3r-46/25 — anularea deciziei, obligarea emiterii actului administrativ individual
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea deciziei, obligarea emiterii actului administrativ individual
- Temei legal
- neintrunirea conditiilor ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate
3r-46/25 — anularea deciziei, obligarea emiterii actului administrativ individual (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la respingerea cererii depuse de avocatul Alexandru Bernaz
în interesele lui Alexandr Hodacov privind ridicarea excepției de
neconstituționalitate
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Alexandr Hodacov împotriva Casei Naționale de
Asigurări Sociale, persoane terțe Guvernul Republicii Moldova și Ministerul
Muncii și Protecției Sociale privind anularea deciziei adoptate în procedura
prealabilă și obligarea emiterii actului administrativ individual,
(Dosarul nr. 3r-46/25
NR. PIGD 2-23189274-01-3r-25022025)
Neîntrunirea condițiilor ridicării excepției de neconstituționalitate
2 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților cererea depusă de avocatul Alexandru
Bernaz în interesele lui Alexandr Hodacov cu privire la ridicarea
excepției de neconstituționalitate
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 decembrie 2023, avocatul Alexandru Bernaz în interesele lui
Alexandr Hodacov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la anularea integrală a deciziei
Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.10660/23 din 21 decembrie 2023,
adoptată în procedura prealabilă, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări
Sociale, să emită în privința reclamantului Alexandr Hodacov, o Decizie prin
care să fie calculată și achitată, cu începere de la 1 aprilie 2023, indexarea
pensiei în cuantum de 30,2%, conform coeficientului de indexare a ratei
inflației la sfârșitul anului 2022, exprimată prin creșterea prețurilor de
consum în luna decembrie a anului respectiv față de aceeași lună a anului
2021, așa cum este prevăzut de art. 13 alin. (2) prima frază din Legea nr. 156
din 14.10.1998.
Prin hotărârea din 30 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Alexandr Hodacov
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoane terțe Guvernul
Republicii Moldova și Ministerul Muncii și Protecției Sociale privind
anularea deciziei adoptate în procedura prealabilă și obligarea emiterii
actului administrativ individual.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 20 noiembrie 2024
avocatul Alexandru Bernaz în interesele lui Alexandr Hodacov a declarat
apel împotriva hotărârii din 30 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani.
Prin încheierea din 4 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a
declarat inadmisibil apelul declarat de Alexandr Hodacov, prin intermediul
reprezentantului său, avocatul Alexandru Bernaz, asupra hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 30 octombrie 2024, pe motiv că
motivarea apelului a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.
232 alin. (2) din Codul administrativ.
1
La 14 februarie 2025, avocatul Alexandru Bernaz în interesele lui
Alexandr Hodacov a depus cerere de recurs, solicitând admiterea recursului,
anularea încheierii din 4 februarie 2025 a Curții de Apel Centru cu adoptarea
unei noi încheierii de transmitere a cauzei în instanța de apel pentru
examinarea apelului în fond.
La 25 martie 2025, la Curtea Supremă de Justiție a parvenit cererea
privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin.
(1) din Legea taxei de stat nr. 213 din 31 iulie 2023, art. 84 alin.(2) art. 188
alin. (1), (2) și art. 121 alin. (5) din Codul de procedură civilă, depusă de
avocatul Alexandru Bernaz în interesele lui Alexandr Hodacov.
Indicând că, conform art.2 alin. (1) din Legea taxei de stat nr. 213 din
31 iulie 2023: Taxa de timbru este o sumă de bani care se percepe, o singură
dată, de la persoanele fizice și juridice pentru intentarea unui proces judiciar
civil, de contencios administrativ, precum și pentru flecare contestație
împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenționale atât
în primă instanță, cât și în căile de atac.
Potrivit art. 84 alin. (1) Cod de procedură civilă: Taxa de timbru este
o sumă de bani care se percepe, o singură dată, pentru intentarea unui proces
judiciar civil sau de contencios administrativ atât în primă instanță, cât și în
căile de atac, în temeiul legii.
Menționează că, din textul art. 84 alin. (1) Cod de procedură civilă,
reiese că prin sintagma ”în temeiul legii”, această normă reprezintă o normă
de trimitere la Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023, care și stabilește
temeiurile și condițiile de achitare a taxei de timbru.
Reieșind din conținutul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea taxei de
stat nr. 213 din 31 iulie 2023, din cauza structurării neclare a acestei norme
de drept, la recurentul s-a format o convingere că: Taxa de timbru se percepe
doar o singură dată: pentru intentarea unui proces judiciar civil, pentru
intentarea unui proces de contencios administrativ. Taxa de timbru se
percepe mai mult decât o singură dată, doar pentru fiecare contestație
împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenționale atât
în primă instanță, cât și în căile de atac. Taxa de timbru nu se percepe la
intentarea procedurilor de apel și recurs, în urma depunerii apelului sau a
recursului în cadrul procesului judiciar civil sau de contencios administrativ
deja intentat.
Totodată la instanța de recurs s-a format o convingere opusă că taxa
de timbru urmează să fie percepută inclusiv la intentarea procedurii de recurs
2
ca urmare a depunerii cererii de recurs împotriva încheierii Curții de Apel
Centru, din 4 februarie 2025.
Recurentul motivează convingerea sa prin faptul că sintagma ”o
singură dată, de la persoanele fizice și juridice pentru intentarea unui proces
judiciar civil, de contencios administrativ ”și sintagma” precum și pentru
fiecare contestație împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei
contravenționale atât în primă instanță, cât și în căile de atac” sunt separate
printr-o virgulă, care evidențiază cazuri separate de plată a taxei de timbru,
unde întru-un caz taxa de timbru se achită doar o singură dată, în alt caz taxa
de timbru se achită mai mult decât o singură dată, adică pentru fiecare
contestație atât în prima instanță, cât și în căile de atac.
Altfel, este imposibil de explicat includerea în art. 2 alin. (1) din Legea
taxei de stat a sintagmei ”o singură dată ” și sensul acestei.
Ca urmare, sintagma ”precum și pentru fiecare contestație împotriva
deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenționale” și sintagma
”atât în primă instanță, cât și în căile de atac ”, nu sunt separate prin virgulă,
formând o propoziție unică, cu sensul unic, care formează convingere că taxa
de timbru se achită mai mult decât o singură dată doar în căile de atac la
depunerea recursurilor împotriva hotărârilor judecătorești contravenționale,
cât și a revizuirii deciziilor și a hotărârilor în cauzele contravenționale.
Ținând cont de structura neclară a normei de drept care este obiectul
sesizării referitoare la controlul constituționalității a prevederilor sus-
indicate, se formează convingere că sintagma ”atât în primă instanță, cât și
în căile de atac ” nu se referă la procese judiciar civile și de contencios
administrativ, unde taxa de timbru se achită doar o singură dată anume pentru
intentarea acestor procese prin depunerea cererii de chemare în judecată.
Astfel, fiind creată o situație de incertitudine, recurentul are o
convingere că taxa de timbru nu se percepe la intentarea procedurilor de apel
și recurs ca urmare a contestării actelor procedurale, emise în procese
judiciar civile și de contencios administrativ.
Ca urmare, constată că incertitudinea generată de art.2 alin. (1) din
Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 și de art.84 alin (1) Cod de
procedură civilă, care sunt formulate de o manieră imprecisă și neclară și nu
corespund rigorilor de claritate și previzibilitate, nu permite recurentului,
fără achitarea taxei de timbru, să inițieze intentarea procedurii de recurs
împotriva încheierii Curții de Apel Centru, din 4 februarie 2025 fapt care
îngrădește dreptul de acces liber la justiție, fiind contrar prevederilor art. 20
din Constituție, art. art. 6, 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
3
Neclaritatea prevederilor art.2 alin.(l) din Legea taxei de stat nr.213
din 31 iulie 2023 și a art.84 alin.(2) Cod de procedură civilă, generează
încălcarea dreptului constituțional de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle
și afectează dreptul de acces liber la justiție.
Comunică că, prevederile art.188 alin.(l), (2), 423 alin.(l), (2) din
Codul de procedură civilă și art.241 alin.(l), (2) din Codul administrativ,
stabilesc că: încheierea privind separarea pretențiilor nu poate fi contestată
separat cu recurs, încheierea privind separarea pretențiilor poate fi contestată
cu recurs doar în cazul pronunțării în fond a hotărârii, încheierea privind
separarea pretențiilor nu poate fi contestată cu recurs atunci când cauza de
contencios administrativ nu a fost examinată în fond, inclusiv în cazul
declarării acțiunii ca fiind inadmisibile.
Astfel, constată existenta omisiunii și incertitudinii legislative, ținând
cont că prevederile art.188 alin.(l), (2) din Codul de procedură civilă,
stabilind condițiile de separare a pretențiilor, totuși nu stabilesc posibilitatea
contestării cu recurs a încheierii privind separarea pretențiilor în cazul în care
cauza nu a fost examinată în fond, inclusiv în cazul declarării acțiunii
inadmisibile.
Totodată, incertitudinea juridică se evidențiază și în partea ce tine de
omisiunea reglementării temeiurilor concrete de separare a pretențiilor,
ținând cont că cuvântul ”dacă consideră rațională judecarea lor separată”,
acordă instanței de fond o marjă discreționară largă, care poate duce la
abuzuri în procedură de luare a deciziei de separare a pretențiilor.
Menționează că, instanța de fond folosind termenul de ”raționalitatea”,
are posibilitatea în mod arbitrar să purcede la separarea pretențiilor fără
careva motive întemeiate, cum s-a separat și prezenta acțiune, depusă de 96
de coreclamanți.
În cazul de speță, separarea pretențiilor coreclamanților, care nu au
avut dreptul să conteste încheierea privind separarea pretențiilor până la
pronunțarea hotărârii în fond, a dus la dispersarea pretențiilor acestora, care
în mare parte au fost declarate ca fiind inadmisibile din cauza că instanța de
fond, prin copierea în 96 de exemplare a cererii de chemare în judecată,
semnate olograf, a calificat aceste copii în calitate de cereri de chemare în
judecată ”nesemnate”, ceia ce a dus la declararea pretențiilor separate ca
fiind inadmisibile, afectând dreptul coreclamanților de acces liber la justiție.
Cu alte cuvinte, din cauza impreciziei legislative, recurentul a fost
lipsit de dreptul de a contesta încheierea privind separarea pretențiilor întru
verificarea legalității separării acestora până la pronunțarea hotărârii în fond.
4
Mai mult, lipsa mecanismului de verificare a legalității separării
pretențiilor până la pronunțarea hotărârii în fond, a dus în cazul de speță la
prejudicierea bugetului instanței judecătorești, exprimată prin suportarea
cheltuielilor enorme legate de necesitatea inițierii a 96 de dosare separate, cu
emiterea sutelor de acte procedurale.
Menționează că, prevederile art. 121 alin.(5) din Codul de procedură
civilă, stabilesc cazuri când instanța de judecată are dreptul să ridice excepția
de neconstituționalitate, și anume: Doar dacă cererea de chemare în judecată
sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege; Doar dacă
cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost
declarată admisibilă conform legii.
Astfel, constată existenta omisiunii și impreciziei legislative, ținând
cont că prevederile art.121 alin.(5) din Codul de procedură civilă, stabilind
limita de competentă a instanțelor de judecată la ridicarea excepției de
neconstituționalitate, nu stabilesc dreptul instanței de recurs din oficiu sau la
cererea participanților la proces, să ridice excepția de neconstituționalitate în
cazul depunerii cererii de recurs împotriva încheierii instanței de apel privind
inadmisibilitatea cererii de apel. Adică pentru a fi ridicată excepția de
neconstituționalitate, cererile de recurs urmează să fie depuse doar împotriva
hotărârii sau deciziei instanței de apel și nici cum nu împotriva încheierilor
instanței ce apel.
Mai mult, incertitudinea juridică se constată și în partea ce ține de
omisiunea reglementării dreptului instanțelor de apel și recurs de a ridica
excepția de neconstituționalitate până la declararea admisibilității cererii de
apel sau recurs, în cazul când admisibilitatea cererii de apel sau recurs
depinde de executarea de către apelant sau recurent a prevederilor legale
(achitarea taxei de timbru), în privința la care s-a evidențiat incertitudinea
privind constituționalitatea.
Cu alte cuvinte, din cauza impreciziei legislative, recurentul, având o
convingere că la depunerea cererii de recurs împotriva încheierii Curții de
Apel Centru, din 4 februarie 2025, nu trebuie să fie percepută taxa de timbru,
este lipsit de dreptul de a solicita ridicarea excepției de neconstituționalitate
a art.2 alin.(l) din Legea taxei de stat nr.213 din 31 iulie 2023 și a art.84
alin.(2) Cod de procedură civilă, deoarece conform prevederilor art.121
alin.(5) din Codul de procedură civilă, ridicarea excepției de
neconstituționalitate poate fi inițiată doar după trecerea procedurii de
admisibilitate a recursului (prin achitarea taxei de timbru) și doar dacă
recursul nu a fost depus împotriva încheierii instanței de apel privind
inadmisibilitatea cererii de apel.
5
Astfel, pentru a solicita ridicarea excepției de neconstituționalitate,
recurentul este obligat să achite taxa de timbru (norma de drept în privința la
care s-a evidențiat incertitudinea privind constituționalitatea), în caz contrar,
recursul nu va trece admisibilitatea și va fi declarat inadmisibil, fără
examinarea solicitării privind excepția de neconstituționalitate.
Având dorința de a iniția ridicarea excepției de neconstituționalitate
și, fiind convins că taxa de timbru nu se percepe la depunerea cererii de
recurs, recurentul este afectat în dreptul de acces liber la justiție, deoarece
instanța de recurs fără achitarea taxei de timbru, nu va constata
admisibilitatea recursului si nu va ridica excepția de neconstituționalitate, în
cazul în care recursul este depus împotriva hotărârii sau deciziei curții de
apel.
Ca urmare, omisiunea legiuitorului de a reglementa dreptul instanțelor
de apel și recurs, din oficiu sau la cererea participanților la proces, de a ridica
excepția de neconstituționalitate în cazul contestării încheierilor de
inadmisibilitate, cât și în cazuri până la trecerea procedurii de admisibilitate
a apelului sau a recursului, generează încălcarea dreptului constituțional de
acces liber la justiție, ținând cont că până la declararea admisibilității a
apelului sau recursului, ori în cazul contestării încheierilor de
inadmisibilitate, va fi ignorat orice viciu de neconstituționalitate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform
prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art.169-171.”
Art. 121 din Codul de procedură civilă:
„În cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor
Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și
ordonanțelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța de
judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea
Constituțională.
La ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale,
instanța nu este în drept să se pronunțe asupra temeiniciei sesizării sau asupra
conformității cu Constituția a normelor contestate, limitându-se exclusiv la verificarea
întrunirii următoarelor condiții:
a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1) lit.a)
din Constituție;
b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia ori este
ridicată de către instanța de judecată din oficiu;
c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;
6
d) nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect
prevederile contestate.
Ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune printr-o încheiere care nu se
supune niciunei căi de atac și care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă
până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate se
amână pledoariile.
Dacă nu sânt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin.(2), instanța refuză
ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi atacată odată
cu fondul cauzei.
Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea
de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori
dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată
admisibilă conform legii.”
Art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituția Republicii Moldova:
„Curtea Constituțională exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor și
hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și
ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova
este parte.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Examinând cerere înaintată de către avocatul Alexandru Bernaz în
interesele lui Alexandr Hodacov privind ridicarea excepției de
neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea taxei de stat nr.
213 din 31 iulie 2023, art. 84, alin.(2) art. 188 alin. (1), (2) și art. 121 alin.
(5) din Codul de procedură civilă, Completul Curții Supreme de Justiție,
consideră necesar de a o respinge, din considerentele ce urmează.
Astfel, potrivit normei de drept procesuale civile art. 121 alin (5) din
Codul de procedură civilă, ridicarea excepției de neconstituționalitate poate
avea loc exclusiv doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de
apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs
împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă
conform legii.
Prin urmare, din conținutul normelor legale citate rezultă indubitabil
că instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar
dacă examinează fondul cauzei după ce a primit în procedură cererea cu care
a fost sesizată.
La caz, însă, nu suntem în prezența acestor împrejurări, cererea depusă
de avocatul Alexandru Bernaz în interesele lui Alexandr Hodacov, privind
ridicarea excepției de neconstituționalitate nefiind depusă în procedura
examinării cererii de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel
declarată admisibilă conform legii.
7
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea depusă de avocatul
Alexandru Bernaz în interesele lui Alexandr Hodacov, cu privire la ridicarea
excepției de neconstituționalitate.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 121 din Codul de
procedură civilă și art. 195, art. 230 din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea depusă de avocatul Alexandru Bernaz în interesele lui
Alexandr Hodacov, cu privire ridicarea excepției de neconstituționalitate.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8