3ra-278/24 — anularea actului administrativ

La 7 decembrie 2022, Revenco Feodora a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Soroca cu privire la anularea actului administrativ defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamanta indicat că, prin procesul-verbal nr. 5 din 16 mai 1996 al ședinței Primăriei or. Soroca conform Deciziei Primăriei or. Soroca, Feodorei Revenco, domiciliată pe str. XXXXX ap. XXXXX, rândul cu înlesniri, familie cu mulți copii i-a fost repartizat sector de pământ pentru construcția casei individuale de locuit în regiunea de nord a orașului cu suprafața de 600 m.p.

A invocat reclamanta că, art. 11 Cod Funciar, prevede că, autoritățile administrației publice locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de proprietate: - trec în proprietatea cetățenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodărești și grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislația; - atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului până la epuizarea acesteia pentru construcția caselor de locuit, anexelor gospodărești și grădini: în orașe - de la 0,04 până la 0,07 hectare, în localități rurale - până la 0,12 hectare. Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către autoritățile administrației publice locale; - trec (în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieșind din suprafața reală a terenului ce deservește construcțiile) terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, în proprietatea comună în diviziune a proprietarilor apartamentelor, proporțional suprafeței privatizate de fiecare. Atribuirea repetată în proprietate privată a terenurilor cetățenilor în scopurile indicate în alineatul 1 al prezentului articol, se efectuează contra plată prin vânzare la licitație, organizată de autoritatea administrației publice locale. Prețul inițial de vânzare a terenului nu va fi mai mic decât prețul normativ al pământului calculat în baza tarifelor stabilite de legislația în vigoare. - Se 1 admite atribuirea repetată, fără plată, a terenurilor, în scopurile prevăzute în alineatul 1 al prezentului articol, cetățenilor a căror proprietate funciară a fost distrusă în rezultatul calamităților naturale.

Reclamanta a indicat că nu cunoaște din ce cauză Primăria și Consiliul orășenesc Soroca pe terenul respectiv nu i-a eliberat și titlu de proprietate deși norma citată supra, în mod expres prevede acest fapt.

Totodată a notat că, din anul 1999 și până în prezent impozitul funciar pe ternul respectiv îl achită cu regularitate. Conform certificatului din Registrul bunurilor imobile din 21 aprilie 2022 dreptul de proprietate pe bunul imobil nr. cadastral XXXXX este înregistrat după Administrația publică locală. Cu problema în cauză la Primăria mun. Soroca în trecut s-a adresat de mai multe ori, însă până în prezent la adresările respective nu a primit nici un răspuns.

La 18 august 2022, s-a adresat cu o cerere la Primăria Consiliul orășenesc Soroca pentru soluționarea problemei respective, iar la 14 septembrie 2022 a primit răspuns la cerere.

Nefiind de acord cu răspunsul, la 21 septembrie 2022 a depus la Primărie și Consiliul orășenesc Soroca o cerere prealabilă.

La 28 septembrie 2022 a primit răspuns la cererea prealabilă. Nefiind de acord cu răspunsul nr. R-833/22 la 31 octombrie 2022 a depus o cerere prealabilă la Consiliu orășenesc.

La 25 noiembrie 2022 a primit hotărârea Consiliului orășenesc cu nr.20/16 din 22 noiembrie 2022 prin care a fost respinsă cererea prealabilă ca neîntemeiată. Cu decizia supra indicată, reclamanta nu este de acord, o consideră ilegală și neîntemeiată.

Cu referire la prevederile art. 169, art. 118 Cod contravențional, consideră că, Decizia contestată nu conține motivarea în fapt și în drept și descrierea succintă a procedurii administrative, care a stat la baza emiterii acesteia.

Din cauza tergiversării soluționării problemei respective, a atitudinii indiferente a Administrației Publice locale față de cazul reclamantei, care este persoană cu gradul doi de dizabilitate, ultima a suportat emoții negative, retrăiri, frustrări, a fost supusă la așteptări fără nici un rezultat care au afectat- o moral, respectiv, a făcut referire la prevederile art. 2036 alin. (1) Cod civil unde este indicat că, „în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de 2 despăgubiri”. (2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial. (4) Dacă legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept sau interes recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacție echitabilă persoanei vătămate doar când aceasta corespunde cu natura dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat și persoana vătămată, astfel, va putea obține o valoare nepatrimonială superioară prejudiciului moral suferit.

Prin urmare, în virtutea raportului obligațional și în acord cu prevederile legale reclamanta consideră că a fost frustrată, afectată de emoții negative, a pierdut încrederea și speranța în ajutor din partea autorităților publice locale mai mult ca atât, până în prezent de titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren nu dispune, fiindcă Consiliul municipal refuză în eliberarea acestuia. În atare împrejurări deoarece repararea prejudiciului moral este prevăzută de legislație și odată ce norma de drept enunțată reglementează expres dreptul la plata de despăgubiri, consideră că pârâtul urmează a fi obligat la plata despăgubirilor morale în cuantum de 50 000 de lei.

Revenco Feodora a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Soroca nr.20/16 din 22 noiembrie 2022, obligarea Consiliului municipal Soroca de a emite o decizie de eliberare a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren pe bunul imobil XXXXX cu suprafața de 600 m.p. amplasat în mun. Soroca, str. Speranței nr. 40 cu înregistrarea la Agenția Servicii Publice Oficiul cadastral Teritorial Soroca, repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei și a prejudiciului material în mărime de 33,60 lei.

Prin hotărârea din 19 iunie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul central s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Revenco Feodora împotriva Consiliului municipal Soroca, cu privire la anularea actului administrativ defavorabil, precum și obligarea Consiliului municipal Soroca să emită actul administrativ favorabil.

În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că Feodorei Revenco i s-a repartizat terenul ca familie cu mulți copiii și nu ca familie nou-formată, terenul respectiv nu este ocupat de case, anexe gospodărești și grădini care i s-ar fi atribuit în conformitate cu legislația, terenul respectiv nu este aferent nici caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, astfel speței nu îi sunt aplicabile prevederile art. 11 Codul funciar.

În analiza sa, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect nu a identificat un drept real al reclamantei asupra terenului cu număr cadastral XXXXX care să constituie temei pentru eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, iar intimatul la emiterea deciziei contestate a acționat în limitele competenței acordate de lege, în scop legitim, acțiunile autorității publice nu denotă existența unui abuz de putere discreționară, care să lipsească sau limiteze nejustificat și neproporțional reclamanta în realizarea drepturilor sale.

Instanța a evidențiat că, prima instanță a supus analizei actul administrativ contestat privind forma și conținutul acestuia, aici reținând just prevederile art.119 Cod administrativ, potrivit căruia conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient de cert. (2) Un act administrativ individual poate fi emis în scris, verbal sau prin comportament concludent. Forma actului administrativ individual este aleasă de autoritatea publică care emite actul administrativ în baza dreptului discreționar corespunzător obligațiilor sale. Condiția certitudinii actului administrativ este una determinantă și necesară spre verificare de către instanța de judecată, or, prin activitatea administrativă se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea. Conținutul actului administrativ trebuie formulat explicit, fără echivoc, într-o manieră pasibilă de a fi percepută de destinatar, fără a crea situații de interpretare extinctivă nejustificată. De certitudinea actului administrativ depinde și modul sau gradul de conformare a conduitei destinatarului față de act.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că, la caz, actul administrativ contestat a fost emis în forma prescrisă de lege – forma scrisă, actul 4 presupunând un conținut explicit, previzibil, fără a cauza persoanei interesate o situație de incertitudine faptică sau juridică.

Potrivit art.120 alin. (1) Cod administrativ prevede că, un act administrativ individual emis sau confirmat în scris trebuie să cuprindă: a) numele/denumirea autorității publice care a emis actul administrativ; b) numele colaboratorului autorității publice care a emis actul administrativ; c) numele destinatarului actului administrativ; d) data la care a fost emis actul administrativ; e) decizia luată (partea dispozitivă a actului administrativ); f) motivarea deciziei luate, inclusiv indicarea actelor normative pentru a căror punere în aplicare se emite actul administrativ; g) decizia cu privire la cheltuieli; h) informația cu privire la exercitarea căilor de atac; i) semnătura colaboratorului autorității publice care a emis actul administrativ.

Astfel actul administrativ contestat, cuprinde totalitatea elementelor de formă/structură enunțate mai sus, astfel că, decizia contestă - decizia Consiliului municipal Soroca nr.20/16 din 22.11.2022, conține: a) numele/denumirea autorității publice care a emis actul administrativ - Consiliului municipal Soroca; b) numele colaboratorului autorității publice care a emis actul administrativ – Președintele ședinței – Mihail Verbițchi, Secretarul ședinței – Marcel Bușan; c) numele destinatarului actului administrativ – Revenco Feodora; d) data la care a fost emis actul administrativ – 22.11.2022; e) decizia luată (partea dispozitivă a actului administrativ) – soluția de respingere a cererii prealabile depuse de Revenco Feodora; f) motivarea deciziei luate – s-a indicat prevederile art.14 alin.(3) din Legea nr.436/2006 privind administrația publică locală și art. 162-165 Cod administrativ; g) decizia cu privire la cheltuieli – la caz, actul administrativ emis nu implică cheltuieli de executare; h) informația cu privire la exercitarea căilor de atac – s-a explicat petiționarei că este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă Judecătoria Soroca, sediul Central, str. Independenței 62, pentru anularea în tot sau în parte a actului; i) semnătura colaboratorului autorității publice care a emis actul administrativ – actul administrativ contestat la caz este semnat de Președintele ședinței – Mihail Verbițchi și Secretarul ședinței – Marcel Bușan.

Respectiv autoritatea publică, în sensul prevederilor art. 14 din Legea privind administrația publică locală, în exercitarea la caz a dreptului discreționar atribuit de lege, a acționat cu bună-credință în limitele legale stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul în limita împuternicirilor și în baza procedurii stabilite expres de lege. 5

A argumentat cu referire la prevederile art. 130 alin. (4) din Codul de procedură civilă că la emiterea deciziei contestate, instanța de apel nu cercetat și apreciat mult aspectual, probele prezentate, reținând doar argumentele invocate de Consiliului municipal Soroca.

De asemenea, Revenco Feodora, reprezentată de avocatul Tărîță Andriana, a invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanța de apel a normelor legale aplicabile speței.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: ”(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; 6 d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: ”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor art. 2451 din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. 42. În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne 7 devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. 43. Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 44. Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Revenco Feodora, reprezentată de avocatul Tărîță Andriana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 45. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Revenco Feodora, reprezentată de avocatul Tărîță Andriana, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Bălți, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. 46. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. 47. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. 48. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții 8 Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. 49. Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 50. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). 51. Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 52. Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Revenco Feodora, reprezentată de avocatul Tărîță Andriana. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9