2ra-968/23 — Cu privire la rezoluțiunea contractului, restituirea contravalorii

La 12 noiembrie 2018, Hristina Spînu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Spînu, prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață nr. 1155 din 28 februarie 2013, încheiat între Hristina Spînu și Serghei Spînu.

În motivarea cererii reclamanta Hristina Spînu a indicat că locuiește în imobilul situat în satul Peticeni, raionul Călăraşi, care este constituit din următoarele: teren destinat pentru construcţii cu suprafaţa de 0,1056 ha cu nr. cadastral XXXXX şi casă de locuit individuală cu suprafaţa totală de 53,3 m.p. cu nr. cadastral XXXXX, cu construcţii accesorii: bucătărie de vară cu suprafaţa de 53,3 m.p. cu nr. cadastral XXXXX; şură cu suprafaţa de 20,7 m.p. cu nr. cadastral XXXXX; cerdac; cerdac; 02.1- verandă deschisă şi alte accesorii amplasate pe terenul respectiv, situate în satul Peticeni, raionul Călăraşi, ce-i aparțin cu drept de proprietate în temeiul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat de Primăria Peticeni, raionul Călăraşi la data de 17 mai 2003, înregistrate în Registrul bunurilor imobile al OCT Călărași filiala ÎS „Cadastru” la data de 11 iulie 2003 şi extrasului din registrul de evidență a gospodăriilor nr. 2, eliberat de Primăria Peticeni, raionul Călăraşi la data de 18 februarie 2013, înregistrat în Registrul bunurilor imobile a OCT Călăraşi, Filiala ÎS „Cadastru” la data de 19 februarie 2013.

La sfârșitul anului 2012 începutul anului 2013, nepotul Serghei Spînu, cu care era în relații foarte bune, aflându-se în gospodăria sa, expunându-şi părerea că dânsa este o persoană de vârstă înaintată şi necesită ajutor pentru întreţinere din partea cuiva, a convins-o să încheie un contract conform căruia dânsul o va întreține până la decesul său cu condiția că, după decesul său, toată averea sa să-i revină acestuia.

Deoarece Serghei Spînu se comporta frumos, o anumită perioadă de timp îi aducea haine, produse alimentare, promițându-i că o va îngriji, a căzut de acord cu propunerea acestuia și a perfectat documentele ce confirmă 1 dreptul de proprietate - Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat de Primăria Petriceni, raionul Călăraşi la 19 februarie 2013, iar la 19 februarie 2013, a înregistrat dreptul de proprietate la OCT Călăraşi.

La 28 februarie 2013, împreună cu nepotul Serghei Spînu şi la insistenţa acestuia, s-a prezentat la notarul public Angela Dragomir unde a încheiat contractul de înstrăinare a imobilului cu condiţia întreţinerii pe viață, în conformitate cu care, dobânditorul Serghei Spînu la data autentificării, urma să între de drept în posesia gospodăriei sale, iar de fapt – după decesul său, conform condițiilor stipulate în contract.

Potrivit contractului, în calitate de beneficiar al întreținerii, s-a obligat să transmită bunurile prevăzute în contract dobânditorului, să-i acorde posibilitatea de a-i acorda îngrijire şi asistența respectivă, să admită ca dobânditorul cu familia sa, să administreze gospodăria după bunul său plac din data semnării contractului.

În corespundere cu contractul menționat supra, Serghei Spînu s-a obligat să o asigure cu hrană de trei ori pe zi, în limitele necesare existenței vitale şi decente, cu îmbrăcăminte conform sezonului, cu asistență medicală şi medicamente necesare.

Ulterior, încheierii contractului, Serghei Spînu, nu şi-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, plecând la muncă peste hotarele țării, nu a întreprins careva măsuri în vederea respectării condiţiilor prevăzute în contract.

Reclamanta, fiind o persoană în vârstă, bolnăvicioasă, într-adevăr are nevoie de întreținere din partea cuiva, își dă seama că pe viitor viaţa sa va fi şi mai grea, și în opinia sa, convingând-o să încheie contractul în cauză, pârâtul a avut un singur scop - de a obține averea ce îi aparține cu drept de proprietate.

În circumstanțele expuse supra, urmează a fi rezoluționat contractul de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 28 februarie 2013, întocmit şi autentificat de notarul Angela Dragomir, în conformitate cu prevederile art. 839, art. 840, art. 842 și art. 844 din Codul civil, pentru neexecutarea obligațiunilor contractuale.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Hristina Spînu. S-a rezoluționat contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață nr.1155 din 28 februarie 2013, autentificat de notarul public Angela Dragomir, încheiat între Hristina Spînu și Serghei Spînu, cu obligarea lui Serghei Spînu să restituie bunurile imobile ce fac obiectul contractului. 2

Prin încheierea din 16 august 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, s-a admis cererea de revizuire depusă de Ioana Spînu, fiind casată hotărârea din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași.

Prin încheierea din 18 octombrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, la cererea persoanei interesate, reprezentată de avocatul Vladimir Kovali, s-a dispus atragerea Ioanei Spînu în calitate de intervenient principal în temeiul art. 65 din Codul de procedură civilă.

La 28 noiembrie 2019, intervenientul principal Ioana Spînu a înaintat acțiune împotriva Hristinei Spînu și Serghei Spînu, intervenient accesoriu IP „Agenția Servicii Publice” cu privire la restituirea contravalorii a ½ cotă- parte din valoarea bunurilor imobile, și anume, încasarea în mod solidar a sumei de 201 342 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor sale, intervenientul principal Ioana Spînu a invocat că, pe rolul Judecătoriei Străşeni, sediul Călăraşi se află acțiunea civilă la cererea înaintată de Hristina Spînu împotriva lui Serghei Spînu cu privire rezoluţiunea contractului de înstrăinre a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă nr. 1155 din 28 februarie 2013, contract care a fost încheiat în perioada în care Serghei Spînu se afla în căsătorie cu Ioana Spînu. Ioana Spînu şi-a asumat în comun cu Serghei Spînu obligaţiunile de întreţinere şi îngrijire a Hristinei Spînu.

Prin contractul menționat supra, Hristina Spînu a transmis în deplină proprietate lui Serghei Spînu imobilul compus din: terenul destinat pentru construcţii și construcțiile amplasate pe el, ce îi aparţin cu drept de proprietate.

A menționat că, a dus gospodărie comună cu Serghei Spînu din anul 2001, căsătoria fiind înregistrată la 26 ianuarie 2004 și desfăcută la 24 iulie 2015.

În această perioadă, în ograda Hristinei Spînu, împreună cu Serghei Spînu au efectuat mai multe construcţii inclusiv bucătăria de vară, beciul, gardul, veranda deschisă, Ioana Spînu continuând să o intreţină pe Hristina Spînu şi nu intenţionează să rezoluţioneze contractul.

În momentul în care Ioana Spînu şi Serghei Spînu au început să locuiască în gospodăria Hristinei Spînu, ultima dispunea doar de casa de locuit (fapt confirmat prin Extrasul din Registrul de evidenţă a gospodăriilor nr. 82 din 17 mai 2003 şi din evidenta gospodăriilor satului Petriceni, cont personal 106), iar la momentul încheierii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, în gospodăria reclamantei, au fost construite: bucătăria de vară, şura, cerdac, cerdac, veranda deschisă, viceul, poartă, gard, şopron, gard, gard (fapt confirmat prin Planul de amplasament a construcţiilor şi amenajărilor la data de 22 ianuarie 2013), iar în prezent, în 3 ogradă mai există construcţii neînregistrate la OCT Călăraşi, dar construite împreună de către Serghei Spînu şi Ioana Spînu.

Necunoscând despre intențiile pârâţilor cu privire la înaintarea acţiunii de a rezoluționa contractul de întreținere pe viaţă, crea condiţii necesare pentru traiul familiei reclamantei şi acorda sprijinul material Hristinei Spînu, potrivit obligațiunilor asumate prin contract.

Din momentul admiterii cererii de revizuire şi până în prezent, pârâtul prin acţiunile sale a dovedit intenţia de a rezoluţiona contractul, samavolnic distrugând imobilul cu nr. cadastral XXXXX Lit. B - bucătărie de vară şi a început neautorizat o altă construcție, a scos samavolnic toate bunurile comune, fapt ce se confirmă prin scrisorile IP Călăraşi din 11 noiembrie 2019 nr. 7820 şi ale Primarului satului Petriceni, Călărași din 11 noiembrie 2019.

Deoarece, imobilele au fost construite din contul mijloacelor financiare proprii, nu pot fi restituite în natură, pârâții îmbogățindu-se fără justă cauză, aceștia urmează să restituie contravaloarea bunurilor respective.

Intervenientul principal Spînu Ioana a solicitat obligarea lui Serghei Spînu și Hristina Spînu de a restitui ½ cota contravalorii bunurilor imobile în sumă de 201 342 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 01 aprilie 2021, avocatul Ion Chitoroga, în interesele Hristinei Spînu, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 05 martie 2021, iar la 10 iunie 2021 a depus apel motivat, solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Hristina Spînu.

La 21 martie 2022, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Ion Chitoroga, în interesele Hristinei Spînu, a contestat cu recurs decizia din 03 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie admisă, iar acțiunea intervenientului principal să fie respinsă. 5

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei ierarhic inferioare în raport cu criticele formulate în cererile de apel şi materialul probator, a conchis că soluţia instanţei de fond, este una incorectă, rezultată din aprecierea greșită a materialului probator şi interpretarea eronată a normelor de drept material.

Materialele cauzei atestă că la 28 februarie 2013, Hristina Spînu, în calitate de beneficiar al întreținerii, și Serghei Spînu, în calitate de dobânditor, au încheiat contractul de înstrăinare a bunului cu condiția 6 întreținerii pe viață nr. 1155, autentificat de notarul public Angela Dragomir, prin care Hristina Spînu, transmite în deplină proprietate lui Serghei Spînu, următoarele bunuri imobile: terenul destinat pentru construcții cu suprafața de 0,1056 ha, cu nr. cadastral XXXXX și casa de locuit individuală cu suprafața de 53.3 m.p. cu nr. cadastral XXXXX, construcțiile accesorii: bucătărie de vară cu suprafața 53.3 m.p. cu număr cadastral XXXXX, șură cu suprafața de 20,7 m.p. cu nr. cadastral XXXXX, cerdac, cerdac, 02.1 veranda deschisă; 1 – veceu, I –poartă; II – gard, III – fântână, IV – șopron, V – gard; VI – gard, amplasate pe terenul susmenționat și situate în satul Peticeni, raionul Călăraşi, în proprietatea beneficiarului întreținerii dreptul de proprietate intabulat în registrul bunurilor imobile la 11 iulie 2003, iar prețul acestei înstrăinări constituie întreținerea care urma ca Serghei Spînu să o acorde Hristinei Spînu pe tot parcursul vieții și după aceasta să suporte cheltuielile de înmormântare potrivit obiceiului local.

Potrivit pct. 3 din contract, întreținerea constă din: asigurarea hranei zilnice, îmbrăcămintei, încălțămintei, carburanților și tot ajutorul necesar și dreptul de a locui și a se folosi de tot imobilul înstrăinat pe tot parcursul vieții Hristinei Spînu. Potrivit pct. 4 din contract, după autentificarea contractului, bunurile imobile trec în proprietatea dobânditorului Serghei Spînu.

Potrivit extrasului din registrul bunurilor imobile din 05 martie 2013, rezulta că bunul imobil menționat supra, a fost transmis cu condiția întreținerii pe viață în proprietatea lui Serghei Spînu, cota parte 1.0, drept intabulat la 28 februarie 2013 în baza contractului nr. 1155 din 28 februarie 2013.

Instanța a stabilit că Ioana Spînu, s-a aflat în căsătorie cu Serghei Spînu, în perioada 26 ianuarie 2004 -28 aprilie 2015.

La 12 noiembrie 2018, Hristina Spînu s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată către Serghei Spînu cu privire la rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață nr. 1155 din 28 februarie 2013, încheiat între Hristina Spînu și Serghei Spînu, pe motiv de neexecutare a obligațiilor contractuale. Astfel, prin hotărârea din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, s-a admis acțiunea înaintată de Hristina Spînu. S-a dispus rezoluțiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață nr. 1155 din 28 februarie 2013, autentificat de notarul public Angela Dragomir, încheiat între Hristina Spînu și Serghei Spînu, cu obligarea lui Serghei Spînu, să restituie bunurile imobile cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, situate în satul Peticeni, raionul Călăraşi.

Instanța de apel a reținut că în temeiul contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață nr. 1155 din 28 februarie 2013, dreptul de 7 proprietate asupra bunurilor imobile în litigiu, reținându-se caracterul oneros al contractului și starea civilă a dobânditorului, a fost înregistrat în registrul public atât pe numele lui Serghei Spînu, cât și pe numele Ioanei Spînu. Însă, înregistrarea dreptului de proprietate în baza actului juridic menționat supra a fost radiată, la 05 februarie 2019, ca efect al hotărârii din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași cu privire la rezoluțiunea contractului.

De asemenea, instanța de apel a reținut că la 04 aprilie 2019, Hristina Spînu și Serghei Spînu, au încheiet un nou contract de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață nr. 1675, potrivit căruia, în baza înscrierii în registrul public la 05 aprilie 2019, Serghei Spînu devine proprietar exclusiv al bunurilor imobile în litigiu.

La 16 mai 2019, Ioana Spînu a depus cerere de revizuire a hotărârii din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, care prin încheierea din 16 august 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, s-a admis, cu casarea hotărârii primei instanțe.

Astfel, pe parcursul reexaminării cauzei, Ioana Spînu, a depus o acțiune împotriva lui Serghei Spînu și Hristina Spînu cu privire la încasarea solidară a contravalorii a ½ cotă-parte din valoarea bunurilor imobile în legătură cu îmbunătățirea acestora.

Instanța de fond, reexaminând fondul cauzei, prin hotărârea din 05 martie 2021, a respins acțiunea depusă de Hristina Spînu cu privire la rezoluțiunea contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață nr. 1155 din 28 februarie 2013 și a admis parțial acțiunea intervenientului principal Ioana Spînu, dispunând încasarea de la Serghei Spînu a contravalorii a ½ cotă-parte din valoarea bunurilor imobile în litigiu. Prima instanță a reținut că este inoportună rezoluțiunea contractului nr. 1155 din 28 februarie 2013, odată ce Hristina Spînu și-a manifestat consimțământul prin încheierea unui alt contract de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață nr. 1675 din 04 aprilie 2019 cu Serghei Spînu, astfel primul contract a încetat de drept să producă efecte juridice. Astfel, acțiunile întreprinse de Hristina Spînu și Serghei Spînu, care au încheiat un alt contract, după desfacerea căsătoriei lui Serghei Spînu cu Ioana Spînu, au fost apreciate drept acțiuni care au scopul de a eluda normele legale aplicabile în cazul regimului legal al bunurilor soților, iar ca urmare Serghei Spînu, în calitatea lui de proprietar exclusiv al bunurilor în litigiu, este obligat să achite contravaloarea îmbunătățirilor.

Instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiată concluzia instanței de fond cu privire la faptul că contractul de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață nr. 1155 din 28 februarie 2013 a încetat, de drept, să producă efecte 8 juridice, ori această concluzie este rezultatul unei interpretări eronate a prevederilor art. 312 din Codul civil, contractul de donație cu condiția întreținerii pe viață, poate înceta, la caz, doar prin rezoluțiune.

Astfel, instanța de fond prin hotărârea din 05 martie 2021, cu privire la respingerea acțiunii depuse de Hristina Spînu privind rezoluțiunea contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață nr. 1155 din 28 februarie 2013 și admiterea parțială a acțiunii intervenientului principal Ioana Spînu, a creat situația în care în prezent, aparent, sunt valabile și creează efecte juridice două contracte de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață în privința la aceleași bunuri imobile, însă care acordă dreptul de proprietate condiționat, în primul caz lui Serghei Spînu și Ioana Spînu, iar în al doilea caz doar lui Serghei Spînu.

Instanța de apel a menționat că instanţa de fond a inclus eronat în lista bunurilor supuse partajului, bunurile imobile şi accesorii care au fost construite după divorțul din anul 2015 dintre Serghei Spînu și Ioana Spînu, în perioada mai 2015-iulie 2020, inclusiv construite după rezoluțiunea contractului de donație din 07 decembrie 2018, din surse exclusive a lui Serghei Spînu, şi a dispus eronat a încasa din contul lui Serghei Spînu, în beneficiul Ioanei Spînu, cu titlu de contravaloare a 1/2 cotă-parte din valoarea bunurilor imobile construite după divorț din mijloace exclusive a lui Serghei Spînu, prin ce a încălcat dreptul de proprietate a lui Serghei Spînu, apărat de art. 46 alin. (1), (2) din Constituție, dreptul la proprietate privată, precum şi creanțele asupra statului sânt garantate. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că la 12 noiembrie 2018 Serghei Spînu a depus acțiune în instanță cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie, iar prin încheierea din 28 martie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, s-a confirmat tranzacția de împăcare între Serghei Spînu și Ioana Spînu, conform căreia Ioana Spînu restituie lui Serghei Spînu, 21 940 lei cu titlu de diferență în costurile bunurilor supuse partajării şi primește în proprietate privată automobilul Mercedes Vito pasager marfar 1998 anul producerii, de culoare albastru închis, nr. caroseriei XXXXX, nr. motorului XXXXX şi se dezice de tractorul de model T-25, de culoare roșie, 1989 anul producerii, nr. caroseriei XXXXX, numărul motorului XXXXX. Serghei Spînu, se dezice de automobilul Mercedes Vito pasager marfar 1998 anul producerii, de culoare albastru închis, nr. caroseriei XXXXX, nr. motorului XXXXX contra sumei de bani în valoare de 21 940 lei şi primește cu drept de proprietate privată tractorul de model T-25, de culoare roșie, 1989 anul producerii, nr. caroseriei XXXXX, nr. motorului 9 XXXXX. Transmiterea bunurilor mobile şi a mijloacelor bănești au loc simultan.

Instanța a menționat că la momentul examinării cauzei privind partajarea bunurilor proprietate comună Ioana Spînu nu a pretins că are dreptul în devălmășie asupra bunului din litigiu și respectiv nu a solicitat partajarea bunului imobil ce constituie obiectul contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață nr. 1155 din 28 februarie 2013.

Astfel, revizuenta Ioana Spînu, în susţinerea cererii de revizuire nu s- a încadrat în temeiurile prevăzute de art. 449 din Codul de procedură civilă, or faptele invocate trebuie să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanţei de judecată şi să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, fapt ce la caz nu s-a atestat. Condiția de aplicabilitate a prevederilor art. 449 lit. c) din Codul de procedură civilă, nu este întrunită, revizuentul exprimându-și doar dezacordul cu hotărârea din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, însă nu relevă circumstanţe care ar constitui temei de revizuire, în sensul art. 449 din Codul de procedură civilă. Cererea revizuentului Ioana Spînu, nu se încadrează în prevederile legale enunțate şi urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice, ceea ce este inadmisibil.

Totodată, instanța de apel a reținut că Ioana Spînu nu este lipsită de dreptul de a înainta și a depune cerere de chemare în judecată, însă odată ce s-a constatat că cererea de revizuire depusă la 16 mai 2019, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, toate acțiunile care au urmat după pronunțarea hotărârii Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 07 decembrie 2018, sunt nule.

Subsecvent, în conformitate cu art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ținând cont că cererile de apel au fost admise, cu casarea hotărârii primei instanțe, instanța de apel a considerat necesar de a dispune încasarea cheltuielilor de judecată de la Ioana Spînu.

Ulterior, la 28 iunie 2025, prin intermediul poștei electronice, Vladimir avocatul Kovali, în interesele Ioanei Spînu, a depus supliment la recurs.

Consideră că instanța de apel n-a dat apreciere cerințelor intimaților de numire a expertizei în construcție în situația în care s-ar invoca tardivitatea cererii de revizuire. De asemenea, s-a trecut cu vederea inițiativa lui Serghei Spînu de împăcare a părților prin tranzacția de împăcare din 03 noiembrie 2022 și a referinței din 20 februarie 2020.

Reprezentantul recurentei consideră că instanța de apel urma să examineze toate motivele invocate în apel, respectând prevederile art. 373 din Codul de procedură civilă. Însă, contrar acestor prevederi, instanța de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, referindu-se în mod general la termenul de prescripție fără a examina faptul dacă Ioana Spînu a cunoscut intenția lui Serghei Spînu de partajare a bunurilor imobile. Instanța de apel a omis să verifice hotărârea instanței de fond sub aspectul prevederilor art. 9 alin. (2), art. 183 alin. (2) lit. c), art. 185 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, ori în sensul art. 449 lit. c) din Codul de procedură civilă instanța a constatat absolut corect că Ioana Spînu care nu a fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios, iar prin hotărârea supusă revizuirii, persoanei neimplicate în proces i-au fost încălcate drepturile de proprietate izvorâte din contractul nr. 1155 din 28 februarie 2023, fiind prezentate probe pertinente și concludente în acest sens. Instanța de apel a ignorat faptul că în cererea de chemare în judecată depusă la 07 noiembrie 2018 Serghei Spînu intenționat n-a menționat că Ioana Spînu și-a asumat obligațiunea de întreținere pe viață a Hristinei Spînu potrivit contractului.

Circumstanțele constatate atestă că în prezent, aparent, sunt valabile și creează efecte juridice două contracte de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață la aceleași bunuri imobile, însă care acordă dreptul de proprietate condiționat, în primul caz lui Serghei Spînu și Ioanei Spînu, iar în al doilea caz lui Serghei Spînu.

De asemenea, reprezentantul recurentei a reiterat explicațiile expuse în instanțele ierarhic inferioare în susținerea poziției sale pe faptul temeiniciei acțiunii. În drept, a indicat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c), alin. (4) din Codul de procedură civilă. 11

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 22 martie 2023. Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2023, a fost expediată avocatului Vladimir Kovali, care reprezintă interesele Ioanei Spînu, prin intermediul poștei electronice la 08 iunie 2023. (f.d. 66, Vol. IV). Astfel, recursul declarat de către avocatul Vladimir Kovali, în interesele Ioanei Spînu, la 20 iunie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 13 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimaților Serghei Spînu și Hristina Spînu, copia recursului declarat de către avocatul Vladimir Kovali, în interesele Ioanei Spînu, împotriva deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

La 09 noiembrie 2023, avocatul Adrian Cojocaru, în interesele lui Serghei Spînu a depus referință, solicitând a declara inadmisibil recursul depus de avocatul Vladimir Kovali, în interesele Ioanei Spînu.

Art. 433 alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).”

Art. 432 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă reglementează că: „(1) Părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 13

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Din analiza recursului declarat de avocatul Vladimir Kovali, în interesele Ioanei Spînu, rezultă că drept temei de declarare a recursului a fost invocat, în esență, că decizia contestată a instanței de apel este arbitrară, bazată în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, ori instanța n-a luat în considerare că Ioana Spînu împreună cu Serghei Spînu și-au asumat obligația de întreținere pe viață a Hristinei Spînu în baza contractului. La caz, Ioana Spînu nu a fost implicată în proces, fiindu-i încălcate drepturile de proprietate izvorâte din contractul nr. 1155 din 28 februarie 2013.

Completul de judecată atestă că de fapt motivele recursului se referă la dezacordul recurentei Ioana Spînu cu soluția pronunțata de Curtea de Apel Chișinău, și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, prin urmare recursul este neîntemeiat și nu constituie temei de casare a deciziei recurate, menționând că la 28 martie 2019 Judecătoria Strășeni, sediul Călărași a examinat cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Spînu împotriva Ioanei Spînu cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie și a pronunțat încheierea prin care a confirmat tranzacția de împăcare încheiată între Serghei Spînu și Ioana Spînu. Ultima, în cadrul litigiului respectiv nu a pretins la drepturile sale asupra bunului ce face obiectul contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață nr. 1155 din 28 februarie 2013 a cărei rezoluțiune se cere. Recurenta nici nu a pretins la păstrarea dreptului de proprietate asupra bunului prin respingerea acțiunii de rezoluțiune a contractului pentru neexecutare, cerând încasarea doar a unor pretinse îmbunătățiri.

Prin urmare, acțiunea sa nu are legătură cu acțiunea inițială. Astfel, se constată justă concluzia Curții de Apel Chișinău că cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 449 lit. c) din Codul de procedură civilă, deoarece drepturile sale, care constau în încasarea unor pretinse îmbunătățiri, nu sunt lezate în nici un mod prin rezoluțiunea contractului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu 14 constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curţii Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către avocatul 15 Vladimir Kovali, în interesele Ioanei Spînu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului şi drept urmare, este inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Vladimir Kovali, în interesele Ioanei Spînu, împotriva deciziei din 22 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 16