2ra-1657/23 — Privind înlăturarea obstacolelor, încasarea prejudiciului moral si cheltuielilor de judecată

În data de 24 ianuarie 2022 Serghei Volchivschi a depus cerere de chemare în judecată către Alexandr Tcaciuc, prin care a solicitat înlăturarea obstacolelor de folosire a proprietății lui Serghei Volchivschi și anume a terenului aferent casei de locuit, prin demolarea construcției neautorizate cu o suprafață de 9,22 m.p., care se află pe terenul reclamantului în proprietate privată și încasarea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată Serghei Volchivschi a invocat că, în data de 17 august 2019, prin contract de vânzare-cumpărare a devenit proprietarul terenului pentru construcții cu suprafața de 0.0509 ha, casei de locuit individuale cu suprafața de 93.5 m.p., construcției accesorii cu suprafața de 23.8 m.p., construcției accesorii (garaj) cu suprafața de 19.8 m.p.

Reclamantul a susținut că, după procurarea acestui imobil a observat că pe terenul care îi aparținea, este o construcție neautorizată care aparține vecinului Alexandr Tcaciuc. Potrivit actului efectuat de către Primăria Edineț s-a constatat că, pe terenul său se află o construcție care nu este autorizată, nici pe terenul său și nici pe terenul vecinului. Mai mult, Alexandr Tcaciuc nu a prezentat Primăriei sau Consiliului municipal Edineț careva probe privind dreptul la suprafața de 9.22 m.p., a terenului care conform legii îi aparține. Astfel, reclamantul s-a adresat de mai multe ori cu cereri la vecinul Alexandr Tcaciuc, însă fără nici un rezultat.

Serghei Volchivschi a menționat că construcția până în prezent n-a fost demolată, reclamantul este nevoit să se adreseze prin instanțe pentru soluționarea acestei întrebări. În urma acestor circumstanțe a resimțit că, nu se poate folosi de proprietatea lui și are certuri cu rudă lui. Fapt care i-a cauzat o pagubă morală care o estimează în valoare de 30 000 lei.

Prin încheierea din 03 octombrie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul central s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Consiliul municipal Edineț. (f.d.82)

Judecătoriei Edineț, sediul central prin hotărârea din 03 aprilie 2023 a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Serghei Volchivschi împotriva lui Alexandr Tcaciuc. (f.d.100,107-115) 1

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 10 aprilie 2023 de către Serghei Volchivschi, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu.( f.d.103-105)

Curtea de Apel Bălți prin decizia din data de 10 octombrie 2023 a respins apelul formulat de apelantul Serghei Volchivschi, a menținut hotărârea judecătoriei Edineț, sediul central din 03 aprilie 2023. ( f.d.162,163-167)

Instanța de apel, reținând prevederile art. 500, alin. (1-3), art. 585, alin. (1), art. 586, art. 588, alin.(1) din Codul civil, art. 13 din Codul funciar în colaborare cu art.1 Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a concluzionat că cererea de chemare în judecată depusă de către Serghei Volchivschi este neîntemeiată, or, scopul principal al reglementării raporturilor de vecinătate constă în crearea condițiilor adecvate pentru a face posibilă conlocuirea vecinilor și evitarea conflictelor care pot apărea în legătură cu exercitarea dreptului de proprietate de către fiecare titular în parte. Dreptul de vecinătate reprezintă o limitare legală a dreptului de proprietate, a cărui sferă de aplicare este redusă. Deci, vecinătatea este o stare de fapt care generează anumite drepturi și obligații pentru proprietarii terenurilor sau ai altor bunuri imobile de unde se pot produce influențe reciproce. În virtutea vecinătății, proprietarii terenurilor sau a altor bunuri imobile sunt împovărați cu anumite obligații și înzestrați cu anumite drepturi, care rezultă din aflarea acestora în apropiere unul față de altul sau la distanțe de unde se pot reproduce influențe reciproce. Respectiv, proprietarii vecini au obligația de a se folosi de terenurile sale sau de alte bunuri imobile în așa fel încât să nu se prejudicieze. Libertatea fiecărui proprietar încetează acolo unde încetează acolo unde începe vătămarea celuilalt proprietar.

La caz, Curtea de Apel Bălți a constatat că bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx (șură/magazie) situat or. Edineț, str-la xxxxx, este amplasat pe terenul cu numărul cadastral xxxxx teren care aparține cu drept de proprietate a lui Alexandr Tcaciuc, iar prin decizia Primăriei or. Edineț din 28 iulie 1995 s-a permis lui Alexandr Tcaciuc construcția garajului și bucătăriei de vară în or. Edineț, str. xxxxx. Drept urmare, la 29 august 1995 fiindu-i eliberată autorizarea de construire.

Astfel, instanța de apel a reținut că bunul imobil menționat a fost construit în anul 1995 în baza deciziei Primăriei Edineț din 28 iulie 1995, în acest sens fiind perfectate actele necesare pentru efectuarea lucrărilor de construcție, autorizate la organele cadastrale conform legii.

Totodată, a menționat că deoarece nu au fost definite și stabilite hotarele dintre terenurile învecinate cu numerele cadastrale xxxxx și xxxxx și ținând cont de faptul că linia de hotar din Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nu corespunde liniei de hotar în natură, Alexandr Tcaciuc prin cererea din 29 octombrie 2019 s-a adresat către Primăria Edineț prin care a solicitat corectarea în planul geometric conturului liniei de hotar care trece 2 prin construcția capitală (șură/magazie) și trece prin mijlocul cotețului a vecinului Serghei Volchivschi.

Prin decizia nr. 7/1-22 din 13 octombrie 2021 a Consiliului mun. Edineț, s-a acceptat cererea înaintată de Alexandr Tcaciuc, s-a permis efectuarea modificărilor în documentele de drept și anume a suprafețelor bunurilor conform destinației permisibile pentru construcția garajului și bucătăriei de vară pe terenurile de pe str-la xxxxx cu numărul cadastral xxxxx și terenul de pe str. xxxxx cu numărul cadastral xxxxx, cu consimțământul proprietarilor.

În context, instanța de apel, reținând prevederile art. 504, art. 599, alin. (1) din Codul civil, a conchis că Serghei Volchivschi la momentul procurării bunului imobil și-a manifestat dezacordul în mod verbal referitor la construcția vecinului Alexandr Tcaciuc aflată pe terenul său, la care vânzătorul i-a comunicat faptul că aceste construcții vor fi înlăturate ulterior, iar vecinul pe al cărui teritoriu s-a construit o construcție cu depășirea limitei de hotar, trebuie să obiecteze până la construire sau imediat după efectuarea construcției, în caz contrar vecinul este obligat să tolereze încălcarea hotarului.

Totodată, instanța de apel a respins și pretenția cu privire la încasarea prejudiciului, or această cerință este subsecventă cerinței principale deoarece, mai mul ca atât apelantul nu a prezentat probe din care ar reieși că pârâtul ar fi comis careva acțiuni ilicite în raport cu apelantul.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii privind admiterea cererii de chemare în judecată. (f.d.177-183)

În motivarea recursului Serghei Volchivschi, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu, a reiterat circumstanțele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, totodată menționând că instanța de apel a interpretat și aplicat eronat normele de drept materiale, a examinat superficial cauza ceea ce a dus la lezarea drepturilor apelantului.

Art. 434 din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: 3 „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1)”

Art. 432 din Codul de procedură civilă reglementează că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, statuează că: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

Din analiza recursului declarat de către Serghei Volchivschi, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu, rezultă că, drept temei de declarare a recursului a fost invocat prevederile art. 432 din Codul de procedură civilă, fără a specifica concret temeiul care ar duce la admisibilitatea recursului și care ar fi fost încălcat de către instanța ierarhic inferioară. 4

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazul invocării de către recurent în recurs a temeiurilor conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică sub aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Serghei Volchivschi, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil. 5

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431, alin. (1), (2), art. 433, lit. a), art.440, alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Serghei Volchivschi, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu, împotriva deciziei din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți. Decizie este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Oxana Parfeni Ion Malanciuc 6