2ra-1619/19 — Încasarea pensiei alimentare de întretinere a copilului minor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea pensiei alimentare de întretinere a copilului minor
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1619/19 — Încasarea pensiei alimentare de întretinere a copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra–1619/19
Prima instanță: Judecătoria Edineț (sediul Briceni), (jud. Gh. Comerzan)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)
Î N C H E I E R E
16 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Svetlana Filincova
examinând admisibilitatea recursului declarat de Grossu Ruslan reprezentat de
avocatul Guzun Iurii,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Grossu
Anjela împotriva lui Grossu Ruslan cu privire la încasarea pensiei pentru
întreținerea copilului minor,
împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost
respins apelul declarat de Grossu Ruslan și menținută hotărârea din 06 decembrie
2018 a Judecătoriei Edineț (sediul Briceni),
con st ată:
La 19 septembrie 2018, Grossu Anjela a depus cerere de chemare în judecata
împotriva lui Grossu Ruslan cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea
copilului minor.
În motivarea cererii a invocat că, cu pârâtul Grossu Ruslan au încheiat
căsătoria la 02 ianuarie 2007 în Primăria s. Drepcăuți, r-nul Briceni. Din căsătorie
au un copil minor - fiica XXXX XXXX, născută la XX XXXX XX.
A mai menționat că, în luna iunie 2018 pârâtul a plecat din familie și de atunci
nu mai întrețin relații de familie. Fiica a rămas să locuiască cu mama Grossu
Anjela și se află la întreținerea și educația ultimei.
Reclamanta a declarat că pârâtul pe parcursul la 3 luni nu a contribuit
financiar la întreținerea fiicei și doar înainte de începerea anului școlar a procurat
careva haine pentru ea.
În timpul de față pârâtul se află în Republica Moldova, însă de fapt lucrează
în Republica Cehă. Loc permanent de muncă nu are și nu cunoaște care sunt
veniturile lui, însă are obligațiunea de a-și întreține fiica minoră, care necesită în
fiecare zi hrană și alte îngrijiri.
În fața instanței de judecată reclamanta a solicitat încasarea din contul lui
Grossu Ruslan pensie de întreținere a copilului minor în mărime de 2000 lei lunar.
Prin hotărârea din 06 decembrie 2018 a Judecătoriei Edinet (sediul Briceni),
cererea de chemare în judecată înaintată de Grossu Anjela împotriva lui Grossu
1
Ruslan cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor, a fost
admisă integral.
A fost încasat de la Grossu Ruslan în beneficiul Anjelei Grossu pensie pentru
întreținerea copilului minor într-o sumă bănească fixă în mărime de 2000 lei lunar,
începând cu 19 septembrie 2018 și până la atingerea de către copil a vârstei de
majorat.
A fost încasat de la Grossu Ruslan în beneficiul Anjelei Grossu cheltuielile de
judecată în mărime de 600 lei.
A fost încasat de la Grossu Ruslan în beneficiul statului taxa de stat în mărime
de 620 lei.
Prin decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul
declarat de Grossu Ruslan și menținută hotărârea din 06 decembrie 2018 a
Judecătoriei Edineț (sediul Briceni).
Pentru a decide astfel instanțele au reținut că, Grossu Ruslan a plecat din
familie și de atunci în mod benevol nu acordă ajutor material pentru întreținerea
copilului minor.
Reținând informația cu privire la minimul de existență pentru un copil de
vârsta cuprinsă între 7-17 în localități rurale, de faptul că Zaharia Andrei are
venituri ocazionale peste hotarele țării, instanțele au ajuns la concluzia de a încasa
de la pârât suma de 2000 de lei lunar, cu titlu de pensie pentru întreținerea
copilului minor.
La 26 iunie 2019 (prin oficiul poștal), Grossu Ruslan reprezentat de avocatul
Guzun Iurii a declarat recurs împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de
Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea
unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a
interpretat în mod eronat legea.
La 19 august 2019 (prin oficiul poștal), Grossu Anjela a depus o referință la
recursul declarat de către Grossu Ruslan, solicitând considerarea acestuia ca fiind
inadmisibil.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu
materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat
de către Grossu Ruslan reprezentat de avocatul Guzun Iurii, neîntemeiat și care
urmează a fi considerat inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
2
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Grossu Ruslan reprezentat de avocatul
Guzun Iurii, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute
prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă
în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul
evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de
nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în
apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la
o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de
recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe
care se bazează.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de către Grossu Ruslan reprezentat de
avocatul Guzun Iurii.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
considerării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
3
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Grossu Ruslan reprezentat
de avocatul Guzun Iurii.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Svetlana Filincova
4