2ra-785/23 — Repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite al organului de urmărire penală, procuraturii și încasarea cheltuielilor de judecată

La 26 decembrie 2019, Macari Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la ***** *****, dată la care era *****, a fost reținut de către procuror pentru bănuiala săvârșirii infracțiunii de *****, fiind plasat în izolatorul de detenție preventivă al IP Hîncești.

Prin ordonanța de punere de sub învinuire din ***** *****, i s-a imputat că la *****.

A menționat că, prin ordonanța din ***** *****, i-a fost aplicată măsura preventivă sub forma obligării de a nu părăsi țara pe un termen de 30 de zile, prelungită prin ordonanța din ***** ***** ***** pe un termen de 30 de zile.

Prin ordonanța din ***** ***** *****, organul de urmărire penală a dispus efectuarea expertizei *****-*****, fiindu-i prelevate *****, rezultatul cărora nu le poate afla până în prezent.

Reclamantul a subliniat că, la 29 decembrie 2015, avocatul Macar Alexandru a solicitat Procuraturii raionului Hîncești efectuarea analizei prin metoda ***** de către specialiștii în domeniu.

La 04 martie 2016, în baza ordonanței din ***** ***** ***** a procurorului r-nul Hîncești, a fost emisă concluzia de investigare a cazului de identificare și comparare a *****, prin care s-a demonstrat cu precădere nevinovăția sa și în baza căreia la ***** a fost scos de sub învinuire.

A susținut că nu a cunoscut despre ordonanța din ***** ***** prin care a fost scos de sub urmărire penală și abia la 23 august 2017, la cererea apărătorului său, a obținut ordonanța datată cu 30 decembrie 2016.

Macari Ion a declarat că, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii, i-a fost cauzat prejudiciu moral considerabil, deoarece despre învinuirea lui în săvârșirea *****, a aflat toată comunitatea în care locuiește, s-a scris în mijloacele de informare în masă. Până în prezent, Procuratura r-nului Hîncești nu a prezentat scuze în scris și nici nu a difuzat scuze oficiale în mijloacele de informare în masă, prin care a fost difuzată informația despre învinuirea sa. 1

Mai mult de doi ani a fost urmărit penal, fiind intimidat prin modul de făptuire a urmăririi penale și a justiției, a fost ***** și obligat de a *****, cât și a fost scos tardiv de sub urmărire penală, fapt despre care a aflat târziu.

Reclamantul a solicitat încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul său a sumei de 500 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală și a sumei de 14 600 de lei, cu titlu de prejudiciu material, achitat pentru efectuarea *****, precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în prezentul proces.

Prin încheierea din 11 martie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii Procuratura Generală și Procuratura r-lui Hîncești.

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a constatat că la caz este reparabil prejudiciul cauzat lui Macari Ion în urma *****, aplicării ilegale a măsurii preventive sub formă de declarație de a nu părăsi țara și tragerii ilegale la răspundere penală, or, prin ordonanța din ***** a procurorului în Procuratura raionului Hîncești, *****, s-a dispus scoaterea de sub învinuire a lui Macari Ion, deoarece în acțiunile lui lipsește faptul infracțiunii prevăzute la ***** din Codul penal, sau altei infracțiuni prevăzute de Codul Penal și s-a revocat măsura preventivă aplicată reclamantului.

Prin urmare, instanța de fond a menționat că reclamantul are dreptul la repararea prejudiciului conform Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, deoarece a fost scos de sub urmărire penală.

Ce ține de încasarea prejudiciului moral, instanța de fond a reținut că, în cadrul cauzei penale, Macari Ion a fost reținut *****, în privința lui a fost aplicată măsura preventivă *****, care potrivit art. 178 alin. (2) din Codul de procedură penală, constă în îndatorirea impusă bănuitului, învinuitului, inculpatului de către procuror sau de instanța de judecată de a nu părăsi țara fără încuviințarea organului care a dispus această măsură, precum și în îndeplinirea altor obligații prevăzute la alin. (l). Astfel, reclamantul a fost limitat în dreptul de a se deplasa liber în afara țării pe o perioada de mai mult de un an și două luni. Mai mult, reclamantului i-a fost incriminată o *****, pentru care este prevăzută pedeapsă cu *****, fapt ce i-a cauzat stres și retrăiri, cu atât mai mult că la momentul pornirii cauzei penale reclamantul era *****. 2

Având în vedere principiul compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, instanța de fond a considerat că suma de 20000 de lei constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat reclamantului, fiind exagerată suma de 500000 de lei solicitată de către ultimul cu titlu de prejudiciu moral.

La 23 iunie 2022, Ministerului Justiției a declarat apel nemotivat, iar la 08 noiembrie 2022, a depus apel motivat împotriva hotărârii din 25 mai 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii în partea admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată a lui Macari Ion și în această parte să fie pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

La 23 ianuarie 2023, Macari Ion, reprezentat de avocatul Macar Alexandru, a depus cerere de apel incident împotriva hotărârii din 25 mai 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, solicitând admiterea apelului incident, casarea parțială a hotărârii contestate în partea respingerii pretențiilor și admiterea în această parte a cererii de chemare în judecată, încasarea cheltuielilor de judecată pentru reprezentare în prima instanță în mărime de 6500 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, Curtea de Apel Chișinău a reținut că instanța de fond corect a constatat că Macari Ion, *****, acesta are dreptul de a pretinde la despăgubiri conform Legii nr. 1545/1998. Or, prin ordonanța din ***** a procurorului în Procuratura raionului Hîncești, *****, s-a dispus scoaterea lui Macari Ion de sub învinuire, deoarece în acțiunile lui lipsește ***** sau altei infracțiuni prevăzute de legea penală. Astfel, Macari Ion este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului în temeiul prevederilor art. 6 lit. a) din Legea nr. 1545/1998.

În această ordine de idei, cu referire la art. 10 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, instanța de apel a respins argumentul Ministerului Justiției și Procuraturii Generale precum că în speță nu sunt întrunite condițiile speciale 3 pentru repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

Referitor la prejudiciul moral, Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind justă soluția instanței de fond, care a dispus încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul reclamantului a sumei de 20000 lei, or, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Totodată, instanța de apel a notat că deși reclamantului, prin aplicarea măsurilor procesuale de constrângere (*****), fiindu-i cauzate suferințe, totuși suma de 500 000 lei, solicitată cu titlu de prejudiciul moral este una excesivă și disproporționat de mare.

Cu referire la pretenția reclamantului/apelant privind încasarea sumei de 14 600 de lei, pentru efectuarea *****, Curtea de Apel Chișinău a conchis că instanța de fond corect a reținut netemeinicia acesteia, or, legiuitorul prin prisma art.7 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998, a stipulat expres sumele care se compensează cu titlu de prejudiciu material cauzat persoanei ca urmare a acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată, considerente din care aceasta nu cade sub incidența Legii pre-citate.

Totodată, instanța de apel, prin prisma dispozițiilor art. 96 din Codul de procedură civilă, a reținut că instanța de fond corect a admis parțial solicitarea din cererea de chemare în judecată a reclamantului cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică, apreciind că suma de 5000 de lei este una rezonabilă și necesară.

La 27 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice, Procuratura Generală a depus recurs împotriva deciziei din 21 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei decizii prin care cererea de chemare în judecată depusă de Macari Ion să fie respinsă integral. 5 29.1. Recurentul a indicat că legiuitorul, în temeiul art. 6 din Legea nr. l545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, a prevăzut expres care sunt cazurile în care survine dreptul persoanei la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. 29.2. A menționat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept ce țin de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată. 29.3. Or, pentru aplicabilitatea prevederilor din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, necesită a fi întrunite cumulativ, atât circumstanțele prevăzute de art. 6 - dreptul la repararea prejudiciului, cât și de art. 3 - cazurile de reparare a prejudiciului material și moral. Prin urmare, normele legale în cauză sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursurile declarate de către Ministerul Justiției, la 10 mai 2023, și Procuratura Generală, la 27 iunie 2023, au fost depuse până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023 și vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 6 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

Art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, recursurile depuse de Ministerul Justiției, la 10 mai 2023, și Procuratura Generală, la 27 iunie 2023 se consideră depuse în termenul stabilit de lege.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii cererii de recurs).

La caz, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 alin.(2)-(4) din Codul de procedură civilă în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului (10 mai 2023 și 27 iunie 2023).

Verificând motivele de casare, invocate în recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu cad sub incidența temeiurilor prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursurile exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală conțin obiecții de fapt și de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre 8 neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a aprecia recursurile declarate de Ministerul Justiției și procuratura Generală ca fiind inadmisibile.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin.(1) și (2), art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibile recursurile depuse de Ministerul Justiției și Procuratura Generală, împotriva deciziei din 21 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9