2ra-1581/22 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile recursurilor
2ra-1581/22 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursurilor declarate de Dumitru Bazatin,
reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță și de Mihail Vasilache, reprezentat de
avocatul Radion Bordian,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Mihail Vasilache împotriva lui Dumitru Bazatin și Asociației Profesionale
„Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole” cu privire la repararea
prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei din 23 mai 2022 a Curții de Apel Cahul,
(Dosarul nr. 2ra-1581/22
NR. PIGD 2-14009083-01-2ra-04112022)
Recursurile declarate până la 01 septembrie 2023. Dezacordul cu soluția
instanțelor ierarhic inferioare prin prisma prevederilor art.432 alin.(2)
lit.a),b),c) alin.(4) din Codul de procedură civilă la caz nu justifică admiterea
recursurilor.
Judecătoria Cimișlia, sediul Central, jud. M. Ganganu,
Curtea de Apel Cahul, jud. R. Petrov, S. Pilipenco, N. Bondarenco,
12 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursurile depuse de
Dumitru Bazatin, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță și de Mihail
Vasilache, reprezentat de avocatul Radion Bordian,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 09 octombrie 2014, Mihail Vasilache, Rodica Borș, xxxxx și xxxxx,
reprezentați de avocatul Dumitru Pîrvan, au depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Dumitru Bazatin, solicitând încasarea în beneficiul lui
Mihail Vasilache, a prejudiciului material în mărime de 3 295,30 de euro, a
prejudiciului moral, în mărime de 35 000 de lei, în beneficiul Rodicăi Borș,
xxxxx și xxxxx a prejudiciului material în mărime de 10 000 de lei și a
prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei și încasarea cheltuielilor de
judecată, inclusiv a cheltuielilor de asistență juridică, în mărime de 5 000 de
lei.
În susținerea acțiunii, reclamanții au invocat că, la data de 29 iunie
2014, deplasându-se cu mijlocul de transport de model „Volkswagen Polo”,
număr de înmatriculare xxxx, din satul Selemet, r-nul Cimișlia spre Satul
Nou, în salonul căreia se mai aflau Rodica Borș, împreună cu copiii minori
xxxxx și xxxxx, au fost tamponați de mijlocul de transport de model „Nissan
Vanette”, număr de înmatriculare xxxx, condus de Dumitru Bazatin. Ultimul
se deplasa cu o viteză mare prin sat, pe contrasens, în direcția autovehiculului
condus de Mihail Vasilache.
Totodată, dorind să evite o tamponare directă, Mihail Vasilache a redus
viteza, însă văzând că și mașina cealaltă se îndreaptă în aceeași direcție, a
întors brusc volanul la stânga, dar a fost în partea dreaptă de autovehiculul
condus de Dumitru Bazatin. În rezultatul impactului, mașina sa a fost mutată
pe banda opusă.
După producerea accidentului, Dumitru Bazatin a ieșit din mașină și a
văzut că, au fost accidentați și traumați mama cu copiii, care se aflau în
mașină, fiind în stare de ebrietate, a fugit de la fața locului. Autovehiculul lui
Dumitru Bazatin a fost încărcat în trailer de către rudele acestuia.
Conform actului de constatare medico-legală nr.229 din 03 iulie 2014,
la Mihail Vasilache au fost depistate leziuni corporale sub formă de xxxxx
și xxxxx, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui corp dur,
posibil în timpul și circumstanțele indicate și care se califică ca vătămări
corporale neînsemnate. Rodicai Borș și copiilor, conform actului de
1
constatare medico-legal, le-au fost cauzate aceleași leziuni corporale. În
rezultatul controlului la Centrul Medical ,,Excelence”, la Rodica Borș s-au
stabilit semne ecografice de xxxxx. Copiii, în urma accidentului, noaptea
tresar prin somn și sunt foarte speriați.
Raportul de evaluare a pagubei N912/07A la actul de examinare din 22
iulie 2014, denotă că, automobilului de model „Volkswagen Polo” i-a fost
cauzată o pagubă în mărime de 3 295,30 de euro.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 10 mai 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova,
s-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Borș,
xxxxx și xxxxx împotriva lui Dumitru Bazatin cu privire la încasarea
prejudiciului material și moral în partea pretențiilor reclamanților Rodica
Borș, xxxxx și xxxxx cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.
S-a explicat reclamanților Rodica Borș, xxxxx și xxxxx că sunt în drept să
adreseze instanței cu o nouă cerere, conform dispozițiilor generale, iar în
cazul în care consideră că este necesar să fie reprezentați de un avocat în
cadrul procesului civil, urmează să-l împuternicească în modul prevăzut de
lege.
Prin hotărârea din 10 mai 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, s-
a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Vasilache
și s-a încasat de la Dumitru Bazatin în beneficiul lui Mihail Vasilache
prejudiciul material, în sumă de 3 295,30 de euro, conform cursului oficial
al Băncii Naționale a Moldovei, la ziua achitării și prejudiciul moral, în sumă
de 5 000 de lei. S-a încasat de la Dumitru Bazatin în beneficiul statului taxa
de stat, în mărime de 2 049,49 de lei. În rest, acțiunea s-a respins ca fiind
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE TAC ÎN ORDINE DE APEL
La 30 mai 2018, prin intermediul poștei terestre (Vol.I, f.d.240),
Dumitru Bazatin, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a depus cerere de
apel împotriva hotărârii din 10 mai 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii primei
instanțe, respingerea cererii de chemare în judecată.
La 11 iunie 2018, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.241),
Mihail Vasilache, reprezentat de avocatul Radion Bordian, a depus cerere de
apel împotriva hotărârii din 10 mai 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe,
emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în
judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat s-a
restituit cererea de apel depusă de Mihail Vasilache, reprezentat de avocatul
2
Radion Bordian, împotriva hotărârii din 10 mai 2018 a Judecătoriei Cimișlia,
sediul Leova, din motiv că nu a îndeplinit indicațiile instanței de apel
conform încheierii din 03 iulie 2018.
Prin decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Comrat, s-a admis
apelul declarat de Dumitru Bazatin, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță
și s-a casat integral hotărârea din 10 mai 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în aceeași instanță, Judecătoria
Cimișlia, în alt complet de judecată.
Prin cererea datată cu 06 iunie 2019, Mihail Vasilache a concretizat
pretențiile, inclusiv cercul pârâților, indicând suplimentar A.P. „Biroul
Național al Asiguratorilor de Autovehicole”, în calitatea procesuală de
copârât. Astfel, a solicitat atragerea în proces A.P. „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole”, în calitate de copârât, încasarea de la A.P.
„Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole” a sumei de 3 295, 30 de
euro, echivalentul în valută națională la momentul achitării efective,
încasarea de la Dumitru Bazatin a prejudiciului moral în mărime de 35 000
de lei și încasarea, în mod solidar, de la A.P. „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole” și Dumitru Bazatin a cheltuielilor de
judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 06 iunie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova, s-a primit spre examinare în procedură cererea concretizată depusă
de Mihail Vasilache și s-a atras în proces A.P. „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole”, în calitate de copârât.
Prin încheierea din 14 august 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova, s-a respins ca neîntemeiată cererea privind excepția de tardivitate
înaintată de avocatul Angela Popil, în interesele A.P. „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole”.
Prin încheierea din 14 august 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de avocatul Angela
Popil, în interesele A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole”
de scoatere de pe rol a pretenției.
Prin încheierea din 18 august 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Leova, s-a admis cererea avocatului Angela Popil, în interesele A.P. „Biroul
Național al Asiguratorilor de Autovehicole”, cu privire la dispunerea
efectuării expertizei tehnico-merceologică a automobilului, fiind suspendată
examinarea cauzei.
La 23 noiembrie 2020 a parvenit raportul de expertiză judiciară din
14 noiembrie 2020, întocmit de Centrul Național de Expertize Judiciare și
prin încheierea din 14 decembrie 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova,
s-a dispus reluarea examinării cauzei.
3
Prin hotărârea din 01 iulie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Central, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Mihail
Vasilache și s-a încasat din contul lui Dumitru Bazatin în beneficiul lui
Mihail Vasilache prejudiciul moral în sumă de 10 000,00 de lei. S-a încasat
din contul lui Dumitru Bazatin în beneficiul lui Mihail Vasilache cheltuielile
judiciare constituite din serviciile de asistență juridică în sumă de 5 000 de
lei. S-a încasat din contul lui Dumitru Bazatin în beneficiul statului, taxa de
stat în proporție de 100,00 de lei. În rest cererea lui Mihail Vasilache în
partea prejudiciului moral pretins din contul lui Dumitru Bazatin, s-a respins
ca neîntemeiată. S-a respins ca neîntemeiată cererea lui Mihail Vasilache cu
privire la încasarea din contul A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de
Autovehicole” a prejudiciului material. S-a respins ca neîntemeiată pretenția
lui Mihail Vasilache cu privire la încasarea solidară din contul A.P. „Biroul
Național al Asiguratorilor de Autovehicole” a cheltuielilor de asistență
juridică. S-a încasat din contul lui Mihail Vasilache în beneficiul A.P.
„Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole” cheltuielile judiciare în
sumă de 4 200,00 de lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 05 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice (Vol.III,
f.d.122), Dumitru Bazatin, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a depus
cerere de apel împotriva hotărârii din 01 iulie 2021 a Judecătoriei Cimișlia,
sediul Central, solicitând admiterea acesteia, casarea parțială a hotărârii
primei instanțe.
La 29 iulie 2021, Mihail Vasilache, inclusiv prin intermediul
avocatului Radion Bordian, a declarat apel împotriva hotărârii din 01 iulie
2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea din 27 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție,
s-a strămutat de la Curtea de Apel Comrat la Curtea de Apel Cahul, cauza
pentru examinare.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 23 mai 2022 a Curții de Apel Cahul, s-au respins ca
fiind nefondate apelurile declarate de Dumitru Bazatin, reprezentat de
avocatul Sergiu Cotruță, și Mihail Vasilache, reprezentat de avocatul Radion
Bordian, și s-a menținut, fără modificări, hotărârea din 01 iulie 2021 a
Judecătoriei Cimișlia, sediul Central.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 17 august 2022, prin intermediul poștei electronice (Vol.IV,
f.d.148), Dumitru Bazatin, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a depus
cerere de recurs împotriva deciziei din 23 mai 2022 a Curții de Apel Cahul,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea
4
respingerii cererii de apel depuse și a hotărârii primei instanțe, în partea
încasării în beneficiul lui Mihail Vasilache a prejudiciului moral, în sumă de
10 000,00 lei de lei, a cheltuielilor judiciare constituite din serviciile de
asistență juridică în sumă de 5 000,00 de lei și în beneficiul statului, a taxei
de stat în proporție de 100,00 de lei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care
cererea de chemare în judecată în partea pretențiilor față de el să fie respinsă
ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul a invocat că, hotărârea instanței
de fond și decizia instanței de apel sunt neîntemeiate.
Prin prisma prevederilor art. 1398 alin. (1) din Codul civil, în redacția
veche, se impune obligația ca motivul pentru care se solicită prejudiciu moral
să fie expres prevăzut de lege. Respectiv, trebuie să existe o mențiune
expresă a unei norme legale care prevede că pentru situația creată, este
obligat la plata prejudiciului moral. Mihail Vasilache odată ce solicită
prejudiciul material a fi încasat de la A.P. „Biroul Național al Asigurătorilor
de Autovehicole”, atunci tot de la ultima trebuie să solicite plata prejudiciului
moral.
Totodată, în urma analizei cererii privind concretizare a acțiunii,
Mihail Vasilache nu a caracterizat/nu a descris nici genul, nici gradul de
suferințe psihice pretinse. Potrivit declarațiilor date în cadrul judecării cauzei
în instanța de fond, Mihail Vasilache a solicitat prejudiciul moral, din motiv
că a avut de suferit material și măcar dacă nu material, moral să fie încasată
suma solicitată, ceea ce este în contradictoriu cu prejudiciul pe care îl
solicită. În textul cererii de concretizare a acțiunii, Mihail Vasilache nu a
indicat niciun motiv de încasare a prejudiciului moral.
Totodată, încasarea unui prejudiciu moral trebuie să corespundă cu
rigorile stabilite de lege, în special art. 1423 alin. (1) din Codul civil, în
redacția veche. Referitor la suferințele fizice suportate de Mihail Vasilache,
conform raportului de constatare medico - legală, nr. 289 din 03 iulie 2014,
s-a constatat faptul că, sunt niște vătămări corporale neînsemnate. Or,
vătămările date au fost mai mult de o natură superficială și care nu duc la
traume pentru întreaga viață sau, cel puțin, pentru o perioadă de câțiva ani.
Suferințele cauzate au fost pe moment scurt și nu de lungă durată, cum ar fi
bolile ce afectează organele interne, precum gastrita sau ciroza. În ceea ce
privește suferințele psihice, în opinia recurentului, Mihail Vasilache nu a
avut de suferit nimic, or, din declarații sau conținutul cererii de concretizare
nu reiese acest fapt. Ba mai mult, nu a prezentat nicio expertiza psihiatrică
care ar demonstra faptul că, acesta până la momentul de față are gânduri și
amintiri intruzive, coșmaruri vii, repetitive, flashback-uri, comportamente de
evitare, hiperactivitate a sistemului vegetativ și modificări ale dispoziției,
simptome care apar după o experiență intens psihotraumatizantă ce implică
risc vital. În contextul în care nu există o expertiză calificată a faptului că
Mihail Vasilache a avut de suferit traume psihice și nici ultimul nu indică
5
aceasta, pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral este absolut
neîntemeiată.
De asemenea, a precizat că acțiunea comisă este de un grad social
periculos redus, întrucât a comis o contravenție, din imprudentă, care s-a
soldat doar cu deteriorarea autovehiculului. Așadar, pentru a fi răspunzător,
trebuie să fie în măsură de a-și da seama că faptele sale sunt de natură a
încălca drepturile și interesele legitime ale semenilor săi, adică să aibă
conștiința caracterului antisocial al conduitei sale, însă, la caz, în primul rând
nu a acționat în niciun fel în sensul comiterii contravenției prevăzute de art.
242 din Codul contravențional, nu a avut nicio intenție de a-1 trauma pe
Mihail Vasilache. Luând în considerare faptul că gradul de vinovăție este
unul minim, fapta comisă este o contravenție, vătămările cauzate lui Mihail
Vasilache sunt neînsemnate, pretenția privind încasarea prejudiciului moral
urma a fi respinsă.
În termenii Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, prejudiciul moral, se exprimă prin
necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru
prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel
încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume
excesive pentru autorii daunelor, si nici venituri nejustificate pentru
victimele daunelor. În cauza Amihalachioaie contra Moldovei, însuși simpla
constatare a încălcării dreptului, prezintă prin sine o satisfacție echitabilă
pentru prejudiciul moral (Recomandarea nr 6 a Curții Supreme de Justiție).
Astfel, în opinia sa, simplul fapt ca i s-a întocmit un proces-verbal cu privire
la contravenție, constituie în sine compensarea așa numitului prejudiciu
moral suferit.
Contrar prevederilor art. 6 CEDO, instanța de fond și apel a omis să
se expună în modul corespunzător asupra argumentelor aduse, or, a apreciat
în mod arbitrar probele prezentate. Instanța de fond și apel nu și-au motivat
soluția, limitându-se la aprecieri de ordin general și abstract. Instanța de fond
și de apel nu au combătut în niciun mod argumentele, apreciind probatoriul
prezentat ca fiind insuficient, cu toate că argumentele aduse erau cruciale
pentru aceasta. Instanțele naționale nu au obligația de a da un răspuns detaliat
la fiecare argument, totuși circumstanțele prezentei cauze impuneau o
motivare a respingerii principalului argument al său, și anume că, Mihail
Vasilache nu a demonstrat în niciun fel faptul că i s-a cauzat un prejudiciu
moral. Situația sa fiind similară cauzelor Romanenco c. Republica Moldova
(§ 25-26), Lebedinschi c. Republica Moldova (§33-34), Mitrofan c.
Republica Moldova (§ 50-55).
Privite în ansamblu, procedurile naționale au fost inechitabile,
favorizând în mod vădit, partea adversă.
La data de 20 octombrie 2022, Mihail Vasilache, reprezentat de
avocatul Radion Bordian, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23
6
mai 2022 a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi
hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurentul a invocat că, instanțele de fond și
de apel au interpretat în mod eronat legea. Prima instanță și instanța de apel
nu au respectat cerințele art. 130 din Codul de procedură civilă, fapt ce s-a
soldat cu pronunțarea hotărârilor de admitere parțială a acțiunii. La judecarea
fondului cauzei, instanța de judecată, dar și instanța de apel au apreciat în
mod absolut unilateral poziția expusă în referințele pîrîților, iar argumentele
sale nu au fost luate în considerare și nu au fost combătute motivat.
Instanța de apel nu a ținut cont de circumstanțele arătate în apel,
precum că instanța de fond eronat a statuat asupra respingerii capătului de
cerere privind încasarea prejudiciului material de la A.P. „Biroul Național al
Asigurătorilor de Autovehicole”, neglijând totalmente constatările și
cerințele arătate în conținutul deciziei din 14 martie 2019 a Curții de Apel
Comrat. La fel, instanța insuficient a apreciat cuantumul prejudiciului moral
în mărime de 10 000 de lei, încasat de la Dumitru Bazatin, în raport cu cel
solicitat, care este unul motivat și întemeiat.
Totodată, a opinat că instanța imparțial și neobiectiv a preluat în
exclusivitate poziția reprezentantului A.P. „Biroul Național al Asigurătorilor
de Autovehicole”, fără a o supune criticii, prin prisma hotărîrilor
judecătorești anterioare pronunțate, cerințele instanțelor superioare impuse
spre examinare la rejudecarea cauzei, dar și contrar circumstanțelor faptice
de comitere a accidentului rutier, fiind suportat prejudiciu material clar și
evident. Hotărârea judecătorească emisă l-a adus într-o stare dublă
prejudiciabilă, rămânând și fără despăgubirea din partea persoanei care a
comis accidentul, dar și fără despăgubirea din partea fondului de rezervă
gestionat de A.P. „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicole”,
ultima având menirea legală de a o face.
Instanța de apel și instanța de fond au neglijat totalmente
circumstanțele de fapt, reiterând-le, precum și constatările instanței de apel
din decizie.
Constatarea instanței de apel precum că, nu ar fi prezentat probe
corespunzătoare în instanța de fond, a considerat-o ca fiind pripită, precum
și că nu a ținut cont de principiile fundamentale ale dreptului procedural
civil: principiul egalității în fața legii și a justiției –art. 22 din Codul de
procedură civilă; contradictorialitatea și egalitatea părților în drepturile
procedurale- art. 26 din Codul de procedură civilă. Instanța de fond și cea de
apel nu au depus diligența și obiectivismul necesar pentru examinarea
detaliată și multiaspectuală a circumstanțelor cauzei și a emis o hotărâre
neîntemeiată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Luka contra
României a evidențiat că art. 6 impune ca deciziile instanțelor trebuie să
precizeze în mod suficient motivele pe care se întemeiază, astfel încât să
7
arate că părțile au fost ascultate și să garanteze posibilitatea unui control
public al administrării justiției. Altfel spus, art. 6 din Convenție îi atribuie
instanței obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,
argumentelor și probelor părților, cu excepția cazului în care se apreciază
relevanța acestora și fără a fi înțeleasă ca implicând un răspuns detaliat
pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos). Curtea
Europeană evidențiază că trebuie să se țină seama de relevanța și incidența
argumentului sau motivului cu privire la care instanța nu s-a pronunțat la
încheierea cauzei (Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.), nr. 40490/98,
CEDO 2001-IX; și Dima împotriva României, 16 noiembrie 2006).
Din interpretarea art. 6 CEDO, pronunțarea de către instanțele
judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile
dreptului fundamental la un proces echitabil și aceasta presupune
obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărârile contestate
asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către
părți, întru admiterea sau respingerea acestora.
Curtea Supremă de Justiție prin scrisoarea datată cu 07 noiembrie
2022 a expediat în adresa intimaților copiile recursurilor declarate, creând
astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de
derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire și avizele de recepție, anexate la materialele dosarului (Vol.IV,
f.d.171, 173, 174, 187).
La 09 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice (Vol.IV,
f.d.188-189), A.P. „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicole” a
depus referință la recursul depus de Mihail Vasilache, solicitând declararea
acestuia inadmisibil.
Alte referințe nu au parvenit.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
8
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art.13 alin. (51) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție
nr. 64 din 30 martie 2023, introdus prin Legea nr.224 din 31 iulie 2024, în
vigoare 16 august 2024:
„Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență,
președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va
examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și
cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5
judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte
judecătorul raportor.”
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la
examinarea recursului în cauză.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare până la
01 septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care
se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale
invocate în recurs.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă:
9
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)
lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: a) să respingă recursul și să
mențină decizia instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și
încheierile atacate cu recurs.”
Art. 14 din Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019:
„(1) Persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului
cauzat astfel.”
Art. 1398 din Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019:
„(1) Cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare
prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin
acțiune sau omisiune.
(2) Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăție se repară numai în cazurile
expres prevăzute de lege.
(3) O altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai
în cazurile expres prevăzute de lege.”
Art. 20 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414 din 22 decembrie 2006,
în redacția în vigoare în perioada de referință (în continuare Legea nr.
414/2006):
„(5) Drepturile persoanei păgubite prin accident de autovehicul în care autorul și/sau
autovehiculul au rămas neidentificați sau posesorul autovehiculului nu are încheiată
asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se exercită față de Biroul Național al
Asigurătorilor de Autovehicule, iar despăgubirile se achită în conformitate cu art.14. În
acest caz, drepturile și obligațiile privind dosarul de daune, constatarea pagubelor,
stabilirea și plata despăgubirilor, prevăzute de prezenta lege pentru asigurător, se vor
atribui și Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule.
(6) Persoana păgubită sau reprezentantul ei legal este obligat să asigure, în termenul
specificat la art.19 alin.(1) lit.c), accesul asigurătorului sau al reprezentantului de
despăgubiri al acestuia la bunurile avariate prin accident de autovehicul, astfel încît
asigurătorul să dispună de posibilitatea de a constata întinderea reală a pagubelor.
(7) Dacă persoana păgubită sau reprezentantul ei legal nu a respectat obligația
prevăzută la alin.(6) și a făcut astfel imposibilă întocmirea dosarului de daune și/sau
constatarea de către asigurător a întinderii pagubelor, acesta din urmă este absolvit de
obligația de a plăti despăgubirea de asigurare.”
Art. 21 din Legea nr. 414/2006, în redacția în vigoare în perioada de
referință:
„(1) La depunerea de către persoana păgubită sau de către reprezentantul acesteia a
cererii de despăgubire, asigurătorul sau, după caz, Biroul Național al Asigurătorilor de
Autovehicule deschide dosar de daune și constată pagubele în conformitate cu art.19
alin.(1) lit.c).”
10
Art. 33 din Legea nr. 414/2006, în vigoare în perioada de referință:
„(3) Fondul de protecție a victimelor străzii este destinat plăților de despăgubiri pentru
vătămări corporale sau deces dacă autovehiculul sau autorul accidentului a rămas
neidentificat, precum și plăților de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri
și vătămări corporale sau deces dacă posesorul autovehiculului răspunzător de producerea
accidentului nu a respectat obligația de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sau
autovehiculul a fost obținut pe cale ilicită.”
Conform art. 1416 din Codul civil, în redacția în vigoare până la 01
martie 2019:
„(2) Instanța de judecată, adoptînd hotărîre cu privire la reparația prejudiciului, obligă
autorul prejudiciului să pună la dispoziție un bun de același gen și de aceeași calitate, să
repare bunul pe care l-a deteriorat ori să compenseze integral prin echivalent bănesc
prejudiciul cauzat.”
Conform art.1422 din Codul civil, în redacția în vigoare până la 01
martie 2019:
„(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau
fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte
cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana
responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.
(2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului
patrimonial.”
Art. 1423 din Codul civil, în redacția în vigoare până la 01 martie
2019:
„(1) Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de
judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate
persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este
o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție
persoanei vătămate.
(2) Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de
judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și
statutul social al persoanei vătămate.”
Art. 90 din Codul de procedură civilă:
„Din cheltuielile de judecare a cauzei fac parte: g) cheltuielile de efectuare a
expertizei.”
Art. 94 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la
cererea părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea
reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată
proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din
pretențiile reclamantului.
(3) Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de
judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii.”
Art. 96 din Codul de procedură civilă:
11
„(1) Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții
care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea
au fost reale, necesare și rezonabile.
(11) Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut cîștig de cauză
dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.”
Art. 98 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cheltuielile aferente judecării cauzei, suportate de instanța judecătorească,
precum și taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de
la pîrît proporțional părții admise din acțiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata
cheltuielilor de judecată.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 23
mai 2022. Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale a deciziei
instanței de apel către participanții la proces, la data de 28 iulie 2022 (Vol.IV,
f.d.144). De către recurentul Dumitru Bazatin, copia decizia instanței de apel
a fost recepționată la 10 august 2022, iar de către Mihail Vasilache-la 11
septembrie 2022, conform avizelor de recepție (Vol.IV, f.d.176-177). De
către Dumitru Bazatin, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, cererea de
recurs a fost depusă la data de 17 august 2022, prin intermediul poștei
electronice (Vol. IV, f.d.148), iar de către Mihail Vasilache, reprezentat de
avocatul Radion Bordian, la data de 20 octombrie 2022. Astfel, recursurile
sunt declarate în termen.
Prin încheierea din 28 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție,
s-au considerat admisibile recursurile declarate de Dumitru Bazatin,
reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță și de Mihail Vasilache, reprezentat de
avocatul Radion Bordian.
Prin prisma art. 444 din Codul de procedură civilă examinarea cauzei
civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună
invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererile de recurs au
fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității
hotărârilor atacate.
Verificând actul de dispoziție judecătoresc contestat în limitele
controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, în baza
materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge recursurile
declarate și va menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,
din motivele ce succed.
Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în
cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor
de drept material sau a normelor de drept procedural, iar în virtutea
12
alineatului (4) al aceluiași articol, săvârșirea altor încălcări decît cele indicate
la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura
în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au
dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Pornind de la faptul că în sistemul legislației noastre procesuale,
instanța de judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la
obiectul acestui în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de
către partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a
verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a
oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul
procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate (a se vedea,
în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 35 – 36;
Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).
Inițial, instanța de recurs reține că pentru a verifica legalitatea
deciziei contestate, fără a administra noi dovezi, va recurge la recapitularea
esenței litigiului dedus judecății.
Instanțele ierarhic inferioare conform materialelor cauzei, în esență,
au stabilit că, la data de 29 iunie 2014 s-a produs un accident rutier cu
implicarea mijloacelor de transport „Nissan Vanette”, cu număr de
înmatriculare xxxxx, condus de Dumitru Bazatin și „Volkswagen Polo”, cu
număr de înmatriculare xxxxx, condus de Mihail Vasilache.
La 02 iulie 2014, în privința lui Dumitru Bazatin a fost întocmit
procesul-verbal cu privire la contravenție în baza art.229 alin.(3) și art.242
alin.(1) din Codul contravențional, din care se profilează că, la 29 iunie 2014,
ora 19:00, se deplasa cu mijlocul de transport de model „Nissan Vanette” cu
număr de înmatriculare xxxxx, fără polița de asigurare obligatorie și a comis
accident rutier cu cauzarea de leziuni corporale neînsemnate. Prin decizia
agentului constatator din aceeași dată, a fost sancționat cu amendă în mărime
de 45 unități convenționale, care constituia 900 de lei, fiind aplicate 7 puncte
de penalizare (Vol.I, f.d.220). Drept urmare a contestării acestora de către
Dumitru Bazatin, prin hotărârea din 07 septembrie 2015 a Judecătoriei
Cimișlia, menținută prin decizia din 29 octombrie 2015 a Curții de Apel
Chișinău, a fost respinsă contestația (Vol.I, f.d.93, 124-126).
Prin decizia din 25 august 2014 a Judecătoriei Cimișlia, Dumitru
Bazatin a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzută de
art.243 din Codul contravențional, pentru părăsirea la 29 iunie 2014 a locului
accidentului rutier, fiind privat de dreptul de a conduce vehicule pe un
termen de 2 ani (Vol.I, f.d.32). Însă prin hotărârea din 27 iulie 2015 a
Judecătoriei Cimișlia, procesul contravențional în privința lui Dumitru
Bazatin în baza art.243 din Codul contravențional, a fost încetat în legătură
13
cu expirarea termenului prevăzut de lege pentru aplicarea sancțiunii
contravenționale (Vol.I, f.d.218- 219).
Raportul de constatare medico-legală nr.289 din 03 iulie 2014 atestă
că, la Mihail Vasilache au fost depistate leziuni corporale sub formă de
xxxxx, xxxxx, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unor corpuri
dure, contondente, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică
ca vătămări corporale neînsemnate (Vol.I, f.d. 19).
În rezultatul examinării de către S.R.L. „EXAUTO-PLUS”, a
mijlocului de transport auto „Volkswagen Polo”, cu număr de înmatriculare
xxxxx, ce aparține lui Mihail Vasilache, prin actul nr.912/07A din 22 iulie
2014, a stabilit că mijlocul de transport auto nu este deplasabil, având
deteriorări avariate și pentru lichidarea lor sunt necesare lucrări de reparație
conform tabelului (Vol.I, f.d.6-16). Totodată, din textul acestuia se identifică
examinarea mijlocului de transport în prezența proprietarului Mihail
Vasilache, iar partea doua, fiind invitată prin telegramă, nu s-a prezentat
(Vol.I, f.d.6). Raportul de evaluare a pagubei nr. 912/07A din 29 iulie 2014,
la actul de examinare din 22 iulie 2014, reflectă costul total în sumă de
3295,30 de euro, pentru piesele (părțile componente) necesare
recondiționării automobilului. Prețul conform datelor catalogului pieselor
originale „RepairEstimate” elaborat de GUS Eurotax (Vol.I, f.d.5).
Mihail Vasilache, prin cererea de chemare în judecată din 09
octombrie 2014, cu concretizările ulterioare prin cererea datată cu 06 iunie
2019, înaintată împotriva lui Dumitru Bazatin și A.P. „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole”, a solicitat încasarea de la A.P. „Biroul
Național al Asiguratorilor de Autovehicole” a sumei de 3 295, 30 de euro,
echivalentul în valută națională la momentul achitării efective, încasarea de
la Dumitru Bazatin a prejudiciului moral, în mărime de 35 000 de lei și
încasarea, în mod solidar, de la A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de
Autovehicole” și Dumitru Bazatin a cheltuielilor de judecată (Vol.I,
f.d.4,129-131).
Prima instanță fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prin
hotărârea din 01 iulie 2021, a admis parțial cererea de chemare în judecată
înaintată de Mihail Vasilache și a încasat din contul lui Dumitru Bazatin în
beneficiul lui Mihail Vasilache prejudiciul moral în sumă de 10 000,00 de
lei. A încasat din contul lui Dumitru Bazatin în beneficiul lui Mihail
Vasilache cheltuielile judiciare constituite din serviciile de asistență juridică
în sumă de 5 000 de lei. A încasat din contul lui Dumitru Bazatin în
beneficiul statului, taxa de stat în proporție de 100,00 de lei. În rest cererea
lui Mihail Vasilache în partea prejudiciului moral, pretins din contul lui
Dumitru Bazatin, a respins ca neîntemeiată. A respins ca neîntemeiată
cererea lui Mihail Vasilache cu privire la încasarea din contul A.P. „Biroul
Național al Asiguratorilor de Autovehicole” a prejudiciului material. A
respins ca neîntemeiată pretenția lui Mihail Vasilache cu privire la încasarea
14
din contul A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole” a
cheltuielilor de asistență juridică. A încasat din contul lui Mihail Vasilache
în beneficiul A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole”
cheltuielile judiciare în sumă de 4 200,00 de lei (Vol.III, f.d.117-118, 131-
140).
Instanța de apel judecând cauza în ordine de apel, prin decizia din 23
mai 2022, a respins ca fiind nefondate apelurile declarate de Dumitru
Bazatin, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță și de Mihail Vasilache,
reprezentat de avocatul Radion Bordian, și a menținut fără modificări
hotărârea din 01 iulie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central (Vol.IV,
f.d.122-143).
Din criticile recurentului Dumitru Bazatin, reprezentat de avocatul
Sergiu Cotruță aduse în recursul declarat, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție identifică dezacordul cu soluțiile instanței de apel și a
primei instanțe, optând pentru casarea acestora și pronunțarea unei hotărâri
de respingere a pretențiilor lui Mihail Vasilache înaintate față de el, în
situația în care prin prisma art.1398 alin.(1) din Codul civil, motivul pentru
care se solicită prejudiciul moral să fie prevăzut expres, precum și a pretins
că soluțiile instanțelor ierarhic inferioare sunt nemotivate corespunzător,
fiind admise omisiuni de expunere asupra argumentelor și efectuate aprecieri
de ordin general.
Mihail Vasilache, reprezentat de avocatul Radion Bordian, în cererea
de recurs depusă în dezacord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei
instanțe, a invocat încălcarea normelor de drept material prin prisma art. 432
alin.(2) lit.a), b), c) din Codul de procedură civilă și aprecierea arbitrară a
probelor, art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, erori care, în opinia
părții recurente, au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale,
optând pentru casarea integrală a actelor emise și pronunțarea unei noi
hotărâri de admitere integrală a acțiunii înaintate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind
corectă decizia instanței de apel, prin care a fost menținută hotărârea primei
instanțe, din considerente redate infra.
În context, instanța de apel întemeiat a notat cu referire la prevederile
art.14 alin. (1), art.1398 alin. (1) din Codul civil citate supra că temeiul
răspunderii delictuale este componența delictului civil, care constituie o
totalitate de elemente esențiale formulate de legiuitor ca necesare și
suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Componența delictului
civil include următoarele elemente: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal
dintre faptă și prejudiciu și vinovăție. Acestea sunt condițiile generale
necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale, iar lipsa unei condiții,
potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală. Pentru antrenarea
răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe
un raport cauzal este și condiția în funcție de care se determină mărimea
15
despăgubirii și se repară numai prejudiciul care este consecința directă a
faptei ilicite.
Astfel, instanța de apel a constatat că mijlocul de transport de model
„Volkswagen Polo”, cu număr de înmatriculare xxxxx, ce aparține lui Mihail
Vasilache, a fost avariat în rezultatul accidentului rutier comis la 29 iunie
2014, fiind stabilită vinovăția lui Dumitru Bazatin, care conducea mijlocul
de transport de model „Nissan Vanette” cu număr de înmatriculare xxxxx.
De altfel, circumstanțele și înscrisurile reiterate supra confirmă faptul că
Dumitru Bazatin a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului rutier
enunțat.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție precizează că
reclamantul Mihail Vasilache urmare a concretizării cerințelor a solicitat
repararea prejudiciului material produs în rezultatul accidentului rutier, de
către A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole”, în situația în
care s-a stabilit la data comiterii accidentului rutier, Dumitru Bazatin nu avea
asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, ceea ce a și determinat
sancționarea ultimului conform articolului corespunzător, aspect conturat
supra.
Reamintind prevederile art. 20 alin. (5), (6), (7), art. 21 alin. (1) din
Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube
produse de autovehicule nr.414 din 22 decembrie 2006, în redacția în vigoare
în perioada de referință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
relevă că instanțele ierarhic inferioare justificat au reținut că reclamantul nu
s-a adresat A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole” pentru
plata despăgubirilor, având în vedere lipsa asigurării obligatorie de
răspundere civilă a automobilului condus de către Dumitru Bazatin și nici nu
a anunțat-o cu privire la efectuarea evaluării prejudiciului. Astfel că,
înaintarea pretențiilor cu privire la repararea prejudiciului material față de
A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole” s-a realizat doar în
rezultatul concretizării pretențiilor prin cererea datată cu 06 iunie 2019, iar
accidentul s-a produs la 29 iunie 2014, fără să se adreseze cu o cerere în acest
sens către A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole”.
În temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 414/2006, în vigoare în
perioada de referință, fondul de protecție a victimelor străzii este destinat
plăților de despăgubiri pentru vătămări corporale sau deces dacă
autovehiculul sau autorul accidentului a rămas neidentificat, precum și
plăților de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri și vătămări
corporale sau deces dacă posesorul autovehiculului răspunzător de
producerea accidentului nu a respectat obligația de asigurare obligatorie de
răspundere civilă auto sau autovehiculul a fost obținut pe cale ilicită.
Pct. 16 din Hotărârea Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu
privire la aprobarea Regulamentului privind Fondul de protecție a victimelor
străzii nr. 19/11 din 09 aprilie 2009, prevede că, persoanele fizice și juridice,
16
care consideră că au dreptul să beneficieze de despăgubiri din Fond, vor
depune o cerere de despăgubire la sediul Biroului Național al Asigurătorilor
de Autovehicule. Iar în temeiul pct. 18 al aceluiași Regulament, gestionarea
dosarelor de daună, pentru care urmează să se plătească despăgubiri din
mijloacele Fondului, se face de către Biroul Național al Asigurătorilor de
Autovehicule în condițiile Legii cu privire la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în
virtutea art. 20 alin. (7) din Legea nr. 414/2006, citat supra, dacă persoana
păgubită sau reprezentantul ei legal nu a respectat obligația prevăzută la
alin.(6) și a făcut astfel imposibilă întocmirea dosarului de daune și/sau
constatarea de către asigurător a întinderii pagubelor, acesta din urmă este
absolvit de obligația de a plăti despăgubirea de asigurare.
Drept urmare, decad alegațiile reclamantului/recurent precum că
instanța de fond nu a ținut cont de constatările instanței de apel din 14 martie
2019 prin care s-a dispus rejudecarea cauzei în prima instanță, precum că
A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole” urmează să-l
despăgubească, în situația în care constatarea instanței de apel nu exonerează
reclamantul de a respecta condițiile legii pentru a beneficia de despăgubirea
materială.
De altfel, la emiterea deciziei instanței de apel din 14 martie 2019,
reclamantul nici nu avea înaintate pretenții față de A.P. „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole”, dispunând rejudecarea cauzei, instanța de
apel cu referire la prevederile legale, a acordat posibilitatea reclamantului de
a înainta cerințele față de pârâtul corespunzător, ceea ce a și făcut
reclamantul prin cererea datată cu 06 iunie 2019, când și a solicitat atragerea
A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole”, în calitate de
copârât, însă instanța de apel nu a determinat expres obligația de plată A.P.
„Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole” și nu l-a exonerat pe
reclamant de respectarea condițiilor legale la înaintarea cerinței de reparare
a prejudiciului material inclusiv față de ultima.
La caz, instanța ierarhic inferioară prin decizia din 23 mai 2022
justificat a reținut că, prin decizia din 14 martie 2019, completul de judecată
nu s-a expus asupra fondului cauzei, nu a determinat într-un fel sau altul
obligația A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole” la plata
despăgubirii de asigurare, întrunirea condițiilor de plată a despăgubirii de
asigurarea și verificarea respectării la caz a prevederilor legii speciale
aplicabile în raport cu ultima, împuterniciri ce-i reveneau instanței de fond.
Subsecvent sunt irelevante argumentele reclamantului/recurent
precum că prima instanță nu ar fi ținut cont de constatările instanței de apel
din decizia din 14 martie 2019, or, prima instanță întemeiat a punctat că, întru
realizarea dreptului la acțiune, reclamantul era obligat să respecte obligațiile
impuse de Legea nr. 414/2006 care ar fi generat obligația A.P. „Biroul
17
Național al Asiguratorilor de Autovehicole” de reparare a prejudiciului
material. Or, înaintând pretenția față de A.P. „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole” în lipsa unei proceduri prealabile, ultimul a
fost lipsit de dreptul său acordat prin lege de a deschide dosarul de daune și
a constata pagubele în vederea achitării acestora, după caz.
Mai mult, la data efectuării expertizei judiciare, finalizată prin
raportul din 14 noiembrie 2020, dispuse prin încheierea primei instanțe din
18 august 2020, drept urmare a admiterii cererii A.P. „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole” (Vol.III, f.d.43-47), refuzul efectuării
expertizei la întrebarea privind valoarea prejudiciului real cauzat
proprietarului autoturismului de model „Volkswagen Polo”, cu număr de
înmatriculare xxxxx, a fost determinat de neprezentarea automobilului
nominalizat spre examinare în stare neschimbată după accidentul rutier din
29 iunie 2014 (Vol.III, f.d.58-61).
Totodată, conform art. 1398 alin. (3) din Codul civil, în redacția în
vigoare până la 01 martie 2019, o altă persoană decât autorul prejudiciului
este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție apreciază ca fiind corecte constatările instanțelor ierarhic
inferioare privind netemeinicia pretenției reclamantului cu privire la
repararea prejudiciului material de către A.P. „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole”.
De mecanismul de compensare a prejudiciului cauzat urmare a unor
accidente de circulație comise de către persoane care nu au executat obligația
de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, din mijloacele Fondului
de Protecție a Victimelor Străzii, în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr.
414/2006, reclamantul avea obligația de a formula cererea de despăgubire și
să asigure A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole”
posibilitatea întocmirii dosarului de daune și regularizarea daunei prin
participare nemijlocită la constatarea pagubelor.
De altfel, având în vedere nerespectarea conduitei impuse
persoanelor păgubite, ca urmare a legii speciale, asigurând respectarea
procedeelor impuse de specificul intern al evaluării și stabilirii ulterioare a
plății despăgubirii, cea din urmă nu poate pretinde la exercitarea unor
obligații din partea A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de
Autovehicole”. După caz, dreptul de revendicare a prejudiciilor este generat
de dezacordul părții cu cuantumul oferit de instituție, care, mai apoi,
deferindu-l justiției, oferă instanței capacitatea de a analiza respectarea
mecanismului de stabilire a despăgubirilor, limitele extinderii prejudiciului
și opozabilitatea acestuia organizației profesionale, instituite în acest scop.
Nerespectarea procedurilor determinate expres de Legea nr. 414/2006, legea
specială aplicabilă speței în condițiile art. 1398 alin. (3) din Codul civil,
implicit neasigurarea accesului A.P. „Biroul Național al Asiguratorilor de
18
Autovehicole” la bunul deteriorat, atrage consecința prevăzută la art. 20 alin.
(7) din Legea nr. 414/2006.
Conform art. 1416 alin. (2) din Codul civil, în redacția în vigoare
până la 01 martie 2019, instanța de judecată, adoptând hotărâre cu privire la
reparația prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să pună la dispoziție un
bun de același gen și de aceeași calitate, să repare bunul pe care l-a deteriorat
ori să compenseze integral prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat.
La caz, nu poate fi ignorat faptul că raportul menționat în susținerea
pretenției reclamantului cu privire la repararea prejudiciului material reflectă
valoarea pieselor noi și tot în textul acestuia se notează că, automobilul
deteriorat în accident „a fost supus exploatării pentru o perioadă de 6 ani.”
(Vol.I, f.d.5), aspect, în esență, corect reținut de instanțele ierarhic inferioare.
Referitor la pretenția reclamantului privind încasarea prejudiciului
moral în mărime de 35 000 de lei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție apreciază ca fiind întemeiată constatarea instanțelor ierarhic
inferioare prin prisma criteriului echității ca fiind o compensație suficientă
suma de 10 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, pentru suferința suportată
de Mihail Vasilache, încasând-o de la Dumitru Bazatin, în rest fiind respinsă
această cerința.
Reamintind prevederile art.1422 alin.(1), art. 1423 alin.(1), (2) din
Codul civil, în redacția în vigoare până la 01 martie 2019, la acest capitol,
instanțele ierarhic inferioare au stabilit că, materialele cauzei denotă că,
Mihail Vasilache în rezultatul accidentului rutier a suportat vătămare
corporală neînsemnată, ceea ce i-a cauzat disconfort atât fizic, cât și
emoțional. Circumstanțele cauzei au generat situații de retrăiri, tensiune
emoțională, spaimă și frică în momentul accidentului rutier, dezamăgiri în
situațiile de potențial fizic și moral de a soluționa problemele de fapt.
Incontestabil Mihail Vasilache a deținut calitatea de victimă în cadrul
accidentului rutier, drept urmare instanțele de judecată au conchis asupra
temeiniciei pretenției privind recuperarea prejudiciului moral în valoare de
10 000 de lei, or, suma de 35 000 de lei solicitată reclamant este una
exagerată. La aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în considerare
principiul general al echității și că suma nu trebuie să fie vădit
disproporționată cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețe similare,
aspect de care în speță au ținut cont instanțele de judecată.
Astfel, unul din criteriile orientative generale de apreciere a
prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că, indemnizația
trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. Conform jurisprudenței
CtEDO, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca, partea vătămată să
primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect
compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii
daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.
19
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind
neîntemeiate argumentele recurentului/pârât precum că, prin prisma art.1398
alin.(1) din Codul civil, motivul pentru care se solicită prejudiciul moral
trebuie să fie prevăzut expres, în situația în care la caz repararea prejudiciului
moral este justificată.
De altfel, repararea prejudiciului moral s-a pretins pentru suferințele
cauzate în rezultatul accidentului rutier produs la 29 iunie 2014, în
circumstanțele detaliate supra, iar în virtutea prevederilor art. 1422, art.1423
din Codul civil prevede dreptul instanței de judecată de a obliga persoana
responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc și de a
determina mărimea compensației pentru prejudiciu moral.
Dezacordul recurentului/pârât cu motivarea instanței pretinsă a fi
superficială nu poate fi reținut, în condițiile în care textul actelor
judecătorești contestate atestă examinarea cauzei multiaspectual și cu
aprecierea probelor, inclusiv aprecierea argumentelor pârâtului. De altfel,
suportarea prejudiciului moral nu presupune prezentarea anumitor probe, în
situația în care este un prejudiciu moral pretins în rezultatul accidentului
rutier, producerea căruia nu a fost negată, dimpotrivă fiind confirmată și
stabilită persoană vinovată. La fel, instanțele ierarhic inferioare au menționat
la acest capitol raportul de constatare medico-legală din 03 iulie 2014. Mai
mult, în pledoariile părții reclamante, ultima a motivat prejudiciul moral
pretins.
Drept urmare, alegațiile recurentului/pârât sunt nejustificate,
deoarece dezacordul unei părți cu raționamentele instanțelor de judecată,
motivele concluziilor, nu poate fi calificată ca o examinare superficială în
sensul pretins.
În ceea ce vizează cheltuielile de judecată, instanța ierarhic inferioară
prin prisma prevederilor art.96 alin.(1) și (11) din Codul de procedură civilă,
au reținut că la examinarea cauzei civile, Mihail Vasilache a fost reprezentat
de către avocatul Rodion Bordian, în baza mandatului avocațial nr. 0985135
din 13 aprilie 2017 (Vol.I, f.d.87), precum și de avocatul Aliona Bordian, în
baza mandatului avocațial nr. 1139813 din 05 iunie 2019 (Vol.II, f.d.128).
Conform ordinului de plată nr.24605213 din 19 septembrie 2019, Mihail
Vasilache a achitat pentru serviciile de asistență juridică suma de 5 000 de
lei (Vol.II, f.d.186). Astfel, justificat instanțele s-au pronunțat în favoarea
încasării acestora de la Dumitru Bazatin în beneficiul lui Mihail Vasilache,
având în vedere specificul și categoria litigiului, complexitatea acestuia,
constituind o sumă rezonabilă, necesară și reală.
De asemenea, întemeiat în corespundere cu prevederile art. 98 alin.
(1) din Codul de procedură civilă, taxa de stat neachitată în sumă de 100 de
lei, de care reclamantul a fost scutit la înaintarea acțiunii, a fost pusă pe
seama pârâtului Dumitru Bazatin, în condițiile în care acțiunea a fost admisă
20
parțial, fiind dispusă încasarea prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei,
fiind o pretenție nepatrimonială.
În situația în care cerința reclamantului Mihail Vasilache din cererea
concretizată cu privire la repararea prejudiciului material de către A.P.
„Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicole” a fost respinsă,
instanțele de judecată prin prisma art. 94 alin.(1), art. 90 lit.g) din Codul de
procedură civilă, au pus cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei
judiciare de către ultima pe seama lui Mihail Vasilache în sumă de 4 200,00
de lei, conform ordinului de plată nr. 654 din 07 septembrie 2020.
Alegația recurentului/reclamant precum că nu a fost necesară
numirea expertizei în situația în care a reparat automobilul din cont propriu
și l-a înstrăinat, este irelevantă, deoarece odată formulată pretenția cu privire
la repararea prejudiciului material, la caz față de A.P. „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole”, ultima urma să aibă acces la bunul avariat
prin accident de autovehicul, astfel încât să dispună de posibilitatea de a
constata întinderea reală a pagubelor, în caz contrar, în virtutea normelor
citate supra, este absolvită de această obligație, aspect detaliat anterior.
De asemenea, sunt nejustificate argumentele recurentului/reclamant
cu privire la pretinsa examinare pripită a cauzei de către fără a se ține cont
de principiile egalității și contradictorialității, judecarea unilaterală a
probelor intimaților, în situația în care din textele actelor judecătorești
contestate este evident că instanțele de judecată au supus aprecierii probele
prezentate de părțile litigante, nu doar a uneia, fiind analizate prin prisma
prevederilor legale corespunzătoare.
Totodată, instanțelor de judecată le revine competența cu
interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în situații concrete, de a examina
solicitările persoanei, căreia i s-au provocat prejudicii materiale, de obținere
a despăgubirilor de asigurare, în cazul în care autorul accidentului nu a
respectat obligația de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.
Alte argumente invocate de recurenți, în susținerea poziției, nu pot fi
reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate
supra și se axează pe circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe
deplin de instanțele ierarhic inferioare, având la bază cumulul de probe, care
au fost administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural
și susținute de normele de drept material.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că,
în cadrul judecării cauzei civile, instanțele ierarhic inferioare au creat
participanților la proces condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea
drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea
părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art. 6§1
CEDO.
21
Curtea Europeană cu referire la art. 6§1 CEDO amintește că, potrivit
jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel
încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.
Implicit, instanța de recurs a punctat doar motivele decisive pentru
soluționarea prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma
jurisprudenței CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea
Cameră), 21 ianuarie 1999, § 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)
(Marea Cameră); 11 iulie 2017, § 84).
Coroborând circumstanțele ce preced, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție va respinge recursurile declarate și va menține
decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 442, art.444, art. 445
alin. (1) lit. a), alin.(3) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursurile declarate de Dumitru Bazatin, reprezentat de
avocatul Sergiu Cotruță și de Mihail Vasilache, reprezentat de avocatul
Radion Bordian.
Menține decizia din 23 mai 2022 a Curții de Apel Cahul și hotărârea din
01 iulie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, în cauza civilă intentată
la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Vasilache împotriva lui
Dumitru Bazatin și Asociației Profesionale „Biroul Național al
Asiguratorilor de Autovehicole” cu privire la repararea prejudiciului
material și moral.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc
22