2ra-1653/19 — incasarea pensiei pentru intretinerea copiilor minori

Dosarul nr. 2ra-1653/19

Prima instanță: (Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei) I. Popescu.

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) E. Grumeza, N. Chircu, S. Procopciuc

Î N C H E I E R E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Guțu Stanislav,

reprezentat de avocatul Negru Elena,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Guțu Mariana

împotriva lui Guțu Stanislav cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copilului minor,

împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a admis

apelul declarat de Guțu Mariana, s-a casat integral hotărârea din 24 ianuarie 2019 a

Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 14 decembrie 2018, Guțu Mariana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Guțu Stanislav cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copilului minor.

În motivarea acțiunii, reclamanta Guțu Mariana a menționat că la 25 iunie

2012 a desfăcut căsătoria cu Guțu Stanislav.

Din căsătorie au un copil minor, XXXXX, care se află la întreținerea mamei.

Reclamanta a invocat că pârâtul nu contribuie la creșterea, întreținerea și

educarea fiului minor.

A solicitat reclamanta Guțu Mariana încasarea de la Guțu Stanislav a pensiei

pentru întreținerea copilului minor, XXXXX, în mărime de 1 200 lei lunar, până la

atingerea majoratului.

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Guțu Mariana.

S-a încasat de la Guțu Stanislav în beneficiul Marianei Guțu pensia pentru

întreținerea copilului minor, XXXXX, în mărime de ¼ din salariu și toate felurile

de venit lunare, dar nu mai mic decât cuantumul minim de existență în Republica

1

Moldova, începând cu data de 14 decembrie 2018 și până la atingerea majoratului

de către copil.

S-a încasat de la Guțu Stanislav în beneficiul statului suma de 150 de lei cu

titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul declarat

de Guțu Mariana, s-a casat integral hotărârea din 24 ianuarie 2019 a Judecătoriei

Bălți, sediul Sîngerei și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a încasat de la Guțu Stanislav în beneficiul Marianei Guțu pensia pentru

întreținerea copilului minor, XXXXX în sumă de 1 200 lei, începând cu data de 14

decembrie 2018 și până la atingerea majoratului de către copil.

S-a încasat de la Guțu Stanislav în beneficiul Marianei Guțu suma de 1 500 lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 756 de lei cu titlu de taxă de

stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că instanța de fond, dispunând încasarea pensiei de întreținere în mărime de

¼ din salariul lui Guțu Stanislav, nu a elucidat care este mărimea salariului și a

veniturilor lunare ale acestuia și dacă suma atribuită cu titlu de pensie de întreținere

în cotă procentuală din salariu, este sau nu echivalentă cu mărimea cuantumului

minim de existență pentru copiii de vârsta respectivă.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că în cazul în care suma pensiei de

întreținere va fi mai mică decât cuantumul minim de existență, acesta va fi în

detrimentul copilului, fiindu-i lezate drepturile lui de întreținere și educație

corespunzătoare.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că pentru a nu leza drepturile

copilului la întreținere lunară adecvată, ținând cont de vârsta și necesitățile

acestuia, urmează a fi încasată de la Guțu Stanislav în beneficiul Marianei Guțu

pensia pentru întreținerea copilului minor în sumă bănească fixă de 1 200 lei lunar.

La 08 iulie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Guțu Stanislav, reprezentat

de avocatul Negru Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Guțu Stanislav, în motivarea recursului a menționat că la

examinarea cauzei, instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele de drept

material și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

De asemenea, a specificat că este angajat în câmpul muncii, iar la materialele

cauzei este anexată copia carnetului de muncă, iar conform certificatului de salariu,

este indicată și mărimea salariului lunar.

Astfel a reiterat că instanța de apel eronat a concluzionat că speței în cauză nu

este aplicabil art. 76 din Codul familiei.

La fel, recurentul a menționat că mai are la întreținere un copil minor,

contribuind financiar la creșterea și educarea acestuia.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 14 mai 2019,

însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele

cauzei lipsesc.

2

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 08 iulie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

3

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Guțu Stanislav,

reprezentat de avocatul Negru Elena, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Guțu Stanislav, reprezentat de

avocatul Negru Elena.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

4