2ra-785/23 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite al organului de urmarire penala, procuraturii si incasarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite al organului de urmarire penala, procuraturii si incasarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-785/23 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite al organului de urmarire penala, procuraturii si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției
și Procuratura Generală,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Macari Ion împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura
Generală, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite al
organului de urmărire penală, procuraturii și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 21 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2ra-785/23
NR. PIGD 2-19204155-01-2ra-07062023)
Recursurile declarate până la 01 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se încadrează în
prevederile art.432 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la
modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, în vigoare din 01
septembrie 2023).
Judecătoria Hîncești, sediul Central, jud. I. Dadu
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Pahopol, R. Pulbere, A. Malîi
20 februarie 2025
Examinând în lipsa părților recursurile declarate de Ministerul Justiției și
Procuratura Generală,,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 decembrie 2019, Macari Ion a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției, cu privire la repararea prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și
încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că, la ***** *****, dată la care era
*****, a fost reținut de către procuror pentru bănuiala săvârșirii infracțiunii de
*****, fiind plasat în izolatorul de detenție preventivă al IP Hîncești.
Prin ordonanța de punere de sub învinuire din ***** *****, i s-a imputat
că la *****.
A menționat că, prin ordonanța din ***** *****, i-a fost aplicată măsura
preventivă sub forma obligării de a nu părăsi țara pe un termen de 30 de zile,
prelungită prin ordonanța din ***** ***** ***** pe un termen de 30 de zile.
Prin ordonanța din ***** ***** *****, organul de urmărire penală a
dispus efectuarea expertizei *****-*****, fiindu-i prelevate *****, rezultatul
cărora nu le poate afla până în prezent.
Reclamantul a subliniat că, la 29 decembrie 2015, avocatul Macar
Alexandru a solicitat Procuraturii raionului Hîncești efectuarea analizei prin
metoda ***** de către specialiștii în domeniu.
La 04 martie 2016, în baza ordonanței din ***** ***** ***** a
procurorului r-nul Hîncești, a fost emisă concluzia de investigare a cazului de
identificare și comparare a *****, prin care s-a demonstrat cu precădere
nevinovăția sa și în baza căreia la ***** a fost scos de sub învinuire.
A susținut că nu a cunoscut despre ordonanța din ***** ***** prin care
a fost scos de sub urmărire penală și abia la 23 august 2017, la cererea
apărătorului său, a obținut ordonanța datată cu 30 decembrie 2016.
Macari Ion a declarat că, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală și ale procuraturii, i-a fost cauzat prejudiciu moral considerabil,
deoarece despre învinuirea lui în săvârșirea *****, a aflat toată comunitatea în
care locuiește, s-a scris în mijloacele de informare în masă. Până în prezent,
Procuratura r-nului Hîncești nu a prezentat scuze în scris și nici nu a difuzat
scuze oficiale în mijloacele de informare în masă, prin care a fost difuzată
informația despre învinuirea sa.
1
Mai mult de doi ani a fost urmărit penal, fiind intimidat prin modul de
făptuire a urmăririi penale și a justiției, a fost ***** și obligat de a *****, cât
și a fost scos tardiv de sub urmărire penală, fapt despre care a aflat târziu.
Reclamantul a solicitat încasarea din bugetul de stat, prin intermediul
Ministerului Justiției, în beneficiul său a sumei de 500 000 de lei cu titlu de
prejudiciu moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală și a sumei de
14 600 de lei, cu titlu de prejudiciu material, achitat pentru efectuarea *****,
precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în prezentul
proces.
Prin încheierea din 11 martie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul
Central, au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii Procuratura
Generală și Procuratura r-lui Hîncești.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 25 mai 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-
a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Macari Ion. S-a
încasat din contul bugetului de stat, de la Ministerul Justiției, prin intermediul
Ministerului Finanțelor, în beneficiul lui Macari Ion suma de 20 000 de lei, cu
titlu de prejudiciu moral și suma de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de
asistență juridică. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.
În susținerea soluției adoptate, prima instanță a constatat că la caz este
reparabil prejudiciul cauzat lui Macari Ion în urma *****, aplicării ilegale a
măsurii preventive sub formă de declarație de a nu părăsi țara și tragerii ilegale
la răspundere penală, or, prin ordonanța din ***** a procurorului în
Procuratura raionului Hîncești, *****, s-a dispus scoaterea de sub învinuire a
lui Macari Ion, deoarece în acțiunile lui lipsește faptul infracțiunii prevăzute la
***** din Codul penal, sau altei infracțiuni prevăzute de Codul Penal și s-a
revocat măsura preventivă aplicată reclamantului.
Prin urmare, instanța de fond a menționat că reclamantul are dreptul la
repararea prejudiciului conform Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, deoarece
a fost scos de sub urmărire penală.
Ce ține de încasarea prejudiciului moral, instanța de fond a reținut că, în
cadrul cauzei penale, Macari Ion a fost reținut *****, în privința lui a fost
aplicată măsura preventivă *****, care potrivit art. 178 alin. (2) din Codul de
procedură penală, constă în îndatorirea impusă bănuitului, învinuitului,
inculpatului de către procuror sau de instanța de judecată de a nu părăsi țara
fără încuviințarea organului care a dispus această măsură, precum și în
îndeplinirea altor obligații prevăzute la alin. (l). Astfel, reclamantul a fost
limitat în dreptul de a se deplasa liber în afara țării pe o perioada de mai mult
de un an și două luni. Mai mult, reclamantului i-a fost incriminată o *****,
pentru care este prevăzută pedeapsă cu *****, fapt ce i-a cauzat stres și retrăiri,
cu atât mai mult că la momentul pornirii cauzei penale reclamantul era *****.
2
Având în vedere principiul compensării echitabile și rezonabile a
prejudiciului moral, instanța de fond a considerat că suma de 20000 de lei
constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat reclamantului, fiind
exagerată suma de 500000 de lei solicitată de către ultimul cu titlu de
prejudiciu moral.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 21 iunie 2022, Procuratura Generală, reprezentată de procurorul
Ghenadie Beregoi, a declarat apel nemotivat, iar la 18 noiembrie 2022 a depus
apel motivat împotriva hotărârii din 25 mai 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul
Central, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acțiunea.
La 23 iunie 2022, Ministerului Justiției a declarat apel nemotivat, iar la
08 noiembrie 2022, a depus apel motivat împotriva hotărârii din 25 mai 2022 a
Judecătoriei Hîncești, sediul Central, solicitând admiterea acestuia, casarea
hotărârii în partea admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată a lui
Macari Ion și în această parte să fie pronunțată o nouă hotărâre de respingere a
acțiunii.
La 23 ianuarie 2023, Macari Ion, reprezentat de avocatul Macar
Alexandru, a depus cerere de apel incident împotriva hotărârii din 25 mai 2022
a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, solicitând admiterea apelului incident,
casarea parțială a hotărârii contestate în partea respingerii pretențiilor și
admiterea în această parte a cererii de chemare în judecată, încasarea
cheltuielilor de judecată pentru reprezentare în prima instanță în mărime de
6500 de lei.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 21 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins
apelurile declarate de Ministerul Justiției, de Procuratura Generală și apelul
incident declarat de Macari Ion, reprezentat de avocatul Macar Alexandru și s-a
menținut hotărârea din 25 mai 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central.
În consolidarea soluției adoptate, Curtea de Apel Chișinău a reținut că
instanța de fond corect a constatat că Macari Ion, *****, acesta are dreptul de a
pretinde la despăgubiri conform Legii nr. 1545/1998. Or, prin ordonanța din
***** a procurorului în Procuratura raionului Hîncești, *****, s-a dispus
scoaterea lui Macari Ion de sub învinuire, deoarece în acțiunile lui lipsește
***** sau altei infracțiuni prevăzute de legea penală. Astfel, Macari Ion este
îndreptățit să solicite repararea prejudiciului în temeiul prevederilor art. 6 lit. a)
din Legea nr. 1545/1998.
În această ordine de idei, cu referire la art. 10 din Legea nr. 1545 din 25
februarie 1998, instanța de apel a respins argumentul Ministerului Justiției și
Procuraturii Generale precum că în speță nu sunt întrunite condițiile speciale
3
pentru repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală și ale procuraturii.
Referitor la prejudiciul moral, Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca
fiind justă soluția instanței de fond, care a dispus încasarea din bugetul de stat,
prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul reclamantului a sumei de
20000 lei, or, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să
aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru
autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.
Totodată, instanța de apel a notat că deși reclamantului, prin aplicarea
măsurilor procesuale de constrângere (*****), fiindu-i cauzate suferințe, totuși
suma de 500 000 lei, solicitată cu titlu de prejudiciul moral este una excesivă și
disproporționat de mare.
Cu referire la pretenția reclamantului/apelant privind încasarea sumei de
14 600 de lei, pentru efectuarea *****, Curtea de Apel Chișinău a conchis că
instanța de fond corect a reținut netemeinicia acesteia, or, legiuitorul prin
prisma art.7 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998, a stipulat expres sumele
care se compensează cu titlu de prejudiciu material cauzat persoanei ca urmare
a acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor de judecată, considerente din care aceasta nu cade sub incidența
Legii pre-citate.
Totodată, instanța de apel, prin prisma dispozițiilor art. 96 din Codul de
procedură civilă, a reținut că instanța de fond corect a admis parțial solicitarea
din cererea de chemare în judecată a reclamantului cu privire la încasarea
cheltuielilor de asistență juridică, apreciind că suma de 5000 de lei este una
rezonabilă și necesară.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 10 mai 2023, Ministerul Justiției a depus recurs împotriva deciziei din
21 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,
casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond, cu
emiterea unei decizii prin care cererea de chemare în judecată depusă de
Macari Ion să fie respinsă integral.
28.1. În motivarea recursului a invocat că legiuitorul, în temeiul art. 6 din
Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor judecătorești, a prevăzut expres care sunt cazurile
în care survine dreptul persoanei la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești.
28.2. A menționat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept ce
țin de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.
4
28.3. Or, pentru aplicabilitatea prevederilor din Legea nr. 1545-XIII din 25
februarie 1998, necesită a fi întrunite cumulativ, atât circumstanțele prevăzute
de art. 6 - dreptul la repararea prejudiciului, cât și de art. 3 - cazurile de
reparare a prejudiciului material și moral. Prin urmare, normele legale în cauză
sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat.
28.4. Însă, recurentul a subliniat că instanțele inferioare corect au constatat
că în privința intimatului/reclamantului a fost emisă *****, circumstanță ce nu
a fost negată sau contestată de către Ministerul Justiției.
28.5. Totuși, motivarea instanțelor precum, că reclamantul/intimatul este în
drept să solicite compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu
prevederile Legii nr.1545, dat fiind faptul că în speță se întrunesc temeiurile
stabilite de art. 3 și art. 6 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul
de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești este nefondată și eronată,
în condițiile în care conform prevederilor art.3 alin. (l) din Legea nr. 1545, este
reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în
urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de
arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la
răspundere penală [...]. În condițiile normei enunțate, recurentul deduce că nu
orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea Statului.
28.6. Respectiv, dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de
dispoziție irevocabil că acțiunile întreprinse de către organul de urmărire
penală sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de
faptul dacă este vinovată sau nu persoana. Or, instanța de fond, cât și instanța
de apel urmau să indice expres care anume act normativ justifică răspunderea
statului.
28.7. La acest aspect, recurentul a precizat că organul de urmărire penală a
avut obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub
toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor invocate în actul de
sesizare, de a constata atât circumstanțele care dovedesc vinovăția, cât și cele
care dezvinovățesc, precum și circumstanțele care atenuează sau agravează
răspunderea penală. Totodată, o eventuală clasare a unei cauzei penale nu
trebuie percepută ca un rebut în activitatea organului de urmărire penală, dar ca
o activitate normală de examinare a unei cauze penale.
28.8. Prin urmare, la materialele cauzei nu există niciun act procedural
definitiv și irevocabil a judecătorului de instrucție, sau a unui eventual organ
ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de
urmărire penală.
La 27 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice, Procuratura
Generală a depus recurs împotriva deciziei din 21 februarie 2023 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei
instanței de apel și hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei decizii prin care
cererea de chemare în judecată depusă de Macari Ion să fie respinsă integral.
5
29.1. Recurentul a indicat că legiuitorul, în temeiul art. 6 din Legea nr.
l545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și
ale instanțelor judecătorești, a prevăzut expres care sunt cazurile în care survine
dreptul persoanei la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
29.2. A menționat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept ce
țin de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată.
29.3. Or, pentru aplicabilitatea prevederilor din Legea nr. 1545-XIII din 25
februarie 1998, necesită a fi întrunite cumulativ, atât circumstanțele prevăzute
de art. 6 - dreptul la repararea prejudiciului, cât și de art. 3 - cazurile de
reparare a prejudiciului material și moral. Prin urmare, normele legale în cauză
sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 1 septembrie 2023.
În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31
iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării
în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la
data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursurile declarate de către Ministerul Justiției, la 10 mai 2023, și
Procuratura Generală, la 27 iunie 2023, au fost depuse până la data intrării în
vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023 și
vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
6
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia
dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în
proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise
au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare
la data depunerii recursului):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”
Art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 21 februarie 2023. Decizia motivată din 21 februarie 2023 a
Curții de Apel Chișinău a fost expediată Ministerului Justiției și Procuraturii
Generale, prin intermediul poștei electronice, la data de 27 aprilie 2023, fapt ce
se confirmă prin extrasul din poșta electronică atașat la materialele cauzei (f.d.
172).
7
Astfel, recursurile depuse de Ministerul Justiției, la 10 mai 2023, și
Procuratura Generală, la 27 iunie 2023 se consideră depuse în termenul stabilit
de lege.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate
în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din
Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii cererii
de recurs).
La caz, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea
conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute
în art.432 alin.(2)-(4) din Codul de procedură civilă în redacția legii în vigoare
la data depunerii recursului (10 mai 2023 și 27 iunie 2023).
Verificând motivele de casare, invocate în recursurile declarate de
Ministerul Justiției și Procuratura Generală, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție atestă că acestea nu cad sub incidența temeiurilor
prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă, deoarece se
referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel
și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept
material sau procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursurile
exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv,
adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală conțin
obiecții de fapt și de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării
cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei
în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere
a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea
lor. Motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulțumirii față de
actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru
care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre
8
neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de
lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a aprecia recursurile declarate de Ministerul
Justiției și procuratura Generală ca fiind inadmisibile.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin.(1) și (2), art.433 lit.
a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.
440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibile recursurile depuse de Ministerul Justiției și
Procuratura Generală, împotriva deciziei din 21 februarie 2023 a Curții de Apel
Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
9