3ra-6/21 — Accesul la informație

Lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici) care au fost sancționați disciplinar în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019, pentru încălcarea disciplinei muncii în cadrul Serviciului Vamal;

Lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici), care au atins limita de vârstă pentru pensionare, dar continuă să activeze în cadrul Serviciului Vamal, cu indicarea funcției deținute și data când a atins limita de vârstă pentru pensionare;

Lista agenților economici (persoane juridice) care în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019, au plasat sub orice destinație vamală, mărfuri prohibite;

Informații cu privire la contractarea în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019 de către Serviciul Vamal, a experților/specialiștilor privați (naționali sau străini), cu indicarea serviciilor prestate, sau care urmează a fi prestate de aceștia, precum și a valorii 1 contractelor respective;

Prezentarea structurii aparatului central al Serviciului Vamal. Au menționat că Serviciul Vamal al RM nu a furnizat în termenul prevăzut de lege informația solicitată. În opinia lor, au considerat că refuzul Serviciului Vamal al RM de a elibera informația solicitată de reclamanți este drept unul ilegal. Prin urmare au obiectat că instituția pârâtă prin neprezentarea în termenul prevăzut de lege a informației solicitate prin cererea nr. 90/2019 din 3 mai 2019, a încălcat dreptul de acces la informație a Cristinei Durnea și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”. Și-au întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 34, 35 din Constituția Republicii Moldova, art. 10 CEDO, art. 10, 11, 13, 16, 23, 24 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, art. 189 alin. (1) și alin. (2), 206 alin. (1), 224 alin. (1) din Codul administrativ. Au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, obligarea Serviciului Vamal al RM să furnizeze informația solicitată de Durnea Cristina și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” prin cererea nr. 90/2019 din 3 mai 2019 cu privire la: lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici) care au fost sancționați disciplinar în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019, pentru încălcarea disciplinei muncii în cadrul Serviciului Vamal; lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici), care au atins limita de vârstă pentru pensionare, dar continuă să activeze în cadrul Serviciului Vamal, cu indicarea funcției deținute și data când a atins limita de vârstă pentru pensionare; lista agenților economici (persoane juridice) care în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019, au plasat sub orice destinație vamală, mărfuri prohibite; informații cu privire la contractarea în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019 de către Serviciul Vamal, a experților/specialiștilor privați (naționali sau străini), cu indicarea serviciilor prestate, sau care urmează a fi prestate de aceștia, precum și a valorii contractelor respective; structura aparatului central al Serviciului Vamal al RM. La 15 august 2019, Durnea Cristina și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Ciuperca Vasili au depus o cerere prin care au solicitat încasarea de la Serviciul Vamal al RM în beneficiul AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” a sumei de 3 616 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin hotărârea din 18 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligat Serviciul Vamal al RM să furnizeze Cristinei Durnea și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului informația conform cererii nr. 90/2019 din data de 3 mai 2019 și anume: lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici) care au fost sancționați disciplinar în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019 pentru încălcarea disciplinei muncii în cadrul Serviciului Vamal; lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici) care au atins vârsta de pensionare, dar continuă să activeze în Serviciul Vamal, cu indicarea funcției deținute; lista agenților economici (persoane juridice) care în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019 au plasat sub orice destinație vamală mărfuri prohibite; informația cu privire la contractarea în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019 de către Serviciul Vamal a experților/specialiștilor privați (naționali sau străini) cu indicarea serviciilor prestate, sau care urmează a fi prestate de aceștia, precum și a valorii contractelor respective, informația privind structura aparatului central al 2 Serviciului Vamal. S-a luat act de răspunsul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 8600 din data de 27 mai 2019 și a fost dispusă neexecutarea prezentei hotărâri în partea furnizării răspunsului la solicitarea nr. 3 și nr. 4 din cererea de acces la informație nr. 90/2019 din data de 3 mai 2019. S-a încasat de la Serviciul Vamal al Republicii Moldova în beneficiul AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” cheltuielile de judecată în suma de 3 616 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest acțiunea a fost respinsă. La 6 decembrie 2019, Serviciul Vamal al RM a declarat apel împotriva hotărârii din 18 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. Prin decizia din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Serviciul Vamal al RM împotriva hotărârii din 18 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. La 25 martie 2020, Serviciul Vamal al RM, a depus recurs împotriva deciziei din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău. În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material. A menționat că instanța de apel nu a luat în considerare dispozițiile art. 5 alin. (1), 8 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 și art. 5 alin. (1) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, care stabilesc că accesul la informația cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile legislației privind protecția datelor cu caracter personal. Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimțământul subiectului datelor cu caracter personal. Având în vedere prevederile art. 5 alin. (5) lit. d) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, a evidențiat că activitatea AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” nu constituie o executare a sarcinii de interes public și nu rezultă din exercitarea prerogativelor. În contextul dat, a obiectat că instanța de apel nu a luat în considerare că prin solicitarea de date cu caracter personal, AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” urmează să respecte prevederile art. 4, 5 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011. A mai afirmat că instanța de apel urma să asigure la emiterea hotărârii drepturile funcționarilor publici ale căror date urmează a fi divulgate, atenționând că acestora de asemenea le este asigurată protecția drepturilor și libertăților fundamentale în calitatea de persoană fizică în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii, ca nefondată. Prin încheierea din 17 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost numită examinarea recursului depus de Serviciul Vamal în complet de 5 judecători. La 13 iulie 2020, Durnea Cristina și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Ciuperca Vasili, au depus cererea cu privire la sesizarea Curții Constituționale a Republicii Moldova privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 2 alin. (2) din Codul administrativ. Prin decizia din 17 decembrie 2020 a Curții Constituționale, a fost declarată inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. (2) din 3 Codul administrativ, ridicate de către avocatul Ciuperca Vasili, în interesele Cristinei Durnea și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”. În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data 10 februarie 2020, iar recurentul Serviciul Vamal a recepționat-o la 24 februarie 2020, fapt confirmat prin avizul de recepție a scrisorii recomandate (f. d. 105). Astfel, recursul depus la 25 martie 2020, este în termen. Prin referință din 26 mai 2020, intimații Durnea Cristina și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Ciuperca Vasili au solicitat declararea inadmisibilă sau respingerea recursului depus de Serviciul Vamal al RM. În conformitate cu prevederile art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces și reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recurentului au fost expuse cu suficientă claritate. Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins, cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 21 și art. 36 din Cod administrativ, în procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material. Înaintând cererea de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM, Durnea Cristina și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Ciuperca Vasili au solicitat obligarea Serviciului Vamal al RM să furnizeze informația solicitată de Durnea Cristina și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” prin cererea nr. 90/2019 din 3 mai 2019 cu privire la: - lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici) care au fost sancționați disciplinar în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019 pentru încălcarea disciplinei muncii în cadrul Serviciului Vamal; - lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici), care au atins limita de vârstă pentru pensionare, dar continuă să activeze în cadrul Serviciului Vamal, cu indicarea funcției deținute și data când a atins limita de vârstă pentru pensionare; 4 - lista agenților economici (persoane juridice) care în perioada 1 ianuarie 2017- 30 aprilie 2019, au plasat sub orice destinație vamală, mărfuri prohibite; - informații cu privire la contractarea în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019 de către Serviciul Vamal, a experților/specialiștilor privați (naționali sau străini), cu indicarea serviciilor prestate, sau care urmează a fi prestate de aceștia, precum și a valorii contractelor respective; - structura aparatului central al Serviciului Vamal al RM. Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atât prima instanță cât și instanța de apel, determinând corect raporturile juridice stabilite între părți, întinderea drepturilor și obligațiilor în cazul respectiv, precum și cadrul legal aplicabil în speță, justificat au ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii. În susținerea poziției enunțate, instanța de recurs menționează că regimul juridic și modul de realizare a accesului la informațiile oficiale aflate în posesia furnizorilor de informații, este reglementat de Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, oricine, în condițiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi și de a face cunoscute informațiile oficiale. Articolul 6 alin. (1) al legii menționate, arată că în sensul prezentei legi, informații oficiale sunt considerate toate informațiile aflate în posesia și la dispoziția furnizorilor de informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept. Conform art. 5 alin. (2) lit. b) din aceeași lege, furnizori de informații, adică posesori ai informațiilor oficiale, obligați să le furnizeze solicitanților în condițiile prezentei legi, sunt instituțiile publice centrale și locale - organizațiile fondate de către stat în persoana autorităților publice și finanțate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuțiilor de administrare, social-culturale și altor atribuții cu caracter necomercial. În conformitate cu art. 7 alin. (1) lit. a) și b) din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, exercitarea dreptului de acces la informație poate fi supusă doar restricțiilor reglementate prin lege organică și care corespund necesităților: respectării drepturilor și reputației altei persoane; protecției securității naționale, ordinii publice, ocrotirii sănătății sau protecției moralei societății. În condițiile art. 10 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informații, personal sau prin reprezentanții săi, orice informații aflate în posesia acestora, cu excepțiile stabilite de legislație. Dreptul persoanei de a avea acces la informații, inclusiv la informațiile cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decât în condițiile legii. Orice persoană care solicită acces la informații în conformitate cu prezenta lege este absolvită de obligația de a-și justifica interesul pentru informațiile solicitate. Potrivit art. 15 alin. (1), (2) și (3) din legea citată, cererile scrise cu privire la accesul la informație vor fi înregistrate în conformitate cu legislația cu privire la registre și petiționare. Cererile respective vor fi examinate și satisfăcute de funcționarii publici responsabili de furnizarea informațiilor. Deciziile, luate în conformitate cu prezenta lege, vor fi comunicate solicitantului într-un mod ce ar garanta recepționarea și conștientizarea acestora. 5 După cum denotă actele cauzei, la data de 3 mai 2019, Durnea Cristina și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” au înaintat pârâtului Serviciului Vamal al RM, o cerere privind accesul la informație cu nr. 90/2019, prin care au solicitat să i se prezinte informația cu privire la: 1. Lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici) care au fost sancționați disciplinar în perioada 1 ianuarie 2017- 30 aprilie 2019, pentru încălcarea disciplinei muncii în cadrul Serviciului Vamal; 2. Lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici), care au atins limita de vârstă pentru pensionare, dar continuă să activeze în cadrul Serviciului Vamal, cu indicarea funcției deținute și data când a atins limita de vârstă pentru pensionare; 3. Lista agenților economici (persoane juridice) care în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019, au plasat sub orice destinație vamală, mărfuri prohibite; 4. Informații cu privire la contractarea în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019 de către Serviciul Vamal, a experților/specialiștilor privați (naționali sau străini), cu indicarea serviciilor prestate, sau care urmează a fi prestate de aceștia, precum și a valorii contractelor respective; 5. Prezentarea structurii aparatului central al Serviciului Vamal. Este cert și faptul că cererea cu privire la accesul la informație sus-enunțată a fost recepționată de către Serviciul Vamal al RM în data de 7 mai 2019, fapt ce se confirmă prin copia autentificată a avizului de recepție al scrisorii recomandate (f. d. 7). Totodată, după cum s-a constatat, în cadrul ședinței de judecată din 14 noiembrie 2019, pârâtul Serviciu Vamal al RM a prezentat răspunsul din data de 27 mai 2019 la cererea privind accesul la informație a reclamanților (f. d. 31), invocând faptul că acesta a fost expediat în adresa reclamanților Durnea Cristina și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”. Însă nu a putut prezenta probe care ar confirma recepționarea răspunsului de către reclamanți, iar reprezentantul reclamanților a invocat despre lipsa confirmării recepționării răspunsului de către solicitanți (f. d. 35-verso). Astfel, potrivit răspunsului nr. 28/23-8600 din 27 mai 2019, prezentat în ședința de judecată din 14 noiembrie 2019, ca răspuns la întrebările din cererea cu privire la accesul la informație a fost indicat: 1) În perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019 au fost sancționate 301 persoane. Suplimentar a fost relatat că persoanele respective au fost sancționate în temeiul art. 26 și art. 43 alin. (2) lit. a) - l) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000 și art. 51, 52 din Legea cu privire la Serviciul Vamal nr. 302 din 27 decembrie 2017; 2) La data de 1 mai 2019, în temeiul prevederilor art. 42 alin. (5) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 4 iulie 2008, în cadrul serviciului vamal continuă să activeze 26 de funcționari vamali care au atins limita de vârstă pentru pensionare; 3) În conformitate cu art. 1 pct. 41) din Codul vamal, mărfurile prohibite sunt mărfurile a căror plasare sub orice destinație vamală este interzisă. Prin urmare nu există o listă a agenților economici care ar plasa sub orice destinație vamală mărfuri prohibite; 4) Lista serviciilor prestate de experți/specialiști privați, în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019, este redată în anexa nr. 1, la prezentul răspuns; 6 5) Structura Aparatului Central al Serviciului Vamal poate fi vizualizată pe pagina web a instituției, accesând următorul link: http://customs.gov.md/ro/content/structura-aparatului-central (f. d. 31-32). În corespundere cu art. 11 alin. (1) pct. 1) din Legea cu privire la accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, furnizorul de informații, în conformitate cu competențele care îi revin, este obligat: să asigure informarea activă, corectă și la timp a cetățenilor asupra chestiunilor de interes public și asupra problemelor de interes personal. Iar, conform art. 16 alin. (1)-(3) din Legea cu privire la accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, informațiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziția solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informație. Termenul de furnizare a informației, documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare de către conducătorul instituției publice dacă: cererea se referă la un volum foarte mare de informații care necesită selectarea lor; sânt necesare consultații suplimentare pentru a satisface cererea. Autorul cererii va fi informat despre orice prelungire a termenului de furnizare a informației și despre motivele acesteia cu 5 zile înainte de expirarea termenului inițial. Raportând circumstanțele cauzei la prevederile legale enunțate instanța de recurs reține că atât prima instanță cât și instanța de apel corect au constatat că la materialele cauzei nu există careva dovezi de recepționare a răspunsului în termenul legal prevăzut de normele de drept enunțate. În acest sens, instanța de apel corect a reținut că aprecierea termenului de furnizare a informației implică și asigurarea recepționării corespunzătoare, iar în caz contrar atrage după sine omiterea termenului dat, în situația în care nu există probe de expediere corespunzătoare și în termen a răspunsului la cererea cu privire la accesul la informație. Totodată, la caz, instanța de apel întemeiat a respins argumentul Serviciului Vamal al RM precum că informațiile cu privire la sancționarea disciplinară a colaboratorilor vamali și lista colaboratorilor care au atins vârsta de pensionare și continuă să activeze, sunt informații cu accesibilitate limitată ce conțin date cu caracter personal, furnizarea cărora ar constitui o ingerință în viața privată a persoanelor vizate. Și acesta deoarece informațiile privind activitatea și sancțiunile disciplinare aplicate funcționarilor publici din cadrul Serviciului Vamal al RM, nu țin de viața privată, intimă și de familie a persoanelor fizice, dar se referă la activitatea publică a respectivelor persoane în calitate de funcționar public. Respectiv, rațiunile mai sus înfățișate indică cert că, informațiile privind activitatea și sancțiunile disciplinare aplicate funcționarilor publici din cadrul Serviciului Vamal al RM, nu pot fi atribuite la date cu caracter personal, deoarece în aceste raporturi juridice de muncă, funcționarii publici acționează nu ca persoane private dar ca persoane publice cu statut de funcționar public. La caz, în susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs notează că potrivit pct. 57 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărârea Guvernului privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 201 din 7 11 martie 2009 (Anexa nr. 7), ședințele comisiei de disciplină sunt publice, cu excepția cazului când funcționarul public cercetat solicită în scris ca acestea să nu fie publice. În același timp, nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că instanța de apel a neglijat prevederile art. 5 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, care indică că prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimțământul subiectului datelor cu caracter personal. Or, instanța de apel corect a reținut în speță că în conformitate cu art. 5 alin. (5) lit. d) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, care prevede imperativ că consimțământul subiectului datelor cu caracter personal nu este cerut în cazurile în care prelucrarea este necesară pentru executarea sarcinilor de interes public sau care rezultă din exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terțul căruia îi sânt dezvăluite datele cu caracter personal. Corespunzător, consimțământul subiectului datelor cu caracter personal nu este necesar în speță, deoarece prelucrarea acestor informații/date este necesară pentru exercitarea sarcinilor de interes public, iar AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” este o asociație obștească ce urmărește beneficiul public care contribuie prin activitatea sa la realizarea scopurilor și sarcinilor de importanță și utilitate publice. În conexiunea celor relatate, se atestă corectitudinea concluziei instanțelor de judecată de a admite solicitarea informației doar cu privire la lista nominală a colaboratorilor vamali (funcționari publici) care au atins vârsta de pensionare, dar continuă să activeze în Serviciul Vamal cu indicarea funcției deținute, cu excepția informației ce ține de data când colaboratorii vamali au atins limita de vârstă pentru pensionare. Totodată, instanța de recurs găsește drept corectă și soluția instanțelor de judecată precum că Serviciul Vamal al RM a furnizat recurenților Durnea Cristina și AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”, informația privind lista agenților economici (persoane juridice) care în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019, au plasat sub orice destinație vamală, mărfuri prohibite și informații cu privire la contractarea în perioada 1 ianuarie 2017-30 aprilie 2019 de către Serviciul Vamal, a experților/specialiștilor privați (naționali sau străini), cu indicarea serviciilor prestate, sau care urmează a fi prestate de aceștia, precum și a valorii contractelor respective, fapt confirmat prin răspunsul Serviciului Vamal nr. 28/23-8600 din 27 mai 2019, care a fost anexat la materialele cauzei (f. d. 31-32). De altfel, întemeiat instanțele au conchis despre furnizarea necorespunzătoare a informației solicitate de la Serviciul Vamal al RM cu privire la structura aparatului central al Serviciului Vamal și au obligat recurentul de a prezenta informația în acest sens, deoarece recurentul fiind deținătorul informației date trebuia s-o furnizeze solicitanților, fără a face referire la caracterul public al informației cu trimitere la alte surse. În baza acestor considerații, se constată că alte susțineri ale recurentului nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece se combat cu cele invocate mai sus și se axează asupra circumstanțelor, care au fost constatate și elucidate pe deplin de către prima instanță și instanța de apel, având la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept material și procedural. 8 În conexiunea celor relatate, instanța de recurs, prin prisma jurisprudenței CEDO și anume cauza Rebai și alții contra Franței din 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente invocate în recurs, cu atât mai mult, că acestea nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de apel este întemeiată și legală, iar criticele formulate în recurs sunt nejustificate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe. În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a), art. 248 alin. (2) Cod administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge recursul depus de Serviciul Vamal al Republicii Moldova. Se menține decizia din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 18 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Durnea Cristina și Asociația Obștească ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la accesul la informație. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecătorii Maria Ghervas Nicolae Craiu Nina Vascan Iurie Bejenaru 9