3ra-1030/20 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie, obligarea furnizarii informatiei solicitate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie, obligarea furnizarii informatiei solicitate
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1030/20 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie, obligarea furnizarii informatiei solicitate (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.3ra-1030/2020 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (O. Țurcan) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc) Î N C H E I E R E 25 noiembrie 2020 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecătorii Maria Ghervas Victor Burduh examinând admisibilitatea recursului depus de Asociația Obștească ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului” împotriva Serviciului de Protecție și Pază de Stat, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate cu privire la constatarea încălcării accesului la informație și obligarea furnizării informației, împotriva deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 23 octombrie 2017 AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Protecție și Pază de Stat, privind constatarea încălcării dreptului de acces la informație, obligarea furnizării informației solicitate prin cererea nr.52/2017 din 07 septembrie 2017. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 07 septembrie 2017 AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”,
a solicitat furnizarea informației de interes public cu privire la categoriile de informații atribuite la secret de stat de care dispune în limitele competenței, Serviciul de Protecție și Pază de Stat, nomenclatorul funcțiilor angajaților din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat, cărora urmează să li se perfecteze dreptul de acces la secretul de stat și lista nominală a angajaților din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat (funcții publice), în privința cărora au fost inițiate proceduri privind atragerea la răspundere penală, civilă, administrativă sau disciplinară, pentru încălcarea legislației cu privire la secretul de stat în perioada 2012–2017, cu indicarea rezultatului final al procedurilor inițiate.
La data de 27 septembrie 2017 a primit răspuns, prin care i s-a refuzat parțial în eliberarea informațiilor solicitate în lipsa unor motive întemeiate, prezentând necorespunzător informațiile solicitate, precum și ilegal atribuind informația solicitată la categoria informațiilor care conțin secrete de stat, astfel încălcând dreptul de acces la informație al AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”.
La 24 octombrie 2019 reclamantul și-a concretizat pretențiile, solicitând constatarea încălcării dreptului de acces la informația solicitată prin cererea nr. 52/2017 1 din 07 septembrie 2019, obligarea furnizării informației solicitate prin cererea nr. 52/2017 din 07 septembrie 2019, în particular, categoriile de informații atribuite la secret de stat, de care dispune în limitele competenței Serviciul de Protecție și Pază de Stat și, nomenclatorul funcțiilor angajaților din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat, cărora urmează să li se perfecteze dreptul la acces la secretul de stat și restituirea cheltuielilor de judecată în sumă de 5817 de lei. Prin încheierea din 06 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate.
Prin hotărârea din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel depusă de AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că la momentul judecării cauzei, nomenclatorul funcțiilor personalului Serviciul de Protecție și Pază de Stat era stabilit prin Hotărârea Guvernului RM nr. 806-4s din 12 octombrie 2017 „Privind aprobarea structurii și stabilirea limitei personalului Serviciului de Protecție și Pază de Stat”, informațiile din aceste documente conțin secret de stat, fiindu-le atribuite gradul de secretizare ,,Secret”.
A menționat Curtea de Apel Chișinău că instanța de fond a elucidat pe deplin toate circumstanțele cauzei, a apreciat obiectiv și sub toate aspectele probele administrate la dosar, adoptând o hotărâre legală și întemeiată, aplicând și interpretând corect normele legale, fapt care se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului. La 07 august 2020, avocatul Vasili Ciuperca, a depus recurs împotriva deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a încălcat prevederile art. 432 alin. (2) lit. b) și c) Cod de procedură civilă, anume nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată, astfel interpretând în mod eronat legea. A relatat că este ilegală atribuirea informației la secret de stat de care dispune în limitele competenței, deoarece această informație este publică, iar conform Legii cu privire la accesul la informație, furnizorul de informații este obligat să asigure informarea activă, corectă și la timp a persoanelor asupra chestiunilor de interes public și asupra problemelor de interes personal. A notat recurentul că, obiectul prezentului litigiu este contestarea actului administrativ și anume refuzul Serviciului de Protecție si Pază de Stat de a furniza informația solicitată pe motivul că pretinsa informație este secret de stat.
Prin răspunsul autorității intimate nu s-a furnizat informația solicitată privind categoriile de informații atribuite la secret de stat de care dispune în limitele competenței Serviciul de Protecție și Pază de Stat, fiind încălcat dreptul AO „Juriștii Pentru Drepturile Omului” de acces la informația solicitată. 2 Recurentul a menționat că nomenclatorul funcțiilor angajaților din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat, cărora urmează să li se perfecteze dreptul de acces la secretul de stat, este secret și că acesta nu poate fi adus la cunoștință publicului, dar se referă la faptul că planurile, organizarea, finanțarea, efectivul, forțele, mijloacele și metodele de asigurare a securității persoanelor beneficiare de protecție de stat, precum și paza sediilor de lucru și a reședințelor acestora, sunt informații secrete.
Consideră recurentul că este neîntemeiată alegația instanței de apel, precum că, ,,comunicarea nomenclatorului funcțiilor angajaților din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat cărora urmează să li se perfecteze dreptul de acces la secretul de stat, implică indirect și identificarea persoanelor care ocupă aceste funcții”. Or, instanța nu a argumentat, cum anume faptul cunoașterii funcției unui angajat din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat, implică și identificarea persoanei care ocupă această funcție.
A mai specificat recurentul că, deși instanța de apel a reținut că refuzul autorității intimate ,,întrunește exigențele triplului test”, de fapt, limitarea dreptului AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” de acces la informațiile solicitate, nu este prevăzută de lege, această limitare nu urmărește un scop legitim și mai mult ca atât, această limitare nu este necesară într-o societate democratică și respectiv, nu au fost întrunite condițiile triplului test de proporționalitate. În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat la data de 27 mai 2020 decizia contestată în prezența participanților la proces. La data de 03 iunie avocatul Vasile Ciuperca a depus cerere de apel nemotivată (f.d.194). Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost expediată participanților prin intermediul poștei electronice la data de 10 august 2020 (f.d. 214). Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că avocatul Vasile Ciuperca, s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul la 07 august 2020, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.
La 28 septembrie 2020 în adresa Serviciului de Protecție și Pază de Stat și Serviciului de Informații și Securitate, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței. La data de 08 octombrie 2020 Serviciul de Informații și Securitate a depus referință la cererea de recurs depusă de AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat. La 18 noiembrie 2020 Serviciul de Protecție și Pază de Stat a depus referință la cererea de recurs depusă de AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă.
Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, 3 comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive. Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ.
În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor 4 respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.
(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca, este inadmisibilă.
În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Recursul depus de Asociația Obștească ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecătorii Maria Ghervas Victor Burduh 5
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.