3ra-1030/20 — constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie, obligarea furnizarii informatiei solicitate

Dosarul nr.3ra-1030/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (O. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Asociația Obștească ,,Juriștii Pentru

Drepturile Omului”, reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Asociația Obștească ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului” împotriva Serviciului de

Protecție și Pază de Stat, intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate cu

privire la constatarea încălcării accesului la informație și obligarea furnizării informației,

împotriva deciziei din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 octombrie 2017 AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de

avocatul Vasili Ciuperca, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului

de Protecție și Pază de Stat, privind constatarea încălcării dreptului de acces la

informație, obligarea furnizării informației solicitate prin cererea nr.52/2017 din 07

septembrie 2017.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 07 septembrie 2017 AO ,,Juriștii

Pentru Drepturile Omului”, a solicitat furnizarea informației de interes public cu privire

la categoriile de informații atribuite la secret de stat de care dispune în limitele

competenței, Serviciul de Protecție și Pază de Stat, nomenclatorul funcțiilor angajaților

din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat, cărora urmează să li se perfecteze

dreptul de acces la secretul de stat și lista nominală a angajaților din cadrul Serviciului

de Protecție și Pază de Stat (funcții publice), în privința cărora au fost inițiate proceduri

privind atragerea la răspundere penală, civilă, administrativă sau disciplinară, pentru

încălcarea legislației cu privire la secretul de stat în perioada 2012–2017, cu indicarea

rezultatului final al procedurilor inițiate.

La data de 27 septembrie 2017 a primit răspuns, prin care i s-a refuzat parțial în

eliberarea informațiilor solicitate în lipsa unor motive întemeiate, prezentând

necorespunzător informațiile solicitate, precum și ilegal atribuind informația solicitată

la categoria informațiilor care conțin secrete de stat, astfel încălcând dreptul de acces la

informație al AO ,,Juriștii pentru Drepturile Omului”.

La 24 octombrie 2019 reclamantul și-a concretizat pretențiile, solicitând

constatarea încălcării dreptului de acces la informația solicitată prin cererea nr. 52/2017

1

din 07 septembrie 2019, obligarea furnizării informației solicitate prin cererea nr.

52/2017 din 07 septembrie 2019, în particular, categoriile de informații atribuite la secret

de stat, de care dispune în limitele competenței Serviciul de Protecție și Pază de Stat și,

nomenclatorul funcțiilor angajaților din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat,

cărora urmează să li se perfecteze dreptul la acces la secretul de stat și restituirea

cheltuielilor de judecată în sumă de 5817 de lei.

Prin încheierea din 06 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în proces

a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate.

Prin hotărârea din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de

apel depusă de AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de avocatul Vasili

Ciuperca împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că la momentul judecării cauzei,

nomenclatorul funcțiilor personalului Serviciul de Protecție și Pază de Stat era stabilit

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 806-4s din 12 octombrie 2017 „Privind aprobarea

structurii și stabilirea limitei personalului Serviciului de Protecție și Pază de Stat”,

informațiile din aceste documente conțin secret de stat, fiindu-le atribuite gradul de

secretizare ,,Secret”.

A menționat Curtea de Apel Chișinău că instanța de fond a elucidat pe deplin toate

circumstanțele cauzei, a apreciat obiectiv și sub toate aspectele probele administrate la

dosar, adoptând o hotărâre legală și întemeiată, aplicând și interpretând corect normele

legale, fapt care se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces echitabil,

garantat și asigurat prin art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului.

La 07 august 2020, avocatul Vasili Ciuperca, a depus recurs împotriva deciziei din

27 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală

a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a încălcat

prevederile art. 432 alin. (2) lit. b) și c) Cod de procedură civilă, anume nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată, astfel

interpretând în mod eronat legea.

A relatat că este ilegală atribuirea informației la secret de stat de care dispune în

limitele competenței, deoarece această informație este publică, iar conform Legii cu

privire la accesul la informație, furnizorul de informații este obligat să asigure

informarea activă, corectă și la timp a persoanelor asupra chestiunilor de interes public

și asupra problemelor de interes personal.

A notat recurentul că, obiectul prezentului litigiu este contestarea actului

administrativ și anume refuzul Serviciului de Protecție si Pază de Stat de a furniza

informația solicitată pe motivul că pretinsa informație este secret de stat. Prin răspunsul

autorității intimate nu s-a furnizat informația solicitată privind categoriile de informații

atribuite la secret de stat de care dispune în limitele competenței Serviciul de Protecție

și Pază de Stat, fiind încălcat dreptul AO „Juriștii Pentru Drepturile Omului” de acces

la informația solicitată.

2

Recurentul a menționat că nomenclatorul funcțiilor angajaților din cadrul

Serviciului de Protecție și Pază de Stat, cărora urmează să li se perfecteze dreptul de

acces la secretul de stat, este secret și că acesta nu poate fi adus la cunoștință publicului,

dar se referă la faptul că planurile, organizarea, finanțarea, efectivul, forțele, mijloacele

și metodele de asigurare a securității persoanelor beneficiare de protecție de stat, precum

și paza sediilor de lucru și a reședințelor acestora, sunt informații secrete.

Consideră recurentul că este neîntemeiată alegația instanței de apel, precum că,

,,comunicarea nomenclatorului funcțiilor angajaților din cadrul Serviciului de Protecție

și Pază de Stat cărora urmează să li se perfecteze dreptul de acces la secretul de stat,

implică indirect și identificarea persoanelor care ocupă aceste funcții”. Or, instanța nu a

argumentat, cum anume faptul cunoașterii funcției unui angajat din cadrul Serviciului

de Protecție și Pază de Stat, implică și identificarea persoanei care ocupă această funcție.

A mai specificat recurentul că, deși instanța de apel a reținut că refuzul autorității

intimate ,,întrunește exigențele triplului test”, de fapt, limitarea dreptului AO „Juriștii

pentru Drepturile Omului” de acces la informațiile solicitate, nu este prevăzută de lege,

această limitare nu urmărește un scop legitim și mai mult ca atât, această limitare nu este

necesară într-o societate democratică și respectiv, nu au fost întrunite condițiile triplului

test de proporționalitate.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat la data de 27 mai 2020 decizia contestată în

prezența participanților la proces. La data de 03 iunie avocatul Vasile Ciuperca a depus

cerere de apel nemotivată (f.d.194). Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată participanților prin intermediul poștei electronice la data de 10 august 2020

(f.d. 214).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că avocatul Vasile Ciuperca, s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul la 07 august 2020, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

La 28 septembrie 2020 în adresa Serviciului de Protecție și Pază de Stat și

Serviciului de Informații și Securitate, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței.

La data de 08 octombrie 2020 Serviciul de Informații și Securitate a depus referință

la cererea de recurs depusă de AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de

avocatul Vasili Ciuperca, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

La 18 noiembrie 2020 Serviciul de Protecție și Pază de Stat a depus referință la

cererea de recurs depusă de AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”, reprezentată de

avocatul Vasili Ciuperca, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind

inadmisibilă.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

3

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

4

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de AO ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”,

reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca, este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Asociația Obștească ,,Juriștii Pentru Drepturile Omului”,

reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

5