3ra-915/24 — contestarea actului administrativ

La data de 20 iunie 2024, Vașcalup Zoia, s-a adresat cu o acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului Național pentru Supraveghere Tehnică, cu privire la obligarea autorității publice să întreprindă măsuri în vederea înlăturării încălcărilor depistate, precum și compensarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 29 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Vașcalup Zoia împotriva Inspectoratului Național pentru Supraveghere Tehnică cu privire la obligarea autorității publice să întreprindă măsuri în vederea înlăturării încălcărilor depistate, precum și compensarea prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. h) Cod administrativ, deoarece cererea de chemare în judecată nu corespunde cerințelor prevăzute la art. 211 alin. (1) și (2) și art. 212 alin. (1) și reclamantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanța de judecată.

Prin Nefiind de acord cu încheierea primei instanțe, la data de 09 august 2024 (conform plicului anexat), Vașcalup Zoia, a depus recurs asupra încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 29 iulie 2024.

Prin încheierea din 25 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a stabilit recurentului Vașcalup Zoia termen de 5 (cinci) zile calendaristice din momentul notificării prezentei încheieri, pentru prezentarea dovezii achitării taxei de timbru în sumă de 200 de lei în conformitate cu prevederile art. 2 la Legea taxei de stat, nr. 213 din 31 iulie 2023.

Prin decizia din 21 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat inadmisibil recursul înaintat de Vașcalup Zoia împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 29 iulie 2024, din motiv că recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanța de judecată prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2024. 1

La 24 octombrie 2024 și la 21 noiembrie 2024 Vașcalup Zoia a depus recurs împotriva deciziei din 21 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, inovând ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Art. 213 Cod administrativ: „Dacă cererea de chemare în judecată nu corespunde prevederilor art.211 alin.(1) și (2) și ale art.212 alin.(1), judecătorul stabilește reclamantului un termen pentru înlăturarea neajunsurilor. Dacă reclamantul a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanță, cererea se consideră depusă la data inițială”.

Art. 241 alin. (1) Cod administrativ: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.

Art. 244 alin. (1) Cod administrativ: „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs”.

Art. 246 alin. (1), (2) lit. a) din Codul administrativ, „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Recursul se declară inadmisibil în special când decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs”.

La caz Curtea de Apel Chișinău a examinat prezenta cauză de contencios administrativ ca instanță de recurs și nu ca instanță de apel, adică decizia enunțată, a cărei casare a fost solicitată în recursul vizat, a fost emisă ca urmare a verificării legalității 2 încheierii din 29 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani care nu se referă la fondul cauzei. Or, prin încheierea 29 iulie 2024 s-a declarat inadmisibilă acțiunea în temeiul art. 207 alin. (2) lit. h) Cod administrativ, pe motiv că cererea de chemare în judecată nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2), art. 212 alin. (1) Cod administrativ, și reclamanta nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanța de judecată.

În această ordine de idei, argumentele invocate în cererea de recurs cu privire la ilegalitatea deciziei recurate nu pot fi acceptate de instanța de recurs, deoarece acestea sunt irelevante în condițiile în care se referă la dezacordul față de un act judecătoresc, care în virtutea legii nu poate fi atacat cu recurs.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a menționa și faptul că consacrarea expresă de către legislatorul național a categoriilor de acte judecătorești susceptibile recursului în cauzele de contencios administrativ este conformă standardelor procedurale relevante garantate de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, o asemenea reglementare juridică încadrându-se pe deplin în marja de apreciere recunoscută autorităților statale în configurarea cadrului intern relevant.

În acest context, instanța de recurs constată că recursul depus de Vașcalup Zoia a fost depus contrar dispozițiilor legale, fapt care impune declararea inadmisibilă a acestuia.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Vașcalup Zoia, ca fiind depus împotriva unei decizii a instanței de apel, care în virtutea legii nu poate fi atacată cu recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 alin. (1), (2) lit. a) din Codul administrativ