2ra-307/20 — xxxxxxxxx
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- xxxxxxxxx
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-307/20 — xxxxxxxxx (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-307/20
Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: N. Costaș)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)
ÎNCHEIERE
04 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
xxxxx,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de xxxxx împotriva
lui xxxxx, intervenienți accesorii Direcția asistență socială și protecția familiei Bălți,
Direcția asistență socială și protecția familiei Florești, cu privire la desfacerea
căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de întreținere
pentru copiii minori și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a
fost respins apelul declarat de xxxxx și menținută hotărârea din 27 mai 2019, a
Judecătoriei Bălți, sediul Central,
c o n s t a t ă:
La data de 10 septembrie 2018, xxxxx a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui xxxxx, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecția
familiei Bălți, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor
minori, încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori și a cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la data de 15 mai 2009 a
înregistrat căsătoria cu pârâtul xxxxx. În timpul vieții în comun s-au născut fiicele:
xxxxx.
A menționat că viața în comun a eșuat în rezultatul neînțelegerilor, nu mai
locuiesc împreună deja de 2,5 ani, nu duc gospodărie comună și nu au un buget comun.
Pârâtul s-a înlăturat de la întreținerea și educația copiilor, iar ajutorul lui la întreținerea
acestora, este neînsemnat.
1
A notat că păstrarea familiei este imposibilă și deoarece copii minori se află la
întreținerea, educația și îngrijirea ei, consideră necesar a fi stabilit locul de trai al
copiilor cu ea, locuiește în apartament cu trei odăi în xxxxx și copiii au toate condițiile
necesare pentru o viață confortabilă.
A invocat că are grijă de fiicele ei, de dezvoltarea lor fizică și morală și toate
cheltuielile necesare pentru școală și grădiniță le suportă de una singură.
A menționat că pârâtul este posesor a plantației de nuci, are o stupină cu 5 stupi
de albini, având un venit considerabil de la realizarea nucilor și mierii, iar suprafața
grădinii de lângă casă este mai mult de un hectar.
A solicitat desfacerea căsătoriei, înregistrată la 15 mai 2009 la xxxxx, cu
numărul de înregistrare xxxx, determinarea domiciliului copiilor minori: xxxxx cu
mama xxxxx, cu transmiterea copiilor, la educația și întreținerea ei, încasarea din
contul pârâtului a pensiei de întreținere pentru fiicele: xxxxx, în sumă bănească fixă
în mărime, a câte 2000 de lei pentru fiecare copil lunar, începând cu data depunerii
prezentei cereri în judecată pînă la majoratul copiilor.
Prin încheierea din 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, în
proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Direcția de asistență socială și
protecția familiei Florești.
Prin hotărârea din 23 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
acțiunea depusă de xxxxx a fost admisă. A fost desfăcută căsătoria între xxxxx și
xxxxx, înregistrată la xxxxx, la xxxxx, cu numărul de înregistrare xxxxx. A fost
determinat domiciliul copiilor minori, xxxxx cu mama, xxxxx. A fost încasat de la
xxxxx, în folosul xxxxx, pensia pentru întreținerea copiilor minori xxxxx, în sumă de
1117,05 lei, lunar și xxxxx, în sumă de 864,6 lei, lunar, pînă la atingerea majoratului
de către copii, începând cu data de 10 septembrie 2018.
Prin decizia din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul
declarat de xxxxx, casată hotărîrea primei instanțe, cu remiterea cauzei la reexaminare
în aceiași instanță, în alt complet.
Prin hotărârea din 27 mai 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, acțiunea
depusă de xxxxx a fost admisă parțial. Căsătoria între xxxxx înregistrată la xxxxx
la xxxxx, cu numărul de înregistrare xxxxx, a fost desfăcută. Pentru înregistrarea
desfacerii căsătoriei și eliberarea certificatului de desfacere a căsătoriei în Serviciul
de Stare Civilă, a fost încasat de la xxxxx, în beneficiul statului, taxa de stat, în
proporții egale, în mărime de 100 de lei fiecare. A fost determinat domiciliul copiilor
minori xxxxx cu mama, xxxxx. A fost încasat de la xxxxx, în beneficiul xxxxx, pensie
pentru întreținerea copiilor minori xxxx xxxxx, în mărime de 865 de lei lunar și xxxxx
în mărime de 1117,05 lei, lunar, începând cu data de 10 septembrie 2018, pînă la
atingerea majoratului de către copii. A fost încasat de la xxxxx în beneficiul statutului
taxa de stat în sumă de 792,80 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă.
Prin decizia din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul
declarat de xxxxx și a fost menținută hotărîrea din 27 mai 2019 a Judecătoriei Bălți,
sediul Central.
În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art.58
alin.(1), 74, 75, 76,110 din Codul familiei, art.9, 18, 27 din Convenția internațională
2
cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 și a stabilit că, xxxxx, contestă
hotărârea doar în partea stabilirii cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori,
xxxxx
Instanța de apel a relevat că părinții copiilor minori sunt: mama, xxxxx la
întreținerea căreia se află copii minori și tatăl, xxxxx, fapt confirmat prin certificatele
de naștere. Astfel, xxxxx urmează în conformitate cu prevederile art. 74 din Codul
familiei, să achite pensia de întreținere a copiilor minori, deoarece este înregistrat
drept tată al acestor copii.
Instanța de apel a invocat că consideră întemeiată poziția instanței de fond
privind încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori într-o sumă bănească fixă,
or, la caz instanța de fond a ținut cont de minimul de existență în Republica Moldova
a unui copil în vârsta de 1-6 ani pentru anul 2018, care constituie suma de 1765, 80 de
lei și a unui copil în vârsta de 7-14 ani pentru anul 2018, care constituie suma de 2280,
80 de lei, precum și de alte circumstanțe importante.
Instanța de apel a relatat că prin prisma prevederilor art. 18 din Legea privind
drepturile copilului, pct. 18 din Convenția internațională cu privire la drepturile
copilului, părinții au obligația de a asigura întreținerea copiilor minori, întreținere
materializată nu numai prin asigurarea minimului de existență a copilului minor ci a
unui nivel de trai suficient dezvoltării fizice și psihice a copilului minor.
Instanța de apel a menționat că instanța de fond, la emiterea hotărârii, a ținut
cont de interesele superioare ale copiilor minori, care au o vârstă fragedă, iar casarea
hotărârii privind încasarea pensiei de întreținere după cum solicită apelantul ar fi în
detrimentul interesului major al copiilor minori și ar contravine prevederilor Legii cu
privire la drepturile copilului.
Instanța de apel a specificat că ce ține de argumentele apelantului, precum că
instanța de fond nu a ținut cont de faptul că mai are la întreținerea sa încă un copil
minor din altă căsătorie, cât și achită pensia de întreținere a părintelui său inapt de
muncă, acest fapt nu îl scutește pe apelant de la întreținerea copiilor minori, acesta
fiind obligat la rândul său, să asigure copiilor minori un trai decent, or, părinții sunt
responsabili în mod egal pentru creșterea și educarea normală a copiilor comuni,
precum și faptul că nici un părinte nu ar avea dreptul moral să se eschiveze de la
responsabilitățile sale în acest sens, invocând lipsa și insuficiența resurselor
financiare.
Instanța de apel a considerat că deoarece este stabilit faptul, că apelantul xxxxx
este apt de muncă, respectiv, trebuie să acumuleze venituri pentru a face față la o
întreținere materială rezonabilă a copiilor săi, fiind obligat la rândul său, să le asigure
copiilor un trai decent.
Instanța de apel a relevat că principiul primatului intereselor copilului, precum
și caracterul său central în raport cu orice decizie privitoare la copil, a fost expres
consacrat în art. 9 al Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului de la
New York din 20 noiembrie 1989. În acest sens, Convenția nu se limitează la
afirmarea dreptului copilului la viață, ci include concepția supraviețuirii și dezvoltării
lui.
3
La data de 17 decembrie 2019, xxxxx a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea acestuia și casarea parțială a hotărârii primei
instanțe și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie
dispusă încasarea din câștigurile sale în beneficiul intimatei, pentru întreținerea fiicei
xxxxx 1/8 și pentru întreținerea fiicei xxxxx 1/8, iar în total 1/4, pînă la atingerea
majoratului copiilor.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat legea care nu
trebuia să fie aplicată.
A menționat că instanța de apel nu a cercetat certificatele corespunzătoare și
nu a luat în considerare că o bună parte din minimul de existență a fiicelor minore este
acoperit de bugetul de stat și municipal Bălți, prin subvenționarea alimentării lor la
grădiniță și la școală, plata pentru grădiniță constituind sume simbolice.
A afirmat că instanța de apel a ignorat hotărîrea judecătorească privind
încasarea din contul lui a sumei de 953,4 de lei, pentru întreținerea fiicei sale minore
xxxxx, de la prima soție și hotărîrea judecătorească privind încasarea din contul lui,
în beneficiul tatălui său, xxxxx, a 500 de lei, lunar, pentru întreținere.
A relatat că ambele hotărîri sunt anexate la dosar, astfel, fiindu-i încălcat
dreptul la menținerea a ½ din câștigul său, garantat de art.106 alin.(2) Codul de
executare și art.75 din Codul familiei.
A indicat că hotărîrea instanței de a încasa pensia pentru întreținerea copiilor
în sumă bănească fixă, e potențial dăunătoare pentru veniturile sale din activitatea în
gospodăria țărănească individuală și va aduce la diminuarea capacității sale de achitare
a pensiilor de întreținere, deoarece minimul de existență, precum și salariul mediu
brut, calculat de Banca Națională crește permanent, iar intimata nu va rata ocazia de
a-l acționa în judecată la fiecare schimbare a acestor date.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 08 octombrie
2019.
Decizia instanței de apel a fost expediată în adresa părților la data de 06
noiembrie 2019, fiind recepționată de către recurent la data de 14 noiembrie 2019 (f.d.
195).
Astfel, recursul, declarat la data de 17 decembrie 2019, este în termen.
La data de 21 ianuarie 2020, în adresa intimaților xxxxx, Direcția asistență
socială și protecția familiei Bălți, Direcției asistență socială și protecția familiei
Florești a fost expediată copia cererii de recurs depusă de xxxxx, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii referinței (f.d.214).
Prin referința depusă la data de 13 februarie 2020, xxxxx a solicitat de a
considera inadmisibil recursul declarat de xxxxx.
Intimații Direcția asistență socială și protecția familiei Bălți și Direcția
asistență socială și protecția familiei Florești nu și-au valorificat dreptul procedural și
nu au depus referințe.
4
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în
care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul depus de xxxxx nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
5
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel
are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor
de drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă.
Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul
declarat xxxxx asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de xxxxx, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de xxxxx se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
6