2ra-1189/19 — încasarea pensiei de întreținere și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1189/19

Prima instanță - (Judecătoria Soroca, sediul central) P. Cocitov

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

ÎNCHEIERE

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ruslan Guțu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Tatiana

Elnic împotriva lui Ruslan Guțu cu privire la încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor, a pensiei de întreținere a soțului care îngrijește copilul comun și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 10 iulie 2018 Tatiana Elnic a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ruslan Guțu, solicitând încasarea de la Ruslan Guțu a pensiei pentru

întreținerea copilului minor xxxxx, a.n. xxxxx, în sumă bănească fixă, plătită lunar,

în mărime de 1 200 de lei, până la atingerea majoratului de către copil, a pensiei de

întreținere a reclamantei în mărime de 700 de lei lunar, până la atingerea vârstei de

trei ani de către copilul minor și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Tatiana Elnic a indicat că la 2

septembrie 2015 a înregistrat căsătoria cu pârâtul, iar la xxxxx în familie s-a născut

fiica xxxxx, care se află la întreținerea și educația ei.

A invocat că viața de familie în comun cu pârâtul a eșuat, relațiile dintre ei s-au

înrăutățit, iar în familie au apărut conflicte și neînțelegeri. Astfel că, începând cu luna

aprilie 2018 nu mai locuiesc împreună iar toate căile de conciliere s-au epuizat.

Tatiana Elnic a relatat că din acel moment pârâtul nu acordă ajutor material

pentru întreținerea copilului și nu o ajută material nici pe ea, cu toate că se află în

concediu de maternitate pentru îngrijirea copilului și are venituri mici, ce nu-i permit

să întrețină nici copilul, nici pe sine.

Astfel, consideră că pentru întreținerea copilului este necesar un aport material

din partea pârâtului, în sumă de 1 200 de lei lunar, iar pentru întreținerea sa, în

legătură cu îngrijirea copilului, necesită întreținere materială în sumă de 700 de lei

lunar, până la atingerea vârstei de 3 ani de către copil.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 74-76, 82-84 din Codul

familiei.

1

Prin hotărârea din 5 octombrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Tatiana Elnic.

S-a încasat de la Ruslan Guțu în beneficiul Tatianei Elnic, pensia pentru

întreținerea copilului minor xxxxx, a.n. xxxxx, în mărime fixă de 1 200 de lei lunar,

începând cu data adresării în judecată, 10 iulie 2018 și până la atingerea majoratului

de către copil.

S-a încasat de la Ruslan Guțu în beneficiul Tatianei Elnic, pensia pentru

întreținerea soției, în mărime de 500 de lei lunar, începând cu data adresării în

judecată, 10 iulie 2018 și până la atingerea vârstei de trei ani a copilului minor

xxxxx, și cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suma de 2 500 de lei.

S-a încasat de la Ruslan Guțu taxa de stat în mărime de 432 de lei.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că, reclamanta este lipsită de

posibilitatea de a primi un venit din salariu, reieșind din faptul că se află în concediu

de maternitate și având în vedere că în sarcina ei este pusă asigurarea îngrijirii

copilului, de la pârât urmează a fi încasată pensia de întreținere în beneficiul soției

care se ocupă de îngrijirea copilului minor.

Totodată, a menționat că, deoarece reclamanta îngrijește de copii minori, fiind

în concediu de maternitate, nu are un venit propriu suficient, prin prisma art. 82 din

Codul familiei, este în drept de a pretinde pensie de întreținere de la celălalt soț.

La 30 octombrie 2018 Ruslan Guțu a declarat apel nemotivat, iar la 18

decembrie 2018 apel motivat, împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitând casarea

parțială a ei, dispunând micșorarea cuantumului sumei pensiei pentru întreținerea

copilului minor până la suma de 864 de lei lunar.

Prin decizia din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Ruslan Guțu și s-a menținut hotărârea din 5 octombrie 2018 a

Judecătoriei Soroca, sediul central.

La 25 martie 2019, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 74), Ruslan Guțu a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, casarea parțială a

hotărârii din 5 octombrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul central, cu emiterea unei

noi hotărâri prin care să fie micșorat cuantumul sumei pensiei alimentare pentru

întreținerea copilului minor până la suma de 864 de lei lunar, până la atingerea

vârstei majoratului copilului.

În motivarea recursului, Ruslan Guțu a invocat că consideră decizia

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a apreciat eronat

circumstanțele cauzei.

În esență, recurentul a relatat că el nu se eschivează de la plata pensiei

alimentare pentru copilul lui, însă aceasta urmează a fi încasată în sumă rezonabilă și

echitabilă pentru ambii părinți.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă că recursul împotriva deciziei din 5 februarie 2019

este declarat la 25 martie 2019, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

2

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

3

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Ruslan

Guțu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ruslan Guțu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

4