3ra-278/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-278/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Revenco Feodora,
reprezentată de avocatul Tărîță Andriana
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Revenco Feodora împotriva Consiliului municipal
Soroca, cu privire la anularea actului administrativ defavorabil și obligarea
emiterii actului administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 3ra-278/24
NR. PIGD 2-22178998-01-3ra-22032024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Judecătoria Soroca, sediul Central, jud. C. Botnaru,
Curtea de Apel Bălți, jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu,
19 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Revenco Feodora, reprezentată de avocatul Tărîță Andriana,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 7 decembrie 2022, Revenco Feodora a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliului raional Soroca cu privire la anularea actului
administrativ defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ
favorabil.
În motivarea acțiunii, reclamanta indicat că, prin procesul-verbal nr. 5
din 16 mai 1996 al ședinței Primăriei or. Soroca conform Deciziei Primăriei
or. Soroca, Feodorei Revenco, domiciliată pe str. XXXXX ap. XXXXX,
rândul cu înlesniri, familie cu mulți copii i-a fost repartizat sector de pământ
pentru construcția casei individuale de locuit în regiunea de nord a orașului
cu suprafața de 600 m.p.
A invocat reclamanta că, art. 11 Cod Funciar, prevede că, autoritățile
administrației publice locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată,
eliberându-le titluri de proprietate: - trec în proprietatea cetățenilor sectoarele
de teren ocupate de case, anexe gospodărești și grădini care li s-au atribuit în
conformitate cu legislația; - atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren
din rezerva intravilanului până la epuizarea acesteia pentru construcția
caselor de locuit, anexelor gospodărești și grădini: în orașe - de la 0,04 până
la 0,07 hectare, în localități rurale - până la 0,12 hectare. Dimensiunile
concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către autoritățile
administrației publice locale; - trec (în limita normelor de urbanism, iar dacă
aceasta nu este posibil, reieșind din suprafața reală a terenului ce deservește
construcțiile) terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente
privatizate, care nu constituie blocuri, în proprietatea comună în diviziune a
proprietarilor apartamentelor, proporțional suprafeței privatizate de fiecare.
Atribuirea repetată în proprietate privată a terenurilor cetățenilor în scopurile
indicate în alineatul 1 al prezentului articol, se efectuează contra plată prin
vânzare la licitație, organizată de autoritatea administrației publice locale.
Prețul inițial de vânzare a terenului nu va fi mai mic decât prețul normativ al
pământului calculat în baza tarifelor stabilite de legislația în vigoare. - Se
1
admite atribuirea repetată, fără plată, a terenurilor, în scopurile prevăzute în
alineatul 1 al prezentului articol, cetățenilor a căror proprietate funciară a fost
distrusă în rezultatul calamităților naturale.
Reclamanta a indicat că nu cunoaște din ce cauză Primăria și Consiliul
orășenesc Soroca pe terenul respectiv nu i-a eliberat și titlu de proprietate
deși norma citată supra, în mod expres prevede acest fapt.
Totodată a notat că, din anul 1999 și până în prezent impozitul funciar
pe ternul respectiv îl achită cu regularitate. Conform certificatului din
Registrul bunurilor imobile din 21 aprilie 2022 dreptul de proprietate pe
bunul imobil nr. cadastral XXXXX este înregistrat după Administrația
publică locală. Cu problema în cauză la Primăria mun. Soroca în trecut s-a
adresat de mai multe ori, însă până în prezent la adresările respective nu a
primit nici un răspuns.
La 18 august 2022, s-a adresat cu o cerere la Primăria Consiliul
orășenesc Soroca pentru soluționarea problemei respective, iar la 14
septembrie 2022 a primit răspuns la cerere.
Nefiind de acord cu răspunsul, la 21 septembrie 2022 a depus la
Primărie și Consiliul orășenesc Soroca o cerere prealabilă.
La 28 septembrie 2022 a primit răspuns la cererea prealabilă. Nefiind
de acord cu răspunsul nr. R-833/22 la 31 octombrie 2022 a depus o cerere
prealabilă la Consiliu orășenesc.
La 25 noiembrie 2022 a primit hotărârea Consiliului orășenesc cu
nr.20/16 din 22 noiembrie 2022 prin care a fost respinsă cererea prealabilă
ca neîntemeiată. Cu decizia supra indicată, reclamanta nu este de acord, o
consideră ilegală și neîntemeiată.
Cu referire la prevederile art. 169, art. 118 Cod contravențional,
consideră că, Decizia contestată nu conține motivarea în fapt și în drept și
descrierea succintă a procedurii administrative, care a stat la baza emiterii
acesteia.
Din cauza tergiversării soluționării problemei respective, a atitudinii
indiferente a Administrației Publice locale față de cazul reclamantei, care
este persoană cu gradul doi de dizabilitate, ultima a suportat emoții negative,
retrăiri, frustrări, a fost supusă la așteptări fără nici un rezultat care au afectat-
o moral, respectiv, a făcut referire la prevederile art. 2036 alin. (1) Cod civil
unde este indicat că, „în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu
moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,
precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să
oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de
2
despăgubiri”. (2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și
întinderea prejudiciului patrimonial. (4) Dacă legea nu prevede altfel, simpla
constatare a încălcării unui drept sau interes recunoscut de lege fără plata de
despăgubiri oferă satisfacție echitabilă persoanei vătămate doar când aceasta
corespunde cu natura dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat și
persoana vătămată, astfel, va putea obține o valoare nepatrimonială
superioară prejudiciului moral suferit.
Prin urmare, în virtutea raportului obligațional și în acord cu
prevederile legale reclamanta consideră că a fost frustrată, afectată de emoții
negative, a pierdut încrederea și speranța în ajutor din partea autorităților
publice locale mai mult ca atât, până în prezent de titlu de autentificare a
dreptului deținătorului de teren nu dispune, fiindcă Consiliul municipal
refuză în eliberarea acestuia. În atare împrejurări deoarece repararea
prejudiciului moral este prevăzută de legislație și odată ce norma de drept
enunțată reglementează expres dreptul la plata de despăgubiri, consideră că
pârâtul urmează a fi obligat la plata despăgubirilor morale în cuantum de 50
000 de lei.
Revenco Feodora a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal
Soroca nr.20/16 din 22 noiembrie 2022, obligarea Consiliului municipal
Soroca de a emite o decizie de eliberare a titlului de autentificare a dreptului
deținătorului de teren pe bunul imobil XXXXX cu suprafața de 600 m.p.
amplasat în mun. Soroca, str. Speranței nr. 40 cu înregistrarea la Agenția
Servicii Publice Oficiul cadastral Teritorial Soroca, repararea prejudiciului
moral în mărime de 50 000 de lei și a prejudiciului material în mărime de
33,60 lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 08 decembrie 2022 a Judecătoriei Soroca, sediul
central, cerința reclamatei privind încasarea prejudiciului moral în mărime
de 50 000 de lei a fost declarată inadmisibilă.
Prin hotărârea din 19 iunie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul central
s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ la
cererea de chemare în judecată depusă de Revenco Feodora împotriva
Consiliului municipal Soroca, cu privire la anularea actului administrativ
defavorabil, precum și obligarea Consiliului municipal Soroca să emită actul
administrativ favorabil.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 20 iunie 2023, Revenco Feodora, a depus apel, prin care a solicitat
admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu emiterea
3
unei noi hotărâri, iar la data de 11 septembrie 2023, a depus cererea de apel
motivată. (f.d.76, 87-89)
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
apelul declarat de Revenco Feodora împotriva hotărârii din 19 iunie 2023 a
Judecătoriei Soroca, sediul Central.
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că Feodorei
Revenco i s-a repartizat terenul ca familie cu mulți copiii și nu ca familie
nou-formată, terenul respectiv nu este ocupat de case, anexe gospodărești și
grădini care i s-ar fi atribuit în conformitate cu legislația, terenul respectiv
nu este aferent nici caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate,
care nu constituie blocuri, astfel speței nu îi sunt aplicabile prevederile art.
11 Codul funciar.
În analiza sa, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect nu a
identificat un drept real al reclamantei asupra terenului cu număr cadastral
XXXXX care să constituie temei pentru eliberarea titlului de autentificare a
dreptului deținătorului de teren, iar intimatul la emiterea deciziei contestate
a acționat în limitele competenței acordate de lege, în scop legitim, acțiunile
autorității publice nu denotă existența unui abuz de putere discreționară, care
să lipsească sau limiteze nejustificat și neproporțional reclamanta în
realizarea drepturilor sale.
Instanța a evidențiat că, prima instanță a supus analizei actul
administrativ contestat privind forma și conținutul acestuia, aici reținând just
prevederile art.119 Cod administrativ, potrivit căruia conținutul unui act
administrativ individual trebuie să fie suficient de cert. (2) Un act
administrativ individual poate fi emis în scris, verbal sau prin comportament
concludent. Forma actului administrativ individual este aleasă de autoritatea
publică care emite actul administrativ în baza dreptului discreționar
corespunzător obligațiilor sale. Condiția certitudinii actului administrativ
este una determinantă și necesară spre verificare de către instanța de
judecată, or, prin activitatea administrativă se organizează aplicarea legii și
se aplică nemijlocit legea. Conținutul actului administrativ trebuie formulat
explicit, fără echivoc, într-o manieră pasibilă de a fi percepută de destinatar,
fără a crea situații de interpretare extinctivă nejustificată. De certitudinea
actului administrativ depinde și modul sau gradul de conformare a conduitei
destinatarului față de act.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că, la caz, actul administrativ
contestat a fost emis în forma prescrisă de lege – forma scrisă, actul
4
presupunând un conținut explicit, previzibil, fără a cauza persoanei interesate
o situație de incertitudine faptică sau juridică.
Potrivit art.120 alin. (1) Cod administrativ prevede că, un act
administrativ individual emis sau confirmat în scris trebuie să cuprindă: a)
numele/denumirea autorității publice care a emis actul administrativ; b)
numele colaboratorului autorității publice care a emis actul administrativ; c)
numele destinatarului actului administrativ; d) data la care a fost emis actul
administrativ; e) decizia luată (partea dispozitivă a actului administrativ); f)
motivarea deciziei luate, inclusiv indicarea actelor normative pentru a căror
punere în aplicare se emite actul administrativ; g) decizia cu privire la
cheltuieli; h) informația cu privire la exercitarea căilor de atac; i) semnătura
colaboratorului autorității publice care a emis actul administrativ.
Astfel actul administrativ contestat, cuprinde totalitatea elementelor
de formă/structură enunțate mai sus, astfel că, decizia contestă - decizia
Consiliului municipal Soroca nr.20/16 din 22.11.2022, conține: a)
numele/denumirea autorității publice care a emis actul administrativ -
Consiliului municipal Soroca; b) numele colaboratorului autorității publice
care a emis actul administrativ – Președintele ședinței – Mihail Verbițchi,
Secretarul ședinței – Marcel Bușan; c) numele destinatarului actului
administrativ – Revenco Feodora; d) data la care a fost emis actul
administrativ – 22.11.2022; e) decizia luată (partea dispozitivă a actului
administrativ) – soluția de respingere a cererii prealabile depuse de Revenco
Feodora; f) motivarea deciziei luate – s-a indicat prevederile art.14 alin.(3)
din Legea nr.436/2006 privind administrația publică locală și art. 162-165
Cod administrativ; g) decizia cu privire la cheltuieli – la caz, actul
administrativ emis nu implică cheltuieli de executare; h) informația cu
privire la exercitarea căilor de atac – s-a explicat petiționarei că este în drept
să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă Judecătoria
Soroca, sediul Central, str. Independenței 62, pentru anularea în tot sau în
parte a actului; i) semnătura colaboratorului autorității publice care a emis
actul administrativ – actul administrativ contestat la caz este semnat de
Președintele ședinței – Mihail Verbițchi și Secretarul ședinței – Marcel
Bușan.
Respectiv autoritatea publică, în sensul prevederilor art. 14 din Legea
privind administrația publică locală, în exercitarea la caz a dreptului
discreționar atribuit de lege, a acționat cu bună-credință în limitele legale
stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul în
limita împuternicirilor și în baza procedurii stabilite expres de lege.
5
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 4 martie 2024, Revenco Feodora, reprezentată de avocatul Tărîță
Andriana, a declarat recurs împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții
de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel
și a hotărârii din 19 iunie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Central și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie anulat actul administrativ
defavorabil și obligarea consiliului mun. Soroca să emită actul administrativ.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Revenco Feodora, reprezentată de avocatul
Tărîță Andriana, a invocat că soluția instanței de apel este neîntemeiată, iar
în acest context consideră că urmează a fi casată deoarece a fost emisă cu
încălcarea normelor de drept material și procedural.
A argumentat cu referire la prevederile art. 130 alin. (4) din Codul de
procedură civilă că la emiterea deciziei contestate, instanța de apel nu
cercetat și apreciat mult aspectual, probele prezentate, reținând doar
argumentele invocate de Consiliului municipal Soroca.
De asemenea, Revenco Feodora, reprezentată de avocatul Tărîță
Andriana, a invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au
fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare,
cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor
legale, dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea
eronată de către instanța de apel a normelor legale aplicabile speței.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
”(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
6
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1)
lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere
la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la
rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu
au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că cererea de recurs împotriva deciziei
din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți a fost depusă la data de 4 martie
2024, la Curtea Supremă de Justiție. Decizia motivată a fost notificată
participanților la proces, inclusiv reprezentantului Feodorei Revenco,
avocatul Tărîță Andriana, prin intermediul poștei electronice la 06 februarie
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră
că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor art. 2451 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
7
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Revenco Feodora, reprezentată de avocatul Tărîță Andriana, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Revenco Feodora, reprezentată de avocatul Tărîță
Andriana, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea
de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Bălți,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
8
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Revenco Feodora, reprezentată
de avocatul Tărîță Andriana.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
9