3d-40/24 — cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1 50 2022 din 4 martie 2022
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1 50 2022 din 4 martie 2022
- Temei legal
- Operatiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual.
3d-40/24 — cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1 50 2022 din 4 martie 2022 (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la declinarea competenței și transmiterea dosarului la
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de
Elena Ceruța împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț Procuratura
Generală cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor
nr. 1-50/2022 din 4 martie 2022 ,,Cu privire la demersul despre eliberarea
acordului în vederea suspendării din funcție a unui procuror”,
(Dosarul nr. 3d-40/24
NR. PIGD 2-22048612-01-3d-19062024)
Declinarea competenței (art. 199 alin. (2) din Codul administrativ).
Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul
administrativ individual.
24 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând din oficiu cererea depusă de reprezentantul Consiliului
Superior al Procurorilor, Iulian Gainaru cu privire la transmiterea spre
conexare a dosarului și cererea depusă de Elena Ceruța cu privire la
restituirea acțiunii la Curtea de Apel Centru,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 6 aprilie 2022, Elena Ceruța a depus la Curtea de Apel Chișinău,
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor,
terț Procuratura Generală cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior
al Procurorilor nr. 1-50/2022 din 4 martie 2022 ,,Cu privire la demersul
despre eliberarea acordului în vederea suspendării din funcție a unui
procuror”, prin care a solicitat (f.d. 3-11):
Admiterea prezentei cereri de chemare în judecată;
Anularea totală, ca fiind ilegală și prin care reclamanta este vătămată
în drepturile sale, a hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor
nr. 1-50/2022 din 4 martie 2022;
Suspendarea executării hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor
nr. 1-50/2022 din 4 martie 2022, până la rămânerea definitivă a
hotărârii în cauza dată.
Prin referința depusă la 22 aprilie 2022, Consiliul Superior al
Procurorilor a solicitat respingerea cererii de suspendare a actului
administrativ contestat depusă de Elena Ceruța (f.d. 26-29, 30-36).
Prin încheierea din 10 octombrie 2022 s-a admis cererea formulată de
Elena Ceruța privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea
Curții Constituționale în vederea declarării neconstituțională a dispoziției
art.55 alin. (1), (4), (6) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3 din 25 februarie
2016 cu privire la Procuratură, prin prisma art. 26, 43, 47 și 54 din Constituția
Republicii Moldova. S-a expediat în adresa Curții Constituționale a
Republicii Moldova sesizarea formulată de către Elena Ceruța privind
ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale
în vederea declarării neconstituțională a dispoziției art. 55 alin. (1), (4), (6)
și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la
Procuratură, prin prisma art. 26, 43, 47 și 54 alin. (1) din Constituția
Republicii Moldova (f.d. 71-80).
Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 21 din 28 noiembrie 2023
privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 14 alin.(1), 55
alineatele (1), (4) și (6) și 62 alin.(1) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016
1
cu privire la Procuratură (regimul juridic al incompatibilităților pentru
perioada suspendării din funcția de procuror în legătură cu începerea
urmăririi penale în privința persoanei care ocupă această funcție) s-au admis
parțial sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolelor 14
alin.(1), 55 alineatele (1), (4) și (6) și 62 alin.(1) din Legea cu privire la
Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, ridicate de dna Elena Ceruța,
reclamantă în dosarele nr.3-140/2022 și nr.3-1338/2022, pendinte la Curtea
de Apel Chișinău și, respectiv, la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. S-a
recunoscut constituțional articolul 14 alin.(1) din Legea cu privire la
Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, în măsura în care incompatibilitățile
nu intervin în privința procurorilor suspendați din funcție din cauza
declanșării urmăririi penale împotriva lor. S-au declarat inadmisibile
sesizările în capătul lor referitor la controlul constituționalității articolelor 55
alineatele (1), (4) și (6) și 62 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură nr.3
din 25 februarie 2016 (f.d. 104-113)
Prin încheierea din 24 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a
transmis cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către
Elena Ceruța împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț Procuratura
Generală cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor
nr. 1-50/2022 din 4 martie 2022 ,,Cu privire la demersul despre eliberarea
acordului în vederea suspendării din funcție a unui procuror”, la Curtea
Supremă de Justiție, pentru examinare conform competenței (f.d. 117-119).
Prin încheierea din 2 decembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție săa
respins ca neîntemeiată cererea depusă de Elena Ceruța privind suspendarea
executării hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-50/2022 din 4
martie 2022 ,,Cu privire la demersul despre eliberarea acordului în vederea
suspendării din funcție a unui procuror” (f.d. 128-136).
La data de 30 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice,
reprezentantul Consiliului Superior al Procurorilor, Iulian Gainaru, a depus
o cerere prin care a solicitat emiterea unei încheieri privind transmiterea
cauzei Elena Ceruța vs. Consiliul Superior al Procurorilor, având ca obiect
anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-50/22 din 4
martie 2022, spre conexare cu dosarul Elena Ceruța vs Procuratura
Generală (nr. 3-1338/22), aflat pe rolul judecătorului Corneliu Guzun.
Scopul acestei solicitări este evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii.
În susținerea cererii, Iulian Gainaru a invocat practica constantă a Curții
Supreme de Justiție în cauza Vadim Machidon, Mirandolina Sușițcaia vs.
Consiliul Superior al Procurorilor, precum și prevederile relevante din
Codul administrativ – art. 189 alin. (1), art. 198 alin. (2), art. 5, art. 10
alin.(1), art. 15, art. 20 – și din Codul de procedură civilă, art. 187 alin. (1).
La data de 20 februarie 2025, prin intermediul poștei electronice Elena
Ceruța a depus cerere prin care a solicitat restituirea acțiunii în contencios
administrativ, inițiate în urma cererii de chemare în judecată formulate de
2
Elena Ceruța împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț Procuratura
Generală, privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor
nr.1-50/2022 către instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Centru
(fosta Curte de Apel Chișinău), pentru continuarea examinării.
Consideră că instanța competentă să examineze această acțiune este
exclusiv Curtea de Apel Chișinău, redenumită în Curtea de Apel Centru,
având în vedere dispozițiile legale aplicabile în materie de competență
jurisdicțională.
Elena Ceruța a menționat că în cazul în care Curtea Supremă de
Justiție își reține acțiunea pentru soluționare sau, după caz, o transmite
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acest fapt ar constitui o încălcare a
principiului competenței jurisdicționale. O astfel de soluție ar determina
intervenția unei instanțe care acționează în afara competenței sale.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin. (2) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare
din 1 septembrie 2023):
„Cauzele de contencios administrativ transmise spre examinare la curțile de apel
pentru care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, a fost stabilită data ședinței de
judecată continuă să fie examinate de acestea chiar dacă după intrarea în vigoare a
prezentei legi cauzele respective sunt de competența Curții Supreme de Justiție.”
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor;”
Art. 196 alin. (1) din Codul administrativ:
„Acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei
rază teritorială își are sediul autoritatea publică care a desfășurat activitatea administrativă
contestată, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 197 din Codul administrativ:
„Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei
competență este dată prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.”
Art. 199 alin. (2) din Codul administrativ:
„Dacă s-a constatat că judecătorului sau completului competent pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ i s-a distribuit o cauză civilă de competența altei
instanțe de judecată, acesta, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, o transmite
instanței competente.”
Art. 3 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice
și juridice, ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”.
Art. 5 din Codul administrativ:
3
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale
și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 15 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Operațiunile administrative sînt manifestările de voință sau activitățile autorităților
publice care nu produc ca atare efecte juridice.
Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul
administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau
îndreptate împotriva unui terț.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit.
Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 207 alin. (1) alin. (2) lit. e) și alin. (3) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd:
e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui
drept în sensul art.17;
Declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.a)–
e) exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași
acțiune.”
Art. 209 alin. (1) lit. a) și b) din Codul administrativ:
4
„Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile,
dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la:
a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data
expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia;
b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu
prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la nesoluționarea în
termen se aplică corespunzător.”
Art. 230 din Codul administrativ:
„Încheierile judecătorești care se motivează se emit în procedură scrisă. Dacă
consideră necesar, instanța de judecată citează participanții la proces.”
Art. 55 alin.(1), (2) și (6) din Legea cu privire la procuratură nr. 3
din 25 februarie 2016:
„Procurorul în privința căruia este pornită o urmărire penală poate fi suspendat din
funcție de către Procurorul General, cu acordul scris al Consiliului Superior al
Procurorilor. În situații ce nu suferă amînare, Procurorul General îl poate suspenda pe
procuror fără acordul Consiliului Superior al Procurorilor, pînă la următoarea ședință a
Consiliului Superior al Procurorilor.
Procurorul este suspendat din funcție prin ordin al Procurorului General, fără
implicarea Consiliului Superior al Procurorilor, atunci cînd i se acordă concediu de
maternitate și concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 6 ani. În celelalte cazuri
prevăzute de lege, procurorul este suspendat din funcție prin ordin al Procurorului
General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.
Procurorul poate ataca hotărîrea privind suspendarea sa din funcție în instanța de
judecată în condițiile legii.”
Art. 79 alin. (1) din Legea cu privire la procuratură nr. 3 din
25 februarie 2016:
„Hotărîrile Consiliului Superior al Procurorilor pot fi contestate la Curtea Supremă
de Justiție de orice persoană vătămată într-un drept al său într-un termen de 10 zile
lucrătoare de la data la care hotărîrea vizată i-a fost comunicată.”
Pct. 12.11 din Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor,
aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-225 din
14 septembrie 2016:
„Procurorul în privința căruia este pornită o urmărire penală poate fi suspendat din
funcție prin ordin al Procurorului General. În prealabil, Procurorul General sau, după caz,
procurorul care exercită urmărirea penală sesizează Consiliul cu solicitarea de eliberare a
acordului scris în vederea suspendării din funcție a procurorului. Sesizarea despre
suspendarea din funcție se susține în fața Consiliului de către de către procurorul inițiator
al procedurii de suspendare din funcție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Analizând actele dosarului, cererea depusă de reprezentantul
Consiliului Superior al Procurorilor, Iulian Gainaru cu privire la transmiterea
spre conexare a dosarului și cererea depusă de Elena Ceruța cu privire la
restituirea acțiunii la Curtea de Apel Centru, ținând cont de practica
constantă a Curții Supreme de Justiție în cauze similare și raportându-se la
prevederile legale enunțate, Completul de judecată conchide că prezenta
5
acțiune urmează a fi transmisă Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani spre
examinare concomitentă cu cererea de chemare în judecată depusă de Elena
Ceruța împotriva Procuraturii Generale privind anularea ordinului
Procurorului General interimar nr.412-p din 10 martie 2022 „Cu privire la
suspendarea din funcție”.
În argumentarea concluziei enunțate, instanța de judecată notează că,
la 15 februarie 2022, Procurorul General interimar a înaintat un demers
Consiliului Superior al Procurorilor, prin care a solicitat eliberarea acordului
de către Consiliul Superior al Procurorilor, pentru suspendarea provizorie
din funcție a procurorului în Procuratura pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale, Elena Ceruța, până la adoptarea definitivă a
hotărârii pe cauza penală.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-50/2022 din 4
martie 2022 „Cu privire la demersul despre eliberarea acordului în vederea
suspendării din funcție a unui procuror”, s-a admis demersul Procurorului
General interimar și s-a eliberat acordul în vederea suspendării din funcția
de procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și
Cauze Speciale, Elena Ceruța.
Iar, prin ordinul Procurorului General interimar nr.412-p din 10 martie
2022 „Cu privire la suspendarea din funcție”, s-a suspendat Elena Ceruța din
funcția de procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalității
Organizate și Cauze Speciale, de la 10 martie 2022, până la adoptarea unei
hotărâri pe caz.
La 6 aprilie 2022, Elena Ceruța a depus la Curtea de Apel Chișinău
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor,
terț Procuratura Generală cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior
al Procurorilor nr. 1-50/2022 din 4 martie 2022 „Cu privire la demersul
despre eliberarea acordului în vederea suspendării din funcție a unui
procuror”.
Prin încheierea din 24 ianuarie 2024 s-a transmis cauza de contencios
administrativ la acțiunea înaintată de către Elena Ceruța împotriva
Consiliului Superior al Procurorilor, terț Procuratura Generală, cu privire la
anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-50/2022 din 4
martie 2022 ,,Cu privire la demersul despre eliberarea acordului în vederea
suspendării din funcție a unui procuror”, la Curtea Supremă de Justiție,
pentru examinare conform competenței.
Iar, la 2 iunie 2022, Elena Ceruța a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Procuraturii Generale, solicitând anularea ordinului
Procurorului General interimar nr.412-p din 10 martie 2022 „Cu privire la
suspendarea din funcție”, care la moment se află spre examinare la
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.
Având în vedere dispozițiile art. 5, 10 alin. (1), 15, 20, 189 alin. (1) și
198 alin. (2) din Codul administrativ, Completul de judecată reține că un
6
element esențial al acțiunii în contencios administrativ îl constituie
revendicarea unui drept subiectiv vătămat printr-un act sau o activitate
administrativă. Astfel, scopul acțiunii în contencios administrativ trebuie să
fie protejarea și restabilirea dreptului propriu afectat.
Activitatea autorităților administrației publice se desfășoară prin două
forme principale: una care produce efecte juridice, precum actele
administrative și contractele administrative, și alta care nu generează efecte
juridice proprii, reprezentată de operațiunile administrative.
Sub acest aspect, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
subliniază că prevederile articolului 207 alin. (2) lit. e) din Codul
administrativ trebuie aplicate în concordanță cu dispozițiile articolelor 17,
20 și 39 din același cod.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție precizează că, din
punct de vedere procesual, accesul liber la justiție se concretizează prin
prerogativele aferente dreptului la acțiune, acesta fiind o aptitudine legală
recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice care
invocă un drept împotriva altei persoane sau urmărește constatarea existenței
ori inexistenței unui drept sau interes.
Astfel, pentru a putea fi examinată o acțiune în contencios
administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții de formă
și conținut, precum: respectarea competenței jurisdicționale, existența
capacității procesuale, invocarea unui drept încălcat, printre altele.
În acest context, Completul de judecată subliniază caracterul complex
și multi-etapizat al procedurii de suspendare din funcție a unui procuror, în
conformitate cu dispozițiile art. 55 alin. (1), (2) și (6) din Legea cu privire la
procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, coroborate cu pct. 12.11 din
Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, aprobat prin Hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-225 din 14 septembrie 2016.
Procedura administrativă de suspendare din funcție a unui procuror
presupune parcurgerea mai multor etape, respectiv: solicitarea acordului de
la Consiliul Superior al Procurorilor de către Procurorul General; exprimarea
acordului de către Consiliul Superior al Procurorilor; și emiterea actelor
administrative individuale (ordine) de suspendare din funcție de către
Procurorul General.
Faptul că Elena Ceruța a contestat într-un proces separat hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-50/2022 din 4 martie 2022 „Cu
privire la demersul despre eliberarea acordului în vederea suspendării din
funcție a unui procuror”, nu a condus la pierderea conexității între etapele
procedurii administrative contestate și nici nu a exclus legătura cauzală
dintre operațiunile administrative și actele administrative individuale emise
în cadrul acestei proceduri, în raport cu prejudicierea intereselor sale.
Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-50/2022 din 4
martie 2022 „Cu privire la demersul despre eliberarea acordului în vederea
7
suspendării din funcție a unui procuror”, contestată în speță, nu întrunește
elementele obligatorii ale unui act administrativ și, prin urmare, nu constituie
un act administrativ individual în sensul art. 10 din Codul administrativ.
Aceasta reprezintă o operațiune administrativă întreprinsă de Consiliul
Superior al Procurorilor, care, prin ea însăși, nu produce efecte juridice.
Temeiul juridic al suspendării din funcția de procuror este reprezentat
de actul administrativ individual emis de către angajator, respectiv ordinul
Procurorului General interimar nr.412-p din 10 martie 2022 „Cu privire la
suspendarea din funcție”. Acordul scris eliberat de Consiliul Superior al
Procurorilor constituie doar o pre-condiție și un element prealabil obligatoriu
pe care Procurorul General trebuie să îl obțină pentru emiterea ordinului de
suspendare. Cu toate acestea, acest acord nu reprezintă actul administrativ
care influențează în mod direct raporturile de muncă ale doamnei Elena
Ceruța.
Astfel, operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent
cu actul administrativ individual corespunzător.
De altfel, Completul de judecată constată că operațiunile
administrative realizate (demersul Procurorului General interimar și
hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor) și actul administrativ
individual (ordinul de suspendare) emise în această speță de către Procurorul
General interimar și, respectiv, Consiliul Superior al Procurorilor, acționează
împreună pentru a produce efecte juridice relevante în cauză. Astfel,
suspendarea activității procurorului intervine începând cu emiterea ordinului
de suspendare din funcție de către Procurorul General.
Referitor la argumentele expuse de Elena Ceruța în cererea sa,
Completul de judecată subliniază că din interpretarea logică și sistematică a
textului normativ rezultă că articolul XI alin. (2) din Legea nr. 246 din 31
iulie 2023 reglementează soarta cauzelor de contencios administrativ care au
fost pe rolul curților de apel înainte de intrarea în vigoare a unei noi legi care
modifică competența instanțelor. Acesta face referire la cauzele pentru care,
la momentul intrării în vigoare a noii legi, exista deja o dată stabilită pentru
ședința de judecată, ceea ce înseamnă că instanțele de apel vor continua
examinarea acestora, indiferent de noua competență stabilită prin lege.
Formularea utilizată de legiuitor indică faptul că norma se referă
exclusiv la ședințele care au fost stabilite înainte de intrarea în vigoare a noii
legi. Dacă intenția legiuitorului ar fi fost să includă și ședințele care urmează
să fie stabilite după acest moment, textul ar fi fost formulat în mod diferit,
incluzând expres această posibilitate. Prin urmare, cauzele aflate la curțile de
apel și care aveau deja stabilită o ședință înainte de intrarea în vigoare a legii
vor continua să fie examinate de aceste instanțe. În schimb, cauzele care nu
aveau stabilită o ședință la acel moment, dar care, potrivit noii legi, sunt de
competența Curții Supreme de Justiție, vor fi transmise acesteia. Astfel,
textul normativ se referă strict la ședințele stabilite în trecut, iar orice ședință
8
fixată ulterior intrării în vigoare a legii trebuie să respecte noua regulă de
competență.
Argumentul Elenei Ceruța precum că competentă de a judeca prezenta
acțiune este Curtea de Apel Chișinău (actuala Curte de Apel Centru) nu are
relevanță din motiv că la caz se contestă o operațiune administrativă, care
urmează a fi examinată concomitent cu actul administrativ final și anume
ordinul Procurorului General interimar nr.412-p din 10 martie 2022 „Cu
privire la suspendarea din funcție”, de aceea competența exclusivă aparține
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Completul de judecată apreciază argumentul Elenei Ceruța conform
căruia doar Curtea de Apel Chișinău (actuala Curte de Apel Centru) ar fi
competentă să judece cauza este neîntemeiat. Or, în dreptul procesual,
competența nu este o chestiune de alegere sau de practică anterioară, ci de
aplicare strictă a normei legale. Prin urmare, dacă legea prevede că anumite
cauze sunt de competența Curții Supreme de Justiție sau primei instanțe,
instanțele trebuie să transmită dosarele corespunzătoare la instanța
competentă, fără a se putea invoca un drept de menținere a jurisdicției bazat
pe reglementări anterioare.
Completul de judecată consideră important de a sublinia că principiul
legalității impune ca instanțele să respecte competența stabilită de lege, iar
modificările legislative pot muta competența de la o instanță la alta, fără a
afecta dreptul la un proces echitabil.
Referirea Elenei Ceruța la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, cum ar fi cauza Gudmundur Andri Astradsson c. Islandei, nu este
relevantă aici, deoarece în acea speță era vorba de probleme legate de
independența judecătorilor și numirea necorespunzătoare a acestora, nu de
modificări ale regulilor de competență.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul
de acces la instanță trebuie să fie „concret și efectiv” (cauza Bellet v. Franța,
pct. 38; Zubac v. Croația (MC), pct. 76-79). Caracterul efectiv al acestui
drept presupune ca individul „să beneficieze de o posibilitate clară și
concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale”
(idem, pct. 36; Nunes Dias v. Portugalia (dec.) în privința normelor
referitoare la citarea în vederea compunerii în instanță).
Această concluzie este susținută de articolul 20 alin. (1) din Constituția
Republicii Moldova, care prevede că orice persoană are dreptul la satisfacție
efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor
care îi încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime. De asemenea,
articolul 119 din Constituția Republicii Moldova confirmă că părțile
interesate și organele de stat competente pot exercita căile de atac împotriva
hotărârilor judecătorești, în condițiile legii.
În contextul respectării prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, este relevantă jurisprudența CtEDO în cauza Dos Santos
9
Calado v. Portugalia din 31 martie 2020, care reafirmă importanța asigurării
unui acces efectiv la justiție.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în
unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din
cauza lipsei accesului la un tribunal, întrucât Curtea Constituțională a
manifestat un formalism excesiv atunci când a declarat inadmisibile
recursurile constituționale (§ 118-125). Această concluzie s-a bazat pe faptul
că, deși judecătorii naționali au înțeles motivele recursurilor, acestea au fost
respinse exclusiv din cauza nerespectării unei condiții de formă.
Suplimentar, Completul de judecată consideră necesar de a menționa
că, în aspectul de ține de contestarea operațiunilor administrative
jurisprudența Curții Supreme de Justiție este una constantă, relevanță
situației prezentând cauzele în care, la fel, s-au contestat operațiuni
administrative ale Consiliului Superior al Procurorilor și anume dosar nr. 3d-
49/23, dosar nr. 3d-50/23.
Așadar, având în vedere cele menționate și pentru a preveni îngrădirea
nejustificată a accesului la justiție și la revendicarea drepturilor Elenei Ceruța
într-un proces echitabil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
conchide declinarea competenței și trimiterea prezentei cauze la Judecătoria
Chișinău, sediul Rîșcani, în vederea examinării împreună cu cererea de
chemare în judecată privind anularea ordinului Procurorului General
interimar nr.412-p din 10 martie 2022 „Cu privire la suspendarea din
funcție”.
Astfel, întrucât, potrivit competenței, la Judecătoria Chișinău, sediul
Rîșcani, se examinează cererea lui Elena Ceruța privind anularea ordinului
Procurorului General interimar nr.412-p din 10 martie 2022 „Cu privire la
suspendarea din funcție” și având în vedere că operațiunea administrativă
urmează soarta actului administrativ, întrucât efectele juridice ale actului
administrativ rezultă din întreaga procedură de suspendare din funcție a
procurorului, și nu separat pentru o operațiune sau un act, Completul Curții
Supreme de Justiție dispune remiterea cauzei, conform competenței, la
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani. Aceasta include cauza actuală privind
contestarea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-50/2022 din 4
martie 2022 „Cu privire la demersul despre eliberarea acordului în vederea
suspendării din funcție a unui procuror”, care este inseparabilă de cererea de
chemare în judecată lui Elena Ceruța privind anularea ordinului Procurorului
General interimar nr.412-p din 10 martie 2022 „Cu privire la suspendarea
din funcție”.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art.199 alin. (2) și 230 din
Codul administrativ
10
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite cererea depusă de reprezentantul Consiliului Superior al
Procurorilor, Iulian Gainaru cu privire la transmiterea spre conexare a
dosarului.
Respinge cererea depusă de Elena Ceruța cu privire la restituirea acțiunii
la Curtea de Apel Centru, pentru continuarea examinării cauzei.
Declină competența de examinare a cauzei de contencios administrativ,
intentate la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Ceruța
împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terț Procuratura Generală cu
privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
50/2022 din 4 martie 2022 „Cu privire la demersul despre eliberarea
acordului în vederea suspendării din funcție a unui procuror”, în favoarea
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Transmite cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Elena Ceruța împotriva Consiliului Superior
al Procurorilor, terț Procuratura Generală cu privire la anularea hotărârii
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-50/2022 din 4 martie 2022 „Cu
privire la demersul despre eliberarea acordului în vederea suspendării din
funcție a unui procuror”, pentru conexare într-un singur proces și examinarea
concomitentă cu cererea de chemare în judecată înaintată de Elena Ceruța
împotriva Procuraturii Generale privind anularea ordinului Procurorului
General interimar nr. 412-p din 10 martie 2022 „Cu privire la suspendarea
din funcție” – Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
11