3ra-245/22 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-245/22 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-245/22

2-20048124-01-3ra-01032022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru)

ÎNCHEIERE

4 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de executorul judecătoresc Iacob

Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a

executorului judecătoresc Iacob Miron împotriva Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire la contestarea actului administrativ

împotriva deciziei din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Iacob Miron și menținută hotărârea din 17 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 5 mai 2020, executorul judecătoresc Iacob Miron a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că prin decizia nr. 56 din 25 februarie 2020,

semnată de Eduard Răducan, directorul Centrului Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal, a fost constatată încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) și

e), 11 alin. (1) și (3) și 20 alin. (3) din Legea privind protecția datelor cu caracter

personal, de către executorul judecătoresc Iacob Miron și distrugerea de către

executorul judecătoresc Iacob Miron a datelor cu caracter personal ale unui cetățean.

A considerat decizia menționată ca fiind neîntemeiată și lipsită de suport legal.

Astfel, a menționat că în esență obiectul deciziei contestate rezidă în

constatarea ilegalității accesării datelor cu caracter personal care o privesc pe mama

debitorului, care locuiește împreună cu debitorul.

A indicat dezacordul cu tratarea împrejurărilor de fapt de către pârât, deoarece

în calitatea sa de executor judecătoresc, a înfăptuit o acțiune prevăzută de lege,

1

necesară într-o societate democratică pentru atingerea unui scop util - executarea

hotărârii judecătorești.

Cu referire la prevederile art. 22 și 67 Cod de executare, a menționat că

restrângerea drepturilor debitorului și a rudei care locuiește împreună este prevăzută

de lege.

Executorul judecătoresc prin lege este investit cu dreptul de a accesa acele

date cu caracter personal despre care pârâtul a constatat că au fost prelucrate ilegal,

or nu poate fi constatată ilegalitatea unei acțiuni procesuale care este prevăzută de

lege.

Executorul judecătoresc a accesat datele cu caracter personal nu în interes

propriu, dar în scopul executării unui document executoriu. Măsură înfăptuită în

speță este una proporțională, mai mult, executorul judecătoresc a accesat informația

utilă scopurilor sale și anume - domiciliul legal al persoanei vizate, iar faptul că pe

aceeași pagină se află alte date, considerate ca sensibile de către pârât, ține de modul

în care își gestionează resursele sale informaționale Agenția Servicii Publice.

A accentuat că executorul judecătoresc este obligat în activitatea sa de a aplica

toate pârghiile legale pentru a fi executate documentele executorii.

Prin urmare, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

prin decizia nr. 56 din 25 februarie 2020 efectuează o imixtiune în activitatea

executorului judecătoresc încălcându-se prevederile art. 7 Cod de executare.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 56, 60, 176 CPC, art. 206

Cod administrativ.

A solicitat admiterea acțiunii și recunoașterea nulității deciziei Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 56 din 25 februarie 2020.

Prin încheierea protocolară din 28 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rășcani, a fost atrasă în proces în calitate de persoană terță Elena Casapciuc.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea înaintată de executorul judecătoresc Iacob

Miron.

La 14 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice și la 18 decembrie

2020, prin intermediul cancelariei Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, executorul

judecătoresc Iacob Miron a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Iacob Miron și menținută hotărârea din 17 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

stabilit că în motivarea deciziei sale, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal a evocat că la prelucrarea datelor cu caracter personal a persoanei

terțe Elena Casapciuc pentru atingerea scopului – identificarea adresei rudelor

debitorului, era suficientă doar vizualizarea acesteia, fără imprimare, or scopul

prelucrării datelor cu caracter personal conform celor comunicate de executorul

judecătoresc Iacob Miron a fost anume cel de a afla adresa de domiciliu a unei rude

a debitorului, dat fiind refuzul acestuia de a recepționa scrisoarea.

2

Prima instanță și instanța de apel au reținut că prelucrarea datelor cu caracter

personal este protejată de lege, iar încălcarea regulilor de prelucrare a datelor, atrage

răspunderea în baza legii. Or, prin încălcarea limitelor de prelucrare a datelor cu

caracter personal se aduce atingere dreptului persoanei apărat chiar de Constituție,

care prin prisma art. 28 stabilește că statul respectă și ocrotește viața intimă, familială

și privată.

La fel, a fost constatat că Iacob Miron a accesat date cu caracter personal ce o

vizează pe Elena Casapciuc, a accesat și imprimat prin intermediul SIC „Acces-

Web” datele cu caracter personal ale acesteia, în cadrul procedurii de executare

aflate în procedura primului în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (1) lit. c) și 67 Cod

de executare.

Astfel, persoana terță Elena Casapciuc nefiind parte a procedurii de executare,

ci doar rudă a debitorului pe procedura de executare urma a i se identifica în prealabil

locul de domiciliu pentru comunicarea actelor executorului judecătoresc Iacob

Miron, însă accesul era condiționat de scopul urmărit și anume de localizarea

acesteia, pe când spectrul informațiilor obținute de executorul judecătoresc a excedat

limitele scopului legal scontat.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au evidențiat că stocarea și anexarea

la materialele procedurii de executare a extrasului din RSP a unei persoane fizice –

subiect de date care nu este parte în procedura de executare, ce conține un volum

vast și diversificat de date cu caracter personal irelevante procedurii (grupa sanguină,

data nașterii etc.) poate avea loc în urma asigurării unui echilibru de necesitate și

proporționalitate, în caz contrar, cum este la caz, suntem în prezența unei colectări

și/sau prelucrări inadecvate și excesive a datelor cu caracter personal.

Totodată, instanțele de judecată au afirmat că stocarea la dosarul de executare

a extrasului din RSP ce vizează persoana terță odată cu atingerea scopului declarat

de executorul judecătoresc Iacob Miron este contrară art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea

privind protecția datelor cu caracter personal. În pofida distrugerii ulterioare de către

executorul judecătoresc a extrasului enunțat această conduită atenuează sancțiunea,

dar nu și calificarea încălcărilor, consumate per se.

Prin urmare, prima instanță și instanța de apel au conchis că Iacob Miron a

admis ingerințe disproporționate în drepturile legitime ale persoanei terțe Elena

Casapciuc pe segmentul protecției datelor cu caracter personal a acesteia.

Așadar, instanțele de judecată au concluzionat că Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal, în mod legal, cu respectarea competenței și

procedurii prevăzute de lege a constatat încălcarea de către Iacob Miron a

prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) și e) și 11 alin. (1) și (3) din Legea privind protecția

datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, or careva încălcări de lege la

emiterea deciziei contestate, nu au fost constatate.

La 28 decembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, executorul

judecătoresc Iacob Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon a depus recurs

împotriva deciziei din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, pentru corectarea erorilor de drept.

3

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată, pasibilă de a fi casată.

A menționat că în procedura sa se afla un document executoriu privind

încasarea pensiei de întreținere pentru un copil minor, iar așa categorie de documente

executorii se execută cu prioritate și cu celeritate.

A precizat că a executat obligația de a comunica actele de procedură către un

terț, absolut străin de obligația de întreținere a copilului minor.

Astfel, în calitatea sa de executor judecătoresc, a comunicat actele de

procedură prin intermediul unei persoane – bunica copilului, căreia obligația de

întreținere îi revine în mod natural.

A considerat că a acționat în spiritul legii familiale și civile, atunci când a

comunicat către un potențial debitor al obligației de întreținere despre necesitatea

debitorului formal de a-și executa obligațiile conținute într-un document executoriu.

Prin urmare, temei pentru intimat de a interveni în raporturile de executare și

a aduce piedici la îndeplinirea hotărârii judecătorești, nu a existat.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 7 decembrie 2021,

în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că la 28 decembrie 2021, prin intermediul

poștei electronice, executorul judecătoresc Iacob Miron, reprezentat de avocatul

Vitalie Tihon a depus recurs împotriva deciziei din 7 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău (f. d. 149-151, 153-155).

Astfel, recursul depus de Iacob Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon

este în termen.

La 1 martie 2022, în adresa Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal și Elenei Casapciuc a fost expediată copia recursului depus de

Iacob Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon, cu înștiințarea despre necesitatea

prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 163), fiind recepționată de Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal la 2 martie 2022, ceea ce se atestă prin avizul

de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 164).

Corespondența menționată expediată în adresa Elenei Casapciuc a fost

returnată de către oficiul poștal cu mențiunea „plecat” (f. d. 165-166).

La 22 martie 2022, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a depus referință, solicitând declararea recursului ca inadmisibil.

4

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Elena

Casapciuc nu și-a valorificat acest drept procedural și nu a depus referință.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Iacob Miron, reprezentat

de avocatul Vitalie Tihon, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

5

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Iacob Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Iacob Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6