3ra-963/21 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-963/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal, persoane terțe Sergiu Negrescu și Serviciul de

Informații și Securitate cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal împotriva hotărârii din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 1 aprilie 2019 Ministerul Afacerilor Interne a depus cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoane terțe Sergiu Negrescu și

Serviciul de Informații și Securitate cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că în urma examinării plângerii subiectului de

date cu caracter personal Sergiu Negrescu, care a solicitat verificarea legalității

prelucrării datelor cu caracter personal de către Ministerul Afacerilor Interne și

Serviciul de Informație și Securitate, prin decizia nr. 63 din 4 martie 2019 a Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal s-a dispus: 1. Finalizarea

examinării plângerii cu nr. N.S.-264/16 în circumstanțele descrise în partea

constatatoare a deciziei. 2. Informarea MAI privind respectarea prevederilor art. 13

al Legii privind protecția datelor cu caracter personal în vederea asigurării dreptului

de acces la date cu caracter personal a subiecților de date. 3. Informarea SIS și MAI

privind obligativitatea respectării prevederilor art. 15 alin. (3) și (4) ale Legii privind

protecția datelor cu caracter personal în vederea asigurării dreptului de acces la date

cu caracter personal a subiecților datelor cu caracter personal și informarea

CNPDCP în cazul aplicării excepțiilor prevăzute de același articol.

1

A menționat că potrivit art. 27 alin. (1) al Legii privind protecția datelor cu

caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, subiectul datelor cu caracter personal care

consideră că prelucrarea datelor sale nu este conformă cu cerințele prezentei legi,

poate înainta Centrului o plângere în termen de 30 de zile din momentul depistării

încălcării, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, în urma examinării plângerii,

Centrul emite o decizie motivată care prevede fie lipsa încălcării prevederilor

legislației, fie suspendarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal,

fie rectificarea, blocarea sau distrugerea datelor neveridice ori obținute ilicit. Decizia

este comunicată părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii

plângerii.

Reclamantul a arătat că plângerea subiectului de date cu caracter personal

Sergiu Negrescu, a fost înregistrată la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal în anul 2016 cu nr. N.S.-264/16, iar decizia Centrului nr. 63 a fost

emisă abia la 4 martie 2019, cu încălcarea termenului de 30 zile prevăzut la art. 27

alin. (3) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie

2011.

Astfel, reieșind din circumstanțele expuse, a susținut că actul administrativ

contestat este ilegal.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 27 din Legea privind

protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, art. 26 din Legea

contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000.

A solicitat anularea deciziei nr. 63 din 4 martie 2019 emisă de Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

Prin hotărârea din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă cererea de chemare în judecată. A fost anulată ca ilegală decizia Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 63 din 4 martie 2019.

La 1 septembrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a

depus apel împotriva hotărârii din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, iar urmare a notificării la data de 5 ianuarie 2021 a hotărârii motivate, la 28

ianuarie 2021, a prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal împotriva

hotărârii din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel cu trimitere la prevederile

art. 27 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie

2011 (în redacția în vigoare la momentul emiterii actului administrativ) a reținut ca

fiind justă concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii și anularea ca

ilegală a deciziei Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

nr. 63 din 4 martie 2019.

În acest context, instanța de apel a menționat că obiectul controlului

judecătoresc în prezenta speță îl constituie decizia Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 63 din 4 martie 2019, emisă pe marginea

plângerii petiționarului Sergiu Negrescu, prin care s-a solicitat verificarea legalității

prelucrării datelor cu caracter personal de către Ministerul Afacerilor Interne și

Serviciul de Informații și Securitate.

2

Astfel, având în vedere cadrul legal incident situației din speță și anume

prevederile art. 27 alin. (3) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal

nr. 133 din 8 iulie 2011 (în redacția în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ), instanța de apel a constatat că autoritatea publică la emiterea deciziei

nu a respectat termenul instituit de lege, fapt ce servește temei de anulare a actului

administrativ contestat ca fiind viciat de procedură.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, iar soluția de admitere a acțiunii este justă,

fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în

coraport cu normele aplicabile speței.

La 5 iulie 2021 Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

a depus recurs împotriva deciziei din 8 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

La 22 septembrie 2021 Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material.

A indicat că prevederile art. 27 alin. (3) din Legea privind protecția datelor cu

caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011 (în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ), conțineau o lacună legislativă în sensul lipsei abordării referitoare la

multiplele situații care pot surveni în urma efectuării controlului, ceea ce a făcut

dificilă viitoare sa aplicare, iar prin Legea nr. 124 din 9 iulie 2020 pentru modificarea

art. 27 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie

2011, această lacună a fost înlăturată.

La fel, a enunțat că termenul îndelungat (peste 30 de zile) de examinare a

petiției a fost dictat de necesitatea acumulării materialului probatoriu, necesar în

vederea emiterii unei poziții obiective pe marginea subiectului abordat în plângere.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 8 iunie 2021, fiind

notificată Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în data

de 23 august 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii recomandate

anexat la dosar (f.d. 133). Astfel, recursul depus la 5 iulie 2021 și motivarea

recursului prezentată la 22 septembrie 2021, este în termen.

La 24 septembrie 2021 și 30 septembrie 2021, în adresa intimaților a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

3

Prin referința din 6 octombrie 2021, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat

declararea recursului inadmisibil.

Prin referința din 19 octombrie 2021, Serviciul de Informații și Securitate a

solicitat declararea recursului inadmisibil sau respingerea acestuia.

Totodată, avizul de recepție a scrisorii recomandate expediat în adresa

intimatului Sergiu Negrescu, a fost returnat cu mențiunea ,,nereclamat”.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

4

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

5