3ra-1233/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1233/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-1233/21

2-20037687-01-3ra-24112021

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: L. Holevițcaia)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Dumitru Calendari împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, persoană terță Viorel Moldovanu cu privire la contestarea actului,

împotriva deciziei din 06 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, și s-a

menținut hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 17 martie 2020 Dumitru Calendari a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova solicitând anularea deciziei nr.19 din

24 ianuarie 2020 a Centrului pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii

Moldova ca fiind ilegală în fond, emisă contrar prevederilor legii și cu încălcarea

procedurii stabilite.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 20 februarie 2020, a recepționat

Decizia nr.19 din 24 ianuarie 2020, semnată de Eduard Răducan, director al Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, emisă în

urma examinării petiției înregistrate sub nr.M.V.-69/17, depusă de către Viorel Moldovanu

cu privire la pretinsele operațiuni de prelucrare ilegală a datelor cu caracter personal care îl

vizează de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul - Dumitru

Calendari.

Prin Decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova nr.19 din 24 ianuarie 2020 s-a dispus: finalizarea examinării adresării

lui Viorel Moldovanu nr.M.V-69/17 din motivele de fapt și de drept menționate în

1

prezenta decizie. Procuratura Generală va întreprinde măsuri în vederea aducerii la

cunoștință întregului efectiv privind neadmiterea efectuării operațiunilor de

accesare/vizualizare, imprimare și stocare a datelor cu caracter personal, cu informarea

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, în scris, asupra măsurilor

corespunzătoare întreprinse.

Consemnează că, în partea motivată a deciziei, Eduard Răducan, directorul Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova a menționat

că: „Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova

a înregistrat plângerea lui Viorel Moldovanu, care a reclamat pretinsul fapt de prelucrare

ilegală a datelor cu caracter personal care îl vizează de către procurorul Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Cahul - Dumitru Calendari. (...) În raport cu circumstanțele relevate,

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal remarcă faptul că,

procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul - Dumitru Calendari, avea aparent,

temeiul de a solicita informații privind traversarea frontierei de stat vizând persoana în

cauză, aspect care poartă în sine un caracter justificat, (...). Astfel, procurorul Procuraturii

de nivelul Curții de Apel Cahul - Dumitru Calendari, urma să întocmească un raport,

anterior efectuării de către utilizatorul autorizat al Procuraturii de nivelul Curții de Apel

Cahul – Vitalie Cebotari, prin intermediul SIC„ACCES WEB”, la data de 22 aprilie 2016,

ora 12:40:05, a datelor cu caracter personal ale lui Viorel Moldovanu, deși există

adresarea nr.399 din 22 aprilie 2016 către procurorul Șef al secției tehnologii

informaționale și investigații ale infracțiunilor în domeniul informaticii Veaceslav Soltan.

Totodată, este de menționat că, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal nu a identificat, din materialele acumulate, că în privința lui Viorel Moldovanu

să fi fost pornit un proces penal/contravențional, dosar de căutare sau efectuate alte acțiuni

prevăzute de lege la momentul accesării datelor cu caracter personal ale lui Viorel

Moldovanu, (...)”.

Cu referire la pretențiile de procedură, reclamantul Dumitru Calendari consideră că, a

avut loc încălcarea procedurii stipulate la art.26 alin.(3) din Legea nr.133/2011, care

stipulează că: Despre intenția efectuării controlului, Centrul informează operatorul sau

persoana împuternicită de către acesta cu 5 zile înainte de începerea acestuia, cu excepția

cazurilor prevăzute la art.27 alin.(2) și (4).

Totodată, consideră că a avut loc încălcarea procedurii stipulate la art.27 alin.(1) din

Legea nr.133/2011, care prevede că: Subiectul datelor cu caracter personal care consideră

că prelucrarea datelor sale nu este conformă cu cerințele prezentei legi poate înainta

Centrului o plângere în termen de 30 de zile din momentul depistării încălcării. Respectiv,

plângerea lui Viorel Moldovanu este inadmisibilă, deoarece a fost depusă cu mult peste

termenul legal.

Mai mult ca atât, precizează că, potrivit art.27 alin.(3) din Legea nr.133/2011, în

urma examinării plângerii, Centrul emite o decizie motivată care prevede fie lipsa

încălcării prevederilor legislației, fie suspendarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu

caracter personal, fie rectificarea, blocarea sau distrugerea datelor neveridice ori obținute

ilicit. Decizia este comunicată părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii

plângerii.

2

Invocă faptul că, nici una din soluțiile legale și termenul examinării nu au fost

respectate și nu sunt menționate în decizia nr.19 din 24 ianuarie 2020.

Susține că, decizia emisă la 24 ianuarie 2020 este bazată pe argumente contradictorii.

Mai specifică că, pe de o parte se menționează că „(...) procurorul Dumitru Calendari

avea, aparent, temeiul de a solicita informații privind traversarea frontierei de stat vizând

persoana în cauză, aspect care comportă în sine un caracter justificat (...)”. Ulterior, se

menționează: „(...) chiar și în cazul constatării încălcării principiilor de prelucrare a datelor

cu caracter personal (...) termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale la

acel moment era de 3 luni. Mai mult, se relevă expirarea termenului general de prescripție

privind atragerea la răspundere contravențională, chiar și la momentul înaintării plângerii

la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal”.

Menționează reclamantul că, soluția adoptată nu corespunde părții descriptive a

deciziei și această este expusă neclar. Or, pe de o parte, s-a dispus finalizarea examinării

adresării, pe altă parte, s-a dispus Procuraturii Generale să întreprindă măsuri privind

neadmiterea efectuării operațiunilor de prelucrare a datelor în lipsa unei necesități

evidente, proporționale cu scopul urmărit, deși în textul deciziei, s-a menționat că Viorel

Moldovanu a avut un comportament ilicit, iar solicitarea de date a avut un aspect care

comportă în sine un caracter justificat.

Reclamantul notează că, în decizie nu se indică la concret presupusele încălcări

comise și fapta contravențională constatată, nu se precizează pentru care faptă anume a

expirat termenului de prescripție, nu se indică făptuitorul încălcărilor presupuse. Or,

procurorul Dumitru Calendari a fost beneficiarul (terțul) informațiilor respective privind

traversarea frontierei de stat de către Viorel Moldovanu, iar procurorii Vitali Cebotari și

Veaceslav Soltan au accesat bazele de date, fiind persoane împuternicite de către operator

- Procuratura Generală. A fost examinată o plângere, însă nu a fost intentată o procedură

legală (contravențională/penală) și nu au fost respectate termenele pentru examinarea

acesteia.

Evidențiază reclamantul că, au fost solicitate informațiile privind traversarea

frontierei de stat de către Viorel Moldovanu în vederea executării sentinței de condamnare

a Judecătoriei Cantemir din 16 iulie 2014, pe cauza penală nr.1-138/14 și executării

deciziei din 24 decembrie 2015 a Curții de Apel Cahul pe cauza contravențională nr.05-4r-

1037-27072015. Or, atragerea la răspundere penală pentru neexecutarea hotărârii

judecătorești presupune o condiție obligatorie existența hotărârii judecătorești

contravenționale definitive și irevocabile, prin care făptuitorul a fost tras la răspundere

contravențională pentru neexecutarea hotărâri judecătorești.

Faptul că directorul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

nu a constatat cauza contravențională nr.05-4r-1037-27072015, nu înseamnă că această

cauza nu a existat, or, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

trebuia să administreze toate materialele necesare și hotărârile judecătorești, inclusiv și

hotărârea Curții de Apel Cahul pe cauza contravențională sus numită.

Faptul administrării informațiilor privind traversarea frontierei de stat de către Viorel

Moldovanu, exprimată prin solicitarea, accesarea bazelor de date și imprimarea

informațiilor respective, și anexarea acestora la cauza penală pornită, în rezultatul căreia

Viorel Moldovanu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.320

3

Cod penal, a fost supusă examinării admisibilității în cadrul dosarului penal respectiv, la

judecarea cauzei penale în fond (Judecătoria Cantemir) și recurs (Curtea Supremă de

Justiție), nefiind constatate erori ale normelor procesual-penale, sub aspectul prevederilor

art.94, 251 Cod de procedură penală, inclusiv a prevederilor art.93, 262 Cod de procedură

penală. Aceste informații administrate au fost admise ca probe în procesul penal, fiind

supuse aprecierii în conformitate cu legea, au fost puse la baza sentinței de condamnare a

Judecătoriei Cahul sediul Cantemir din 19 ianuarie 2018 (dosarul nr.l- 221/16 (17-1-1779-

07122016)), menținută prin decizia din 19 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție

(dosarul nr.lra-329/2019) și circumstanțele respective nu au fost luate în considerație de

către directorul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, Eduard

Răducan, la adoptarea deciziei nr.19 din 24 ianuarie 2020 a Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal.

Mai invocă reclamantul că, nu s-a constatat ilegalitatea nici în materie și nici în

procedură a prelucrării datelor cu caracter personal. În legătură cu circumstanțele cauzei,

de către directorul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

Eduard Răducan, nu au fost analizate prevederile art.5 alin.(5) lit.d), e) din Legea

nr.133/2011 (Consimțământul subiectului datelor cu caracter personal nu este cerut în

cazurile în care prelucrarea este necesară pentru: d) executarea sarcinilor de interes public

sau care rezultă din exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit

operatorul sau terțul căruia îi sunt dezvăluite datele cu caracter personal; e) realizarea unui

interes legitim al operatorului sau al terțului căruia îi sunt dezvăluite datele cu caracter

personal cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesele sau drepturile și

libertățile fundamentale ale subiectului datelor cu caracter personal;) în coroborare cu

circumstanțele constatate și prevederile art.15 Legii nr.133/2011 (Prevederile art.4 alin.(1),

art.12 alin.(1) și (2), art.13, 14 și 28 nu se aplică în cazul în care prelucrarea datelor cu

caracter personal este efectuată în cadrul acțiunilor prevăzute la art.2 alin.(2) lit.d) și la

art.5 alin.(5) lit.g), în scopul apărării naționale, al securității statului și menținerii ordinii

publice, al protecției drepturilor și libertăților subiectului datelor cu caracter personal sau

ale altor persoane, dacă prin aplicarea acestora este prejudiciată eficiența acțiunii sau

obiectivul urmărit în exercitarea competențelor legale ale autorității publice).

Punctează reclamantul că, nu s-a constatat prelucrarea ilegală de date cu caracter

personal. Prelucrarea datelor s-a efectuat cu scopul investigării infracțiunii, scop constatat

prin hotărâri judecătorești de condamnare a lui Viorel Moldovanu de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.320 Cod penal. Datele respective nu au fost prelucrate cu alt

scop, nu au fost transmise altor persoane necompetente și nu au fost plasate în spațiul

public.

Invocă temei de drept prevederile Legii nr.133 din 08.07.2011 privind protecția

datelor cu caracter personal, art.art.189, 196, 203- 204, 209, 211, 218 lit.a), 224 Codul

administrativ.

Prin încheierea din 20 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a dispus

atragerea lui Viorel Moldovanu în proces, în calitate de persoană terță (f.d.36).

Prin hotărârea din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă acțiunea în contencios administrativ depusă de Dumitru Calendari împotriva

4

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoană terță Viorel

Moldovanu cu privire la anularea actului.

S-a anulat decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova nr.19 din 24 ianuarie 2020 (f.d.65, 73-86).

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 17 decembrie 2020, Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a declarat apel nemotivat, iar la 01

martie 2021 a depus apel motivat împotriva hotărării din 07 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Râșcani), solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii (f.d.70, 93-96).

Prin decizia din 06 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 07 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.123, 124-141).

Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a apreciat ca fiind justă și întemeiată

concluzia primei instanțe privind admiterea pretențiilor din cererea de chemare în judecată

depusă de Dumitru Calendari împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, persoană terță Viorel Moldovanu cu privire la anularea actului.

Instanța de apel a apreciat că prima instanță just a conchis că nu au existat premise

obiective pentru a fi constatată de către autoritatea publică pârâtă încălcarea ce ține de

protecția datelor cu caracter personal ale cetățeanului Viorel Moldovanu de către procuror.

Mai mult ca atât, însăși partea apelantă a indicat în textul actului administrativ contestat

că, procurorul Dumitru Calendari, avea, aparent, temeiul de a solicita informații cu privire

la traversarea frontierei de stat vizând persoana în cauză.

Prin actul administrativ contestat - decizia Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova nr.19 din 24 ianuarie 2020, s-a dispus:

,,Finalizarea examinării adresării lui Viorel Moldovanu nr. M.V.-69/17, din motivele de

fapt și de drept menționate în prezenta decizie. Procuratura Generală va întreprinde măsuri

în vederea aducerii la cunoștință întregului efectiv privind neadmiterea efectuării

operațiunilor de accesare/vizualizare, imprimare și stocare a datelor cu caracter personal în

lipsa unei necesități evidente, proporțională cu scopul declarat/urmărit și calitatea

procesuală a subiectului de date cu caracter personal, cu informarea Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, în scris, asupra măsurilor corespunzătoare

întreprinse.”(f.d.10-18).

Instanța de apel a subliniat că, emiterea de către o autoritate statală a unei decizii de

finalizare a examinării cauzei, fără a expune o concluzie asupra cazului examinat conform

competenței, nu acordă acesteia dreptul de a da careva îndrumări și/sau indicații organului

în activitatea căruia nu s-a constatat nici o încălcare și, respectiv, nu s-a emis decizia de

constatare a încălcării.

Prin urmare, la caz Centrul Național de Protecție a Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova, în lipsa constatării încălcării reieșind din conținutul actului emis, nu

era în drept să dea careva indicații Procuraturii Generale vizând comportamentul de urmat,

atât timp cât nu a constatat în activitatea acesteia încălcări.

În acest context, completul judiciar al instanței de apel nu a reținut argumentul părții

apelante precum că, la momentul adoptării Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția

datelor cu caracter personal, legiuitorul nu a prevăzut toate situațiile care ar putea fi luate

5

la emiterea unei decizii în cadrul procedurii de primire și soluționare a plângerii, or,

autoritatea publică pârâtă urma să emită decizia în conformitate cu exigențele prevederilor

legale, fără careva interpretări în acest sens.

Urmare a constatărilor detaliate supra vis-a-vis de circumstanțele faptice ale cazului

dedus judecării în ordine de apel, Colegiul a concluzionat că, argumentele expuse de către

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în cererea de apel sunt

lipsite de substanță obiectivă, iar instanța de fond - reieșind din cumulul probelor

administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Prin prisma acestor constatări, Completul judiciar al instanței de apel a concluzionat

că, la caz, dubiul judiciar a fost înlăturat, netemeinicia cerințelor părții apelante a fost

demonstrată, iar argumentele invocate de către apelant poartă caracter pur formal.

La 14 iulie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală a

Curții de Apel Chișinău, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a

depus recurs nemotivat, iar la 10 decembrie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și

documentare procesuală a Curții Supreme de Justiție a depus recursul motivat împotriva

deciziei din 06 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în

judecată înaintată de Dumitru Calendari împotriva Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal să fie respinsă, ca neîntemeiată (f.d.143-144, 154-157).

În motivarea recursului Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a invocat că instanța de apel a aplicat eronat legea, precum și analogia legii,

analogia dreptului.

Recurentul menționează că, potrivit art.19 al Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind

protecția datelor cu caracter personal, controlul asupra conformității prelucrării datelor cu

caracter personal cu cerințele legislației se efectuează de către Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal, care acționează în condiții de imparțialitate și

independență.

Art.20 alin.(1) lit.c) al aceluiași act normativ stabilește că, Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal în exercitarea atribuțiilor care îi revin, dispune de

atribuția de a emite instrucțiuni necesare pentru a aduce prelucrările de date cu caracter

personal - în conformitate cu prevederile legislației, fără a atinge sfera de competență a

altor organe.

În susținerea poziției invocă și prevederile Instrucțiunii privind prelucrarea datelor cu

caracter personal în sectorul polițienesc aprobată prin Ordinul Directorului Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, prin care se disting liniile directorii

care necesită a fi respectate - pentru ca prelucrarea datelor cu caracter personal în acest

segment/sector să fie în strictă conformitate cu prevederile legale din domeniul protecției

datelor cu caracter personal.

Recurentul notează că, organele Procuraturii, în virtutea obligațiilor care îi revin în

procesul de constatare, examinare, sancționare a faptelor care constituie infracțiuni/sau

fapte contravenționale, tot urmează să respecte anumite proceduri în procesul de prelucrare

a datelor cu caracter personal - în cadrul instrumentării proceselor penale/contravenționale,

cauzelor penale/contravenționale. Astfel de raționament derivă din prevederile art.4

alin.(1) al Legii nr.133/2011 care stabilește că, datele cu caracter personal care fac obiectul

6

prelucrării trebuie să fie: a) prelucrate în mod corect și conform prevederilor legii; b)

colectate în scopuri determinate, explicite și legitime, iar ulterior să nu fie prelucrate într-

un mod incompatibil cu aceste scopuri; c) adecvate, pertinente si neexcesive în ceea ce

privește scopul pentru care sunt colectate și/sau prelucrate ulterior; d) exacte și, dacă este

necesar, actualizate; e) stocate într-o formă care să permită identificarea subiecților datelor

cu caracter personal pe o perioadă care nu va depăși durata necesară atingerii scopurilor

pentru care sunt colectate și ulterior prelucrate.

În opinia recurentului, prin prelucrarea legală a datelor cu caracter personal în

sectorul polițienesc, se înțelege ingerința în viața intimă, familială și privată a persoanei

fizice, necesară într-o societate democratică, pentru a curma sau a preveni actele/faptele ce

pun în pericol securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării,

apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor si

a libertăților altora.

Concomitent, subliniază că ingerința în viața intimă, familială și privată a persoanei

fizice - în temeiurile menționate anterior, urmează a fi întemeiată, motivată, să înglobeze o

legătură de cauzalitate care ar convinge un observator obiectiv despre necesitatea unei

astfel de ingerințe.

Raportat la caz, distinge că, procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul -

Dumitru Calendari, în pofida împuternicirilor conferite prin Legea nr.3 din 25 februarie

2016 cu privire la procuratură și în pofida sesizărilor/denunțurilor depuse de Șeful Biroului

de Probațiuni Cantemir, dispunea de dreptul și de obligația de a accesa resursele

informaționale de stat în vederea verificării sesizărilor privind traversarea frontierei de stat

de către Viorel Moldovanu, în perioada în care acestuia i-a fost suspendat dreptul de a

conduce vehicule.

Însă, consideră că, în vederea legalizării unei astfel de ingerințe în viața intimă,

familială și privată, manifestată prin accesarea, consultarea, extragerea, stocarea

informației/datelor cu caracter personal - prin intermediul resurselor informaționale de

stat, în sensul Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal,

acțiunile sus numite, urmau a fi precedate de înregistrarea oficială/demararea unui proces

penal/contravențional. Altfel spus, operatorul de date cu caracter personal, anterior

accesării sistemelor informaționale de stat, urma să întocmească un raport, în care trebuia

să fie specificat scopul, temeinicia și legătura de cauzalitate a necesității obținerii unei

categorii de informații cu accesibilitate limitată.

Menționează că, procurorul din cadrul Procuraturii Raionului Cahul, Dumitru

Calendari, a dispus accesarea datelor cu caracter personal ce îl vizează pe Viorel

Moldovanu, prin intermediul SIA „Acces-Web”, care erau/sunt stocate în Registrul de stat

al Populației, fără a avea un temei justificativ în acest sens. Or, din copiile ce au fost

remise de către Procuratură spre Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, se desprinde că accesarea din 22 aprilie 2016, ora 12:40:05, a datelor cu caracter

personal ale lui Viorel Moldovanu, în rubrica „temeiul accesării” este indicat cauza

contravențională 05-4r-1037-27072015, la rubrica „solicitantul și semnătura” fiind indicat

Dumitru Calendari, iar la rubrica „semnătura persoanei responsabile de accesare” fiind

indicat - Vitalie Cebotari, însă, careva acte care ar justifica legătura de cauzalitate dintre

7

cauza menționată supra și accesarea propriu zisă a datelor cu caracter personal ce-l vizează

pe Viorel Moldovanu, nu au fost prezentate.

Având în vedere acest aspect, în pct.2 al Deciziei Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal nr.19 din 24 ianuarie 2020, Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal în calitate de autoritate competentă în domeniul protecției

datelor cu caracter personal, a subliniat practica vicioasă a prelucrărilor de date cu caracter

personal - efectuată de către organele din sistemul polițienesc (în care se regăsește și

Procuratura), a solicitat întreprinderea măsurilor prompte, pentru a fi curmată astfel de

practică.

În partea ce vizează finalizarea examinării petiției înregistrate sub nr.M.V.- 69/17,

menționează că, potrivit prevederilor art.27 alin.(3) al Legii nr.133/2011, în vigoare la

momentul emiterii deciziei nominalizate, în urma examinării plângerii, Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal emite o decizie motivată care prevede fie

lipsa încălcării prevederilor legislației, fie suspendarea operațiunilor de prelucrare a

datelor cu caracter personal, fie rectificarea, blocarea sau distrugerea datelor neveridice ori

obținute ilicit. Decizia este comunicată părților interesate în termen de 30 de zile de la data

primirii plângerii. Norma precitată conținea lacună legislativă în sensul lipsei abordărilor

referitoare la multiple situații care pot surveni în urma efectuării controlului, fapt ce a

generat necesitatea adoptării deciziei privind finalizarea examinării. Or, textul Legii nr.133

din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal prevedea doar lipsa

încălcării și nu prevedea constatarea încălcării legii.

În redacția în vigoare la momentul emiterii deciziei, norma imperativă prevedea doar

stabilirea lipsei încălcării prevederilor legislației, în logica instanței de fond reiese că

deciziile de constatare a încălcării de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal urmau să fie stabilite ca nule din motivul lipsei unei prevederi exprese în

privința constatării încălcării legislației din domeniul protecției datelor cu caracter

personal.

În final își manifestă regretul că, la momentul adoptării Legii nr.133 din 08 iulie 2011

privind protecția datelor cu caracter personal, legiuitorul nu a prevăzut toate situațiile care

ar putea fi luate la emiterea unei decizii în cadrul procedurii de primire și soluționare a

plângerii, ceea ce a făcut dificilă viitoarea sa aplicare de către Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 06 iulie 2021, în ședință

publică, însă la materialele cauzei nu se regăsește confirmarea recepționării dispozitivului

deciziei de către recurent.

Totodată, actele cauzei atestă faptul că, la 10 noiembrie 2021 Curtea de Apel

Chișinău a notificat recurentului Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

8

Personal, prin intermediul oficiului poștal, decizia integrală a instanței de apel, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție DS8005669811AS (f.d.148).

La 14 iulie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală a

Curții de Apel Chișinău, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a

depus recurs nemotivat, iar la 10 decembrie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și

documentare procesuală a Curții Supreme de Justiție, a depus recursul motivat împotriva

deciziei din 06 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în

judecată înaintată de Dumitru Calendari împotriva Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal să fie respinsă, ca neîntemeiată (f.d.143-144, 154-157).

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul a fost depus cu respectarea termenului

prevăzut de art.245 din Codul administrativ.

La 15 decembrie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Dumitru

Calendari și lui Viorel Moldovanu copia recursului motivat depus de Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele cauzei

(f.d.159).

Materialele dosarului atestă că intimatul Dumitru Calendari și persoana terță Viorel

Moldovanu au recepționat cererea de recurs depusă de Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la actele

cauzei (f.d.164-165).

La 23 decembrie 2021, intimatul Dumitru Calendari a depus referința la cererea de

recurs declarat de recurentul Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, solicitând declararea recursului împotriva deciziei din 06 iulie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, ca fiind inadmisibil (f.d.166-168).

Examinând temeiurile invocate în recurs, în raport cu referința depusă și materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-

f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

9

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de

5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

10

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

11