3ra-260/24 — anularea actulului administrativ

La 10 februarie 2022, avocații Cristian Bizian și Isae Cureș în interesele lui Ilan Șor au depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice” privind anularea deciziei de soluționare a cererii prealabile nr. 01/Ș-1113/21 din 11 ianuarie 2022 și anularea ordinului nr. 853 din 9 noiembrie 2021 ,,Cu privire la anularea actelor de identitate eliberate pe numele Ilan Șor, născut în data de 6 martie 1987, IDNP 0971007884125”.

În motivarea acțiunii au invocat că, prin Ordinul nr. 853 din 9 noiembrie 2021, în temeiul art. 5 din Legea nr. 273/1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte și art. 139 alin. (5), art. 141 alin. (1) și (4) din Codul administrativ al Republicii Moldova, pârâtul a dispus constatarea nulității buletinului de identitate A88110017 cu fișa de însoțire RA AI 0465971, eliberate la 13 martie 2012 și a pașaportului cetățeanului Republicii Moldova B 0616151, eliberat la data de 7 iunie 2010 pe numele Șor Ilan Miron, născut la data de 6 martie 1987, IDNP 0971007884125.

Afirmă că prin decizia nr. 01/Ș-1113/21 din 11 ianuarie 2022, pârâtul a dispus respingerea cererii prealabile privind anularea actului administrativ individual defavorabil, constatându-se lipsa temeiurilor de anulare a ordinului nr. 853 din 9 noiembrie 2021.

Notează că, potrivit actului administrativ contestat, nulitatea actelor de identitate se datorează faptului că au fost eliberate cu abateri de la cadrul normativ, fiind constatate următoarele încălcări și anume a prevederilor art. 3 alin. (13) din Legea nr. 273/1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, potrivit cărora actele de identitate se eliberează în temeiul cererii depuse de către solicitant la autoritatea competentă în modul stabilit, precum și încălcarea prevederilor pct. 2 din Regulamentul cu privire la modul de perfectare și eliberare a actelor de identitate ale Sistemului național de pașapoarte, aprobat prin HG nr. 376/1995 (abrogată prin HG nr. 1 125 din 18.02.2013), potrivit cărora la depunerea cererii pentru eliberarea buletinului de identitate, solicitantul va fi fotografiat în subdiviziunile teritoriale ale Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor sau misiunilor diplomatice ori oficiilor consulare ale Republicii Moldova, în corespundere cu cerințele stabilite, la fel s-a constatat încălcarea prevederilor pct. 7 din același Regulament, buletinul de identitate se înmânează titularului sau reprezentantului lui legal personal, contrasemnătură, în organele competente.

Menționează că, la emiterea actului pârâtul a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, fiind încălcate principiile acțiunii normelor juridice în timp. Or, legalitatea emiterii și, implicit, valabilitatea unui act de identitate urmează a fi verificată exclusiv prin prisma legii aplicabile la momentul eliberării actului respectiv, regulă care a fost încălcată de către pârât, iar valabilitatea buletinului de identitate A 88110017, cu fișa de însoțire RA AI 0465971, eliberat la 13 martie 2012, urmează a fi verificată prin prisma Legii nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, în redactarea ei din data de 10 februarie 2012 (modificată prin Legea nr. 284 din 28 decembrie 2011) în vigoare din 10 februarie 2012, astfel valabilitatea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova B 0616151, eliberat la data de 7 iunie 2010, urmează a fi verificată prin prisma Legii nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, în redactarea ei din data de 12 februarie 2010 (modificată prin Legea nr. 131 din 23 decembrie 2009, în vigoare din 12 februarie 2010).

Comunică că, conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, în ambele redactări menționate mai sus, se constată fără echivoc că actele de identitate eliberate în acea perioadă pot fi apreciate ca fiind nevalabile/nule doar în cazul existenței unui din cele 5 temeiuri expres și exhaustiv prevăzute de legiuitor.

În concret susține că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, în redactarea ei din data de 12 februarie 2010 și 10 februarie 2012, se consideră nevalabile actele de identitate: a) cu ajutorul cărora nu poate fi identificat titularul; b) modificate nelegitim sau cele ce urmează a fi modificate; c) în care lipsesc unele date reglementate legal sau care nu corespund adevărului; d) al căror termen de valabilitate a expirat; e) ce nu corespund statutului juridic al titularului. 2

Reiterează că, lista temeiurilor pentru constatarea nulității actelor de identitate, arătată mai sus, are un caracter exhaustiv, iar motivele pe care pârâtul le-a reținut la emiterea actului administrativ nu pot fi încadrate în nici una din situațiile respective.

Menționează că, actul administrativ emis, care formează obiectul prezentei acțiuni, este ilegal, deoarece ingerința admisă de pârât nu este prevăzută de lege, măsura dispusă neavând o bază în dreptul național.

Consideră că la emiterea actului administrativ, pârâtul a încălcat principiul legalității, consfințit în art. 21 din Codul administrativ, potrivit căruia „Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative”, precum și principiul securității raporturilor juridice, consfințit în art. 30 alin. (1) din Codul administrativ, potrivit căruia „Autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri cu efect retroactiv, cu excepția cazurilor prevăzute de lege”.

Susține că din considerentele că, actele de identitate pe numele reclamantului au fost eliberate de organul competent, nu sunt falsificate au termen de valabilitate neexpirat, conțin toate datele prevăzute de lege (datele respective fiind adevărate, autentice), constată lipsa vreunui temei pentru constatarea nulității actelor respective - contrar pârâtului care, în lipsa unor argumente plauzibile, și-a întemeiat ordinul pe prevederile art. 5 din Legea nr. 273/1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte.

În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că, concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, corespund circumstanțelor de fapt.

A reiterat prevederile art. 4 al Legii privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte nr. 273-XIII din 09.11.1994, pct. 2 și pct. 7 din Regulamentul cu privire la modul de perfectare și eliberare a actelor de identitate ale Sistemului național de pașapoarte, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 376 din 6 iunie 1995 (abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013).

A subliniat că, instanța de fond, întemeiat a ajuns la concluzia privind respingerea acțiunii, ca neîntemeiate, nefiind stabilite careva motive privind anularea ordinului Agenției Servicii Publice nr. 853 din 9 noiembrie 2021 ,,Cu privire la anularea actelor de identitate eliberate pe numele Ilan Șor, născut în data de 6 martie 1987, IDNP 0971007884125”, și a răspunsul nr. 01Ș-1113/21 din 11 ianuarie 2022 emis la cererea prealabilă, ce ar cădea sub incidența art. 224 alin. (1) lit. a) Cod administrativ. Întrucât, atât în ședința de judecată în instanța de fond, cât și în instanța de apel s-a constatat după cum a stabilit just și Agenția Servicii Publice în urma controlului inițiat, că actele de identitate eliberate pe nume lui Ilan Șor și anume buletinul de identitate A 88110017 cu fișa de însoțire RA AI 0465971, eliberate în data de 13 martie 2012 și pașaportul B 0616151 eliberat în data de 7 iunie 2010, au fost eliberate cu abateri și anume: datele cu caracter personal și imaginea facială ale solicitantului au fost preluate din resursele informaționale ale Registrului de stat al populației (și anume, din formularul electronic PA pentru eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova A 3845698 din 19 ianuarie 2009). Iar astfel, imaginea facială din actele de identitate eliberate pe numele Ilan Șor a fost preluată din baza de date, dar nu la data depunerii cererii din care considerente aceasta nu corespunde cerințelor tehnice în vigoare la acel moment stabilite pentru fotografie (standardul moldovean SM GOST ISO/CEI 19794-5:2007 identificarea barometrică. Formate de schimb de date biometrie, Partea 5, Datele imaginii fetei), semnătura personală a solicitantului este lipsă în locul rezervat din cererea- chestionar pentru eliberarea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova, semnătura solicitantului din cererea-chestionar pentru eliberarea buletinului de identitate (întocmită în lipsa acestuia) nu corespunde semnăturii dlui Ilan Șor stocată în Registrul de stat al populației, buletinul de identitate A 4 88110017 din 13 martie 2012 pe numele Ilan Șor a fost înmânat persoanei terțe (în cererea-chestionar se atestă mențiunea referitoare la înmânarea documentul cetățeanului Ruslan Malachi, titularul buletinului de identitate A88076003), în recipisa nr. 008812003206 anexată la cererea-chestionar pentru eliberarea buletinului de identitate A 88110017 din 13 martie 2012 lipsește semnătura persoanei care a ridicat documentul și a celei care a asigurat înmânarea acestuia, totodată recipisa privind înmânarea pașaportului B 0616151 din 7 iunie 2010 pe numele Ilan Șor, este lipsă.

Curtea de Apel Chișinău, atestă că, instanța de fond just a reținut că, argumentele invocate în suportul acțiunii nu sunt susceptibile să determine anularea deciziei nr. 01Ș-1113/21 din 11 ianuarie 2022 ,,Cu privire la cererea prealabilă” precum și anularea ordinului nr. 853 din 9 noiembrie 2021 ,,Cu privire la anularea actelor de identitate eliberate pe numele Ilan Șor, născut la 6 martie 1987, IDNP 0971007884125”. Or, de către autoritatea publică pârâtă fiind respectată procedura de emitere a actelor administrative care fiind emis în corespundere cu normele legii materiale aplicabile speței, iar astfel, nu se constată admiterea a careva abateri la emiterea actelor administrative individuale defavorabile emise în privința lui Ilan Șor, legalitatea acestuia nefiind pusă la îndoială de către instanța de judecată.

A subliniat că, încălcările revendicate prin prezenta acțiune nu își găsesc confirmare prin prisma cadrului normativ în vigoare la data desfășurării activității administrative, iar prin urmare argumentele părții apelante, în acest sens sunt lipsite de suport juridic.

Astfel a concluzionat asupra temeiniciei soluției fondului de respingere ca neîntemeiate a acțiunii înaintate de către Ilan Șor, așa cum, argumentele expuse în acțiunea depusă au un caracter declarativ, fiind combătute prin înscrisurile cauzei și normele legale aplicabile speței. Iar prin urmare în acest context, toate circumstanțele luate în cumul, confirmă temeinicia și legalitatea deciziei Agenției Servicii Publicenr. 01Ș-1113/21 din 11 ianuarie 2022 ,,Cu privire la cererea prealabilă” precum și a ordinului nr. 853 din 9 noiembrie 2021 ,,Cu privire la anularea actelor de identitate eliberate pe numele Ilan Șor, născut în data de 6 martie 1987, IDNP 0971007884125”.

Instanța de apel nu a putut reține argumentele apelantului Ilan Șor, indicând că, acesta interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar concluzia primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material cu aprecierea juridică cuvenită a probelor. Totodată, Completul judiciar a respins ca neîntemeiat și argumentul apelantului că hotărârea primei instanțe este una ilegală și neîntemeiată, 5 precum și critica apelantului că, instanța de fond nu a dat o apreciere corectă probelor acumulate.

Notează că, deși în cererea de apel a invocat că la data eliberării actelor de identitate includerea în actul de identitate noi a imaginii faciale preluată din sistemul informațional al Registrului de Stat al Populației, și celelalte carențe privind procedura de eliberare a documentelor invocate de ASP, nu constituiau temei de anulare a actului de identitate prevăzut de lege, iar art. 5 alin. (1) din Legea nr. 273/1994 (în redactarea sa de la data desfășurării procedurii administrative), indica în mod exhaustiv temeiurile pentru care un act de identitate se consideră nevalabil, instanța de apel n-a abordat în esență aceste argumentele.

Indică că decizia contestată este arbitrară având în vede că instanța de apel a respins argumentele apelantului fără a le analiza și combate. Abordarea superficială prin utilizarea de expresii ca, „prima instanță a emis o hotărâre argumentată”, „argumentele invocate de către apelat sunt neîntemeiate și pur declarative”, însă fără a da un răspuns exact de ce aplicarea incorectă a legii în timp de către autoritatea administrativă și anularea actelor de identitate în baza unui temei neprevăzut de lege nu ar fi întemeiat, denotă că soluția este arbitrară.

Menționează că, în pofida faptului că art. 5 din Legea nr. 273/1994 prevedea 7 (șapte) temeiuri pentru care actele de identitate se consideră nevalabile, nici în actul administrativ contestat, nici în decizia emisă asupra cererii prealabile și nici în instanțele ierarhic inferioare pârâtul nu indică pe care anume temei se bazează actul administrativ emis. De altfel, deși în 6 instanța de apel judecătorii au cerut reprezentantului pârâtei să explice care este temeiul legal al anulării actelor de identitate, ultimul n-a putut să răspundă - ceea ce era și previzibil, dat fiind faptul că un astfel de temei efectiv nu există. Deși elucidarea acestei chestiuni era determinantă pentru justa soluționare a cauzei, instanța de apel a ignorat atât ilegalitatea evidențiată de apelant cât și de lipsa de motivare a ASP, și a respins apelul declarat, ceea ce constituie o soluție arbitrară.

Omisiunea Agenției Servicii Publice de a indica expres temeiul nevalabilității actelor de identitate are o explicație obiectivă, circumstanțele descrise în actul administrativ contestat nu se încadrează nici într-un temei de la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 273/1994, ceea ce nu a fost luat în considerare de judecătorii Curții de Apel Chișinău la adoptarea deciziei din 25 octombrie 2023. Adică, încălcarea normelor legale stabilite pentru eliberarea actelor de identitate, semnalate de partea pârâtă (lipsa semnăturii reclamantului din cererea-chestionar pentru eliberarea actului de identitate, preluarea imaginii faciale din resursele informaționale ale Registrului de stat al populației, înmânarea actului de identitate unei persoane terțe etc.), nu atrage după sine nevalabilitatea actului de identitate în temeiul art. 5 din Legea nr. 273/1994.

Prin urmare, în această parte, actul administrativ contestat contravine principiului legalității, or, în circumstanțele descrise, ingerința admisă de pârât nu era autorizată de lege. Reiterează, încălcările care au fost scoase în evidentă de ASP nu afectează valabilitatea actelor de identitate ale reclamantului.

Din considerentele expuse mai sus, la adoptarea deciziei, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile clare din art. 5 alin. (1) din Legea nr. 273/1994 (în varianta sa de la data desfășurării procedurii administrative), care indicau în mod exhaustiv temeiurile pentru care un act de identitate se consideră nevalabil (iar motivele invocate de ASP nu se refereau la nici unul din ele), ceea ce în consecință a dus la soluționarea greșită a cauzei.

Având în vedere motivele puse la baza actului administrativ contestat, ține să menționeze că, la emiterea lui, pârâtul a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, fiind încălcate principiile acțiunii normelor juridice în timp. Or, legalitatea emiterii și, implicit, valabilitatea unui act de identitate urmează a fi verificată exclusiv prin prisma legii aplicabile la momentul eliberării actului respectiv, regulă care a fost încălcată de către pârât.

Așadar, valabilitatea buletinului de identitate A 88110017, cu fișa de însoțire RA AI 0465971, eliberat la 13 martie 2012, urmează a fi verificată prin prisma Legii nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate 7 din sistemul național de pașapoarte, în redactarea ei din data de 10 februarie 2012 (modificată prin Legea nr. 284 din 28 decembrie 2011, în vigoare din 10 februarie 2012), iar valabilitatea pașaportului cetățeanului Republicii Moldova B 0616151, eliberat la data de 7 iunie 2010, urmează a fi verificată prin prisma Legii nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, în redactarea ei din data de 12 februarie 2010 (modificată prin Legea nr. 131 din 23.12.2009, în vigoare din 12.02.2010).

Prin urmare, din analiza prevederile art. 5 din Legea nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, în ambele redactări menționate mai sus, constată fără echivoc că, actele de identitate eliberate în acea perioadă pot fi apreciate ca fiind nevalabile/nule doar în cazul existenței unui din cele 5 temeiuri expres și exhaustiv prevăzute de legislator. Reiterează că, lista temeiurilor pentru constatarea nulității actelor de identitate, arătată mai sus, are un caracter exhaustiv, iar motivele pe care pârâtul le-a reținut la emiterea actului administrativ nu pot fi încadrate în nici una din situațiile respective. În astfel de circumstanțe, constată că decizia instanței de apel este arbitrară pentru că la șirul de argumente expuse în cererea de apel instanța s-a limitat să le respingă cu o abordare extrem de superficială, utilizând formule ca „argumentele apelantului sunt declarative” sau că apelantul „interpretează eronat normele de drept și situația de fapt, iar concluzia primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material cu aprecierea juridică cuvenită a probelor”, fără a explica în ce constă caracterul declarativ sau interpretarea eronată.

Așadar, la soluționarea cauzei, instanța de apel dar și prima instanță au ignorat faptul că la emiterea actului administrativ, ASP a încălcat principiul legalității, consfințit în art. 21 din Codul administrativ, potrivit căruia Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative”, precum și principiul securității raporturilor juridice, consfințit în art. 30 alin. (1) din Codul administrativ, potrivit căruia Autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri cu efect retroactiv, cu excepția cazurilor prevăzute de lege”.

Din considerentele că, actele de identitate pe numele reclamantului au fost eliberate de organul competent, nu sunt falsificate, au termen de valabilitate neexpirat, conțin toate datele prevăzute de lege (datele respective fiind adevărate, autentice), constată lipsa vreunui temei pentru constatarea nulității actelor respective - contrar pârâtului care, în lipsa unor argumente 8 plauzibile, și-a întemeiat ordinul pe prevederile art. 5 din Legea nr. 273/1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.” 9

Cererea de recurs a fost depusă la data de 12 martie 2024. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurateate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de avocații Cristian Bizian și Isae Cureș în interesele lui Ilan Șor, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu 10 privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție 11 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocații Cristian Bizian și Isae Cureș în interesele lui Ilan Șor. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 12