3ra-493/22 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-493/22

2-19163450-01-3ra-04052022

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud: D. Corlăteanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, G. Mîra, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

29 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Sula Daniel, reprezentat de

avocatul Garaba Mihail,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului comunal

Mileștii Mici, persoane terțe Agenția Proprietății Publice, Întreprinderea de Stat

,,Mina de piatră Mileștii Mici”, în proces de insolvabilitate și Sula Daniel cu privire

la constatarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 1 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul depus de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, casată

integral hotărârea din 23 iunie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și emisă

o nouă decizie prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 15 octombrie 2019, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunal Mileștii Mici, persoane

terțe Agenția Proprietății Publice, Întreprinderea de Stat ,,Mina de piatră Mileștii

Mici”, în proces de insolvabilitate și Sula Daniel cu privire la constatarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 7 iunie 2019 Consiliul com. Mileștii

Mici a adoptat decizia nr. 4/8 ,,Cu privire la aprobarea rezultatelor licitației publice

din 2 mai 2019”.

A menționat că Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în

conformitate cu art. 64 din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din

28 decembrie 2006 a efectuat controlul de legalitate al deciziei enunțate și a constatat

că actul contestat contravine prevederilor legislației în vigoare.

A relatat că Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat prin notificarea nr.

1304/OT4-646 din 18 iulie 2019, expediată în adresa Consiliului local, a solicitat

abrogarea deciziei și procesului-verbal contestat, însă prin demersul Primăriei com.

Mileștii Mici nr. 93 din 13 septembrie 2018 a fost informat că examinarea notificării

1

nr. 1304/OT4-646 din 18 iulie 2019 a fost inclusă în ordinea de zi a ședinței

consiliului din 2 septembrie 2019, cât și din 17 septembrie 2019.

La 27 septembrie 2019 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a fost

informat că notificarea respectivă a fost propusă spre examinare în ședința din 17

septembrie 2019, cât și din 23 septembrie 2019.

Astfel, la ședința din 23 septembrie 2019 proiectul de decizie, cu privire la

anularea deciziei contestate, nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi

abrogată, au votat ,,PRO” doar 3 consilieri din cei 8 prezenți.

A accentuat că în urma efectuării controlului asupra deciziei contestate, la caz,

s-a stabilit că potrivit deciziei menționate s-a decis aprobarea rezultatelor licitației

din 2 mai 2019 de vânzare a terenului cu suprafața de xxxx ha, cu nr. cadastral xxxxx,

la prețul de xxxxx de lei cet. Sula Daniel.

A precizat că potrivit Anexei nr. 4 a Hotărârii Guvernului cu privire la

aprobarea listei terenurilor proprietate publică a statului din administrarea Agenției

Proprietății Publice nr. 161 din 7 martie 2019, terenul cu nr. cadastral xxxxx este

inclus în lista terenurilor proprietate publică a statului (domeniul privat), delimitate

după apartenență, administrator/gestionar al acestuia fiind ÎS ,,Mina de piatră

Mileștii Mici”.

În acest context, reclamantul considera ilegală vânzarea terenului indicat în

decizia nr. 4/8 din 7 iunie 2019 a Consiliului com. Mileștii Mici.

La fel, reclamantul a opinat că la emiterea deciziei contestate, Consiliul com.

Mileștii Mici nu a ținut cont de prevederile art. 334 Cod civil.

A solicitat anularea deciziei Consiliului com. Mileștii Mici nr. 4/8 din 7 iunie

2019 ,,Cu privire la aprobarea rezultatelor licitației publice din 2 mai 2019 ” și a

procesului-verbal al Comisiei de licitație nr. 1 din 2 mai 2019.

Prin hotărârea din 23 iunie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La 29 iunie 2021, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus apel

împotriva hotărârii din 23 iunie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, iar în

urma notificării la 14 iulie 2021 a hotărârii motivate, la 26 iulie 2021 a prezentat

motivarea apelului, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 232 Cod

administrativ.

Prin decizia din 1 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

depus de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, casată integral hotărârea

din 23 iunie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și emisă o nouă decizie

prin care acțiunea a fost admisă. A fost anulată decizia Consiliului comunei Mileștii

Mici nr. 4/8 din 7 iunie 2019 ,,Cu privire la aprobarea rezultatelor licitației publice

din 2 mai 2019” și procesul-verbal al comisiei de licitație nr. 1 din 2 mai 2019.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 14,

77 din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006,

care reglementează aspecte ce țin competențele de bază ele consiliilor locale,

administrarea bunurilor proprietate publică a unității administrativ-teritoriale.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a accentuat că prin decizia Consiliului comunei Mileștii Mici nr. 4/8 din 7 iunie

2019 ,,Cu privire la aprobarea rezultatelor licitației publice din 02.05.2019”, s-a

decis aprobarea rezultatelor licitației din 02.05.2019 de vânzare a terenului cu

suprafața de xxxxx ha, cu nr. cadastral xxxxx, la prețul de xxxxx, cet. Sula Daniel.

2

Astfel, în rezultatul examinării materialelor care au stat la baza adoptării

deciziei contestate, s-a constatat că potrivit anexei nr. 4 a Hotărârii Guvernului RM

nr. 161 din 07.03.2019 cu privire la aprobarea listei terenurilor proprietate publică a

statului din administrarea Agenției Proprietății Publice, terenul cu numărul cadastral

xxxxx este inclus în lista terenurilor proprietate publică a statului (domeniul privat)

delimitate după apartenență, administrator/gestionar al acestuia fiind ÎS „Mina de

piatră Mileștii Mici”.

Or, la data de 7 martie 2019 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 161 cu

privire la aprobarea listei terenurilor proprietate publică a statului din administrarea

Agenției Proprietății Publice, unde conform pct. 3, subpct. 2), s-a aprobat lista

terenurilor proprietate publică a statului (domeniul privat) delimitate după

apartenență, conform anexei nr. 4. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial nr.

108-110/215 din 27 martie 2019.

Respectiv, la pct. 4 din anexa nr. 4 aprobată prin Hotărârea Guvernului

precitată, figurează terenul cu nr. cadastral xxxxx, pentru exploatări miniere din r-

nul Ialoveni, com. Mileștii Mici, s. Piatra Albă, situat în extravilanul localității, iar

în calitate de administrator/gestionar este indicat ÎS „Mina de piatră Mileștii Mici”.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că autoritatea publică locală nu a fost în

drept să dispună vânzarea terenului care nu-i aparținea, fiind proprietatea statului.

La 23 februarie 2022, Sula Daniel, reprezentat de avocatul Garaba Mihail a

depus recurs împreună cu motivarea împotriva deciziei din 1 februarie 2022 a Curții

de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată prin faptul că cauza a fost examinată superficial.

A menționat că bunul imobil supus licitării cu nr. cadastral xxxxxx cu suprafața

de xxxx ha a constituit începând cu 23 aprilie 2013 proprietatea privată a Primăriei

com. Mileștii Mici în baza deciziei nr. 3/12 din 12 aprilie 2013, fapt confirmat prin

extrasul din Registrul bunurilor imobile și nu existau impedimente în desfășurarea

licitației, aprobarea rezultatelor licitării prin procesul-verbal nr. 1 din 2 mai 2019 și

emiterea deciziei cu privire la aprobarea rezultatelor licitației publice din 2 mai 2019.

A obiectat că în procesul de dobândire a dreptului de proprietate a dat dovadă

de bună-credință.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de respingere a

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 1 februarie 2022,

dispozitivul fiind notificat reprezentantului recurentului la data de 2 februarie 2022,

iar decizia motivată ce se solicită a fi casată la data de 29 martie 2022, fapt ce se

3

confirmă prin extrasul din poșta electronică (f. d. 19, 30, vol. II). Astfel, recursul

depus împreună cu motivarea la instanța de apel la 23 februarie 2022 este în termen.

Prin referința depusă la data de 2 iunie 2022, Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței

de apel.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Sula Daniel, reprezentat

de avocatul Garaba Mihail, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

4

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(LevagesPrestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont

de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Sula Daniel, reprezentat de avocatul Garaba Mihail.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Sula Daniel, reprezentat de avocatul Garaba Mihail, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

5