3ra-302/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- art. 246 al. 2 lit. h CA
3ra-302/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Elena
Simonova,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Elena Simonova împotriva Primăriei
or. Ialoveni, Consiliului or. Ialoveni, terți Leonid Onceanu, Agenția
Servicii Publice cu privire la contestarea actului administrativ
individual defavorabil,
împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-302/24
NR. PIGD 2-20099703-01-3ra-28032024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni, jud. D. Corlăteanu,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc,
26 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Elena
Simonova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 31 iulie 2020, Elena Simonova a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Primăriei or. Ialoveni, Consiliului or. Ialoveni, terți Leonid Onceanu,
Agenția Servicii Publice privind anularea deciziei nr. 02-03 din 01 martie 2000 ,,Cu
privire la transmiterea în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă”,
în partea atribuirii lui Leonid Onceanu a dreptului de proprietate asupra lotului de
teren cu suprafața de 0,0651 m.p.
În motivarea acțiunii, reclamanta a relatat că în baza contractului de vânzare-
cumpărare nr.1968 încheiat în data de 03 iunie 1996, a obținut dreptul de
proprietate asupra bunul imobil înregistrat cu nr. cadastral 5501210143. Iar
imobilul respectiv este situat în xxx, cu suprafața totală de 80.05 m.p., inclusiv
spațiu locativ, 50,5 m.p., compus din casă de locuit, subsol, verandă, garaj, șopron
și gard. În data de 10 iunie 1996, cu nr.22 a înregistrat dreptul de folosință asupra
bunului imobil. Însă, ulterior în data de 21 iunie 2020, terțul Leonid Onceanu, fiind
vecinul său, i-a blocat accesul la garaj, instalând un lacăt la poarta care asigura
accesul la proprietatea sa.
În acest sens, a notat reclamanta că a sesizat organele de poliție, iar prin
răspunsul Inspectoratului de Poliție Ialoveni nr. 8768 din 24 iunie 2020, a fost
informată despre faptul că acțiunile lui Leonid Onceanu, nu prezintă semne de
contravenție sau infracțiune.
A mai reținut că, s-a constatat faptul că garajul respectiv se află în
proprietatea lui Leonid Onceanu, confirmat prin titlu de autentificare asupra
terenului obținut în baza deciziei Primăriei or. Ialoveni nr.02-03 din 01 martie
2000.
A conchis că, prin decizia autorității publice, i-a fost încălcat dreptul de
proprietate și nu s-a ținut cont de faptul că pe terenul atribuit lui Leonid Onceanu
este amplasată o construcție pe care o deține în proprietate și care a fost înregistrată
la organul cadastral în data de 10 iunie 1996, precum și faptul că terenul atribuit se
află în posesia și folosința sa, până în prezent, iar atribuirea a avut loc drept rezultat
al privatizării masive, fără a ieși la fața locului și întocmi planul deținerii în natură
a lotului de teren aferent construcțiilor.
1
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 07 iunie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-a
respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 07 iunie 2021, Elena Simonova a declarat apel nemotivat, ulterior
motivat, împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea cererii de apel,
casarea hotărârii Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 07 iunie 2021, cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat
integral hotărîrea din 07 iunie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și s-a
emis o decizie nouă cu privire la declararea acțiunii depuse de către Elena
Simonova împotriva Primăriei or. Ialoveni, Consiliului or. Ialoveni, terț Leonid
Onceanu, cu privire la anularea în parte a actului administrativ individual
defavorabil, ca inadmisibilă.
În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că prima instanță neîntemeiat
a ajuns la concluzia privind respingerea acțiunii ca neîntemeiată, omițând
verificarea întrunirii condițiilor pentru admisibilitatea acțiunii în contestare.
Astfel, în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de apel s-a stabilit că, prin
decizia Consiliului or. Ialoveni nr.02-03 din 01 martie 2000 ,,Cu privire la
transmiterea în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă (intravilan
și extravilan - grădini)”, i-a fost atribuit la pct. 122 - Zinaidei Bătrânac 1/2 a
terenului din xxx și Elenei Simonova 1/2 din xxx, cu suprafața de 0,109, iar la pct.
123 – lui Leonid Onceanu suprafața de 0,0651 cu atribuirea 1/2 a terenului din xxx.
Conform contractului de vânzare-cumpărare din 03 iunie 1996, Vera
Șapoșnicova a înstrăinat Elenei Simonova apartamentul nr. 2, cu suprafața totală
de 80,5 m.p., inclusiv spațiu locativ 50,5 m.p., iar lotul de pământ a fost înregistrat
inițial în cartea de Registru 1 cu nr. 22 în data de 10 iunie 1996 pentru folosire
nelimitată, ca proprietar de uz comun, fapt confirmat prin ștampila aplicată pe
contract.
Prin urmare, în data de 24 iunie 2020, Elena Simonova s-a adresat Primăriei
or. Ialoveni și Consiliului or. Ialoveni, cu cerere prealabilă prin care a solicitat
anularea deciziei nr. 02-03 din 01 martie 2000 ,,Cu privire la transmiterea în
proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă (intravilan și extravilan -
grădini)”, privind atribuirea lui Leonid Onceanu a dreptului de proprietate asupra
lotului de teren cu suprafața de 0,0651 m.p., în partea ce ține suprafața ocupată sub
2
garaj și șopron și drumul de acces la acestea (f.d.57-58). Care prin răspunsul
Primăriei or. Ialoveni nr. 611 din 25 iunie 2020, a fost examinată, fiind invocat că,
urmează să-se adreseze în instanța de judecată.
Ca urmare, nefiind de acord cu răspunsul primit la cererea prealabilă, în data
de 31 iulie 2020, Elena Simonova a depus acțiune în instanța de judecată împotriva
Primăriei or. Ialoveni, Consiliului or. Ialoveni, terț Leonid Onceanu și Agenția
Servicii Publice, privind anularea deciziei nr. 02-03 din 01 martie 2000 ,,Cu privire
la transmiterea în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă
(intravilan și extravilan - grădini)”, în partea atribuirii lui Leonid Onceanu a
dreptului de proprietate asupra lotului de teren cu suprafața de 0,0651 m.p., care
prin hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 07 iunie 2021, s-a respins,
ca neîntemeiată.
Instanța de apel a reținut la caz că, procedura contenciosului administrativ a
fost inițiată sub imperiul Codului administrativ, iar actul administrativ contestat a
fost emis sub egida Legii contenciosului administrativ, care la rândul său prevedea
la art. 14-17, procedura de contestare și intervalul de timp acordat persoanei care
pretinde încălcarea drepturilor sale.
Reiterând prevederile art. 189, 206, 207, 208, 209 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ, precum și art. 14 alin. (1), 17 alin. (1), (4) și (5) din Legea
contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, instanța de apel a
stabilit cert faptul că, în cazul în care dreptul de proprietate al reclamantei/apelante
era lezat prin atribuirea lui Leonid Onceanu a lotului de teren cu suprafața de
0,0651 m.p., din xxx, urma să întreprindă acțiuni întru contestarea actului
administrativ în termen, iar în cazul omiterii termenului din motive întemeiate să
solicite repunerea în termen, fapt ignorat de către ultima.
Totodată, instanța de apel a constatat că prin decizia contestată, decizia
Consiliului or. Ialoveni nr. 02-03 din 01 martie 2000 și Elenei Simonova, i-a fost
atribuit un lot de teren, i-ar astfel se atestă că, ultima a făcut cunoștință cu decizia
nominalizată în data atribuirii și înregistrării dreptului de proprietate asupra lotului
de teren.
Astfel, instanța de apel nu poate reține la caz argumentul
reclamantei/apelante, susținut de prima instanță, precum că, a făcut cunoștință cu
decizia contestată la caz în data de 23 iunie 2020, ca urmare a adresării în data de
21 iunie 2020 de către fiul său, Vadim Simonov, cu plângere la Inspectoratul de
Poliție Ialoveni (f.d. 6, 43), deoarece după cum s-a indicat mai sus, prin decizia
contestată la caz-decizia Consiliului or. Ialoveni nr. 0203 din 01 martie 2000 și
Elenei Simonova, i-a fost atribuit un lot de teren, i-ar astfel se atestă că, ultima a
făcut cunoștință cu decizia nominalizată în data atribuirii și înregistrării dreptului
3
de proprietate asupra lotului de teren. Or, actul administrativ în partea contestată, a
fost emis în favoarea persoanei terțe, Leonid Onceanu.
În același context instanța de apel a reiterat prevederile art. 208 alin. (2) Cod
administrativ, dacă autoritatea publică competentă decide cu privire la cererea
prealabilă, deși termenul pentru depunerea cererii prealabile nu a fost respectat,
acțiunea în contenciosul administrativ este oricum admisibilă. Această prevedere
nu se aplică în cazul în care printr-un act administrativ individual este favorizat un
terț.
În final, instanța de apel a conchis că în mod inevitabil și obiectiv urmează a
fi declarată inadmisibilă acțiunea înaintată Elena Simonova împotriva Primăriei or.
Ialoveni, Consiliului or. Ialoveni, terți Leonid Onceanu, Agenția Servicii Publice
cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil, pe motivul
omiterii termenului de contestare.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 martie 2024, Elena Simonova a declarat recurs împotriva deciziei din
4 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță în alt complet
de judecată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, au fost invocate argumente similare celor formulate
în cererea de apel. Suplimentar, a relevat că consideră decizia instanței de apel ca
fiind arbitrară și care se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor.
Recurenta consideră că nu este bazată pe probe constatarea reținută de
instanța de apel privind înaintarea acțiunii peste termenul de adresare în instanța de
judecată. Or, probele administrate denotă că reclamanta a aflat despre decizia de
atribuire a lotului de teren în proprietatea lui Leonid Oncean după ce a primit
extrasul din decizia contestată, eliberată de Arhiva raională Ialoveni la data de 23
iunie 2000, solicitată drept rezultat al acțiunilor terțului Leonid Oncean prin care
acesta i-a îngrădit reclamantei accesul la garaj.
Consideră eronată și lipsită de suport probant constatarea instanței de apel
precum că decizia Consiliului or. Ialoveni nr. 02-03 din 1 martie 2000 era
cunoscută de către reclamantă deoarece ei la rând cu Leonid Oncean i-a fost atribuit
lotul de teren în proprietate, fapt ce atestă că, ultima ar fi făcut cunoștință cu decizia
nominalizată în data atribuirii și înregistrării dreptului de proprietate asupra lotului
de teren, în lipsa probatorului care ar justifica afirmația dată. Or, simpla înregistrare
4
masivă în registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate în lipsa cunoașterii
de către reclamantă a acestui fapt nu probează aducerea acesteia la cunoștință a
deciziei contestate.
Totodată, relevă faptul că Leonid Oncean nu a întreprins nicio acțiune, fiind
în posesia titlului de proprietate, de delimitare a hotarelor, precum și faptul că de
la momentul înregistrării dreptului său de proprietate din 1996 reclamanta nu s-a
mai adresat către organul cadastral în vederea obținerii cărorva acte sau documente,
justifică argumentul acesteia de necunoaștere despre decizia supusă contestării.
În final, concluzionează că prin ipoteză instanței de apel că nu urmează să
clarifice fondul unei cereri, care în mod inevitabil și obiectiv urmează a fi respinsă
pe motivul omiterii termenului de adresare în instanța de judecată, precum și că
acest proces ar fi lipsit de un scop legitim pentru desfășurare este una arbitrară și
contravine legii, mai ales că este încălcat un drept fundamental și anume dreptul de
proprietate garantat de dispozițiile art. 1 protocolul 1 CEDO, care este un drept
perpetuu. Consideră că, prin decizia instanței de apel de declarare a cererii
inadmisibile practic s-a facilitat lezarea dreptului de proprietate a recurentei.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 4 aprilie 2024, Primăria orașului Ialoveni a depus referință la recursul
declarat, solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat. Intimatul a
argumentat că soluția pronunțată de instanța de apel este conformă prevederilor
legale și temeinic motivată, nefiind identificate motive care să justifice casarea
acesteia.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)
hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu
a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
5
Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentei la data de 14 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.25).
Cererea de recurs motivat a fost depusă la 14 martie 2024. Astfel, că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă
temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau
că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel,
care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
6
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
7
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Elena Simonova.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8