2ra-86/24 — desfacerea căsătoriei

La 19 octombrie 2022 Russu Elena, prin intermediul avocatului Violina Munteanu, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Russu Denis, intervenient accesoriu Direcția Generală Asistență Socială și Protecția Familiei Bălți privind desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori și stabilirea domiciliului copiilor minori.

În motivarea acțiunii s-a invocat că Russu Elena a încheiat căsătoria cu Russu Denis la 20 august 2020 la OSC Bălți, care a fost înregistrată cu nr.312. În familie la XXXX s-a născut copilul XXXX, XXXX s-a născut XXXX, care în prezent se află la întreținerea reclamantei Russu Elena.

Relația de căsătorie dintre reclamanta și pârât a eșuat, încercările reclamantei de a menține familia nu au dat nici-un rezultat pozitiv, motiv pentru care viața în comun a acestora este imposibilă. Pârâtul refuză să desfacă căsătoria pe cale extrajudiciară, astfel reclamanta a fost pusă în situația să se adreseze în instanța de judecată. La fel, consideră că anume pârâtul se face vinovat de desfacerea căsătoriei, deoarece relația de căsătorie s-a înrăutățit anume din cauza comportamentului acestuia. De asemenea, Russu Denis nu contribuie la întreținerea copiilor minori, motiv pentru care reclamanta a solicitat încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori comuni.

A menționat reclamanta că pârâtul desfășoară mai multe activități din care are venituri financiare, venituri care sunt neregulate și fluctuabile. Din aceste considerente în vederea respectării dreptului copiilor minori, consideră oportun de a încasa pensia de întreținere pentru fiecare copil în sumă bănească fixă a câte 1 500 de lei pentru fiecare, până la atingerea majoratului copiilor.

Potrivit informației de la Biroul Național de Statistică, pentru semestrul I anului 2020 minimul de existență pentru copii constituie 2 438,70 de lei. Însă, ținând cont de faptul că Biroul Național de Statistică pentru semestrul I, anul 2021 nu a plasat informație cu privire la minimul de întreținere, însă aceste cifre sunt într-o permanentă creștere, motiv pentru care consideră oportun încasarea pensiei de întreținere pentru un copil în mărime 1 500 de lei lunar, or, datele Biroului Național de Statistică arată doar minimul de 1 existență pentru copii, însă cheltuieli de întreținere acestora sunt cu mult mai mari.

A susținut reclamanta stabilirea domiciliului copiilor minori cu mama. Având în vedere că copii minori sunt de o vârstă fragedă, au nevoie să crească și să fie educați alături de mamă, or, educația și grija necesară le-o poate da doar mama, iar pârâtul nu a manifestat interes pentru încheierea unui acord scris în acest sens.

A solicitat Russu Elena desfacerea căsătoriei încheiate cu Russu Denis la data de 20.08.2020; încasarea pensiei de întreținere pentru XXXX în mărime de 1 500 de lei lunar, pentru fiecare copil, din contul pârâtului în beneficiul reclamantei Russu Elena, începând cu data depunerii prezentei cererii până la atingerea majoratului copiilor; stabilirea domiciliului copiilor minori XXXX cu mama Russu Elena; încasarea din contul pârâtului cheltuielile de judecată suportate de reclamanta în prezentul proces, care constau din taxa de stat în mărime de 140 lei, cheltuieli poștale 11 lei și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 5 200 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelantul Russu Denis își manifestă dezacordul cu hotărârea instanței de fond prin care dânsul a fost obligat să achite pensie de întreținere pentru copilul XXXX

Prin urmare Curtea de Apel Nord a constatat că, deoarece apelantul Russu Denis este înregistrat în calitate de tată în certificatul de naștere al copilului minor XXXX, acesta are obligații de întreținere a copilului. Mai mult în cadrul dezbaterilor judiciare reprezentantul apelantului a confirmat că la moment nu au contestat XXXX.

Astfel, contrar dispozițiilor art.118 alin.1 Cod de procedură civilă, apelantul nu a prezentat dovezi, care să confirme că XXXX, pentru ca să fie lipsit de obligația de XXXX, în consecință soluția primei instanțe privind încasarea de la Russu Denis în beneficiul Elenei Russu a pensiei de întreținere a copilului XXXX, este întemeiată.

De asemenea, instanța de apel a invocat faptul că ambii părți sunt obligați la întreținerea copiilor și faptul, că domiciliul copilului minor Russu Artiom a fost stabilit cu mama, care se ocupă nu doar de întreținerea, dar și educația copilului, concluzia instanței de fond privind stabilirea pensiei de întreținere pentru copilul minor XXXX în mărime de 1 500 de lei lunar de la data înaintării acțiunii și până la atingerea majoratului de către copil, este întemeiată

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar invocându-se că nu este angajat în câmpul muncii și nu are careva venituri regulate, chiar dacă câștigă lunar careva surse financiare acestea sunt mici.

Consideră că instanțele inferioare, urma să țină cont de toate circumstanțele importante pe cauză de starea materială și familială a participanților. La moment achită și un credit care a fost luat în comun cu Russu Elena, ultima eschivîndu-se în totalitate de la achitarea lui, dar și suportă alte cheltuieli cu privire la întreținerea imobilului, respectiv consideră că odată cu stabilirea de către instanța de fond a cuantumului de 3 încasare a pensiei de întreținere, care constituie o sumă mare, această situație îmi va înrăutăți considerabil situația de la ziua de azi. XXXX

În conformitate cu prevederile art. XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost depus la 1 septembrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul de procedură civilă, acestea vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art.433 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă, reglementează că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1);

Art. 432 alin.(1) lit. e) din Codul de procedură civilă, reglementează că: recursul este admis dacă: e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

Art. 440 din Codul de procedură civilă, reglementează că: ,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Totodată, din conținutul scrisorii de expediere a actului judecătoresc, rezultă că, la 28 iulie 2023, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa 4 participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal, copia deciziei integrale din 13 iunie 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexate la materialele dosarului (f.d.103). Însă date despre recepționarea deciziei instanței de apel, de către recurent, la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de Russu Denis, prin intermediul poștei terestre la data de 1 septembrie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 1 septembrie 2023).

Din analiza recursului declarat de Russu Denis, rezultă că, drept temei de declararea a recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă: hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

De asemenea, motivele menționate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel, s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației (redată în cererea de apel), nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică sub aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului 5 Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Russu Denis, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă