2r-188/23 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori

2r-188/23 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.2r-188/23

(2-21134555-01-2r-04052023)

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud. Gh. Tocaiuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

DECIZIE

14 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători - Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând recursul declarat de Rusu Eduard, reprezentat de avocatul Igor

Craveț,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată, depusă de Turco-

Rusu Natalia împotriva lui Rusu Eduard, intervenient accesoriu Direcția Asistență

Socială și Protecția Familiei Soroca, cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea

domiciliului copiilor minori,

și la cererea de chemare în judecată depusă de Rusu Eduard împotriva lui

Turco-Rusu Natalia cu privire la desfacerea căsătoriei,

împotriva încheierii din 28 martie 2023 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins cererea de repunere în termen și s-a restituit apelul declarat de Rusu Eduard

împotriva hotărârii din 5 noiembrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 10 septembrie 2021, Turco-Rusu Natalia a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Rusu Eduard, intervenient accesoriu Direcția Asistență

Socială și Protecția Familiei Soroca, privind desfacerea căsătoriei și stabilirea

domiciliului copiilor minori, cu mama Turco-Rusu Natalia.

La 27 septembrie 2021, Rusu Eduard a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Turco-Rusu Natalia privind desfacerea căsătoriei.

Prin încheierea din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Rusu Eduard

împotriva lui Turco-Rusu Natalia cu privire la desfacerea căsătoriei a fost conexată

la cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Turco-Rusu

Natalia împotriva lui Rusu Eduard, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială

și Protecția Familiei Soroca, cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea

domiciliului copiilor minori.

Prin hotărârea din 5 noiembrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Turco-Rusu Natalia împotriva lui

Rusu Eduard, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei

1

Soroca, cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copiilor minori

și cererea de chemare în judecată depusă de Rusu Eduard împotriva lui Turco-Rusu

Natalia cu privire la desfacerea căsătoriei.

S-a desfăcut căsătoria dintre Rusu Eduard și Turco-Rusu Natalia, încheiată la

28 iulie 2007 la OSC sectorul Ciocana mun. Chișinău, trecută în Registrul actelor de

stare civilă sub nr. 340.

S-a dispus încasarea de la Rusu Eduard a sumei de 200 lei cu titlu de taxă de

stat, la eliberarea certificatului de divorț, cu scutirea Nataliei Turco-Rusu de la

această plată.

S-a determinat locul de trai al copiilor minori xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx,

născută la xxxxx, cu mama Turco-Rusu Natalia.

La 21 noiembrie 2022, Rusu Eduard a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 05 noiembrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, solicitând repunerea în

termenul de declarare a apelului, admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea sa să fie admisă integral.

Prin încheierea din 28 martie 2023 a Curții de Apel Bălți s-a respins cererea

depusă de repunere în termen a apelului declarat de Rusu Eduard și s-a restituit

cererea de apel din 21 noiembrie 2022, declarată de Rusu Eduard împotriva hotărârii

din 05 noiembrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, ca fiind tardivă (f.d.

126-128).

La 6 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.135-138) și prin

intermediul oficiului poștal (f.d. 140-144), Rusu Eduard, reprezentat de avocatul

Igor Craveț, a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 28 martie 2023 a Curții

de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu

pronunțarea unei decizii privind repunerea în termenul de apel și remiterea la

rejudecare a cauzei la etapa primirii cererii la Curtea de Apel Bălți.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să o aplice, și anume art. 104 alin. (3) din Codul de procedură civilă și a

interpretat eronat prevederile art. 105 din Codul de procedură civilă.

A indicat că pârâta Rusu-Turco Natalia a recunoscut, precum că, în acțiunea

inițială, a indicat greșit adresa recurentului, pentru ca acesta din urmă să nu se

prezinte în instanța de judecată.

La fel, a specificat că instanța de apel nu a luat în considerare nici faptul că la

dosar nu se regăsește confirmarea că Rusu Eduard ar fi primit copia dispozitivului

hotărârii primei instanțe. În ședința instanței de apel s-a demonstrat faptul că

recurentul a depus apelul în aceeași zi în care a aflat despre hotărârea primei instanțe.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatei la 4 mai 2023,

conform scrisorii anexate la actele cauzei (f.d. 147).

La data de 24 mai 2023, prin intermediul poștei electronice, Turco-Rusu

Natalia, reprezentantă de avocatul Janu Anatolie, a depus referință la recursul

declarat de Rusu Eduard, prin care a solicitat respingerea acestuia și menținerea

încheierii recurate.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, încheierea Curții

de Apel Bălți a fost pronunțată la 28 martie 2023, dar expediată în adresa avocatului

2

recurentului, prin intermediul poștei electronice, la data de 30 martie 2023, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la actele cauzei (f.d. 131).

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că

recurentul Rusu Eduard, reprezentat de avocatul Igor Craveț s-a conformat

prevederilor legale și declarând recursul la 6 aprilie 2023, a acționat în interiorul

termenului legal.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea pârților.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

dosarului și prevederile legale aplicabile speței, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Rusu Eduard, reprezentat de

avocatul Igor Craveț, urmează a fi respins, din motivele ce succed.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Potrivit art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Conform art. 10 alin. (1) și (2) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sânt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire

sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Prevederile art. 113 Cod de procedură civilă stabilesc că dreptul de a efectua

actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori

stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea

din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art.236 alin.(5) lit. b) al Codului de procedură civilă, instanța de

judecată va întocmi hotărîrea integrală dacă: b) participanții la proces, în termen de

30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, depun cerere de apel.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, norma

citată prevede în mod imperativ momentul începerii curgerii termenului de declarare

a apelului, și anume data pronunțării dispozitivului hotărârii.

După cum denotă materialele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei

Soroca, sediul Central a fost pronunțat la 5 noiembrie 2021, prin urmare termenul

3

de declarare a apelul a expirat la data de 6 decembrie 2021 (zi de luni).

Ținând cont de normele legale relevante și de faptul că Rusu Eduard a depus

cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, la 21 noiembrie 2022, termenul

limită fiind 6 decembrie 2021, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide că instanța de apel just a stabilit că Rusu Eduard a declarat apelul cu

încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă.

Or, din interpretarea corectă a prevederilor normei legale citate, se deduce că

termenul de declarare a apelului curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că termenul

stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din

momentul pronunțării dispozitivului hotărârii, iar în cazul în care participantul la

proces, la caz Rusu Eduard, a omis acest termen, poate să invoce motivele omiterii

într-o eventuală cerere de repunere în termen.

Conform art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în termen

de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților

la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu

împiedică soluționarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că în speță, Rusu

Eduard prin cererea de apel depusă la 21 noiembrie 2022, a solicitat repunerea în

termenul de apel, invocând că prima instanță nu a remis în adresa acesteia copia

dispozitivului hotărârii, prin urmare nu a avut posibilitatea să depună mai devreme

apelul respectiv (f.d.57-59).

Completul Curții Supreme de Justiție decelează că la materialele cauzei este

anexată recipisa datată cu 5 noiembrie 2021, prin care se confirmă înmânarea

dispozitivului hotărârii primei instanțe, avocatului Andrei Stratu, care în prima

instanță a reprezentant interesele lui Rusu Eduard, în baza mandatului avocațial

anexat la materialele cauzei (f.d. 34).

Or, conform art. 100 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de chemare în

judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor

interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu

scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau

înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin

alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea

4

primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

Potrivit art.75 alin.(4) din Codul de procedură civilă, actele procedurale

efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru

persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

În context, Completul Curții Supreme de Justiție punctează că, prima instanța

la soluționarea litigiului, a respectat procedura de comunicare a hotărârii pronunțate,

prin înmânarea acesteia reprezentantului lui Rusu Eduard, dar și de înștiințare a

pârâtului-reclamant Rusu Eduard, în acest sens, la actele cauzei fiind anexat extrasul

din poșta electronică (f.d. 37).

Mai mult, instanța de recurs relevă că prezentul litigiu a fost intentat inclusiv și

la cererea de chemare în judecată depusă de Rusu Eduard împotriva lui Turco-Rusu

Natalia cu privire la desfacerea căsătoriei. Prin urmare, Rusu Eduard a cunoscut de

existența litigiului și avea obligația de a se interesa de soarta dosarului, precum și de

a-și realiza drepturile procedurale în termenul prevăzut de lege.

În context, Completul Curții Supreme de Justiție punctează că, prima instanța

la soluționarea litigiului, a respectat procedura de înștiințare a lui Rusu Eduard, prin

intermediul avocatului Andrei Stratu, care a fost împuternicit de primul de a-i

reprezenta interesele în prezentul litigiu, inclusiv cu acordarea împuternicirii de a

ataca hotărârea judecătorească, fapt menționat expres în mandatul avocațial anexat

la materialele cauzei (f.d. 34).

Astfel, prin extrasul de pe portalul poștei electronice a primei instanțe, care

atestă citarea reprezentantului lui Rusu Eduard, avocatului Andrei Stratu și prin

recipisa prin care i-a fost înmânată acestuia hotărârea primei instanțe, se

demonstrează incontestabil faptul că, hotărârea din 5 noiembrie 2021 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central, a fost adusă la cunoștință lui Rusu Eduard, prin intermediul

avocatului Andrei Stratu, care i-a reprezentat interesele în instanța de judecată.

Or, potrivit art. 57 alin. (14) și (19) din Statutul Profesiei de Avocat, adoptat de

Congresul Uniunii Avocaților din 29 ianuarie 2011, avocatul are obligația să

informeze rezonabil clientul în legătură cu situația curentă a asistenței și

reprezentării și să răspundă cu promptitudine oricăror solicitări de informare din

partea clientului. În cazul în care avocatul este în imposibilitate să-și îndeplinească

activitatea profesională, își va asigura substituirea printr-un alt avocat, dacă, în

prealabil, obține acordul clientului în acest scop.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge ca

neîntemeiate argumentele recurentului precum că acesta nu a fost citat legal și nu a

cunoscut despre hotărârea pronunțată.

Mai mult, din actele cauzei rezultă cu certitudine că în ziua recepționării

dispozitivului hotărârii, avocatul Andrei Stratu reprezenta interesele lui Rusu

Eduard, neexistând careva premise pentru a considera că mandatul avocatului a

încetat.

Contrar celor invocate de recurent, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține că la 9 decembrie 2021, avocatul Andrei Stratu, în interesele lui Rusu

Eduard, a solicitat eliberarea copiei hotărârii din 5 noiembrie 2021 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central, cu mențiunea „definitivă și irevocabilă” (f.d. 51).

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de apel precum că apelantul/recurent

5

nu a probat temeinicia solicitării de repunere în termenul de apel, având în vedere că

a cunoscut despre existența litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, or, prima

instanță a întreprins măsurile necesare pentru citarea legală a acestuia, comunicându-

i efectiv hotărârea pronunțată.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că,

faptul nerecepționării dispozitivului hotărârii judecătorești nu poate servi un

argument de repunere în termen, în situația în care din materialele cauzei denotă, că

recurentul a cunoscut de existența litigiului aflat pe rolul instanței.

Subsecvent, se reține că hotărârea pronunțată la 5 noiembrie 2021 de către

Soroca, sediul Central, a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată

la data pronunțării.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră neîntemeiat argumentul recurentului Rusu Eduard, precum că a fost în

imposibilitate de a declara apel în termenul legal, invocând că nu cunoștea despre

derularea examinării cauzei. Or, prima instanța și-a onorat obligația de înștiințare a

părților despre data, ora și locul examinării litigiului aflat pe rolul instanței, precum

și metode de comunicare a actelor procedurale emise în cauză.

Prin urmare, recurentului nu i-a fost îngrădit dreptul la apărare, precum și

accesul la justiție, în condițiile în care a fost înștiințat legal despre examinarea

litigiului, a fost reprezentat de un avocat în prima instanță, căruia i-a fost înmânată

și copia dispozitivului hotărârii nominalizate supra.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că,

neconformarea de către recurent prevederilor legale nu poate fi pusă pe seama

instanței, în situația în care nu este exclusă obligația părților de a se folosi cu bună-

credință de drepturile sale procedurale în conformitate cu prevederile art. 56 alin.(3),

art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că,

instanța de apel justificat a menționat despre lipsa probelor ce confirmă

imposibilitatea depunerii cererii de apel în termenul prevăzut de lege.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că în materie

civilă, CEDO nu garantează un drept de recurs, dar că o eventuală procedură de

examinare a admisibilității acestuia face incident articolul 6 (a se vedea, inter alia,

Erik ØVLISEN vs. Danemarca, hotărârea din 30 august 2006, sau Kukkonen vs.

Finlanda (nr. 2), hotărârea din 13 ianuarie 2009, § 24).

În același context, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil

garantate de art. 6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță, de dreptul de

a fi audiat (a se vedea, inter alia, Lebedinschi vs. Republica Moldova, hotărârea din

16 septembrie 2015, § 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că, în procedurile civile,

o persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existenta

posibilității de acces la instanțele de judecată (a se vedea, Golder vs. the United

Kingdom, hotărâre din 21 ianuarie 1975; Z and Others vs. the United Kingdom,

hotărâre din 10 mai 2001; și Kreuz vs. Poland, hotărârea din 19 iunie 2001).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând pârților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

6

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

La aspectul dat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că

certitudinea legală impusă regulilor procedurii civile, în calitate de condiție sine qua

non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile apelantului, cât și ale intimatului,

astfel instanța de judecată nefiind în drept de a substitui voința legislatorului

materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării litiganților

de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către aceștia a efectelor

legale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează prevederile art.

56 alin. (3) al Codului de procedură civilă, potrivit căruia, participanții la proces sunt

obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul

abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică

sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Jurisprudența CtEDO accentuează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un remediu efectiv conform art.13

CEDO, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, circumstanțele

relatate denotă că apelantul/recurent și-a neglijat posibilitatea de valorificare a

drepturilor procedurale în termenul instituit de legiuitor.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, soluția

emisă de către instanța de apel, privind respingerea cererii de repunere în termenul

de apel, care a determinat restituirea cererii de apel, în temeiul art. 369 alin.(1) lit.

b) Cod de procedură civilă, având în vedere depunerea acesteia în afara termenului

legal, este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or

argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare

legislației procesuale și lipsite de relevanță.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de apel

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6

CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod

principiul securității raporturilor juridice.

Reținând circumstanțele cauzei expuse și normele legale citate supra,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că cererea

7

de recurs împotriva încheierii din 28 martie 2023 a Curții de Apel Bălți, urmează a

fi respinsă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Rusu Eduard, reprezentat de avocatul Igor

Craveț.

Se menține încheierea din 28 martie 2023 a Curții de Apel Bălți emisă în cadrul

cauzei civile, intentate la cererea de chemare în judecată, depusă de Turco-Rusu

Natalia împotriva lui Rusu Eduard, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială

și Protecția Familiei Soroca, cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea

domiciliului copiilor minori și la cererea de chemare în judecată depusă de Rusu

Eduard împotriva lui Turco-Rusu Natalia cu privire la desfacerea căsătoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

8