2ra-1035/25 — Declararea inopozabilitătii actelor juridice

La 16 februarie 2021 Radu Sochirca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Sochirca, Lionelei Sochirca și lui Tudor Sochirca, intervenient accesoriu Svetlana Chetruș cu privire la declararea inopozabilității actelor juridice.

În motivarea acțiunii a indicat că, este feciorul lui Ion Sochirca, din prima căsătorie cu Zinaida Sochirca. La xxxxx, Ion Sochirca a divorțat de Zinaida Sochirca, iar la xxxxx, s-a căsătorit cu Lidia Banari (Sochirca). Din a două căsătorie a lui Ion Sochirca, la xxxxx s-a născut Tudor Sochirca, iar la xxxxx s-a născut Lionela Sochirca. La xxxxx, Ion Sochirca a decedat, fără a testa averea sa. După decesul lui Ion Sochirca și deschiderea dosarului succesoral, moștenitorii legali (Sochirca Lidia (soția), Radu Sochirca (fiul din prima căsătorie), Tudor Sochirca și Lionela Sochirca (copiii din a două căsătorie)) au depus declarații de acceptare a succesiunii, însă pârâta Lidia Sochirca, de la bun început era contra partajării averii succesorale, urmărind privarea sa de cota-parte din averea succesorală, astfel partajarea amiabilă a averii succesorale a fost imposibilă. Ca urmare, la 5 februarie 2015, Lidia Sochirca a înaintat cerere de chemare în judecată către Radu Sochirca, Tudor Sochirca și Lionela Sochirca cu privire la partajarea averii succesorale ramase după decesul lui Ion Sochirca. Prin hotărârea din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râşcani (menținută prin decizia din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău– irevocabilă prin neatacare) s-a admis parțial acțiunea depusă de Lidia Sochirca, fiind dispusă partajarea averii succesorale rămase după decesul defunctului Ion Sochirca, după următoare formulă: - S-a transmis în proprietatea Lidiei Sochirca ¼ cotă-parte ce îi revenea lui Radu Sochirca din averea succesorală rămasă după decesul lui Ion Sochirca din bunul imobil cu nr. cadastral xxxxx (case de locuit) situate în mun. Chișinău, str. xxxxx, bunul imobil (apartament) cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 50 m2 situat în mun. Chișinău, str. xxxxx, microbuzul furgon de model xxxxx, în schimbul încasării de la Lidia Sochirca în beneficiul lui Radu Sochirca a sultei bănești în mărime de 432 487,50 de lei; - Totodată, conform hotărârii judecătorești, Radu Sochirca urma sa-i achite Lidiei Sochirca suma de 6 684,25 de lei, drept cotă- 1 parte din pasivul succesoral. Respectiv, dreptul pârâtei Lidia Sochirca de a dispune de cota-parte din averea succesorală ce i-a revenit lui Radu Sochirca era condiționată de achitarea sultei bănești.

Reclamantul a remarcat că, în urma hotărârii judecătorești devenită executorie, Lidia Sochirca a venit cu propunerea de a nu înainta spre executare titlul executoriu, întru a evita cheltuielile de executare, menționând că la moment dispune doar de posibilitatea de a achita o parte din suma (suma de 10 550 de lei drept sultă din cota-parte a automobilului și suma de 57 137,50 lei drept sultă din cota-parte din apartamentul nr. xxxxx), care au fost achitate la 11 octombrie 2018. Totodată, imediat ce își va înregistra dreptul de proprietate asupra apartamentului și microbuzului în cauză, le va scoate în vânzare și îi va achita suma restantă de 364 800 de lei. Cu toate acestea, după ce a înstrăinat toate bunurile ce-i aparțineau cu drept de proprietate, pârâta a refuzat achitarea sumei restante în mărime de 364 800 de lei.

A subliniat că, în urma eliberării titlului executoriu la 3 noiembrie 2020, și înaintării acestuia spre executare la 4 noiembrie 2020, executorului judecătoresc Victor Cogîlnicean, a stabilit că debitorul Lidia Sochirca nu dispune de bunuri mobile și imobile, precum și mijloace financiare din care ar urma să fie executată hotărârea judecătorească. Astfel, cota sa parte de 7/8 din apartamentul nr. 8, situat în mun. Chișinău, str. xxxxx, a fost donat în baza contractului de donație nr. 2120 din 16 aprilie 2019, fiului Tudor Sochirca, iar ulterior acesta, împreună cu sora Lionela Sochirca, le-a înstrăinat lui Sergiu Chicu și Elena Chicu prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2824 din 31 mai 2019. Cota-parte de 7/8 din casele de locuit cu nr. cadastral xxxxx, situate în mun. Chișinău, xxxxx, au fost înstrăinate prin contractul de donație nr. 2123 din 16 aprilie 2019 lui Tudor Sochircă și Lionela Sochirca.

Reclamantul a precizat că, pârâta Lidia Sochirca, mai deținea cu drept de proprietate apartamentul nr. xxxxx), bun care a fost donat la fel pârâților Lionela Sochirca– ½ cotă-parte baza contractului de donație nr. 1943 din 23 martie 2016 și ½ cotă-parte lui Tudor Sochirca în baza contractului de donație nr. 1750 din 08 iulie 2020. La fel, potrivit informațiilor parvenite de la instituțiile bancare pe numele Lidiei Sochirca este înregistrat contul bancar xxxxx destinat pentru încasarea plăților sociale pe care sunt depozitate mijloace bănești în sumă de 121,15 lei.

Prin urmare, a susținut că este în imposibilitate de a-și satisface creanța pe care o are față de pârâta Lidia Sochirca, cât și de a se adresa cu o acțiune de schimbare a modalității de executare, întrucât bunurile care făceau parte din masa succesorală au fost înstrăinate. 2

În drept, reclamantul a invocat că, pentru a proteja interesele creditorilor de acțiunile abuzive a debitorilor în cazurile înstrăinării fictive a bunurilor, sau prin acte juridice încheiate în dauna creditorului, în legislația civilă (modificări intrate în vigoare la 1 martie 2019) a fost instituită acțiunea revocatorie. Astfel, conform art. 895 alin. (1) din Codul civil, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în dauna creditorului, manifestată prin împiedicarea satisfacerii integrale a drepturilor creditorului față de debitor, dacă debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoască că actul juridic va dăuna creditorului sau, în cazul în care actul juridic a fost încheiat înainte de apariția dreptului creditorului, acesta a fost încheiat de către debitor cu intenția de a dăuna creditorilor în general. Or, acțiunile debitorului Lidia Sochirca prin înstrăinarea bunurilor, care îi aparțineau cu drept de proprietate reclamantului, au fost întreprinse doar cu scopul pentru face imposibilă urmărirea bunurilor, în vederea executării actului judecătoresc, emis în baza hotărârii din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râşcani, astfel că, actele juridice sunt fictive și încheiate în dauna creditorului, urmând a fi declarate inopozabile față de creditorul/reclamantul Radu Sochirca.

La 26 noiembrie 2021, Radu Sochirca a depus cerere de concretizare a acțiunii, invocând că, la demersul instanței de judecată din 20 octombrie 2021, Agenția Servici Publice a eliberat o copie de pe contractele care au servit drept temei de înregistrare a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile cu nr. cadastrale xxxxx, după pârâții Tudor Sochirca și Lionela Sochirca. Astfel, din actele eliberate rezultă că, la 20 septembrie 2019 în Registru bunurilor imobile a fost înregistrat dreptul de proprietate în mărime de 2/5 cotă-parte a Lidiei Sochirca asupra terenului cu nr. cadastral xxxxx în temeiul contractului de vânzare- cumpărare a terenului nr. 369 din 12 februarie 2019 și titlului de autentificare a dreptului deținătorilor de teren nr. xxxxx din 13 februarie 2019. Totodată, în baza hotărârii din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râşcani, a fost înregistrat dreptul de proprietate a Lidiei Sochirca asupra 7/8 cotă-parte și după Lionela Sochirca 1/8 cotă-parte din bunurile imobile (case de locuit) cu nr. cadastrale xxxxx. La 16 aprilie 2019, prin contractul de donație nr. 2124, autentificat de notarul Maria Stog, Lidia Sochirca donează cu titlu gratuit, fără careva condiții, fiului Tudor Sochirca 4/20 cote-părți din 7/20 cote-părți din terenul destinat pentru construcții cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,0968 ha, 4/8 cote-părți din 7/8 cote-părți din casa de locuit individuală, cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 152,60 m2, și din casa de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 81,80 m2 și fiicei Lionela Sochirca 3/20 cote-părți din 7/20 cote-părți din terenul destinat pentru construcții cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,0968 ha, 3/8 cote-părți din 7/8 cote-părți din casa de locuit individuală, cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 152,60 m2, și din casa de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx, 3 cu suprafața de 81,80 m2 care se află în mun. Chișinău, sect. xxxxx. Ulterior, prin contractul de partajare a bunului imobil proprietate comună pe cote-părți prin divizare nr. 24056 din 8 octombrie 2019, autentificat de notarul Ludmila Beliban- Rațoi, s-a dispus partajarea bunurilor imobile prin divizare între Svetlana Chetruș, Tudor Sochirca și Lionela Sochirca. Astfel, în baza contractului respectiv s-a stabilit că, Svetlana Chetruș va deține cu drept de proprietate imobilul cu nr. cadastral xxxxx ce constituie un teren cu destinație pentru construcții, cu suprafața de 0,059 ha, situat în mun. Chișinău, str. xxxxx, conform proiectului de formare a bunului imobil prin divizare nr. 493/9 din 29 mai 2019, parte integrantă a contractului, pe care rămâne amplasată construcția 01 - casa de locuit individuală cu suprafața de 126,0 m2, care va avea nr. cadastral xxxxx și construcția accesorie xxxxx, care rămân în proprietatea exclusivă a Svetlanei Chetrus. Pe terenul cu nr. cadastral xxxxx se instituie dreptul de servitute, cu suprafața de 0,0005 ha, pentru efectuarea lucrărilor de ameliorare a construcției vecine, iar lui Tudor Sochirca și Lionela Sochirca li s-au atribuit în proprietate comună pe cote-părți câte ½ pentru fiecare din imobilul cu nr. cadastral xxxxx ce constituie teren cu destinație pentru construcții, cu suprafața totală de 0,0378 ha, situat în mun. Chișinău, str. xxxxx, conform proiectului de formare a bunului imobil prin divizare nr. 493/9 din 29 mai 2019, parte integrantă a contractului, pe care rămâne amplasată construcția 02 - casa de locuit individuală cu suprafața de 152,6 m2 , care va avea nr. cadastral xxxxx și nr. cadastral 03 - casa de locuit individuală cu suprafața de 81,8 m2, care va avea nr. cadastral xxxxx. Construcțiile rămân în proprietatea comună pe cote- părți a lui Todor Sochirca și Lionela Sochirca a câte ½ cotă-parte pentru fiecare. Prin urmare, în baza contractelor menționate Tudor Sochirca și Lionela Sochirca au devenit coproprietari ai bunurilor imobile cu nr. cadastrale xxxxx - teren pentru construcție, xxxxx - construcție (casa de locuit individuală) și xxxxx - construcție (casa de locuit individuală), deținând câte ½ cotă-parte. Întrucât, prin acțiunea înaintată la 16 februarie 2021, Radu Sochirca a solicitat declararea inopozabilă față de el doar a contractului de donație a bunurilor imobile nr. 2123 din 16 aprilie 2019, iar ulterior prin actul juridic subsecvent - contractul de partajare a bunului imobil proprietate comună pe cote-părți prin divizare nr. 24056 din 8 octombrie 2019, Tudor Sochirca și Lionela Sochirca, au partajat bunurile imobile transmise prin contractul de donație în câte ½ cotă-parte pentru fiecare, consideră oportun de a suplimenta acțiunea depusă cu cerința de a fi declarată inopozabilitatea, față de creditorul Radu Sochirca și contractul de partajare a bunului imobil proprietate comună pe cote-părți prin divizare nr. 24056 din 08 octombrie 2019. În rest, motivele invocate în acțiune le menține.

Drept urmare, reclamantul a solicitat: - declararea inopozabilității față de creditorul Radu Sochirca, a contractului de donație nr. 2123 din 16 aprilie 2019 prin care Lidia Sochirca a donat cu titlu gratuit, fiului Tudor Sochirca, 4/20 cote- 4 părți din 7/20 cote-părți din terenul destinat pentru construcții cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,0968 ha, 4/8 cote-părți din 7/8 cote-părți din casa de locuit individuală, cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 152,60 m2, și din casa de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 81,80 m2 și fiicei Lionela Sochirca, 3/20 cote-părți din 7/20 cote-părți din terenul destinat pentru construcții cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,0968 ha, 3/8 cote-părți din 7/8 cote-părți din casa de locuit individuală, cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 152,60 m2, și din casa de locuit individuală cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 81,80 m2, care se află în mun. Chișinău, sect. Râşcani, str. Spartacus, 6; - declararea inopozabilității fată de creditorul Sochirca Radu, a contractului de partajare a bunului imobil proprietate comună pe cote-părți prin divizare nr. 24056 din 08 octombrie 2019 în partea în care lui Tudor Sochirca și Lionelei Sochirca li s-au atribuit în proprietate comună pe cote-părți câte ½ pentru fiecare, din imobilul cu nr. cadastral xxxxx ce constituie teren cu destinație pentru construcții, cu suprafața totală de 0,0378 ha, imobilul cu nr. cadastral xxxxx - casă de locuit individuală cu suprafața de 152,6 m2, bunul imobil cu nr. cadastral xxxxx - casa de locuit individuală cu suprafața de 81,8 m2 situate în mun. Chișinău, str. xxxxx; - încasarea din contul pârâților Lidia Sochirca, Tudor Sochirca și Lionela Sochirca, în mod solidar, a cheltuielilor de judecată suportate în proces.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reţinut că Radu Sochirca este fiul defunctului Ion Sochirca din prima căsătorie, iar după decesul acestuia, succesiunea a fost dezbătută între moștenitorii legali. Prin hotărârea din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râşcani, rămasă irevocabilă, a fost dispusă 5 partajarea averii succesorale, fiind atribuite bunuri imobile și mobile moștenitorilor, precum și stabilită obligația Lidiei Sochirca de a achita o sultă bănească în beneficiul lui Radu Sochirca. Inițial, Lidia Sochirca a achitat parțial această sumă, iar ulterior au fost încheiate contracte de donație și de partajare a bunurilor imobile între Lidia Sochirca, Tudor Sochirca și Lionela Sochirca.

Instanța de apel a precizat că, prin acțiunea dedusă judecății, Radu Sochirca a solicitat declararea inopozabilității contractului de donație nr. 2123 din 16 aprilie 2019 și a contractului de partajare a bunului imobil proprietate comună pe cote- părți prin divizare nr. 24056 din 8 octombrie 2019, invocând prejudicierea drepturilor sale de creditor.

Instanța ierarhic inferioară a invocat prevederile art. 895 din Codul civil, reținând că acțiunea revocatorie presupune demonstrarea faptului că actele juridice încheiate de debitor au fost efectuate în dauna creditorului și că părțile actului au cunoscut sau trebuiau să cunoască acest fapt. Totodată, s-a subliniat că inopozabilitatea reprezintă o sancțiune aplicabilă unui act juridic valabil, care produce efecte între părți, însă nu poate fi opus terților atunci când prin încheierea sa au fost încălcate dispozițiile legale menite să protejeze interesele acestora.

Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că Radu Sochirca nu a prezentat probe concludente și pertinente care să demonstreze că Lidia Sochirca, Tudor Sochirca și Lionela Sochirca au întreprins acțiuni ilicite ce ar afecta legalitatea actelor juridice contestate sau ar încălca drepturile patrimoniale ale reclamantului.

Totodată, instanța a reținut că, deși prin hotărârea din 5 iulie 2018 apelantului i-a fost atribuită o cotă-parte din bunurile imobile litigioase, acesta nu și-a înregistrat dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile și nici nu a solicitat înscrierea unei notificări asupra bunurilor respective.

Instanța de apel a apreciat că lipsa realizării de către Radu Sochirca a dreptului său asupra cotei-părți atribuite, coroborată cu lipsa unor acțiuni ilicite din partea pârâților și cu faptul că Lidia Sochirca a achitat integral datoria față de acesta, exclude existența temeiurilor pentru declararea inopozabilității actelor juridice contestate și pentru menținerea indisponibilizării bunurilor imobile indicate în acțiune.

Referitor la argumentele apelantului privind încasarea dobânzii rezultate din întârzierea executării documentului executoriu, instanța inferioară le-a reținut ca fiind irelevante pentru obiectul litigiului, or, datoria stabilită prin hotărârea din 5 iulie 2018 viza exclusiv suma creanței indicate în acea hotărâre. De asemenea, 6 instanța a subliniat că aspectele privind dobânda au făcut deja obiectul unei proceduri judiciare separate, soluționate prin încheierea din 26 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, menținută prin decizia din 9 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

În rezultat, instanța de apel a reținut că apelantul nu a prezentat argumente ori probe noi relevante, care nu ar fi putut fi administrate în fața primei instanțe și care ar fi fost de natură să conducă la o altă soluție în cauză.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul a menționat că instanțele inferioare au interpretat eronat prevederile art. 895 din Codul civil, reținând în mod greșit că pentru declararea inopozabilității actelor juridice era necesară demonstrarea unor acțiuni ilicite din partea intimaților. Textul legal prevede că actele juridice pot fi declarate inopozabile atunci când acestea au drept efect împiedicarea satisfacerii integrale a drepturilor creditorului față de debitor, fără a fi necesară demonstrarea caracterului ilicit al acțiunilor întreprinse.

A mai menționat că, prin probele administrate, s-a demonstrat faptul că Lidia Sochirca a dobândit calitatea de debitor față de acesta în urma hotărârii din 5 iulie 2018, iar ulterior a înstrăinat cu titlu gratuit bunurile imobile pe care le deținea, inclusiv apartamentul din str. Columna și bunurile imobile din str. Spartacus, către copiii săi, Tudor Sochirca și Lionela Sochirca, precum și că ulterior aceste bunuri au fost partajate prin divizare.

Recurentul/reprezentantul a susținut că toate aceste acțiuni au avut drept scop imposibilitatea urmăririi bunurilor și executării actului judecătoresc. De asemenea, instanțele inferioare urmau să țină cont de faptul că debitoarea continua să domicilieze în imobilul înstrăinat și să suporte cheltuielile aferente acestuia, ceea ce, în opinia sa, demonstra caracterul fictiv al contractelor și scopul urmărit prin încheierea lor.

Totodată, a afirmat că instanțele aveau obligația să stabilească dacă exista necesitatea înstrăinării tuturor bunurilor deținute de debitoare, în condițiile existenței unei datorii neachitate față de creditor. 7

Recurentul/reprezentantul a considerat neîntemeiată concluzia instanței de apel potrivit căreia acesta nu și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra cotei- părți atribuite prin hotărârea judecătorească din 5 iulie 2018. În acest sens, a notat că bunurile respective au fost transmise în proprietatea Lidiei Sochirca în schimbul achitării sultei bănești, astfel încât el nu putea solicita înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestora, ci doar executarea obligației bănești stabilite prin hotărâre.

Totodată, recurentul a contestat concluzia instanței de apel referitoare la dobânda de întârziere, susținând că datoria debitoarei nu era compusă doar din suma principală de 358 115,75 de lei, ci și din dobânda calculată pentru întârzierea executării actului judecătoresc, stabilită conform art. 24 din Codul de executare și art. 942 din Codul civil.

A explicat că executorul judecătoresc a dispus încasarea dobânzii în sumă de 145 716,09 lei, iar această sumă făcea parte din drepturile creditorului care urmau a fi satisfăcute integral.

La fel, a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv cauza Grițco versus Moldova, menționând că executarea unei hotărâri judecătorești definitive constituie parte integrantă a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 CEDO și că neexecutarea acesteia afectează drepturile creditorului.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 8 f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 9

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, iar, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată notează că motivele invocate în cererea de recurs nu sunt de natură să infirme concluziile instanței de apel, acestea reprezentând, în esență, o reiterare a susținerilor examinate anterior, fără a demonstra aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Instanța de apel a reținut în mod justificat că recurentul nu a prezentat probe concludente și pertinente din care să rezulte că actele juridice încheiate între intimați au fost realizate cu încălcarea condițiilor prevăzute de art. 895 din Codul civil sau că acestea au avut drept efect fraudarea drepturilor creditorului în sensul acțiunii revocatorii. Totodată, s-a constatat că simpla înstrăinare a bunurilor de către debitor nu este suficientă pentru declararea inopozabilității actelor juridice, în lipsa demonstrării circumstanțelor legale ce justifică aplicarea unei asemenea sancțiuni.

În lipsa unor erori de drept sau a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia atacată este legală și întemeiată.

În această ordine de idei, se reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Radu Sochirca, reprezentat de avocatul Ion Modval, împotriva deciziei din 2 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. 10 Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 11