art. 8 din Legea nr.133 din 2011 privind protecția datelor cu
caracter personal. Însă această normă oferă o protecție deosebită datelor cu
caracter personal referitoare la condamnarea unei persoane, măsurile
procesuale de constrângere sau sancțiunile contravenționale aplicate. Iar
instanța de apel nu a argumentat de ce prin eliberarea ordonanței solicitate
de reclamanți s-ar comite o încălcare a acestor categorii speciale de date cu
caracter personal.
În decizia sa instanța de apel a indicat că informația solicitată prin
cererea nr.134/2021 din 13 august 2021 constituie informație cu caracter
personal și face parte din categoria informației oficiale cu accesibilitate
limitată, însă a neglijat prevederile art. 7 alin. (3) din Legea privind accesul
la informație nr. 982 din 11 mai 2000 (in vigoare la momentul depunerii
cererii privind accesul la informație) care prevede că, dacă accesul la
informațiile, documentele solicitate este parțial limitat, furnizorii de
informații sânt obligați să prezinte solicitanților pârțile documentului,
accesul la care nu conține restricții conform legislației, indicându-se în
locurile porțiunilor omise una din următoarele sintagme: „secret de stat”,
„secret comercial”, „informație confidențială despre persoană”. Refuzul
accesului la informație, la părțile respective ale documentului se întocmește
cu respectarea prevederilor articolului 19 din prezenta lege.
Art. 7 alin. (2) lit. d) din Legea privind accesul la informație nr. 982
din 11 mai 2000 (in vigoare la momentul depunerii cererii privind accesul la
informație) foarte clar stabilește că, accesul la informație ce prezintă interes
public și ce țin de activitatea operativă și de urmărire penală a organelor de
resort, poate fi îngrădit doar în cazurile când:
12
divulgarea acestor informații ar putea prejudicia urmărirea penală –
nu este clar în măsură, raportat la prezentul caz, ar putea fi prejudiciată o
urmărire penală finalizată;
divulgarea acestor informații ar putea interveni în desfășurarea unui
proces de judecată – similar raționamentului de mai sus, procesul deja este
finisat;
divulgarea acestor informații ar putea lipsi persoana de dreptul la o
judecare corectă și imparțială a cazului său – similar, procesul deja este
finisat;
ar pune în pericol viața sau securitatea fizică a oricărei persoane –
instanța de apel nu a oferit un răspuns în ce măsură ordonanța solicitată a fi
eliberată ar prezenta declanșarea riscului menționat.
Ce ține de art. 212 alin. (1) Cod de procedură penală prin care își mai
justifică soluția instanța de apel, de fapt, această prevedere legală se
completează reciproc cu norma prevăzută de Art. 7 alin. (2) lit. d) din Legea
privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 (in vigoare la
momentul depunerii cererii privind accesul la informație) și nu poate fi
folosită ca un impediment absolut pentru a se refuza în eliberarea unei
informații dintr-un proces judiciar finalizat care prezintă un interes deosebit
pentru societate.
Astfel, Completul de judecată reține că instanța de apel a omis să se
expună în ce măsură restricțiile invocate sunt aplicabile speței, fapt ce indică
incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept,
precum și la examinarea superficială atât a apelului, cât și a cauzei deduse
judecării.
Prin urmare, la cazul prezentei spețe, instanța de apel nu și-a executat
în deplină măsură obligația legală de a motiva hotărârea luată, circumstanțele
constatate fiind apreciate drept o eroare judiciară.
Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns
special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a
formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat
sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza
Hiro Balani vs. Spania, 1994).
Astfel, contrar standardelor procedurale recunoscute, instanța de apel
a soluționat prezenta cauză fără să furnizeze răspunsurile la întrebările care
sunt pertinente pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în
hotărâre.
13
În conexiunea circumstanțelor expuse cu normele legale citate
anterior, instanța de recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de către
instanța de apel este nemotivată.
În conformitate cu prevederile art. 195 din Codul administrativ,
procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform
prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător
prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.
Potrivit art. 239 din Codul procedură civilă, hotărârea judecătorească
trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe
circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în
ședință de judecată.
Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
conchide că instanța de apel incorect a constatat și elucidat circumstanțele
cauzei și probele prezentate în cest sens, limitându-se doar la aspectele
constatate de către instanța de fond. Or, în conformitate cu art. 373 alin.(5)
din Codul de procedură civilă, instanța de apel este obligată să se pronunțe
asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat
de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată.
Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod
obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei deferite spre
soluționare.
Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor
hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un
proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a
se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și,
argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea acestora
(cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).
Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor
de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în
mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea
ce, în speță, lipsește. Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea
să fie motivată, justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-
au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă
sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării
14
unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza
Kaufman vs. Belgia, 1986).
Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și
concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente
pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În
cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și
explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-
o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins,
acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani
vs. Spania, 1994).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că efectul art. 6 § 1
din Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a
efectua o examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor, fără
a prejudicia evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante pentru
decizia sa.
Corelând prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența
CtEDO referitor la obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile,
instanța de recurs conchide că circumstanțele expuse anterior denotă că
instanța de apel nu și-a îndeplinit obligațiile. Iar aceasta nu poate echivala
decât cu încălcarea dreptului la un proces echitabil al recurenților, inclusiv
dreptul de acces liber la justiție în raport cu obligația instanței de „a auzi”
justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și art. 6 § 1 din Convenție.
În concluzie, fiind constatate încălcările menționate, Completul de
judecată consideră că singura soluție legală și rezonabilă este casarea
integrală a deciziei și trimiterea spre rejudecare a cauzei.
La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele
menționate, să verifice circumstanțele importante și probele administrate și,
reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând
dreptul garantat al participanților la proces la un proces echitabil.
Conform art. 258 alin. (3), art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul
administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de avocatul Vasile Ciuperca în interesele AO
„Juriștii pentru Drepturile Omului” și Cristina Durnea.
Casează integral decizia din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
adoptată în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
15
chemare în judecată depusă de Asociația Obștească ”Juristii pentru
Drepturile Omului” și Cristina Durnea împotriva Procuraturii pentru
Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale cu privire la
anularea răspunsului și obligarea furnizării informației solicitate.
Transmite cauza spre rejudecare, la Curtea de Apel Centru, în alt complet
de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
16