2ra-1082/20 — Încasarea pensiei alimentare de întretinere a copilului minor

Dosarul nr. 2ra-1082/20

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central, jud. Gh. Bîrsan

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

Î N C H E I E R E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Russ Dmitri,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Russ Tatiana

împotriva lui Russ Dmitri cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor

minori în sumă fixă și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 martie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Russ Dmitri și menținută hotărârea din 21 octombrie

2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,

con st ată:

La 24 iunie 2019, Russ Tatiana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către

Russ Dmitri, cu privire la încasarea pensiei alimentare de întreținere a copiilor

minori.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 02 august 2008, de către Primaria or.

Cupcini a fost înregistrată căsătoria cu pârâtul Russ Dmitri. În rezultatul relațiilor de

căsătorie, la XXXXX, s-a născut fiul XXXXX, iar la XXXXX fiul XXXXX, care în

prezent se află la educația și întreținerea mamei Russ Tatiana.

Dat fiind faptul că reclamanta cu pârâtul adeseori se certau, nu găseau soluții

comune, au solicitat desfacerea căsătoriei și, la 18 iulie 2018, a fost emisă Hotărârea

Judecătoriei Edineț, sediul Central, potrivit căreia s-a dispus desfacerea căsătoriei

încheiate între Russ Dmitri și Russ Tatiana. Locul de trai a copiilor minori a fost

stabilit cu mama.

În pofida faptului că, în sarcina pârâtului în calitate de tată, este pusă obligațiunea

de întreținere a copiilor săi, pârâtul nu participă în viața și la întreținerea copiilor

minori XXXXX și XXXXX, nu comunică cu propriii copii, nici măcar nu se

interesează despre copii și nu face nici o legătură telefonică pentru a cunoaște starea

de lucruri în familie.

1

Astfel, reclamanta a solicitat încasarea pensiei de întreținere pentru fiul minor

XXXXX în mărime de 1000 lei și pentru fiul minor XXXXX în mărime de 1000 lei,

încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1500 lei.

Prin hotărârea din 21 octombrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Russ Tatiana și a fost dispusă

încasarea de la Russ Dmitri în beneficiul lui Russ Tatiana a pensiei alimentare de

întreținere a copilului minor XXXXX în sumă bănească fixă de 1000 lei pe lună din

toate veniturile lunare și a copilului minor XXXXX în sumă bănească fixă de 1000

lei lunar din toate veniturile lunare – începând cu 24 iunie 2019 până la atingerea

majoratului copiilor.

Au fost încasate de la Russ Dmitri în beneficiul lui Russ Tatiana cheltuielile de

judecată în sumă de 1500 lei.

A fost încasată de la Russ Dmitri în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

150 lei.

Prin decizia din 03 martie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Russ Dmitri și menținută hotărârea din 21 octombrie 2019 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central.

Pentru a decide astfel instanțele au reținut că, suma necesară și rațională pentru

întreținerea fiecărui copil este de 1000 lei per lună, care urmează a fi încasată

începând cu data depunerii acțiunii până la atingerea majoratului de către copii,

aplicând astfel prevederile art. 75 alin. (1), (2) al Codului familiei.

La 10 iunie 2020 (prin oficiul poștal), Russ Dmitri a declarat recurs împotriva

deciziei din 03 martie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și

remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum și a săvârșit greșeli care au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Russ

Dmitri este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 03

martie 2020 și expediată participanților la proces la 04 mai 2020 (f.d. 75), fiind

recepționată de către recurent la 12 mai 2020 (f.d. 76). Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 03 martie 2020 a Curții de Apel Bălți a

fost înregistrat la 15 iunie 2020, fiind depus la oficiul postal la 10 iunie 2020, în

conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat

în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

2

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Russ Dmitri.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

3

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Russ Dmitri.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4