2rc-17/25 — Încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată

La 13 noiembrie 2023, Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Întreprinzător „Sandic Honey Group”, solicitând încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a sumei de 50 000 de lei cu titlu de suport financiar nerambursabil rezultat din contractul de finanțare nerambursabilă nr.***** din 28 ianuarie 2022, din motivul nerespectării obligațiunilor prevăzute de contract și proiectul investițional depus, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 11 iulie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central a fost respinsă acțiunea civilă depusă de Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA”.

La 17 octombrie 2024, Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând repunerea în termenul de apel, admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii din 11 iulie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii înaintate.

Prin încheierea din 09 ianuarie 2025 a Curții de Apel Nord, în temeiul art.369 alin.(1) lit.b) CPC, s-a respins cererea privind repunerea în termenul de apel și restituit apelul declarat de Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” ca fiind depus în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

În susținerea recursului Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” a invocat că soluția instanței de apel este eronată, fără a ține cont de faptul că prima instanță nu i-a notificat dispozitivul hotărârii din 11 iulie 2024, deși prin cererea din 10 iulie 2024 reprezentantul împuternicit, Diaconu Maria a solicitat nu doar examinarea cauzei în lipsa, dar și expedierea actului judecătoresc fie la adresa electronică, fie la sediul IP ODA, situată în *****. Despre existența hotărârii din 11 iulie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central a aflat la data de 02 octombrie 2024, accesând Portalul Național al Instanțelor de Judecată, la 07 octombrie 2024 reprezentantul său a luat cunoștință cu materialele dosarului la sediul primei instanțe, iar la 17 octombrie 2024 a depus cererea de apel. Culpa omiterii termenului de atac cu apel se datorează primei instanțe care nu a respectat prevederile art.236 alin.(4) CPC, de expediere a actului judecătoresc în decurs de 5 zile, pentru ai asigura garanția de exercitare a dreptului de atac.

Consideră că instanța de apel a manifestat un formalism excesiv în raport cu dânsa la soluționarea motivelor pentru repunerea în termen a cererii de apel, declarând că s-a folosit cu rea-credință de drepturile sale procedurale.

La 20 ianuarie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa CÎ „Sandic Honey Group” copia recursului declarat de IP ODA, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, cu toate acestea intimata nu și-a valorificat acest drept procedural și nu a prezentat referința.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă statuează că: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 426 alin.(3) din Codul de procedură civilă stipulează că: „ (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Articolul 427 lit.a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Articolul 236 alin.(5) lit.b) din Codul de procedură civilă prevede că: 2 „(5) Instanța de judecată va întocmi hotărârea integrală dacă: b) participanții la proces, în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, depun cerere de apel.”

Articolul 362 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Articolul 369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Articolul 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă reglementează că: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Articolul 102 alin.(41) din Codul de procedură civilă prevede că: „(41) Participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.”

Articolul 206 alin.(1) din Codul de procedură civilă menționează că: „(1) Părțile au dreptul să solicite instanței judecătorești examinarea cauzei în lipsa lor și remiterea copiei de pe hotărâre.”

Articolul 110 din Codul de procedură civilă statuează că: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 111 alin.(1) din Codul de procedură civilă învederează că: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă prevede că: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 116 alin.(1) și (3) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. 3 (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).”

Articolul 56 alin.(2) și (3) din Codul de procedură civilă stipulează că: „(2) Participanții la proces se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces. (3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Articolul 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă reglementează că: „(1) Părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.”

Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că: „(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

Din actele cauzei rezultă că copia încheierii contestate a instanței de apel a fost notificată la 10 ianuarie 2025, la adresa electronică a reprezentantului recurentei Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA”, Maria Diaconu, fapt ce rezultă din scrisoarea de expediere a actului judecătoresc anexată la dosar (f.d.118).

Prin urmare, recursul declarat la 27 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice de către Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA”, se consideră depus în interiorul termenului legal prevăzut la art.425 CPC.

Din actele cauzei rezultă că la 11 iulie 2024, Judecătoria Orhei, sediul Central a pronunțat, în ședință publică, hotărârea, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA”.

Potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată, la 12 iulie 2024, Judecătoria Orhei, sediul Central a publicat pe pagina sa web: https://jor.instante.justice.md, la compartimentul „Hotărârile instanței”, dispozitivul hotărârii din 11 iulie 2024.

Prin urmare, termenul de 30 de zile prevăzut la art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă, de declarare a apelului, a început să curgă din data de 12 iulie 2024, ziua imediat următoare de la data pronunțării 4 dispozitivului hotărârii, care a expirat la data de 10 august 2024 (sâmbătă), însă având în vedere că ultima zi de depunere a apelului a survenit în zi de repaus, termenul-limită de atac cu apel a expirat în ziua lucrătoare - 12 august 2024 (luni) inclusiv.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 17 octombrie 2024, prin intermediul oficiului poștal, Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” a declarat apel împotriva hotărârii din 11 iulie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, solicitând repunerea în termenul de apelul, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În susținerea cererii de repunere în termenul de apel, Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” a invocat că prima instanță nu i-a notificat dispozitivul hotărârii din 11 iulie 2024, deși prin cererea din 10 iulie 2024 reprezentantul împuternicit, Diaconu Maria a solicitat nu doar examinarea cauzei în lipsa, dar și expedierea actului judecătoresc fie la adresa electronică, fie la sediul IP ODA, situată în *****. Despre existența hotărârii din 11 iulie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central a aflat la data de 02 octombrie 2024, accesând Portalul Național al Instanțelor de Judecată, la 07 octombrie 2024 reprezentantul său a luat cunoștință cu materialele dosarului la sediul primei instanțe, iar la 17 octombrie 2024 a depus apel. Consideră că culpa omiterii termenului de atac cu apel se datorează primei instanțe care nu a respectat prevederile art.236 alin.(4) CPC, de expediere a actului judecătoresc în decurs de 5 zile, pentru ai asigura garanția de exercitare a dreptului de atac.

Drept consecință, Curtea de Apel Nord prin încheierea din 09 ianuarie 2025, în temeiul art.369 alin.(1) lit.b) CPC, a respins cererea privind repunerea în termenul de apel și a restituit apelul declarat de Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” ca fiind depus în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept precitate supra și argumentele invocate în recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră justă soluția instanței de apel de respingere a cererii privind repunerea în termenul de apel și restituire a cererii de apel ca fiind depusă tardiv, întrucât aceasta a fost depusă de Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” peste termenul legal de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii prevăzut la art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Or, după cum rezultă din actele cauzei dispozitivul hotărârii a Judecătoriei Orhei, sediul Central a fost pronunțat la 11 iulie 2024, iar cererea de apel a fost depusă de recurenta/apelantă abia la 17 octombrie 2024, pe când termenul-limită de declarare al apelului a expirat încă la 12 august 2024. 5

Reieșind din prevederile art.116 din Codul de procedură civilă precitate supra, termenul de declarare a apelului poate fi restabilit dacă persoanele îndreptățite solicită prin cerere acest lucru. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului de procedură. Totodată, prin prisma jurisprudenței CEDO, nemotivarea de către instanță a temeiurilor de repunere a apelului în termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Deși, apelanta Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” a solicitat repunerea în termen a actului de procedură, totuși contrar prevederilor art.116 CPC, nu a prezentat probe suficient de justificate ce ar confirma faptul imposibilității depunerii apelului în termenul de atac prevăzut de lege.

Nu pot fi reținute argumentele recurentei/apelante Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” precum că prima instanță nu i-a notificat dispozitivul hotărârii din 11 iulie 2024, deși prin cererea din 10 iulie 2024 reprezentantul împuternicit, Diaconu Maria a solicitat nu doar examinarea cauzei în lipsa, dar și expedierea actului judecătoresc fie la adresa electronică, fie la sediul IP ODA, situată în *****. Despre existența hotărârii din 11 iulie 2024 a Judecătoriei Orhei, sediul Central a aflat la data de 02 octombrie 2024, accesând Portalul Național al Instanțelor de Judecată, la 07 octombrie 2024 reprezentantul său a luat cunoștință cu materialele dosarului la sediul primei instanțe, iar la 17 octombrie 2024 a depus apel. Culpa omiterii termenului de atac cu apel se datorează primei instanțe care nu a respectat prevederile art.236 alin.(4) CPC, de expediere a actului judecătoresc în decurs de 5 zile, pentru ai asigura garanția de exercitare a dreptului de atac, deoarece sunt declarative.

La acest aspect, Completul de judecată remarcă că în prezenta cauză Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” are calitatea procesuală de reclamantă, reprezentantul împuternicit al acesteia Baeș Ghenadie a participat la prima ședință de judecată a primei instanțe din 09 aprilie 2024 (f.d.67-68). Pentru ședințele ulterioare din 04 iunie 2024, 04 iulie 2024 și respectiv din 11 iulie 2024 (când s-a pronunțat dispozitivul hotărârii), un alt reprezentat al reclamantei, Maria Diaconu, a depus, prin intermediul poștei electronice, cereri de examinare a cauzei în lipsa sa (f.d.69, 76, 81).

Aici, sunt relevante prevederile art.102 alin.(41) din Codul de procedură civilă, care cert și imperativ statuează că, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. Or, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară, dar să se intereseze, la intervale rezonabile de timp, de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul de atac. 6

Urmare a evenimentelor enunțate, rezultă că Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” nu a prezentat probe incontestabile ce ar indica aflarea sa într-o veritabilă imposibilitate de a efectua actul de procedură în interiorul termenului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii (11 iulie 2024) prevăzut la art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă (care a expirat la 12 august 2024), adresându- se cu apel abia aproximativ peste 3 luni și 5 zile – 17 octombrie 2024.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei precum că instanța de apel a manifestat un formalism excesiv în raport cu dânsa la soluționarea motivelor pentru repunerea în termen a cererii de apel, declarând că s-a folosit cu rea-credință de drepturile sale procedurale. Or, dreptul de atac cu apel nu este un drept absolut, dar este restricționat de către legiuitor prin impunerea la art.362 CPC a unui termen-limită de efectuare a actului de procedură acesta fiind de 30 de zile care curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii (dacă legea nu prevede altfel), dar nu de la data recepționării (comunicării) actului judecătoresc sau încetării circumstanțelor care au dus la omiterea termenului de procedură.

La acest capitol Completul de judecată consideră că instanța de apel just a aplicat în speță dispozițiile art.56 alin.(3) și art.61 alin.(1) din Codul de procedură civilă, care expres statuează că participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale, în contextul în care Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA”, în calitate de reclamantă, este cea interesată de soluționarea prezentei cauze și fiind la curent că prima instanță urmează să se pronunțe pe marginea acestui litigiu, trebuia să depună maximă diligență și să se intereseze, la intervale rezonabile de timp, de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul legal de atac al hotărârii primei instanțe, în caz de dezacord cu soluția pronunțată.

Potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Bodiu v. Republica Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), Curtea a notat că sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii termenului limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens. În același timp, dacă termenul limită pentru un recurs este extins după o perioadă considerabilă de timp și pentru motive care nu par să fie persuasive, această decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice. Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să decidă în privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive. Unul din motive poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a informa părțile despre decizia adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare caz, 7 instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită (cauza Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 03 aprilie 2008). Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a împiedicat să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle despre progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa de referință promovează cu consecvență cu titlu de principiu obligația părților de a se interesa de soarta procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Completul de judecată subliniază că respectarea termenelor legale constituie o obligație pozitivă a părților și are menirea să asigure buna funcționare a justiției, iar repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de lege și doar în situația în care partea când înaintează o cerință de repunere în termen, o justifică prin probe pertinente și admisibile în temeiul art.116 și art.362 din Codul de procedură civilă, prin care s-ar dovedi că omiterea termenului a fost cauzată din motive întemeiate. În caz contrar, admiterea spre examinare a unui apel tardiv, poate duce inevitabil la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Date fiind cele enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră ca fiind legală și întemeiată încheierea din 09 ianuarie 2025 emisă de Curtea de Apel Nord.

Se accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu standardele înserate în textul art.6§1 din CEDO, încuviințarea exercitării unei căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte pârți la un proces echitabil.

Alte argumente invocate de recurentă sunt irelevante în măsura în care nu justifică în niciun fel neîndeplinirea actului de procedură în interiorul termenului prevăzut de lege, în condițiile în care participanților la proces le revine obligația pozitivă de a se interesa de soarta procesului, care 8 au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea acestuia, întru protejarea drepturile sale de acces la instanță.

Din considerentele menționate, și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art.427 lit.a) și art.428 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA”. Menține încheierea din 09 ianuarie 2025 a Curții de Apel Nord, emisă în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Instituția Publică Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului „IP ODA” împotriva Cooperativei de Întreprinzător „Sandic Honey Group” cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 9