3ra-1122/21 — anularea actului administrativ

3ra-1122/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1122/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Grigoraș Constantin împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, persoană terță Roman Doroftei, cu privire la anularea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 20 februarie 2019, Constantin Grigoraș a înaintat cererea de chemare în

judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

(CNPDCP), persoană terță Roman Doroftei, concretizată ulterior, prin care a solicitat

anularea deciziei nr. 02 din 15 ianuarie 2019 și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 21 ianuarie 2019, a recepționat decizia nr. 02

din 15 ianuarie 2019 semnată de către directorul Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal, Eduard Răducan, potrivit căreia a fost inițiată cauza

contravențională în privința sa în baza art. 741 alin. (1), (2), (3) din Codul

contravențional, fiind constatat că datele expuse în cererea de chemare în judecată

contravin prevederilor art. 23 și 30 din Legea privind datele cu caracter personal nr. 133

din 08 iulie 2011.

Nu este de acord cu cele constate în decizie, precum că a prelucrat datele cu

caracter personal ale petiționarului cu încălcarea prevederilor art. art. 4, 5, 9, 23, 30 din

Legea privind protecția datelor cu caracter personal, deoarece practică profesia de

avocat și la 05 martie 2018, în numele clientei sale Țîrdea Pelagheia, a semnat și a depus

1

repetat cererea de chemare în judecată împotriva mai multor pârâți, inclusiv și a

petiționarului, Doroftei Roman. Datele incluse în cererea de chemare în judecată au fost

relatate de către Țîrdea Pelagheia în precedenta cerere de chemare în judecată din 02

februarie 2018, care a fost restituită pe motiv că nu au fost indicate datele pârâților

conform buletinului de identitate. Pentru a apăra drepturile clientei, în baza contractului

de asistență juridică a depus repetat o altă cerere de chemare în judecată în care a inclus

datele pârâților conform datelor din buletinul de identitate. În cererea de chemare în

judecată datele au fost incluse pentru a asigura accesul la justiție a clientei și pentru a

înlătura neajunsurile constatate la depunerea precedentei cereri de chemare în judecată

privind nulitatea contractului de vânzare - cumpărare.

Reclamantul a menționat că nu a sesizat faptul includerii datelor despre ziua și

anul nașterii al pârâților, deoarece aceste date erau indicate în cererea de chemare în

judecată precedentă, iar datele pârâților au rezultat din actele anexate la materialele

dosarului, aceste date fiind comunicate de către pârâți benevol, devenind publice.

Astfel, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, examinând

plângerea petiționarului, neîntemeiat a constatat existența contravenției în acțiunile

sale, nefiind constatată fapta contravențională și nefiind stabilită nici o parte vătămată

prejudiciată prin relatarea datelor conform buletinului de identitate în cererea de

chemare în judecată.

Reclamantul a invocat că, studiind materialele cauzei potrivit cărora au fost

incluse datele personale ale petiționarului cu încălcarea drepturilor acestuia, a constatat

faptul că petiționarul a luat cunoștință cu acțiunea la 02 mai 2018, fiind în drept să se

adreseze Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu plângere

în termen de 30 de zile. Din conținutul deciziei nr. 02 din 15 ianuarie 2019 a constatat

că petiționarul a fost audiat de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal la 06 iulie 2018, peste 2 luni de la ziua când a cunoscut despre

pretinsele încălcări. Respectiv, s-a adresat Centrului Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal cu omiterea termenului de adresare, fiind omis și termenul

prevăzut de lege pentru pronunțarea unei decizii motivate.

Reclamantul a notat că, decizia nr. 02 din 15 ianuarie 2019, emisă peste termen,

nu poate produce efecte juridice după expirarea termenului în interiorul căruia urma a

fi întocmită decizia.

Reclamantul a mai indicat că, decizia nr. 02 a fost pronunțată la 15 ianuarie 2019,

după 9 luni din momentul depunerii plângerii de către petiționar, ceea ce contravine

prevederilor legale, iar toate actele emise de către Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal după expirarea termenului prevăzut de lege de 30 zile, pot

fi declarate ca fiind lovite de nulitate absolută. De asemenea, procesul examinării

petiției nu a fost suspendat, nu a fost prelungit termenul de examinare a petiției și nici

nu a fost solicitată repunerea în termen pentru a fi emisă decizia. Prin urmare, decizia

nr. 02 din 15 ianuarie 2019 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale privind

securitatea raporturilor juridice, fără a fi respectate drepturile persoanei suspectate la

apărare și un proces echitabil.

Reclamantul a menționat că în interiorul termenului de 30 zile, Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal urma să-l informeze despre plângerea

2

petiționarului, să-i garanteze posibilitatea de a se apăra și să angajeze după necesitate

un apărător, ceea ce în realitate nu a avut loc.

Reclamantul în concluzie a specificat că, decizia pronunțată după 9 luni din

momentul depunerii plângerii de către petiționar urmează a fi declarată nulă, iar

procesul contravențional pornit împotriva sa urmează a fi încetat pe motivul lipsei în

acțiunile sale a faptei contravenționale.

Prin hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea

înaintată de Constantin Grigoraș împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal, persoană terță Roman Doroftei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea soluției instanța de fond a constatat că, reclamantul Grigoraș

Constantin, exercitând activitatea de avocat urma să elaboreze documentul privind

„Politica de securitate a datelor cu caracter personal”, care trebuia prezentat Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal. Or, prelucrarea datelor cu

caracter personal în sistemele de evidență gestionate, fără notificarea autorității de

supraveghere, fără înregistrarea în calitate de operator și în lipsa documentului referitor

la „Politica de securitate a datelor cu caracter personal”, contravine art. 23 și art. 30 din

Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011.

Astfel, verificând legalitatea deciziei nr. 02 din 15 ianuarie 2019, instanța de fond

a concluzionat actul administrativ individual în privința reclamantului a fost emis de

către autoritatea publică pârâtă în strictă conformitate cu prevederile legale, fiind

respectată procedura de emitere în conformitate cu competențele și normele materiale,

iar asupra oportunității actului administrativ, instanța de contencios nu s-a expus,

deoarece aceasta ar constitui o subrogare în competențele autorității publice.

La fel, instanța de judecată nu a constatat admiterea cărorva abateri la emiterea

actului administrativ individual de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, legalitatea acestuia nefiind pusă la îndoială de către instanța de

judecată și nefiind confirmată prin careva probe pertinente și concludente de către

reclamant.

La 09 iulie 2020, Grigoraș Constantin, în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1)

din Codul administrativ, a depus cerere de apel nemotivată (f.d. 184, vol. I), ulterior la

03 septembrie 2020, respectând termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul

administrativ, a depus cerere de apel motivată, prin care a solicitat casarea hotărârii din

30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de

admitere a acțiunii (f.d.207-213, vol. I).

Prin decizia din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată hotărârea

din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emisă decizie nouă, prin

care a fost admisă acțiunea înaintată de Grigoraș Constantin și a fost anulată decizia nr.

02 din 15 ianuarie 2019 a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, instanța de fond neîntemeiat

nu a reținut admiterea de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a încălcărilor de procedură privind termenul de examinare a plângerii lui

Roman Doroftei, în privința apelantului/reclamant din 08 iunie 2018, care a fost

încălcat. Or, plângerea înregistrată la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

3

Caracter Personal la 08 iunie 2018 sub nr. D.R. - 228/18, a fost examinată abia la 15

ianuarie 2019, omițând termenul prevăzut la art. 27 alin. (3) din Legea nr. 133 din 08

iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

Curtea de Apel Chișinău a respins ca neîntemeiat argumentul intimatului cu privire

la faptul că, termenul de examinare a plângerii a fost respectat, odată cu emiterea

deciziei nr. 02 din 15 ianuarie 2019, deoarece decizia a fost emisă cu mult peste

termenul de 30 de zile prevăzut de lege, din care motiv a fost constatată încălcarea

termenului de examinare a plângerii depuse la 08 iunie 2018, fiind nejustificată

tergiversarea examinării plângerii din considerentul necesității acumulării mijloacelor

probatorii necesare în vederea formării unei poziții obiective pe marginea faptelor

expuse în plângerea din 08 iunie 2018.

Instanța de apel a stabilit că din conținutul referinței, se deduce acceptul tacit al

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal privind omiterea

termenului de examinare a plângerii, însă a fost invocată legalitatea acestei acțiuni prin

necesitatea acumulării probelor în vederea emiterii deciziei motivate.

La 29 iunie 2021, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

a depus cerere de recurs nemotivată, iar la 22 octombrie 2021, prin intermediul poștei

electronice, cerere de recurs motivată împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei decizii

noi de respingere a cererii de chemare în judecată (f.d.33-36 vol. II).

În motivarea cererii de recurs a invocat că, Grigoraș Constantin, în activitatea sa

de avocat nu este eliberat de obligația de a se înregistra în calitate de operator înainte

de a prelucra date cu caracter personal destinate să servească unui scop și de a notifica

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal sistemele de evidență

gestionate și să elaboreze documentul privind politica de securitatea a datelor cu

caracter personal, care urma a fi prezentat Centrului Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal. Or, prelucrarea de către reclamant a datelor cu caracter personal

în sistemele de evidență gestionate, fără notificarea autorității de supraveghere, fără

înregistrarea în calitate de operator și în lipsa documentului referitor la politica de

securitate a datelor, contravine art. 23 și art. 30 din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011

privind protecția datelor cu caracter personal.

Recurentul a menționat că, în termen de 30 de zile a fost în imposibilitate de a

acumula toate materialele necesare pentru a se expune asupra cauzei, având în vedere

recepționarea cu întârziere a răspunsurilor din partea persoanelor vizate. În acest

context susține că, de la data depunerii plângerii de către petent 08 iunie 2018 și până

la recepționarea răspunsului de la avocatul Grigoraș Constantin, 08 august 2018,

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nici de cum nu putea să

se încadreze în termenul prevăzut de 30 de zile pentru a comunica părților interesate

decizia emisă. Astfel, la expirarea termenului de 30 de zile de la data primirii plângerii,

nu avea acumulate toate informațiile necesare care ar fi permis formarea poziției

obiective și emiterea unei decizii motivate vis-a-vis de situația supusă verificării,

survenind necesitatea extinderii termenului de examinare și soluționare a plângerii,

până la acumularea tuturor materialelor necesare pentru emiterea deciziei finale. Mai

mult, la 16 iulie 2018, petentul a fost informat despre extinderea termenului de

4

examinare și soluționare a plângerii până la acumularea tuturor materialelor necesare

pentru formarea unei poziții.

Recurentul a mai indicat că conform art. 8 alin. (2) din Legea 190 din 19 iulie 1994

cu privire la petiționare, termenul de examinare a petiției poate fi prelungit cu cel mult

30 de zile lucrătoare de către conducătorul organului corespunzător, fapt despre care

este informat petiționarul, dacă sânt necesare consultări suplimentare pentru întocmirea

răspunsului la petiție sau petiția se referă la un volum complex de informații sau dacă

se impune studierea unor materiale suplimentare ce urmează a fi selectate și folosite

pentru întocmirea răspunsului.

Recurentul consideră că obiecția privind pretinsul fapt de examinare prelungită a

plângerii, este una improprie reclamantului și nici de cum nu încalcă careva drepturi

procedurale ale acestuia.

Conform art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 23 iunie 2021.

La 29 iunie 2021, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

a depus cerere de recurs nemotivată. La 24 septembrie 2021 a recepționat decizia

motivată, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție DS8005411296AS, anexat la

materialele dosarului (f.d.29, vol. II).

La 22 octombrie 2021, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, a depus recurs motivat, împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, astfel se atestă că recursul a fost depus în termen.

La 25 octombrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia cererii de recurs depusă de Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului.

La 01 noiembrie 2021, Grigoraș Constantin a depus referință la cererea de recurs,

prin care a solicitat respingerea recursului depus de Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal și menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ,

5

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

6

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

7