3ra-425/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-425/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Sochirca Lidia,
Sochirca Tudor și Sochirca Lionela,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Lidia Sochirca, Lionela Sochirca și Tudor Sochirca
împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,
terț Ion Modval, privind contestarea actelor administrative,
împotriva deciziei din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-425/24
NR. PIGD 2-21147229-01-3ra-16052024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Dodon
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
20 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Sochirca Lidia, Sochirca Tudor și Sochirca Lionela,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 5 octombrie 2021, Sochirca Lidia, Tudor Sochirca și Lionela
Sochirca s-au adresat cu acțiuni în contencios administrativ împotriva
Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, terț Ion
Modval, privind contestarea actelor administrative.
Prin încheierea din 8 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a dispus conexarea cauzei nr.3-2711/2021 (2-21147295-12-3-
05102021) la acțiunea depusă de Tudor Sochirca și a cauzei nr. 3-2710/2021
(2-21147277-12-3-05102021) la acțiunea depusă de Lionela Sochirca, la
cauza nr.3-2709/2021 (2-21147229-12-3-05102021) intentată la acțiunea
depusă de Lidia Sochirca împotriva Centrului Național pentru Protecția
Datelor cu Caracter Personal, privind contestarea actelor administrative,
pentru examinare într-o procedură.
Reclamanții au solicitat: anularea actelor administrative emise de
Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, prin care
plângerile lor au fost lăsate fără examinare pe motiv de tardivitate:
răspunsul/decizia nr. 02/1-06/S-409/21 din 23 iulie 2021 (Lidia Sochirca),
răspunsul/decizia nr. 02/1-06/S-423/21 din 11 august 2021 (Tudor Sochirca),
răspunsul/decizia nr. 02/1-06/S-442/21 din 9 august 2021 (Lionela
Sochirca), decizia nr. 02/1-06/2247 din 7 septembrie 2021, prin care cererile
prealabile au fost respinse ca neîntemeiate; Repunerea în termen a
plângerilor depuse; Constatarea încălcării dreptului lor la protecția datelor cu
caracter personal de către avocatul Ion Modval, care a accesat și utilizat fără
consimțământ datele lor personale; Obligarea Centrului Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal să constate încălcarea și să-l atragă la
răspundere contravențională pe avocatul Ion Modval pentru accesarea
ilegală a datelor cu caracter personal.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, la 2 iulie 2021, Lidia
Sochirca a înaintat plângerea nr. 409/21 către Centrul Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal, solicitând constatarea încălcării
1
drepturilor sale privind protecția datelor cu caracter personal de către
avocatul Ion Modval și atragerea acestuia la răspundere contravențională,
pentru accesarea ilegală a acestor date, în temeiul Legii nr. 133/2011 privind
protecția datelor cu caracter personal.
În sesizare a menționat că la 16 februarie 2021, avocatul Ion Modval,
în calitate de reprezentant al lui Radu Sochirca, a depus o cerere revocatorie
la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, solicitând să fie declarat inopozabil
față de clientul său contractul de donație nr. 2123 din 16 aprilie 2019, prin
care Lidia Sochirca a donat Tudor Sochirca și Lionela Sochirca cota de 7/8
din două imobile situate în Chișinău, str. Spartacus nr. 6/A.
În susținerea cererii sale, avocatul Ion Modval a anexat mai multe
înscrisuri conținând informații cu caracter personal despre Lidia Sochirca,
extrase din bazele de date ale CNAM și CNAS, extrase de cont bancar, date
cadastrale despre bunurile imobile și mobile ale acesteia, precum și
informații obținute de la furnizorii de servicii publice precum Premier
Energy și Moldova Gaz.
Reclamanții au susținut că aceste date au fost obținute și utilizate fără
consimțământul lor și fără ca avocatul să dețină o autorizație sau un temei
legal pentru prelucrarea acestora, încălcând astfel prevederile Legii nr.
133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.
Au invocat faptul că, prin accesarea și utilizarea acestor date fără
autorizație, Ion Modval a încălcat dreptul lor fundamental la protecția datelor
cu caracter personal și la viață privată, garantat de Constituția Republicii
Moldova și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, aceștia au subliniat că informațiile privind bunurile
imobile menționate nu aveau nicio legătură directă cu obiectul cererii de
chemare în judecată depuse de avocat și că utilizarea acestora a fost
nejustificată și abuzivă.
Potrivit reclamanților, această acțiune a produs o ingerință gravă în
drepturile lor protejate de lege, fără ca aceasta să fie justificată printr-un
interes legitim sau printr-o dispoziție legală clară care să permită colectarea
și utilizarea unor astfel de date.
În urma depunerii plângerii de către Lidia Sochirca, Centrul Național
pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a emis răspunsul nr. 02/1-06/S-
409/21 din 23 iulie 2021, prin care a respins plângerea, motivând că aceasta
a fost formulată tardiv, întrucât termenul de 30 de zile pentru depunerea unei
astfel de sesizări ar fi început să curgă de la data de 21 aprilie 2021, dată la
care în ședința de judecată au fost prezentate actele respective.
2
Reclamanții au contestat această concluzie, susținând că ședința
respectivă a fost amânată din cauza instituirii stării de urgență sanitară la
nivel național și că aceștia nu au avut posibilitatea de a lua cunoștință cu
materialele dosarului decât ulterior.
Ulterior, reclamanții au depus, la 24 august 2021, o cerere prealabilă
prin care au solicitat anularea deciziei nr. 02/1-06/S-409/21, repunerea în
termen a plângerii, constatarea încălcării dreptului lor la protecția datelor cu
caracter personal și aplicarea unei sancțiuni contravenționale față de avocatul
Ion Modval.
Prin decizia nr. 02/1-06/2247 din 7 septembrie 2021, Centrul Național
pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a respins cererea prealabilă,
menținând soluția de respingere a plângerii pe motiv de tardivitate.
Reclamanții au contestat această decizie, arătând că Centrul nu a
efectuat o anchetă efectivă și imparțială asupra plângerii lor, nu l-a audiat pe
Ion Modval și nu a analizat în mod corespunzător probele prezentate.
Aceștia au mai susținut că excepția de tardivitate a fost invocată din
oficiu de către inspectorul Centrului, fără ca Ion Modval să fi ridicat această
excepție, ceea ce, în opinia lor, reprezintă o încălcare a principiului
contradictorialității.
De asemenea, au argumentat că, în condițiile în care dreptul la
protecția datelor cu caracter personal este unul fundamental, Centrul nu avea
competența de a respinge plângerea pe considerente pur procedurale, ci
trebuia să examineze fondul cauzei și să constate dacă avocatul Ion Modval
a încălcat sau nu dispozițiile Legii nr. 133/2011.
În susținerea cererii lor, reclamanții au menționat că nu au avut
posibilitatea de a depune plângerea mai devreme din motive obiective,
inclusiv din cauza stării de sănătate a Lidiei Sochirca și a restricțiilor impuse
de pandemie, care au limitat accesul la instanțele de judecată și la
documentele necesare pentru formularea unei plângeri complete. Aceștia au
arătat că dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu poate fi îngrădit
prin aplicarea strict formală a unui termen procedural și că Centrul ar fi
trebuit să examineze fondul sesizării, având în vedere gravitatea încălcării
invocate.
Reclamanții au considerat că deciziile Centrului Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal sunt nelegale și că acestea le încalcă
dreptul de acces la justiție, prevăzut de Constituție și de legislația națională
în materia contenciosului administrativ. Au invocat faptul că, potrivit art.
209 alin. (3) din Codul administrativ, pentru acțiunea în constatare nu există
3
termen de înaintare a acțiunii în contencios administrativ, ceea ce face ca
invocarea tardivității de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu
Caracter Personal să fie lipsită de temei juridic.
În concluzie, reclamanții au solicitat instanței anularea actelor
administrative emise de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu
Caracter Personal, constatarea încălcării drepturilor lor la protecția datelor
cu caracter personal și obligarea Centrului să-l sancționeze contravențional
pe avocatul Ion Modval pentru accesarea și utilizarea ilegală a datelor lor
personale.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 23 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, acțiunile înaintate de Lidia Sochirca, Lionela Sochirca și Tudor
Sochirca împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal, terțul Ion Modval, au fost respinse ca neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 16 ianuarie 2023, Lidia Sochirca, Lionela Sochirca și Tudor
Sochirca au declarat apel împotriva hotărârii din 23 decembrie 2022.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Sochirca Lidia, Sochirca Tudor și Sochirca Lionela
împotriva hotărârii din 23 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că instanța de fond a
elucidat și constatat pe deplin circumstanțele cauzei, verificând și apreciind
obiectiv probele administrate la dosar, stabilind corect circumstanțele de fapt
și aplicând corect legislația aplicabilă litigiului.
Instanța a menținut constatarea privind tardivitatea depunerii
plângerilor formulate de reclamanți și a apreciat că CNPDCP a procedat
corect atunci când a respins aceste plângeri, în conformitate cu art. 27 alin.
(1) din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.
Instanța a analizat și argumentele referitoare la imposibilitatea de a
formula plângerea în termen, constatând că aceștia aveau cunoștință despre
accesarea și utilizarea datelor lor cu caracter personal încă din 3 martie 2021,
dată la care au primit copia acțiunii formulate de Ion Modval, anexată la
cererea acestuia de chemare în judecată. Astfel, termenul legal de 30 de zile
4
pentru depunerea plângerii s-a scurs la 2 aprilie 2021, iar plângerile
formulate în iulie și august 2021 au fost evident tardive.
În ceea ce privește argumentul apelanților potrivit căruia Centrul
Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nu ar fi avut dreptul
să invoce din oficiu excepția de tardivitate, instanța de apel l-a respins,
reținând că potrivit art. 22 alin. (1) și art. 85 alin. (3) din Codul administrativ,
autoritățile publice au obligația de a cerceta starea de fapt din oficiu și de a
verifica legalitatea unei cereri, fără a se limita la dovezile și afirmațiile
participanților. Astfel, CNPDCP a avut temei legal să constate tardivitatea
plângerilor, iar această concluzie a fost corect menținută de prima instanță.
Referitor la argumentele reclamanților conform cărora avocatul Ion
Modval a accesat și utilizat în mod ilegal datele lor cu caracter personal,
instanța de apel a apreciat că aceste aspecte nu pot înlătura excepția
tardivității și nu influențează legalitatea actului administrativ contestat.
CNPDCP nu putea analiza fondul plângerii din cauza depunerii tardive a
acesteia, iar invocarea unei încălcări a dreptului la protecția datelor nu poate
constitui un motiv suficient pentru a anula efectele unui termen procedural
nerespectat.
De asemenea, instanța a analizat susținerile apelanților privind starea
de sănătate precară a Lidiei Sochirca și imposibilitatea depunerii plângerii în
termen și a constatat că acestea nu sunt probate. Fișa medicală prezentată nu
echivalează cu imposibilitatea absolută de a formula și depune o plângere.
Mai mult, instanța a reținut că apelanții ar fi putut depune plângerea printr-
un reprezentant sau prin poștă (electronică sau terestră), însă nu au dovedit
că ar fi fost împiedicați obiectiv să utilizeze aceste mijloace.
În ceea ce privește interpretarea art. 209 alin. (3) din Codul
administrativ, instanța de apel a reținut că acest text de lege nu este aplicabil
cauzei, deoarece reclamanții nu au solicitat doar constatarea unei încălcări,
ci și obligarea CNPDCP să aplice o sancțiune contravențională avocatului
Ion Modval. În acest context, acțiunea era supusă termenului general de
formulare a plângerii, iar nerespectarea acestui termen a condus, în mod
justificat, la respingerea cererii de către CNPDCP.
Instanța de apel a mai subliniat că Centrul Național pentru Protecția
Datelor cu Caracter Personal a procedat corect atunci când a respins cererile
prealabile ale reclamanților, întrucât aceștia nu au prezentat probe noi care
să justifice repunerea în termen. Excepția de tardivitate a fost constatată în
mod corect, iar hotărârea instanței de fond a fost adoptată cu respectarea
principiului legalității.
5
În concluzie, Curtea de Apel Chișinău a apreciat că hotărârea primei
instanțe este legală și temeinică, întrucât a fost adoptată în urma unei analize
complete a probelor și a circumstanțelor cauzei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 29 aprilie 2024, Sochirca Lidia, Sochirca Tudor și Sochirca Lionela
au declarat recurs împotriva deciziei din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând casarea integrală a hotărârilor instanțelor de judecată
ierarhic inferioare, cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de
judecată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, au invocat aplicarea greșită a prevederilor art.
65 din Codul administrativ, susținând că instanțele inferioare au refuzat
nejustificat repunerea în termen, deși au existat motive obiective care au
împiedicat depunerea plângerilor în termen legal, inclusiv starea de sănătate
a Lidiei Sochirca și restricțiile impuse în perioada respectivă.
Recurenții au criticat faptul că excepția de tardivitate a fost invocată
din oficiu de CNPDCP, fără ca partea adversă să o fi ridicat, ceea ce
contravine art. 22 alin. (1) și art. 85 alin. (3) Cod administrativ, care impun
verificarea legalității, dar nu permit respingerea unei cereri strict pe criterii
procedurale.
Consideră că instanțele inferioare au interpretat eronat art. 209 alin.
(3) Cod administrativ, ignorând că acțiunea are un caracter de constatare,
pentru care legea nu prevede termen de introducere, iar aspectele de fond
trebuiau examinate independent de considerentele de tardivitate.
Recurenții au susținut că s-a încălcat dreptul lor la protecția datelor cu
caracter personal, garantat de Legea nr. 133/2011 și art. 8 CEDO, prin
refuzul instanțelor de a analiza fondul cauzei, ignorând accesarea și utilizarea
ilegală a datelor de către avocatul Ion Modval.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Prin referința depusă la 15 august 2024, CNPDCP a solicitat
respingerea recursului declarat.
Alte referințe nu au fost depuse.
6
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus
tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
constată că Sochirca Lidia a luat cunoștință cu decizia motivată la 6 martie
2024 (f.d.93 verso), iar cererea de recurs a fost declarată la 29 aprilie 2024,
cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
7
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată
a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
8
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
9
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Sochirca Lidia, Sochirca Tudor
și Sochirca Lionela.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10