3ra-928/21 — contestarea actului administrativ

3ra-928/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-928/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Centrul Național Anticorupție împotriva Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal cu privire la anularea actelor administrative și obligarea

emiterii actelor administrative favorabile,

împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

împotriva hotărârii din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 17 august 2020, Centrul Național Anticorupție a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal cu privire la anularea actelor administrative și obligarea emiterii actelor

administrative favorabile.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat că la data de

16 iunie 2020, Centrul Național Anticorupție a depus în adresa Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal notificarea nr.10/3257 privind

autorizarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal, efectuate prin

intermediul Registrului sistemului de evidență a certificatelor de cazier privind

integritatea profesională în calitate de sistem mixt de evidență a datelor cu caracter

personal.

Reclamantul a reținut că, în urma examinării notificării nominalizate, de către

directorul adjunct al Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

Victoria Muntean a fost emisă decizia nr. DA-1595926245628 din 28 iulie 2020

1

privind refuzul autorizării operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal și

decizia nr.DD-1595937956815 din 28 iulie 2020 de refuz a înregistrării operatorului

de date cu caracter personal și/sau sistemului de evidență a datelor cu caracter personal.

Reclamantul a menționat că în perioada anilor 2016–2017, cu suportul

Proiectului Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (în continuare – PNUD)

Moldova, la necesitățile Centrului Național Anticorupție a fost dezvoltat Sistemul

Informațional de Integritate Instituțională, scopul căruia constă în informatizarea și

automatizarea tuturor proceselor de evaluare a integrității instituționale, testare a

integrității profesionale a agenților publici, eliberarea cazierelor de integritate

profesională și implementarea politicilor anticorupție la nivelul tuturor entităților

publice.

Centrul Național Anticorupție a relevat că, sistemul indicat supra a fost elaborat,

iar modulul destinat eliberării cazierelor de integritate profesională a fost instalat pe

mediu de producție și urmează a fi pilotat între câteva entități publice.

Reclamantul a relatat că reieșind din faptul, că în Sistemul Informațional de

Integritate Instituțională se prelucrează date cu caracter personal, în temeiul art. 23 din

Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, la data

de 19 iunie 2020 a depus în adresa Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal o notificare privind prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul

Sistemului de evidență a certificatelor de cazier privind integritatea profesională.

Reclamantul a susținut că drept motive de refuz indicate în deciziile Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal din 28 iulie 2020, este faptul că

modul de prelucrare a datelor cu caracter personal prevăzut în Regulamentul privind

modul de ținere a Sistemului de evidență a certificatelor de cazier privind integritatea

profesională, aprobat prin ordinul Centrului Național Anticorupție nr.40 din 26 martie

2019, nu corespunde cu cel prevăzut în Regulamentul cu privire la ținerea și utilizarea

cazierului privind integritatea profesională a agenților publici, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.767 din 19 septembrie 2014 pentru implementarea Legii nr.325 din

23 decembrie 2013 privind testarea integrității profesionale.

Menționând ca exemplu modalitatea electronică de colectare a solicitărilor,

prevăzută în pct. 49 din Regulamentul aprobat de Centrul Național Anticorupție,

reclamantul a relevat că aceasta nu este în corespundere cu cea prevăzută în pct.11 din

Regulamentul aprobat de Guvern, care stabilește că eliberarea certificatului de cazier

privind integritatea profesională se solicită în scris, în limba de stat, de către

conducătorul entității publice sau, după caz, de către organul de autoadministrare sau

persoana special împuternicită de solicitant, în procesul de încadrare în entitățile

publice prevăzute în anexa la Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind testarea

integrității profesionale.

Reclamantul a afirmat că solicitarea privind eliberarea certificatului de cazier

privind integritatea profesională depusă în formă electronică și semnată electronic, are

același efect juridic, similar celei depuse pe suport de hârtie, iar certificatul de cazier

emis electronic și semnat electronic, se consideră a fi corespunzător celui emis pe

suport de hârtie.

Totodată, reclamantul a subliniat că deciziile Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal nu au fost corect motivate, prin prisma normelor

prevăzute în art.13 alin.(1), (4) și (5) din Legea nr.91 din 29 mai 2014 privind

semnătura electronică și documentul electronic.

2

Cu referire la faptul că notificarea a fost depusă de pe alt cont al Centrului

Național Anticorupție, reclamantul a relatat că Legea nr.133 din 08 iulie 2011 privind

protecția datelor cu caracter personal și Hotărârea Guvernului nr.296 din 15 mai 2012

privind aprobarea Regulamentului Registrului de evidență a operatorilor de date cu

caracter personal, nu limitează autoritățile de a avea mai multe conturi la Registrul de

evidență a operatorilor de date cu caracter personal, pentru depunerea notificărilor.

În final, reclamantul a solicitat anularea deciziilor Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. DA-1595926245628 din 28 iulie 2020

privind refuzul autorizării operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal și

nr. DD-1595937956851 din 28 iulie 2020 de refuz a înregistrării operatorului de date

cu caracter personal și/sau sistemului de evidență a datelor cu caracter personal și

obligarea Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal să emită

actul administrativ favorabil, în temeiul notificării nr.200619CI653 din 19 iunie 2020,

privind autorizarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal, efectuate

prin intermediul Registrului Sistemului de evidență a certificatelor de cazier privind

integritatea profesională în calitate de sistem mixt de evidență a datelor cu caracter

personal.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Național Anticorupție. S-a

anulat decizia nr. DA-1595926245628 din 28 iulie 2020 privind refuzul autorizării

operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal. S-a anulat decizia nr. DD-

1595937956815 din 28 iulie 2020 de refuz a înregistrării operatorului de date cu

caracter personal și/sau sistemului de evidență a datelor cu caracter personal. S-a

obligat Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal să emită actul

administrativ favorabil, în temeiul notificării nr.200619CI653 din 19 iunie 2020,

privind autorizarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuate

prin intermediul Registrului sistemului de evidență a certificatelor de cazier privind

integritatea profesională în calitate de sistem mixt de evidență a datelor cu caracter

personal (f.d.74, 78-81).

La data de 19 noiembrie 2020, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal a depus apel împotriva hotărârii din 20 octombrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d. 76-77).

Hotărârea motivată din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost notificată Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal la data de 15 ianuarie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție

nr.DS8000842087AS, anexat la actele cauzei (f.d. 83).

La data de 12 februarie 2021, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal a prezentat motivarea apelului (f.d. 88-91).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal împotriva hotărârii

din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și menținută

hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 103, 104-

118).

3

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, că prin prisma

normelor art. 23 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 133 din 08 iulie 2011 cu privire la

protecția datelor cu caracter personal, în coroborare cu prevederile pct. 11 din

Regulamentul cu privire la ținerea și utilizarea cazierului privind integritatea

profesională a agenților publici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 767 din

19 septembrie 2014 pentru implementarea Legii nr.325 din 23 decembrie 2013 privind

testarea integrității profesionale și art. 13 din Legea nr. 91 din 29 mai 2014 privind

semnătura electronică și documentul electronic, documentul electronic semnat cu

semnătură electronică avansată calificată este asimilat, după efectele sale, cu

documentul analog pe suport de hârtie, semnat cu semnătură olografă.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal cu privire la faptul că, certificatul de cazier privind

integritatea profesională se solicită în scris, în limba de stat, or, acestea sunt contare

prevederilor în art.13 alin.(1), (4) și (5) din Legea nr. 91 din 29 mai 2014 privind

semnătura electronică și documentul electronic, potrivit cărora, documentul electronic

semnat cu semnătură electronică avansată calificată este asimilat, după efectele sale,

cu documentul analog pe suport de hârtie, semnat cu semnătură olografă.

Făcând referire la argumentul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal potrivit căruia, notificarea Centrului Național Anticorupție a fost

depusă de la un alt cont, fapt care face imposibilă realizarea prevederilor

art. 23 alin. (8) din Legea nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter

personal, instanța de apel a menționat, că Legea nominalizată și Hotărârea Guvernului

nr.296 din 15 mai 2012 privind aprobarea Regulamentului Registrului de evidență a

operatorilor de date cu caracter personal, nu limitează autoritățile de a avea mai multe

conturi în Registrul de evidență a operatorilor de date cu caracter personal, pentru

depunerea notificărilor.

La data de 29 iunie 2021, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a depus recurs împotriva deciziei din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii (f.d. 119). Iar, la

data de 01 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a prezentat motivarea recursului

(f.d. 123-127).

În susținerea recursului Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată

prin faptul, că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și nu au

fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei.

Suplimentar, recurentul a menționat că Centrul Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal nu poate înregistra Sistemul de evidență al certificatelor de cazier

privind integritatea profesională în Registrul de evidență al operatorilor de date cu

caracter personal, prezentat de Centrul Național Anticorupție, reieșind din faptul că

acesta nu corespunde pct. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 767 din 19 septembrie 2014

pentru implementarea Legii nr.325 din 23 decembrie 2013 privind testarea integrității

profesionale, care prevede expres modalitatea de solicitare a certificatului de cazier

privind integritatea profesională.

4

Recurentul a relevat, că modalitatea electronică de colectare a solicitărilor

prevăzută în pct. 49 din Regulamentul privind modul de ținere a Sistemului de evidență

a certificatelor de cazier privind integritatea, aprobat prin ordinul directorului Centrului

Național Anticorupție nr. 40 din 26 martie 2019, nu corespunde cu prevederilor statuate

în pct. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 767 din 19 septembrie 2014 pentru

implementarea Legii nr.325 din 23 decembrie 2013 privind testarea integrității

profesionale, care prevede că eliberarea certificatului de cazier privind integritatea

profesională se solicită în scris, în limba de stat, de către conducătorul entității.

Recurentul a indicat că motivele relatate supra, au stat la baza emiterii deciziei

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

nr. DA-156092710338 din 19 iunie 2019 privind refuzul autorizării operațiunilor de

prelucrare a datelor cu caracter personal, ca și cele indicate în notificarea anterioară a

sistemului vizat nr. 190417CI442 din 17 aprilie 2019, însă, la acel moment, Centrul

Național Anticorupție nu a contestat deciziile în cauză, nu a lichidat neajunsurile

constatate, expediind repetat aceleași acte, fiind în cunoștință de cauză că ar putea fi

refuzat din nou.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de

09 iunie 2021. Decizia motivată din 09 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, la data de

06 august 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție nr.DS8003421972AS, anexat la

actele cauzei (f.d.121).

Astfel, recursul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

depus la 29 iunie 2021, este în termen.

La data de 10 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului Centrului Național Anticorupție copia recursului depus de Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței (f.d. 130).

Prin referința depusă la data de 28 septembrie 2021, Centrul Național

Anticorupție a solicitat respingerea recursului depus de Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal cu menținerea deciziei din 09 iunie 2021 a Curții

de Apel Chișinău (f.d. 132-134).

Studiind temeiurile invocate în recursul depus de Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal, în raport cu actele cauzei, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu art. 246 alin. (2) din Codul

5

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder vs Regatul Unit,

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

[Luordo vs Italia, §85]. Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel [Levages Prestations Services vs Franța, §45]. Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

6

ierarhic superioare în acest sistem [Botten vs Norway, 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39]. La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 [a se vedea Helmers vs

Suedia, 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A].

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7