2ra-766/20 — Desfacerea căsătoriei

2ra-766/20 — Desfacerea căsătoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-766/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud.V.Lastavețchi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N.Budăi, I.Secrieru, I.Muruianu)

Î N C H E I E R E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Xxxxxxx Xxxxxxxx și

avocatul său Elisaveta Caragia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Xxxxxxx

Xxxxxxxx împotriva lui Xxxxxxx Xxxxxxxx, intervenient accesoriu Direcția

Asistență Socială și Protecție a Familiei Xxxxxxx și Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei Xxxxxxx cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea

domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere,

împotriva deciziei din xx octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 9 xxxxxx 2019 Xxxxxxx Xxxxxxxx a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Xxxxxxx Xxxxxxxx, intervenient accesoriu Direcția Asistență

Socială și Protecție a Familiei Xxxxxxx și Direcția Asistență Socială și Protecție a

Familiei Xxxxxxx cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor

minori și încasarea pensiei de întreținere.

În motivarea acțiunii a indicat că s-a căsătorit cu Xxxxxxx Xxxxxxxx la data de

xx martie xxxx, fapt înregistrat la Oficiul Stare Civilă Xxxxxxx și din căsătoria

respectivă au doi copii minori, Xxxxxxxx Xxxxxxxx, născută la xx xxxxxx xxxx și

Xxxxxxxx Xxxxx-Xxxxxxx, născută la xx xxxxx xxxxx, care se află la întreținerea

sa.

A menționat că nu este posibil de a păstra familia în continuare deoarece căsnicia

a dat eșec, ambii soți având viziuni diferite despre viață. De xxxxx multe ori a încercat

să soluționeze conflictele apărute dar nu au ajuns la un consens comun, din care motiv

solicită instanței de judecată desfacerea căsătoriei încheiată cu Xxxxxxx Xxxxxxxx,

fără acordarea unui termen de împăcare.

A considerat că copii minori după divorț urmează să locuiască cu xxxx, luând în

considerație vârsta, sexul și atașamentul copiilor față de mamă.

A solicitat Xxxxxxx Xxxxxxxx admiterea acțiunii, desfacerea căsătoriei

încheiată între Xxxxxxx Xxxxxxxx si Xxxxxxx Xxxxxxxx, care a fost înregistrată la

1

data de xx martie xxxx sub nr. xx la Oficiul Stare Civilă Xxxxxxx; stabilirea

domiciliului copiilor minori Xxxxxxxx Xxxxxxxx, născută la xx xxxxxx xxxx și

Xxxxxxxx Xxxxx-Xxxxxxx, născută la xx xxxxx xxxxx împreună cu xxxx Xxxxxxx

Xxxxxxxx; încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori a câte 1 500 de lei

lunar pentru fiecare copil până la atingerea majoratului.

Prin hotărârea din 9 xxxxxx 2019 a Judecătoriei Xxxxxxx, sediul Central,

acțiunea a fost admisă parțial; s-a desfăcut căsătoria înregistrată la Oficiul Stare civilă

Xxxxxxx la xx martie xxxx, actul nr. xx, între Xxxxxxx Xxxxxxxx și Xxxxxxx

Xxxxxxxx/Gușan; s-a stabilit domiciliul copiilor minori Xxxxxxxx Xxxxxxxx și

Xxxxx-Xxxxxxx Xxxxxxxx cu xxxx Xxxxxxx Xxxxxxxx; s-a încasat de la Xxxxxxx

Xxxxxxxx în beneficiul Tatianei Xxxxxxxx pensia de întreținere a copiilor minori

Xxxxxxxx Xxxxxxxx și Xxxxx-Xxxxxxx Xxxxxxxx în mărime fixă a câte 1 000 de

lei lunar pentru fiecare copil începând cu 12 martie 2019 și până la atingerea

majoratului copiilor minori.

Prin decizia din xx octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Xxxxxxx Xxxxxxxx, s-a modificat hotărârea din 9 xxxxxx 2019 a

Judecătoriei Xxxxxxx, sediul Central în partea încasării pensiei de întreținere a

copiilor minori în sumă de câte 1 000 de lei lunar pentru fiecare copil după cum

urmează: s-a încasat de la Xxxxxxx Xxxxxxxx în beneficiul Tatianei Xxxxxxxx

pensia de întreținere a copiilor minori Xxxxxxxx Xxxxxxxx și Xxxxx-Xxxxxxx

Xxxxxxxx în mărime fixă a câte 700 de lei lunar pentru fiecare copil începând cu 12

martie 2019 și până la atingerea majoratului copiilor minori. În rest hotărârea a fost

menținută.

În favoarea acestei soluții instanța de apel a indicat că, întreținerea materială a

copiilor minori este o obligație fundamentală, consfințită în art. xx8 alin. (2) din

Constituția Republicii Moldova care expres stabilește că părinții au îndatorirea de a

asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. Creșterea, educația și instruirea

copiilor este posibilă nuxxxxx în condițiile exercitării corespunzătoare a obligațiilor

părintești de întreținere materială a acestora.

În corespundere cu prevederile art. 27 alin. (2) din Convenție, părinților și

oricăror altor persoane care au în grijă un copil le revine în primul rând

responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor financiare,

condițiile de viață necesare dezvoltării copilului.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță nu a dat eficiență circumstanțelor

cauzei și cadrului legal pertinent, nu a luat în calcul starea materială reală a pârâtului,

nu a ținut cont de faptul că acesta este xxxxxxx și xxxxx de xxxxx, dispunând

încasarea alimentelor într-un cuantum care Xxxxxxx Xxxxxxxx nu poate efectiv să-l

onoreze.

Instanța de fond nu a luat în seamă nici informația Biroului Național de

Statistică, care indică că valoarea minimului de existență a constituit în anul 2017

pentru un copil în vârstă de 7-17 ani din orașe mari este suma de 2 091,60 de lei.

Potrivit prevederilor alin.(2) art. 76 Codul familiei, cuantumul sumei bănești fixe

încasate în conformitate cu alin. (1) al art.76 din același cod se determină de instanța

judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a părților, de alte

circumstanțe importante și păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de

asigurare materială a copilului.

2

Instanța de apel a precizat că din probele cauzei nu sunt temeiuri de a considera

cu certitudine că Xxxxxxx Xxxxxxxx ar dispune de existența unor venituri bine

determinate, prin urmare se consideră întemeiată necesitatea diminuării pensiei de

întreținere în sumă bănească fixă, or obligându-l sa achite o pensie de întreținere peste

posibilitățile acestuia, ar duce la îngreunarea situații și așa precare pe care apelantul

o are.

Potrivit certificatului eliberat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

Xxxxxxx Xxxxxxxx beneficiază de o pensie de dizabilitate în mărime de 1 xx8,90 de

lei lunar. Din acest punct de vedere, în baza unui simplu calcul matematic, este evident

faptul că pârâtul nu are nici o șansă să achite sumele adjudecate de instanță cu titlu de

pensie alimentară, adică câte 2 000 de lei lunar.

Reieșind din posibilitatea reală pe care o are la moment apelantul Xxxxxxx

Xxxxxxxx, instanța de apel a conchis că suma pensiei alimentare urmează a fi

diminuată, și de a modifica cuantumul pensiei de întreținere stabilit de prima instanță

de la suma de 1 000 de lei lunar pentru fiecare copil minor, la suma de 700 de lei lunar

pentru fiecare copil minor, cu menținerea în rest a hotărârii primei instanțe.

La data de 9 martie 2020, Xxxxxxx Xxxxxxxx și avocatul său Elisaveta Caragia

au depus cerere de recurs împotriva deciziei din xx octombrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, fiind xxxxxxx este în imposibilitate

de a se angaja în câmpul muncii, fapt confirmat prin certificatul de expertiză nr.

xxxx096 din 23 februarie 2000. Nu are alte venituri, iar în legătură cu starea sănătății

suportă cheltuieli mari pentru tratament.

A menționat că locuiește cu xxxx sa care are vârsta de xx de ani, este grav xxxxx

și are nevoie de îngrijire permanentă din partea sa, fapt confirmat prin concluzia

Centrului Medicilor de Familie din 19 xxxxxx 2019.

A considerat că suma de 700 de lei lunar care urmează a fi încasată cu titlu de

pensie de întreținere pentru fiecare din copiii săi, este una exagerată și nu dispune de

asemenea mijloace financiare. Este în măsură de a achita o pensie de întreținere în

mărime de xx00 de lei lunar.

A relatat că nu este de acord cu taxa de stat care a fost dispusă spre încasare

deoarece urmează a fi scutit de la achitarea taxei de stat în legătură cu situația

materială și probele prezentate în acest sens.

A solicitat Xxxxxxx Xxxxxxxx și avocatul său Elisaveta Caragia admiterea

cererii de recurs, casarea deciziei cu emiterea unei noi decizii prin care să fie dispusă

încasarea unei pensii de întreținere pentru copii minori Xxxxxxxx Xxxxxxxx, născută

la xx xxxxxx xxxx și Xxxxxxxx Xxxxx-Xxxxxxx, născută la xx xxxxx xxxxx în

mărime de xx00 de lei pentru fiecare, casarea deciziei și a hotărârii în partea ce ține

de încasarea taxei de stat în mărime de 720 de lei cu dispunerea scutirii de la plata

taxei de stat.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. xx39 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

3

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 26 martie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La xx xxxxxx 2020 Direcția Generală Asistență Socială și Protecție a Familiei

Xxxxxxx a depus referință prin care a indicat că ambii părinți urmează să contribuie

în mod egal la întreținerea copiilor minori.

La 5 xxxxx 2020 Xxxxxxx Xxxxxxxx a depus referință prin care a solicitat de a

considera inadmisibil recursul declarat de Xxxxxxx Xxxxxxxx.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Xxxxxxx Xxxxxxxx și avocatul său Elisaveta Caragia în raport cu materialele cauzei

civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. xxxx alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. xx3xx alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la xx octombrie 2019,

care a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 5 decembrie 2020

(f.d.100). La materialele cauzei lipsesc date ce ar confirma recepționarea deciziei.

Astfel, calea de atac în ordine de recurs demarată la data de 9 martie 2020 de către

Xxxxxxx Xxxxxxxx și avocatul său Elisaveta Caragia, este în interiorul termenului

legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Xxxxxxx Xxxxxxxx și

avocatul său Elisaveta Caragia, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. xx32 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (xx) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. xx33 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. xx32 alin. (2), (3) și (xx) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. xx32 Codul de procedură civilă.

4

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Xxxxxxx Xxxxxxxx

și avocatul său Elisaveta Caragia în cererea de recurs nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. xx32, reieșind din prevederile art. xx37

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de Xxxxxxx Xxxxxxxx și avocatul său Elisaveta

Caragia nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. xx32 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod

exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. xx32 alin. (2), (3) și (xx) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul

de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Xxxxxxx Xxxxxxxx și avocatul său Elisaveta

Caragia.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § xx, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. xxxx0 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. xx33, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

5

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că, recursul declarat

de Xxxxxxx Xxxxxxxx și avocatul său Elisaveta Caragia, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. xx32 alin. (2), (3) și (xx) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. xxxx alin. (1) și (2), art. xx33 lit. a) și art. xxxx0 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Xxxxxxx Xxxxxxxx și avocatul

său Elisaveta Caragia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

6