2ra-992/24 — Restituirea prestației

La 27 ianuarie 2022, Cojocaru Vera și Cojocaru Tudor au depus cerere de chemare în judecată împotriva Svetlanei Vieru cu privire la restituirea prestației.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, cu pârâta sunt în relații de cuscrie, adică fiul reclamanților era căsătorit cu fiica pârâtei, iar din această căsătorie au apărut doi nepoți, născuți în XXXX și XXXX, respectiv.

Evidențiază că, pe parcursul căsătoriei copiilor părților în proces, între reclamanți și pârâtă au fost stabilite mai multe relații pecuniare, astfel încât Cojocaru Vera și Cojocaru Tudor, pe lângă faptul că au susținut financiar copiii și nepoții în întreținerea acestora, au căzut de comun acord cu pârâta că vor investi în procurarea apartamentului prin intermediul unui credit ipotecar, care putea fi înregistrat după pârâtă așa cum întrunea toate condițiile necesare, care urma a fi înregistrat după încheierea acestuia pe numele nepoților.

Astfel, pe perioada anilor 2018 – 2020, reclamanții Cojocaru Vera și Cojocaru Tudor prin intermediul plăților bancare naționale, și anume în sucursalele Băncii „Moldova Agorindbank” au achitat în beneficiul Svetlanei Vieru suma de 105900 lei, ce reprezintă ratele lunare a creditului ipotecar înregistrat pe numele Svetlanei Vieru.

Susțin că, la XXXXXX fiul reclamanților a decedat, fapt care a dus la răcirea relațiilor între părți.

Totodată, pârâta și fiica sa, Cojocaru Aliona, au interzis reclamanților să viziteze nepoții, iar după decesul fiului reclamanților, aceștia au aflat că pârâta până în prezent nu a înregistrat pe numele nepoților apartamentul sus menționat, care a fost procurat prin credit ipotecar.

Invocă faptul că, între părți nu a fost semnat nici un contract, fie cu titlu oneros sau gratuit, respectiv reclamanții Cojocaru Vera și Cojocaru Tudor nu și-au manifestat acordul de voință de a transmite sumele de bani în vederea executării unei obligații morale și nu a fost realizată nici în scopuri filantropice sau de binefacere. 1

Notează că, lipsa unui raport obligațional denotă situația aplicării prevederilor îmbogățirii fără justă cauză.

Prin urmare, s-a solicitat încasarea sumei de 105900 lei.

Prin încheierea din 30 august 2022, Cojocaru Aliona a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 17 martie 2023, Cojocaru Vera și Cojocaru Tudor au depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, iar la 20 iulie 2023 au depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea încheierii din 30 august 2022 și hotărârii din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 12 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de apel declarată de Cojocaru Vera și Cojocaru Tudor și s-a menținut hotărârea din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reiterat că, instanța de fond a constatat că reclamanții nu pot pretinde legal suferirea căruiva dezavantaj, precum nici restituirea pretinsului dezavantaj, în măsura în care personal au susținut că contribuția lor financiară pentru procurarea apartamentului prin achitarea parțială a creditului ipotecar a fost benevolă și gratuită pentru familia Cojocaru Oleg și Cojocaru Aliona, cunoscând și acceptând expres faptul că creditul să fie luat de către cuscra lor – pârâta Vieru Svetlana, cât și cu faptul că bunul imobil (apartamentul) va fi în mod inițial înregistrat după beneficiarul Vieru Svetlana și ipotecat ca garanție de restituire a creditului în interesul Băncii Comerciale „Moldova-Agroindbank” SA, până la achitarea integrală a creditului.

Colegiul civil a mai reiterat că, reclamanții Cojocaru Vera și Cojocaru Tudor în cuprinsul cererii de chemare în judecată expres au menționat faptul că, au căzut de comun acord cu pârâta că vor investi în procurarea apartamentului prin intermediul unui credit ipotecar care putea fi înregistrat după pârâtă așa cum întrunea toate condițiile necesare.

La caz, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a fost de acord cu circumstanțele constatate în hotărârea instanței de fond, iar argumentele invocate în cererea de apel nu sunt probate și contravin circumstanțelor stabilite.

Totodată, Colegiul civil al instanței de apel a menționat că, în cererea de apel au fost aduse critici vis a vis de acțiunile instanței de fond 2 privind faptul că, apelanților nu li s-a eliberat careva înregistrări audio a ședințelor, ori careva acte din materialele cauzei, circumstanțe care nu au tangență cu fondul cauzei, mai mult ca atât, respectivele circumstanțe urmau a fi invocate în instanța de fond și nu duc la casarea hotărârii emise.

La 13 august 2024, Cojocaru Vera și Cojocaru Tudor, reprezentați de Crețu Liliana au depus cerere de recurs împotriva deciziei din 12 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a solicitat casarea încheierii din 30 august 2022 și hotărârii din 17 februarie 2023 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, precum și deciziei din 12 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele invocate anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel, fiind evidențiat că lipsa unui raport obligațional denotă situația aplicării prevederilor ce țin de îmbogățirea fără justă cauză.

Suplimentar s-a menționat că, la examinarea cauzei normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat, iar instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1 – 7, art. 12, art. 22 alin. (1), art. 26, art. 59 alin. (1) și (5), art. 60, art. 75 alin. (11), art. 80, 95, 99, 117, 118, 119, 121, art. 123 alin. (6), art. 137 alin. (1), art. 138 alin. (1), (4) și (6), art. 139 alin. (2), (3), art. 166, 167, art. 429 alin. (1), art. 430 lit. a), art. 432, art. 434, art. 436, art. 437, art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, art. 9 alin. (2) lit. g), art. 15, art. 16 alin. (1) lit. a), c), g), h), art. 1979 alin. (1), art. 1980 alin. (3), (4), art. 1981 alin. (4), art. 1984, art. 1985, art. 1986 alin. (1) lit. b), c), e) din Codul civil.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

La 28 noiembrie 2024, Vieru Svetlana, reprezentată de avocatul Mariana Caliga a depus în adresa Curții Supreme de Justiție referința, prin care s-a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 3 „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă. 4

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurenților cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanța de apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de către Cojocaru Vera și Cojocaru Tudor conține obiecții de fapt și de drept similare circumstanțelor expuse în fața instanței de apel, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în modul corespunzător.

Totodată, recurenții nu se pot limita la o simplă reiterare a circumstanțelor de fapt și/sau a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Or, instanța de fond a analizat minuțios circumstanțele cauzei și le-a raportat la normele de drept pertinente, ajungând la concluzia că pretenția de restituire este exclusă dacă prestația a corespuns unei obligații morale.

Completul menționează că, circumstanțele cauzei au fost analizate și apreciate de către instanța de apel în modul corespunzător, care nu au fost combătute de către Cojocaru Vera și Cojocaru Tudor în cerere de recurs.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurenții nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanțelor ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, 5